1 Noţiuni introductive

Presupunem cunoscute mulţimile N (mulţimea numerelor natu-

rale) şi Q (mulţimea numerelor raţionale).

1.1 Mulţimi
1. apartenenţa x ∈ X : ”x este element al mulţimii X”.
2. incluziunea X ⊂ Y : ”orice element al mulţimii X este şi element
al mulţimii Y ”.
3. egalitatea X = Y : ”X ⊂ Y şi Y ⊂ X”.

• X ∪ Y = {x : x ∈ X sau x ∈ Y } (reuniunea mulţimilor X şi Y ).

• X ∩ Y = {x : x ∈ X şi x ∈ Y } (intersecţia mulţimilor X şi Y ).
• X \ Y = {x : x ∈ X şi x ∈ / Y } (diferenţă mulţimilor X şi Y ).
• X × Y = {(x, y) : x ∈ X şi y ∈ Y } (produsul cartezian al mulţimilor
X şi Y ).
• Dacă Y ⊂ X, {X (Y ) = {Y := X \ Y (complementara mulţimii Y ı̂n
raport cu mulţimea X).

1.2 Noţiuni de logică

Fie E o mulţime de propoziţii cu sens (adevărat sau fals). Fie p, q ∈ E.

Operaţii cu propoziţii
• negaţia ¬p.
• disjuncţia p ∨ q.
• conjuncţia p ∧ q.
• implicaţia p → q.
• echivalenţa p ↔ q.
p q ¬p p∨q p∧q p→q p↔q
1 1 0 1 1 1 1
1 0 0 1 0 0 0
0 1 1 1 0 1 0
0 0 1 0 0 1 1

1
• condiţie necesară Dacă propoziţia p → q este adevărată, atunci spunem
că q este condiţie necesară pentru p şi scriem p ⇒ q.
• condiţie necesară şi suficentă Dacă propoziţia p ↔ q este adevărată,
atunci spunem că q este condiţie necesară şi suficientă pentru p şi scriem
p ⇔ q.
Operatori logici

• operatorul universal ∀: ∀x, P (x) (oricare ar fi x, P (x) este

adevărată).

• operatorul existenţial ∃: ∃x, P (x) (există un element x astfel

ı̂ncât P (x) să fie adevărată).

• operatorul existenţă unică ∃!: ∃!x, P (x) (există un unic element

x astfel ı̂ncât P (x) să fie adevărată).

Exerciţiu 1.1 (i). ¬(∀x, P (x)) ↔ (∃x, ¬P (x)).

(ii). ¬(∃x, P (x)) ↔ (∀x, ¬P (x)).

Funcţii

Definiţie 1.2 Se numeşte funcţie un triplet f = (X, Y, F ) cu proprietăţile

(1). X, Y sunt mulţimi.

(2). F ⊂ X × Y .

(3). pentru orice x ∈ X, există şi este unic y ∈ Y astfel ı̂ncât (x, y) ∈ F.

Se va folosi notaţia f = (X, Y, F ) =00 f : X → Y 00 .

Definiţie 1.3 • mulţimea valorilor funcţiei f

f (X) = {f (x) : x ∈ X}.

• graficul funcţiei f

F = {(x, f (x)) : x ∈ X} =: graf (f ).

2
 • imaginea mulţii A prin funcţia f

f (A) = {f (x) : x ∈ A}.

• preimaginea mulţimii B prin funcţia f

−1
f (B) = {x ∈ X : f (x) ∈ B}.

• restricţia lui f la submulţimea A a lui X

f /A : A → Y, f /A (x) = f (x), ∀x ∈ A.

• Dacă X ⊂ A şi Y ⊂ B, atunci funcţia

g : A → B, g(x) = f (x), ∀x ∈ X

se numeşte o prelungire a funcţiei f .

• injectivă dacă
f (x) = f (y) ⇒ x = y.

• injectivă dacă

∀y ∈ Y, ∃x ∈ X asfel ı̂ncât f (x) = y.

• bijectivă dacă este injectivă şi surjectivă.

• inversabilă dacă

∃ϕ : Y → X asfel ı̂ncât ϕ ◦ f = idX şi f ◦ ϕ = idY .

