HIDROCARBURI AROMATICE

Calancea Valentin, d.ș.m, conferențiar

universitar
 Arene
Definitie: Arenele sunt substante compuse din carbon si
hidrogen in structura carora apar unul sau mai multe nuclee
benzenice.
Arenele se mai numesc şi hidrocarburi aromatice, conţinînd în
molecula lor unul sau mai multe cicluri de 6 atomi de carbon.
Atunci cînd molecula arenelor este formată dintr-un singur
ciclu se numesc arene mononucleare, iar atunci cind molecula
cuprinde două sau mai multe cicluri se numesc arene
polinucleare.
 Structura :
Friedrich August Kekule atribuie benzenului prima
formula structurala: cei 6 atomi de C din molecula sunt
uniti intrun ciclu prin 3 legaturi duble care alterneaza cu
3 legaturi simple.
 Ca aditiv al benzinei, benzenul îi măreşte cifra octanica
şi reduce detonatia. În consecinţă, aceasta conţinea
adesea benzen în cantităţi importante înainte de
anii1950, când s-a introdus tetraetilul de plumb ca
antidetonator. În ultimii ani, ca urmare a scăderii
producţiei de benzină cu plumb, s-a reintrodus benzenul
ca aditiv. În SUA, din cauza efectului negativ asupra
sănătăţii şi pentru diminuarea riscului poluării pânzei
freatice cu această substanţă, s-a impus o emisie maxim
admisibila de aproximativ 1% de benzen.
 Un număr mare de compuşi chimici de o importanţă industrială ridicată sunt
obţinuţi prin înlocuirea unuia sau mai mulţi atomi de hidrogen ai benzenului cu alte
grupe funcţionale.
 Compuşi obţinuţi prin substituirea cu o grupă alchil:
 toluen C6H5-CH3
 etilbenzen C6H5-CH2CH3
 xilen C6H4(-CH3)2
 mezitilen C6H3(-CH3)3
 Compuşi obţinuţi prin substituirea cu alte grupe:
 fenol C6H5-OH
 anilină C6H5-NH2
 clorobenzen C6H5-Cl
 nitrobenzen C6H5-NO2
 acid picric C6H2(-OH)(-NO2)3
 trinitrotoluen C6H2(-CH3)(-NO2)3
 acid benzoic C6H5-COOH
 acid salicilic C6H4(-OH)(-COOH)
 acid acetilsalicilic C6H4(-O-C(=O)-CH3)(-COOH)
 paracetamol C6H4(-NH-C(=O)-CH3)-1-(-OH)-4
 fenacetină C6H4(-NH-C(=O)-CH3)(-O-CH2-CH3)
 Compuşi cu două sau mai multe inele benzenice
 naftalină
 antracen
 indol
 benzofuran
Benzenul
 Combinația cea mai simplă a hidrocarburilor aromatice este de 2.7 ori
mai grea decît aerul. Lichid incolor, punctul de fiebere 80 C, ușor solubil
în apă, foarte solubil în grăsimi.
 Profesiuni cu risc de expunere:
 Distilarea uscată a cărbunelui
 Rafinării de petrol
 Industria chimică de sinteză
 Industria farmaceutică
 Industria de coloranți
 Industria explozibililor
 Industria cauciucului (solvent)
 Solvent al vopselelor, lacurilor
 Industria masei plastice (solvent)
 Extracția de grăsimi
 Degresare în metalurgie, pielării, industria textilă, industria de
încălțăminte
 Tipografii
 Industria lemnului
 Fabricarea și folosirea soluțiilor de lipit
 Prelucrarea pieilor (solvent pentru vopsele, lipit)
Calea de pătrundere:

