Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cultivare[modificare | modificare sursă]
Înmulțirea se face prin însămânțare, în răsadnițe semicalde, în februarie, iar în
aprilie se plantează afară sau prin divizare, după înflorire. Cer un sol bogat, luto-
humos, poziție însorită. Iarna se protejează de ger.[1]
Utilizare[modificare | modificare sursă]
Anghinarea se folosește în gastronomie, în terapii, dar poate fi întâlnită și ca plantă
ornamentală.[2] Bulbul florii se folosește cu un succes aparte în Spania și Italia în
gastronomie. În Sicilia există chiar o sărbătoare închinată anghinării când se
mănâncă doar preparate cu anghinare de ordinul zecilor. În Spania, mai ales în
regiunea Navarra, perioada recoltării bulbului de anghinare și a altor verdețuri ale
aceluiași anotimp se consideră sărbătoare a regiunii de Navarra, iar toate
mâncărurile preparate în restaurante și în casele din Navarra se fac cu respectivele
verdețuri, printre care anghinarea este un ingredient principal.
Anghinarea are un conținut ridicat de ulei, care poate fi folosit drept combustibil-
alternativ, pentru centralele termice.[3]
În medicina naturistă, la prepararea produselor naturale pe bază de anghinare, se
utilizează rădăcinile și frunzele. Toate aceste produse sunt considerate remedii
naturale excelente în tratarea și vindecarea diverselor afecțiuni ca de exemplu:
afecțiuni hepatice, afecțiuni ale circulației sangvine și afecțiuni renale.
De asemenea, anghinarea mai poate fi consumată și în stare proaspătă, fiind astfel
apreciată pentru efectele ei vindecătoare în tratarea diareei cronice în special,
precum și în tratarea diabetului, hemoroizilor, vomismentelor și migrenelor.
Preparatele naturale din aghinare ajută la vindecarea constipației (sucul de
anghinare), afecțiunilor ficatului (ceai de anghinare), reumatismului (ceai de
anghinare)