Funcţia ϕ este unic determinată şi se numeşte inversa lui f . Se

foloseşte notaţia ϕ = f −1 .

• familie de elemente Fie mulţimile nevide I şi X. Se numeşte familie

de elemente din X o mulţime nevidă A ⊂ X ı̂mpreună cu o funcţie
f : I → A astfel ı̂ncât A = f (I). f se numeşte funcţia de indexare
a lui A. Se foloseşte notaţia (xi )i∈I .

Exemplu 1.4 Dacă I = N, familia de la subpunctul precedent se numeşte

şir şi se notează (xn )n∈N .

3
Definiţie 1.5 Fie (Ai )i∈I ⊂ P(X). Definim
S
• Ai := {x : ∃i ∈ I, x ∈ Ai }.
i∈I
T
• Ai := {x : ∀i ∈ I, x ∈ Ai }.
i∈I
Q
• Ai := {(xi )i∈I : ∀i ∈ I, xi ∈ Ai }.
i∈I

Exerciţiu 1.6 Arătaţi

T S S T
• A ( Ai ) = (A Ai ).
i∈I i∈I
S T T S
• A ( Ai ) = (A Ai ).
i∈I i∈I
S T
• {( Ai ) = {Ai .
i∈I i∈I
T S
• {( Ai ) = {Ai .
i∈I i∈I
S S
• f( Ai ) = f (Ai ).
i∈I i∈I
T T
• f( Ai ) ⊂ f (Ai ).
i∈I i∈I

−1 S S −1
• f ( Bi ) = f (Bi ).
i∈I i∈I

−1 T T −1
• f ( Bi ) = f (Bi ).
i∈I i∈I

−1 −1
• f ({Y B) = {X ( f (B)).

Teoremă 1.7 (axioma alegerii) (Zermelo) Pentru orice mulţime nevidă

X există o funcţie h : P(X) \ {∅} → X cu proprietatea

∀A ∈ P(X) \ {∅}, h(A) ∈ A.

Definiţie 1.8 Fie X o mulţime nevidă. Se numeşte relaţie de echivalenţă

pe mulţimea X o mulţime G ⊂ X × X cu proprietăţile

4
(1). pentru orice x ∈ X, (x, x) ∈ G (reflexivitate).

(2). pentru orice x, y ∈ X, (x, y) ∈ G implică (y, x) ∈ G (simetrie).

(3). pentru orice x, y, z ∈ X, (x, y) ∈ G şi (y, z) ∈ G implică (x, z) ∈ G.

(tranzitivitate).

Se va folosi notaţia x ∼ y. Pentru x ∈ X, notăm

x̂ := {y ∈ X : x ∼ y}

clasa de echivalentă a elementului x.

Definiţie 1.9 Fie X o mulţime nevidă. Se numeşte relaţie de ordine pe

mulţimea X o mulţime G ⊂ X × X cu proprietăţile

(1). pentru orice x ∈ X, (x, x) ∈ G (reflexivitate).

(2). pentru orice x, y ∈ X, (x, y) ∈ G şi (y, x) ∈ G (antisimetrie).

(3). pentru orice x, y, z ∈ X, (x, y) ∈ G şi (y, z) ∈ G implică (x, z) ∈ G.

(tranzitivitate).

Se va folosi notaţia x ≤ y.

Definiţie 1.10 Se numeşte mulţime ordonată o pereche (X, ≤) formată

dintr-o mulţime X şi o relaţie de ordine ≤ pe mulţimea respectivă.

Definiţie 1.11 Fie (X, ≤) o mulţime ordonatăşi A ⊂ X, A 6= ∅.

(1). Se numeşte cel mai mic element al lui A un element u ∈ X cu

proprietăţile

• u ∈ A.
• pentru orice x ∈ A, u ≤ x.

Dacă acest element există, el este unic şi se foloseşte notaţia u = min A.

(2). Se numeşte cel mai mare element al lui A un element v ∈ X cu

proprietăţile

• v ∈ A.

5
 • pentru orice x ∈ A, x ≤ v.