 Respiratorie
 Digestivă
 Prin piele
Benzenul este obținut din compușii bogați în
carbon care suferă o ardere incompletă. Se obține
în mod natural din vulcani și din incendiile
forestiere, fiind prezent și în multe alte produse
de ardere inclusiv în fumul de țigară.
Până la Al doilea război mondial, cantități
însemnate de benzen rezultau ca produs secundar
în procesul producerii cocsului utilizat în
industria fierului. În anii 1950, cererea de benzen
a înregistrat o creștere substanțială, în special în
industria maselor plastice, necesitând astfel
extragerea mult mai productivă al acestuia din
petrol.
În prezent, benzenul se obține mai ales în
industria petrochimică, producerea compusului
din cărbune fiind foarte puțin utilizată.
Producția industrială de benzen cuprinde patru
procese chimice: reformare catalitică,
hidrodezalchilare a toluenului, disproporționare a
toluenului și cracare cu abur.
În 1996, aceasta era de 33 de milioane de tone,
dintre care 7 milioane proveneau din Statele
Unite, 6,5 milioane din Uniunea Europeană, 4,2
din Japonia, 1,4 milioane din Coreea de Sud și un
milion din China.
România este o țară producătoare, consumatoare
și exportatoare de benzen, cele mai importante
rafinării în care se fabrică benzen sunt Rafo
Onești, Oltchim S.A și Rompetrol.
Înainte de anii 1920, benzenul era utilizat frecvent ca
solvent industrial, mai ales pentru degresarea metalelor
însă din cauza toxicitatii sale ridicate a fost înlocuit cu
alți solvenți.
Principala sa întrebuințare este cea de reactiv
intermediar pentru sinteza altor compuși chimici.
Derivații benzenului care se produc în cantități
importante sunt stirenul, utilizat în fabricarea polimerilor
și a materialelor plastice, fenol, din care se prepară rășini
și adezivi, ciclohexanul, folosit pentru prepararea
nylonului. Cantități mai mici de benzen sunt utilizate la
fabricarea pneurilor, lubrifianților, coloranților,
detergenților, medicamentelor, explozibililor sau
pesticidelor.
În anii 1980, principalii compuși obținuți din benzen
erau etilbenzenul, în proces folosindu-se 48% benzen,
cumenul 18%, ciclohexan 15% și nitrobenzen 7%.
Ca aditiv al benzinei, benzenul îi mărește cifra
octanică și reduce detonația. În consecință,
aceasta conținea adesea benzen în cantități
importante înainte de anii 1950, când s-a
introdus tetraetilul de plumb ca antidetonator.
În ultimii ani, ca urmare a scăderii producției
de benzină cu plumb, s-a reintrodus benzenul
ca aditiv. În Statele Unite, din cauza efectului
negativ asupra sănătății și pentru diminuarea
riscului poluării pânzei freatice cu această
substanță, s-a impus o emisie maxim
admisibilă de aproximativ 1% de benzen.
Aceaași cifră se întâlnește și în standardele
Uniunii Europene.
Rol în organism
 în sînge este transportat de lipoproteine și se
acumulează în țesuturi bogate în grăsimi, în special
în măduva hematoformatoare și SNC, suprarenale.
 În organism suferă transformări metabolice și se
transformă în fenoli, pirocatechini, hidrochinon
(Nomyama) și se degradează chiar pîna la bioxid de
carbon. Prin deschiderea nucleului benzenic se
produce și acid muconic, se poate condensa cu
cisteina, prin acetilarea radicalului NH2 al acesteia și
se formează acid l-fenil-mercapturic.
 Fenolii se conjugă cu acidul glucuronic și cu sulfați,
apar în urina ca sulfați eteri și glicuroconjugați.
Eliminarea
 Prin calea respiratorie (30-75%) în
medie 50% din cea inhalată, prin urină
sub formă de fenoli și difenoli;
pirocatechin, hidrochinon și prin acid
fenil-mercapturic.
 Lim. fiz. sup. pentru fenoli total:
130mg/l
Mecanism de acțiune
 Toxic al mitozei; acțiune inhibitoare asupra
celulelor medulare, tulburări enzimatice a
mitozei, asupra formelor tinere- asupra
seriei granulocitare, eritrocitare,
trombocitare.
 Provoacă tulburări în sinteza
corticosteroizilor, hipovitaminoza B2, C,
B6,PP, atingerea toxică a endoteliului,
tulburări enzimatice: catalaza, peroxidaza,
fosfataza; scade reacția fagocitară. Este
hepatotoxic. Are efect narcotic.
Simptomatologia intoxicațiilor:

