1.

1) Memoria declarativă episodică, este memoria evenimentelor specifice, autobiografice,

pe când memoria declarativă semantică este memoria informațiilor generale. Memoria
non-declarativă este aceea pe care o folosim fără a fi conștienți că o facem.
1.2) Un exemplu de informație care ar putea fi stocată în memoria declarativă episodică ar
fi că îmi aduc aminte ce am purtat ieri la o petrecere. În memoria declarativă
semantică intră informația că știu cine este decanul Facultății de Psihologie din Cluj.
Un exemplu de informație stocată de memoria non-declarativă este legatul la șireturi.

2.1) Termenul de consolidare mnezică se referă la origine la procesele de stabilizare a

memoriei, prin care memoria devine mai rezistentă la interferențe.

2.2) Stabilizarea memoriei nu poate fi considerată absolută, pentru că aceasta ar însemna ca

celălalt proces, adică îmbunătățirea să nu poată fi posibil. Stabilizarea înseamnă că memoria
respectivă e rezistentă la interferențe de la o sarcină similară, iar îmbunătățirea înseamnă că ai
o performanță mai bună la sarcină. Stabilizarea nu necesită atât timp cât necesită
îmbunătățirea. Stabilizarea poate să apară când suntem în starea de veghe pe când
îmbunătățirea apare doar în timpul somnului.

3.1) Când vorbim despre procesele de consolidare ale memoriei ca fiind dependente de somn
suntem tentați să spunem că ele apar mai întâi în tipul somnului. Dar cele mai multe procese
legate de somn se pot întâmpla în starea de veghe și invers.(mersul in timpul somnului). Cu
toate acestea în cele mai multe din cazuri studiile experimentale au aratat că procesele de
consolidare a memoriei se întâmplă în timpul somnului. Spre deosebire de memorie și
consolidarea acesteia, structura umană este destul de simplă, o noapte de somn este compusă
din aproximativ 90 de minute de cicluri divizate în perioade de somn cu mișcări oculare
rapide (somnul REM) și somnul non-REM (NREM). Somnul NREMeste divizat la rândul lui
în 4 stadii. Stadiile 3 și 4 reprezintă stadiile de somn cel mai profund și se referă la valuri
lente de somn, slow-wave sleep (SWS), acele oscilații ușoare observate pe
electroencefalogramă (EEG). Stadiile de somn diferă nu doar prin profunzime ci și prin
frecvența și intensitatea viselor, oscilațiile din electroencefalogramă, mișcările oculare,
tonusul muscular, neuromodulațiile circuitelor corticale etc. Somnul REM, stadiul 2 și SWS
sunt toate implicate în procesul de consolidare al memoriei , având modele specifice de
sincronizare, activare neuronală. Se mai includ aici ți oscilațiile ponto-occipitogeniculate,
theta ritmurile din somnul REM și activitatea lentă a SWS.