Dacă acest element există, el este unic şi se foloseşte notaţia v = max A.

(3). Se numeşte minorant al lui A un element α ∈ X cu proprietatea:

∀x ∈ A, α ≤ x.

Notăm

A∗ = {α ∈ X : α minorant pentru mulţimea A}.

Spunem că mulţimea A este mărginită inferior dacă A∗ 6= ∅.

Dacă A∗ 6= ∅ şi există max A∗ atunci

m := max A∗

se numeşte marginea inferioară a mulţimii A şi se notează m = inf A.

(4). Se numeşte majorant al lui A un element β ∈ X cu proprietatea:

∀x ∈ A, x ≤ β.

Notăm

A∗ = {α ∈ X : βmajorant pentru mulţimea A}.

Spunem că mulţimea A este mărginită superior dacă A∗ 6= ∅.

Dacă A∗ 6= ∅ şi există min A∗ atunci

M := max A∗

se numeşte marginea superioară a mulţimii A şi se notează M = sup A.

(5). Mulţimea A se numeşte mărginită dacă A este mărginită superior şi

inferior.

Definiţie 1.12 Fie (X, ≤) o mulţime ordonată.

(1). Spunem că mulţimea X este total ordonată dacă pentru orice x, y ∈
X este adevărată proprietatea

x≤y sau y ≤ x.

6
 (2). Spunem că mulţimea X este complet ordonată dacă orice parte
nevidă şi mărginită superior A ⊂ X are margine superioară (axioma
marginii superioare).
Exerciţiu 1.13 (i). Dacă (X ≤) este o mulţime complet ordonată, atunci
orice parte nevidă şi mărginită inferior A ⊂ X are margine inferioară.
(ii). Mulţimea Q este total ordonată, dar nu este complet ordonată.
Mulţimea
A = {x ∈ Q : x2 < 2}
este mărginită ı̂n Q, dar nu există sup A ∈ Q.
Teoremă 1.14 (axioma lui Zorn) Fie (X ≤) o mulţime complet ordonată
cu proprietatea că orice parte nevidă şi total ordonată A ⊂ X are margine
superioară ı̂n X. Atunci X are cel puţin un element maximal.
Definiţie 1.15 Fie X şi Y două mulţimi. Spunem că X este echipotentă
cu Y şi scriem X ∼ Y dacă există f : X → Y funcţie bijectivă.
Remarcă 1.16 Relaţia introdusă ı̂n Definiţia 1.15 este o relaţie de echivalenţă
pe mulţimea tuturor mulţimilor.
Definiţie 1.17 Mulţimea X se numeşte
(1). finită dacă X = ∅ sau există n ∈ N∗ astfel ı̂ncât X ∼ {0, 1, · · · , n−1}.
(2). infinită dacă X nu este finită.
(3). numărabilă dacă X ∼ N.
(4). cel mult numărabilă dacă X este finită sau numărabilă.
Remarcă 1.18 Fie (X, ≤) o mulţime. Următoarele afirmaţii sunt echiva-
lente
(1). X este infinită.
(2). există A ⊂ X, A 6= X, A ∼ X (definiţia lui Dedekind).
(3). există A ⊂ X, A ∼ N (definiţia lui Cantor).
Exerciţiu 1.19 (i). Dacă X şi Y două mulţimi, f : X → Y este o funcţie
surjectivă şi X este numărabilă, atunci Y este cel mult numărabilă.
(ii). Mulţimea N × N este numărabilă.
(iii). Mulţimea Q este numărabilă.
(iv). O reuniune numărabilă de mulţimi numărabile este mulţime numărabilă.

7
2 Corpul numerelor reale
2.1 Construcţia corpului numerelor reale
Definiţie 2.1 Se numeşte corp ordonat un sistem (K, +, ·, ≤) format dintr-
o mulţime K, operaţiile +, · şi relaţia de ordine ≤ cu proprietăţile

(1). (K, +, ·) corp comutativ.

(2). (K, ≤) mulţime ordonată.

(3). pentru orice x, y, z ∈ K,

(i). x ≤ y =⇒ x + z ≤ y + z.
(ii). x ≤ y şi 0K ≤ z =⇒ x · z ≤ y · z.