Intoxicația acută
 Debutează cu amețeli, mers nesigur,
stare de euforie, somnolență, cefalee,
vome, NARCOZĂ, areflexie, paralizie
vasomotorie, stop cardiac, convulsii și
moartea.
Complicații
 În intoxicațiile acute, în prima fază,
complicațiile grave sunt hemoragiile
cerebrale și în organele
parenchimatoase, urmate de tulburări
neuropshice, hepatită toxică, leziuni
renale și modificări hematologice.
 Prognostic – rezervat, grav.
 Boala debutează lent, insidios, în prima fază, în
benzenismul latent, de obicei, fără simptome
caracteristice, evidente. În prima fază a bolii se
instalează macrocitoza, hipercromie, (Manu P.)
o leucocitoză trecătoare, (Timar M.) o
hiperplazie netă a sistemului reticulo-histiocitar
(Hilt, Manu) și anomalii cromozomiale (Manu,
Popescu). În această fază se observă o creștere
trecătoare a reacției fagocitare și o
hiperactivitate tranzitorie catalazică (Dienes).
Intoxicația cronică
 Acțiunea leucopenizanta a benzenului, alterarea
seriei albe, eritrocitare și trombocitare, apar
treptat, succesiv, simultan sau izolat. În această
fază se observă simptome asteno-vegetative și
devine tot mai evidentă anemia. Apar
hemoragii, se asociază o hepatosplenomegalie-
semne de hepatită toxică. În cazuri netratate
apar infecții intercurente, ulcerații
suprainfectate.Leucemii acute sau cronice au
fost descrise la intoxicații cronici cu benzen.
Encefalopatii toxice au aparut numai în cazurile
foarte grave.
Prognosticul bolii
 În toate cazurile este rezervat, grav,
toxicul mergînd în cazuri grave pînă la
distrugerea completă a maduvei osoase.
Diagnosticul
 Se bazează pe expunere, simptome caracteristice
clinice și de laborator (leucopenie, mielocite,
promielocite) și fenolurile (peste 130mg/l); scăderea
raportului în urină= sulf anorganic/sulf total sub 0.8;
modificări hematologice, proba Roetter 1(întîrzierea
decolorării pielii peste 10-15min după injectarea
intradermică de solutie diclorfenol-indofenol 2mg
în 4.9 cm apa, 0.1ml) și proba Rumpel-Leede.

 Diagnostic diferențial: solvenți organici cu acțiune

narcotică, boli ale sistemului hematopoetic.
Tratament

 În intoxicația acută ADRENALINA este

CONTRINDICATĂ, analeptice, perfuzii cu
glucoză, procainamid (în caz de extrasistolă),
calciu gluconic, corticosteroizi, antibiotice,
oxigenoterapie, combaterea hemoragiilor.

 Intoxicația cronică- perfuzii cu glucoză,

vitamina C, vitaminele grupului B, hiposulfit de
sodiu, transfuzii, corticosteriozi, antibiotice,
grefă de maduvă osoasă, tratament simptomatic.
Profilaxie
 O importanța deosebită il are diagnosticul precoce al bolii,
în faza de benzenism latent.
 -tehnic
 -individual- în haine de protecție, măști, duș, instructaj
tehnic.
 -medical- examen de urină (pentru hematurie), test reactiv
cu soluție de diclorfenol, proba cu alcool, fosfataza alcalină
leucocitară (F.A.L), numărul hematiilor, hemoglobina,
numararea leucocitelor, formula leucocitară, reticulocite,
trombocite, înainte și după excitație medulară, timpul de
sîngerare, timpul de coagulare, teste de disproteinemie,
testul Rumpel-Leede, Sulfat- index, fenolii în urină,
mielograma (în prezența unor modificări cvazispecifice în
sîngele periferic), retractibilitatea cheagului.
Contraindicații
 Afecțiuni hematologice congenitale sau
dobîndite, interesînd seria roșie, leucocitară,
trombocitară, sindroame hemoragipare, boli
hepatice interesînd parenchimul, sîngerări mici
și repetate (hemoroidale, menometroragii, etc.),
stomac operat (rezecat), expunere semnificativă
la alte toxine medulotrope sau radiații ionizante
în antecedente (în ultimii 5 ani).