3.2) Rezultatele a trei experimente în care participanții au fost rugați să îndeplinească trei
sarcini diferite, o discriminare vizuală a texturii, un test de secvență motorie și un test de
adaptare motorie, au arătat că toți subiecții au avut îmbunătățiri în efectuarea sarcinilor după o
noapte de somn și nu în timpul în care au stat treji. Rezultatele au mai arătat că, cantitatea care
s-a îmbunătățit în tipul nopții corelează cu unele stadii specifice ale somnului, iar deprivarea
totală sau parțială de somn poate împiedica acea îmbunătățire a memoriei din timpul
somnului. Rezultatele au lăsat unele dubii cum că somnul contribuie la consolidarea
memoriei, în speacial la îmbunătățirea ei, iar detaliile acestor procese rămân încă neclare.
Totuși îmbunătățirea discriminării texturii vizuale corelează cu nivelul somnului REM și
SWS. Îmbunătățirile în sarcina de secvență motorie corelează cu o etapă mai ușoară din
stadiul doi al somnului NREM. Cu sarcina de adaptare motorie, îmbunătățirea a fost legată,
utilizând structuri din EEG, cu SWS (slow-wave sleep). Prin urmare, chiar și pentru aceste
sarcini procedurale, consolidarea mnezică nu pare să fie dependentă de un aspect specific al
somnului. În schimb, fiecare stadiu de somn contribuie diferit la aceste procese de consolidare
mnezică, iar multiplitatea stadiilor de somn a evoluat, în parte, ca să asigure stări optime ale
creierului pentru o serie de procese distincte de consolidare a memoriei. În sarcina de
dicriminare vizuală subiecții treuiau să indentifice orientarea unei serii de bare diagonale pe
un fundal de bare orizontale. Totuși un studiu inițial a aflat că îmbunătățirea memoriei din
timpul nopții este blocată de deprivarea somnului REM, dar nu și de cea de SWS.
Îmbunătățirea din timpul nopții este puternic corelată cu ambele faze SWS din primul sfert al
nopții (r=0.70, P=0.01), iar în ultimul sfert al nopții este corelată cu REM (r=0.76, P=0.004),
ceea ce conduce la faptul că doi pași din proces sunt necesari pentru prima durată a SWS, iar
pntru a doua REM. Produsul acestor doi parametrii ai somnului, SWS1*REM4, produc o și
mai strânsă corelație (r=0.89, P<0.0001). Mai mult, deprivarea de somn din noaptea de după
formarea îmbunătățirii normale, măsurată chiar după 72 de ore de la formare, are nevoie de
două nopți de recuperare a somnului. Îmbunătățiri semnificative sunt văzute după primele trei
ore din noapte, bogată în SWS, ceea ce înseamnă SWS=74 min., REM=24 min., dar nu și în
ultimele trei ore de somn REM, când rolurile se inversează, SWS=32 min., REM=58 min. Dar
după o noapte întreagă în care includem perioade de „SWS-rich” și “REM-rich, se arată de
trei ori mai multe îmbunătățiri față de începutul nopții. După ce consolidarea își face locul în
timpul primei nopși după formare, nicio îmbunătățire nu mai este văzută în următoarea zi. Dar
în plus, nopțile dormite produc îmbunătățiri de lungă durată. Prin urmare procesul de
îmbunătățire a memoriei continua pentru următoarele 48-96 ore.

Pentru sarcina de adaptare motorie, subiecții folosesc o tablet digitală pentru a desena o linie
afișată pe ecranul unui computer, de la un punct de început la o țintă, în timp ce o forță
virtuală impinge linia respective într-o parte. Ca și în sarcina prezentată anterior subiecții își
îmbunătățesc aptitudinile după o noapte de somn. Ca și în sarcina de discriminare vizuală,
formarea în sarcină modifică ulterior somnul, în acest caz la o creștere localizată în SWS
asociată EEG-ului cu oscilații lente, s-a înregistrat o creștere în cortexul parietal drept,
implicat în exacutarea acestei sarcini, iar această creștere corelează cu îmbunătățirea
ulterioară în performanță cu ajutorul somnului (r=0.86, P=0.005). Acești 0.5-4 Hz din
oscilațiile electroencefalogramei caracterizează SWS, și facilitează consolidarea memoriei.

3.3) Este foarte clar acum că somnul promovează consolidarea pe termen lung a memoriilor
declarative și procedurale. Studii comportamentale au sugerat că somnul consolidează
preferential aspect ale acestor memorii care în timpul encodării sunt associate cu activarea în
circuitul hipocampic central. Somnul REM este cel care se ocupă cu beneficierea aspectelor
procedurale ale memoriei. Personal, când dorm mai puțin decât ar trebui sau de cât aș acea
nevoie, simt că următoarea zi nu performez atât de bine în unele sarcini simple pe care altă
data le făceam cu multă ușurință și rapiditate. De exemplu într-o dimineață după ce m-am
trezit foarte devreme, dar și adormisem târziu, cred că dormisem undeva la 3-4 ore, trebuia să
împachetez un colet pentru a-l trimite prin poștă. Împachetarea acestuia a durat undeva la o
oră deoarece mă mișcam foarte greu, nu mi-a ieșit din prima ceea ce voiam să fac așa că a
trebuit să îl refac de câteva ori. Mă simțeam foarte obosită și din această cauză nu am putut să
fac nici alte sarcini pe care mi le propusesem în ziua respective.

3.4) Întrebarea este dacă somnul contribuie la forme mai complexe de învățare a omului?
Răspunsul este da, abilitățile motorii de la baza dansului și a muzicii, forme distincte de
exprimare umană, și învățarea motorie mai complexă arată o îmbunătățire datorită somnului,
iar mai multe studii sugerează că somnul contribuie la consolidarea cunoștințelor procedurale
complexe.

https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1364661307002124