Notaţii şi definiţii

Fie K un corp ordonat, x, y ∈ K, n ∈ N∗ .

• x − y := x + (−y).

• x 6= 0K , 1
x
:= x−1 .

• 0 · x = 0K .

• nx := x
| + ·{z
· · + x} .
n

• x0 = 1K , x−n = (x−1 )n .

• spunem că x este

· pozitiv dacă 0K ≤ x.
· negativ dacă x ≤ 0K .

Funcţia modul


x, 0K ≤ x
| · | : K → K, |x| =
−x, x < 0K .

Are proprietăţile

8
 • 0K ≤ |x|.

• |x| = 0K ⇐⇒ x = 0K .

• |x + y| ≤ |x| + |y|.

• |xy| = |x||y|.

• ||x| − |y|| ≤ |x − y|.

• dacă  ∈ K, atunci

|x − y| ≤  ⇐⇒ y −  ≤ x ≤ y + .

Remarcă 2.2 Orice corp ordonat este de caracteristică 0 (adică 0K ≤ n1K ).

Definiţie 2.3 Două corpuri ordonate (K, +, ·, ≤) şi (L, +, ·, ≤) se numesc

izomorfe dacă există f : K → L o funcţie bijectivă cu proprietăţile

(i). pentru orice x, y ∈ K, f (x+y) = f (x)+f (y), f (x·y) = f (x)·f (y).

(ii). pentru orice x, y ∈ K, x ≤ y =⇒ f (x) ≤ f (y).

Notăm cu  
m1k
QK = : (m, n) ∈ Z × N∗ ⊂ K.
n1K
Identificăm QK cu Q prin izomorfismul
 
m1k m
ϕ : QK → Q, ϕ = , ∀(m, n) ∈ Z × N∗ .
n1K n

Teoremă 2.4 (axioma lui Arhimede) Fie (K, ·, +, ≤) un corp ordonat.

K se numeşte arhimedian dacă

∀x ∈ K, ∃n ∈ N, x < n1K .

Definiţie 2.5 Fie (K, ·, +, ≤) un corp arhimedian. O mulţime Q ⊂ K se

numeşte densă ı̂n K dacă

∀a, b ∈ K, a < b, ∃r ∈ Q astfel ı̂ncât a < r < b.

9
Exerciţiu 2.6 Fie (K, ·, +, ≤) un corp arhimedian. Arătaţi că QK este
densă ı̂n K.

Definiţie 2.7 Se numeşte mulţime de numere reale un corp complet

ordonat.

Teoremă 2.8 (teorema de izomorfism a corpurilor complet ordo-

nate) Între orice două corpuri complet ordonate (L, ·, +, ≤) şi (K, ·, +, ≤)
există un izomorfism crescător f : L → K.

Remarcă 2.9 Teorema precedentă indică unicitatea corpului numerelor reale.

Vom folosi notaţia (R, +, ·, ≤).

Definiţie 2.10 Fie (An )n∈N ⊂ R un şir de mulţimi.

(i). Spunem că şirul este monoton crescător (descrescător) dacă pentru
orice n ∈ N, An ⊂ An+1 ( An+1 ⊂ An ).

(ii). Spunem că I ⊂ R este un interval compact dacă există a, b ∈ R astfel

ı̂ncât
I = {x ∈ R : a ≤ x ≤ b} =: [a, b].

Teoremă 2.11 (proprietăţile lui R)

1. Corpul complet ordonat (R, +, ·, ≤) este arhimedian.
2. Mulţimea Q este densă ı̂n R.
3. Orice şir monoton descrescător de intervale compacte (In )n∈N ⊂ R are
intersecţia nevidă.
4. R nu este mulţime numărabilă.

Existenţa corpului numerelor reale

Construcţia lui Cantor
Fie x : N → Q un şir de numere raţionale.

Definiţie 2.12 Şirul x se numeşte

(i). Cauchy dacă pentru orice  ∈ Q, 0 ≤ ,  6= 0, există p ∈ N astfel ı̂ncât

pentru orice m, n ∈ N, p ≤ m, n, să avem |x(m) − x(n)| ≤ .