 C.M.A. 50mg/m3.
Derivați ai benzenului
Toluen (metilbenzen C6H5CH3)
 Volatilitatea mai mare decît a benzenului.
 Profesiuni: bezi benzen+carburant de aviație.
 Mecanism de acțiune: nu produce modificări hematologice.
 Rol în organism: în organism se transformă în acid benzoic care
este conjugat cu glicocol și se elimină ca acid hipuric.
 Eliminare: limita fiziologică superioară a acidului hipuric :
0.7g/urina de 24; prin aer expirat18-20%
 Intoxicația acută: debutează cu euforie, urmată de somnolență și
narcoză.
 Intoxicația cronică: se caracterizează prin simptome asteno-
vegetative și iritația căilor respiratorii și conjunctivelor, hepatită
toxică, leziuni renale minore-moderate.
 Diagnosticul:
 -simptome
 -expunere
 -acid hipuric 1 g/l de urină
 Diagnosticul diferențial: intoxicații cu alti solvenți organici.
 Prim-ajutor și tratament: vezi benzenul.
Xilenul
(dimetilbenzen) C6H4(CH3)2
 Profesiuni:vezi benzenul.
 Rol în organism: se transformă în acid toluic.
 Mecanism de acțiune: inhibă funcția măduvei hematoformatoare,
efect asupra seriei eritrocitare, trombocitare și leucocitare.
 Intoxicația acută: euforie, somnolență, narcoză.
 Intoxicația cronică: dermatite, exeme, conjunctivite, iritația căilor
respiratorii, anemie, leucopenie, trombocitopenie, dispepsii,
disfuncții neuro-vegetative.
 Diagnosticul:
 -simptome
 -expunere
 Tratament: vezi benzenul.
 C.M.A. 100mg/m3
Stiren
(vinilbenzen) C6H5CH=CH2
 Profesiuni: industria chimică de sinteză, monomer pentru
polistiren, solvent pentru poliesteri, sinteza cauciucului sintetic,
fabricarea substantelor emulsifiante.
 Calea de pătrundere: respiratorie, gastrointestinal, prin
tegumente.
 Acumulare: în ficat, rinichi, suprarenale, intestin subțire și sînge.
 Rol în organism: se transformă în acid mandelic și acid benzoic.
 Eliminare: prin aerul expirat și nemodificat prin urină sub forma
de metaboliți.
 Intoxicația acută: cu simptome variate: iritația conjunctivelor,
căilor respiratorii, tremor, tulburări de echilibru, amețeli,
somnolență, narcoză.
 Intoxicația cronică: cu conjunctivită, dermatită, stări depresive,
pseudo-neuroză cu modificări EEG, semne asteno-vegetative,
dismenoree.
 C.M.A.: 350mg/m3.
Etilbenzen
C6H5C2H5
 Profesiuni cu risc de expunere: producția de stiren,
solvent de vopsele și lacuri, combustibil de motoare
în aviație.
 Rol în organism: se transformă în acid hipuric
(70%),acid mandelic și acid fenaceturic.
 Eliminare: prin aerul expirat și urină.
 Intoxicația acută: debutează cu somnolență, narcoză,
în cazuri grave provoacă edem pulmonar, hemoragii
pulmonare. Provoacă iritația conjunctivelor,
lăcrimare.
 Intoxicația cronică: conjunctivite, dermatite.
 C.M.A.: 1400 mg/m3.
Cumen
(izopropilbenzen) C6H5CH(CH3)2
 Profesiuni: solvent pentru nitroceluloză, carburant de motor,
industria chimică de sinteză.
 Rol în organism: se transformă în fenilpropanol și acid
fenilpropionic.
 Eliminare: prin aerul expirat nemodificat și sub formă de fenoli
prin urină.
 Mecanism de acțiune: are efect narcotic mai mare decît toluenul
și benzenul.
 Acumulare: în ficat, SNC, glandele endocrine.
 Intoxicația acută: în concentrații mari provoacă intoxicația acută
cu narcoză care se instalează lent și are o durată lungă. Leziunile
de ficat sunt posibile după intoxicațiile acute.
 Intoxicația cronică: poate provoca dermatite, hepatite, leziuni
renale.
 Din anul 2014 este introdus în lista cancerogenelor.
Naftalena C10H8
 Cristale insolubile în apă, incolore cu miros caracteristic.
 Profesiuni: se folosește în industria chimică, la prezervarea lemnului și ca
insecticid contra moliilor.
 Naftalina este utilizată în special la sinteza unor diluanţi, coloranţi sau
adezivi în industria de mase plastice ca PVC, la elaborarea insecticidelor
din grupa carbamaţilor, ca şi la fabricarea săpunurilor.
 Are efect iritant asupra mucoaselor și tegumentelor.Inhalarea vaporilor sau
consumarea accidentală a cristalelor provoaca grețuri, vome, tenesme,
diaree, frisoane, febră, tahicardie și hipotensiune arterială, hematurie. În
cazuri grave, stare comatoasă și moartea.Leziunile renale sunt posibile
provocînd chiar stare de uremie.
 Diagnostic diferențial: față de intoxicațiile cu nitro- sau aminoderivați ai
benzenului.
 Tratament: spălături gastrice cu ulei de parafină, transfuzii, în cazul
leziunilor renale- rinichi artificial.
 Contraindicate: alimentele care conțin grăsimi, laptele și uleiul de ricin
în primul ajutor.
 C.M.A.: 40 mg/m3.
Nitroderivați ai benzenului
Nitrobenzen C6H5NO2
 Este un lichid uleios, gălbui cu miros de migdale.
 Profesiuni cu risc de expunere: intermediar în sinteza anilinei și
benzidinei, industria cosmetică, constituient al cremei de ghete,
industria chimică de sinteză. Într-o măsură mai mică este folosit
ca diluant, la obținerea unguenților, carburanților, filmelor
fotografice sau explosivilor. În trecut era folosit ca aromatizant la
obținerea săpunurilor, azi fiind interzisă folosirea lui la fabricarea
produselor cosmetice
 Căi de pătrundere: respirator, prin tegumente.
 Rol în organism: se transformă în fenoli.
 Eliminare: prin fenoli în urină.
 Mecanism de acțiune: methemoglobinizant, provoacă tulburări de
oxido-reducere, este toxic asupra SN, hepatotoxic și nefropatic.
 Intoxicația acută: cianoză și dipnee.După o expunere cu doze
mari apare o insuficiență circulatorie, colaps.
 Intoxicația cronică: semnele caracteristice sunt cianoza,
anemia (methemoglobinemie) și hepatita toxică cu
splenomegalie, leziuni renale. Se asociază și simptome
gastrointestinale: greață, vome, rar provoaca pneumonie
toxică. Dermatitele apar frecvent.
 Diagnostic: expunere, simptome, se confirmă cu
methemoglobinemia prezentă și fenoli în urină.
 Prognostic: favorabil.
 Tratament: în intoxicația acută: oxigen, perfuzii cu glucoză,
vitamina C, albastru de metilen i.v., 1% acid nicotinic.
 C.M.A.: 6 mg/m3.
Aminoderivați ai benzenului
Anilina (fenilamin, aminobenzen)
 Lichid uleios folosit pe scară largă în industria
chimică de sinteză, industria farmaceutică, industria
de vopsele, lacuri. În aer se oxidează și devine
închisă.
 Cale de pătrundere: tegumentară, gastrointestinală și
respiratorie.
 Mecanism de acțiune: este methemoglobinizant
puternic.
 Intoxicații acute: timp de latență 2-3 ore, apare o
cianoză, fatigabilitate, dispnee, deci fenomene
cauzate de methemoglobină.
 Prognostic: favorabil.
 Tratament: vezi nitrobenzen.
Benzidină
 Folosit în:
 sinteza organică;
 fabricarea de vopsele, în special roșu de Congo
 detectarea petelor de sânge (reacția Gregersen)
 colorant în microscopie
 reactiv analitic pentru Pb, Ce, Pt, W
 agent de întărire în prepararea cauciucului
 Folosit în laboratoarele chimice și medicale,
 pătrunde în organism, în primul rînd, prin tegumente.
 După o expunere îndelungată poate provoca cancer al
vezicii urinare și al uterului. Un efect cancerigen
asemănător au și Naftilamina- folosit în fabricarea
coloranților, Aminofenolul- utilizat la fabricarea
cauciucului, Auramina- fabricată din dimetil- anilina și
formaldehida, folosită la colorarea hîrtiei și ca antiseptic.
Hidrocarburi halogenate alifatice
Dicloretan (clorură de etilen)
 Lichid incolor, asemănător cloroformului.
 Profesiuni: solvent pentru grăsimi, răsini, parafine, celuloză,
cauciuc, dezinfectant, insecticid.
 Cale de patrundere: respiratorie și prin piele.
 Rol în organism:se transformă în glicol și acid oxalic.
 Eliminare: prin aerul expirat și urină.
 Mecanism de acțiune: efect iritant asupra căilor respiratorii și
nefrotoxic din cauza metaboliților acidului oxalic.
 Intoxicația acută decurge în trei faze:
 I-prenarcoză, greață, vome, dureri abdominale, narcoză
 II-timp de latență- oligosimptomatic cu durata de cîteva ore
 III-semne de hepatită toxică, semne de nefroză toxică cu
proteinurie, oligurie și rar edem pulmonar.
 Intoxicația cronică: se caracterizează prin tulburări
digestive, polinevrite,simptome asteno-vegetative,
în cazuri grave- encefalopatie toxică.
 Complicații: anurie, uremie.
 Diagnostic:
 -expunere
 -simpltome.
 Tratamentul: D.M.P., simptomatic, în caz de leziuni
renale- rinichi artificial.
 Profilaxie: tehnic C.M.A. 150mg/m3, control
medical periodic.
Tricloretilenul (CHCl=CCl2)