10
(ii). convergent dacă pentru orice  ∈ Q, 0 ≤ ,  6= 0, există a ∈ Q, există
p ∈ N astfel ı̂ncât pentru orice n ∈ N, p ≤ m, n, să avem |x(n)−a| ≤ .
Vom scrie
lim x(n) = a.
n→∞

Fie
S := {x : N → Q : x şir Cauchy}.
Definim
• x + y : N → Q, (x + y)(n) = x(n) + y(n).

• x · y : N → Q, (x · y)(n) = x(n) · y(n).

• x ∼ y dacă lim (x(n) − y(n)) = 0. 0 ∼0 este o relaţie de echivalenţă pe

n→∞
S.
Definim
R := S/∼ .
Fie
S+ = {x ∈ S : ∀ > 0,  ∈ Q, ∃n ∈ N, − < xn , ∀n ≤ n}.
• Dacă α, β ∈ R, spunem că α ≤ β dacă

∃x ∈ α, y ∈ β astfel ı̂ncât y − x ∈ S+ .

Cu operaţiile astfel definite se poate arăta că (R, ·, +, ≤) are o structură de

corp complet ordonat.
Mulţimea R se extinde la

R := R ∪ {−∞, ∞},

unde
−∞ = {x : N → R : lim (x(n) − (−n)) = 0},
n→∞

∞ = {x : N → R : lim (x(n) − n) = 0}.

n→∞

Mulţimea numerelor reale completată R

Pentru orice x, y ∈ R, spunem că x ≤ y dacă

x = −∞, sau y = ∞, sau x, y ∈ R, x ≤ y.

11
(R, ≤) este o mulţime total şi complet ordonată.
Operaţiile algebrice ale lui R se extind parţial la R.
Operaţii fără sens.

• ∞ − ∞.

• 0(±∞).
∞
• ±∞
.
x
• 0
(x ∈ R).

Operaţii cu sens.

• x + ∞ = ∞ (x 6= −∞), x − ∞ = −∞ (x 6= ∞).

• x(±∞) = ±(sgn x)∞ (x 6= 0).

x
• ±∞
= 0 (x ∈ R).
∞
• x
= ±(sgn x)∞ (x ∈ R \ {0}).

(R, ·, + ≤) se numeşte mulţimea numerelor reale completată.

Remarcă 2.13 Fie A ⊂ R, A 6= ∅. Atunci A este mărginită ı̂n R şi


supR A, dacă A este majorată ı̂n R,
sup A =
R
+∞, altfel.

Definiţie 2.14 O mulţime I ⊂ R (respectiv I ⊂ R) se numeşte interval

deschis dacă are proprietatea: pentru orice x, y, z ∈ R (respectiv R),

x < z < y şi x, y ∈ I =⇒ z ∈ I.

2.2 Structuri asociate lui R

1. Structura metrică

Definiţie 2.15 (axiomele distanţei)

Fie X o mulţime. Se numeşte distanţă pe X o funcţie d : X × X → R+ cu
proprietăţile

12
 (1). Dacă x, y ∈ X şi d(x, y) = 0, atunci x = y.

(2). Pentru orice x, y ∈ X, d(x, y) = d(y, x).

(3). Pentru orice x, y, z ∈ X, d(x, y) ≤ d(x, z) + d(z.y).

(X, d) se numeşte spaţiu metric.

Exerciţiu 2.16 Pe mulţimea numerelor reale se consideră funcţia

d : R × R → R+ , d(x, y) = |x − y|.

Arătaţi că d este metrică pe R.

3. Structura topologică a lui R

Notăm
IR = {I ⊂ R : I interval deschis}.

Definiţie 2.17 (1). Spunem că mulţimea D ⊂ R este deschisă dacă

∀x ∈ D, ∃Ix ∈ IR astfel ı̂ncât x ∈ Ix ⊂ D.

(2). O mulţime F ⊂ R se numeşte ı̂nchisă dacă {F este mulţime deschisă.

Notăm cu F mulţimea mulţimilor ı̂nchise.