 Lichid incolor, cu miros aromatic, insolubil

în apă. Se evaporează la temperatura
camerei și se descompune sub acțiunea
luminii intense, producînd acid clorhidric
și fosfogen.
 Este neinflamabil.
 Este folosit în nenumărate ramuri
industriale, dintre care putem aminti:
industria cauciucului, în industria
încălțămintei, la procedeul de vulcanizare,
curățirea îmbrăcămintei, industria chimică.
Rol în organism
 Patrunde în organism sub formă de vapori,
prin cale respiratorie, accidental prin cale
digestivă.Prin contactul cu tegumentul are
efect iritativ, este posibilă și absorbția
transcutanată. ¾ din cantitatea inhalată
este reținută în organism, restul se elimină
pe cale respiratorie. În organism se
transformă în cloralhidrat, urmat de acid
tricloracetic și tricloretanol.Ambii
metaboliți se elimina lent prin urină.
Mecanismul de acțiune
 Local acționează ca iritant asupra
tegumentului și al mucoaselor căilor
respiratorii.Prin uscarea tegumentului duce
la microtraumatisme și infecție secundară.
 Are efect narcotic și euforizant; la
muncitorii expuși timp îndelungat au fost
descrise modificări neurologice și psihice
(Grandjean), este hepatotoxic și nefrotoxic.
Intoxicația acută
 Debutează cu fenomene de narcoză,
repectiv prenacoză, rar cu euforie, mai
frecvent cu grețuri, vome, amețeli și
simprome de iritație a căilor respiratorii
superioare.
 În cazul dozelor ridicate poate duce la
pierderea cunostinței: moartea poate
surveni în urma paraliziei centrului
respirator bulbar sau în urma insuficienței
cardiace (fibrilație ventriculară).
Intoxicația cronică
 Se instalează după o expunere mai îndelungată cu tulburări
neurovegetative : tulburări de somn, cefalee,astenie,
irascibilitate, parestezii, intoleranță la alcool, scăderea
potenței sexuale; cu leziuni ale sistemului nervos :
concretizate prin tulburări de mers, alterarea reflexelor,
caracteristice NEVRITEI TRIGEMENULUI, mai rar nevrita
optică, cu semne de encefalopatie toxică.
 Expunerea îndelungată poate duce la o stare de
dependență; narcomania ducînd la o serie de modificări
morfofuncționale grave. Se presupune ca fibrilația
ventriculară apare din cauza acțiunii
hipersimpaticotonizante a toxicului. Stările de euforie la
narcomani pot duce la accidente grave.
Diagnosticul
 Se bazează pe expunere profesională sau
accidentală, pe semne clinice
caracteristice și se confirmă prin
prezența metaboliților toxicului în
urină, acid tricloracetic peste o limită de
200mg/l în urină.
Prognosticul
 În general, este favorabil în intoicațiile
acute daca se asigură un prim ajutor de
calitate în timp.
 Complicațiile sunt legate de lezarea
nervului trigemen. În intoxicațiile
cronice prognosticul este bun,
deasemenea, în cazul tratamentului
adecvat.
Tratamentul
 În intoxicațiile acute: cu oxigen, respirație
artificială, în caz de necesitate,
corticosteroizii, perfuzii cu vitamine. Sunt
contraindicate adrenalina, noradrenalina,
efedrina.
 În intoxicațiile cronice, tratament cu
corticosteroizi, vitamine (B1,B6, perfuzii) și
tratment simptomatic. Regim alimentar
adecvat în caz de leziuni de ficat sau
rinichi.
Profilaxia
 Se recomanda ermetizarea proceselor
tehnologice unde se evaporă
tricloretilenul, asigurarea unei ventilații
locale de aspirare. Muncitorii vor fi
urmăriți în cadrul controlului periodic
cu privire la dependența de toxic.
Contraindicații:
 Obezitate, alcoolism, afecțiuni
pulmonare, hipertensiune arterială,
ulcer gastric și duodenal, afecțiuni ale
ficatului, tegumentului, rinichilor,
nervilor periferici și persoanele care au
sensibilitate față de toxic.
 C.M.A. 300mg/m3