(3). Familia
T = {D ⊂ R : D mulţime deschisă ı̂n R}
se numeşte topologie pe R.

Teoremă 2.18 (axiomele topologiei)

(1). ∅, R ∈ T .
n
T
(2). Dacă Di ∈ T (i ∈ {1, 2, · · · , n}), atunci Di ∈ T .
i=1

(3). Dacă
S I este o mulţime oarecare de indici şi Di ∈ T (i ∈ I), atunci
Di ∈ T .
i∈I

13
Definiţie 2.19 (1). Fie x ∈ R. Muţimea V ⊂ R se numeşte vecinătate a
lui x dacă are proprietatea

∃I ⊂ IR , x ∈ I ⊂ V.

Notăm cu
V(x) := {V ⊂ R : V vecinătate a lui x}
mulţmea vecinătăţilor lui x.
(2). Se numeşte sistem fundamental de vecinătăţi al lui x o familie de
mulţimi B(x) cu proprietăţile
(i). B(x) ⊂ V(x).
(ii). Pentru orice V ∈ V(x), există B ∈ B(x) astfel ı̂ncât B ⊂ V.

Exemplu 2.20 În R următoarele familii de mulţimi formează sisteme fun-

damentale de vecinătăţ.

B(x) = {(x − , x + ) : 0 <  ∈ R}.

= {[x − , x + ] : 0 <  ∈ R}.
= {(x − n1 , x + n1 ) : n ∈ N∗ }.
= {[x − n1 , x + n1 ] : n ∈ N∗ }.
= {I ∈ IR : x ∈ I}.

Teoremă 2.21 Spaţiul topologic R este separat (pentru oricare x, y ∈ R,

există V ∈ V(x) şi U ∈ V(y) astfel ı̂ncât V ∩ U = ∅).

3. Structura topologică a lui R

Notăm
IR = {I ⊂ R : I interval deschis}.

Definiţie 2.22 (1). Spunem că mulţimea D ⊂ R este deschisă dacă

∀x ∈ D, ∃Ix ∈ IR astfel ı̂ncât x ∈ Ix ⊂ D.

(3). Familia
TR = {D ⊂ R : D mulţime deschisă ı̂n R}
se numeşte topologie pe R.

14
Exerciţiu 2.23 Să se arate că

D ∈ TR ⇐⇒ D = G ∪ Ia ,

unde G ∈ TR , a ∈ R şi Ia are una din formele

∅, [−∞, a), (a, ∞], [−∞, a) ∪ (a, ∞].

În particular se obţine că TR ⊂ TR .

4. Noţiuni topologice asociate unei mulţimi

Definiţie 2.24 Fie A ⊂ X şi x ∈ X. Spunem că x este

(i). punct interior pentru A dacă există V0 ∈ V(x), V ⊂ A. Notăm

◦
mulţimea punctelor interioare ale mulţimii A cu A.

(ii). punct aderent pentru A dacă pentru oricare V ∈ V(x), V ∩ A 6= ∅.

Notăm mulţimea punctelor de aderenţă ale mulţimii A cu A.

(iii). punct de acumulare pentru A dacă pentru oricare V ∈ V(x),

(V \{x})∩A 6= ∅. Notăm mulţimea punctelor de acumulare ale mulţimii
A cu A0 .

(iv). punct frontieră pentru A dacă pentru oricare V ∈ V(x), V ∩A 6= ∅,

V ∩ {A 6= ∅. Notăm mulţimea punctelor frontieră ale mulţimii A cu
∂A.
◦ S
Exerciţiu 2.25 Arătaţi că (i). (1). A= D. (2). A ∈ T dacă
D∈T ,D⊂A
◦ T
şi numai dacă A =A. (3). A = F (4). A ∈ F dacă şi numai
F ∈F ,F ⊃A
◦ ◦ ◦
dacă A = A. (5). {A ={A. (6). { A= {A. (7). A =A ∪∂A. (8).
◦
∂A = A ∩ {A = A\ A. (9). Dacă A ⊂ X şi B ⊂ X atunci A ∪ B = A ∪ B.

15