Iarna Iarna Iarna

Ce se-ntâmplă după geam? Ce se-ntâmplă după geam? Ce se-ntâmplă după geam?

Vântul viscoleşte, Vântul viscoleşte, Vântul viscoleşte,
Iarna a sosit deja, Iarna a sosit deja, Iarna a sosit deja,
Vesel ne zâmbeşte. Vesel ne zâmbeşte. Vesel ne zâmbeşte.

R: Albă şi puhavă, R: Albă şi puhavă, R: Albă şi puhavă,

Albă e zăpada, Albă e zăpada, Albă e zăpada,
Fulgii zbor şi rotesc Fulgii zbor şi rotesc Fulgii zbor şi rotesc
Prin toată ograda. Prin toată ograda. Prin toată ograda.

Iarna cu suflarea ei Iarna cu suflarea ei Iarna cu suflarea ei

Totul înălbeşte. Totul înălbeşte. Totul înălbeşte.
Viforul pribeag acum Viforul pribeag acum Viforul pribeag acum
Printre geam priveşte. Printre geam priveşte. Printre geam priveşte.

Norii cern fulgi de argint, Norii cern fulgi de argint, Norii cern fulgi de argint,
Ninge ca-n poveste. Ninge ca-n poveste. Ninge ca-n poveste.
Peste tot e numai cânt, Peste tot e numai cânt, Peste tot e numai cânt,
Neaua străluceşte. Neaua străluceşte. Neaua străluceşte.

Iarna Iarna Iarna

Ce se-ntâmplă după geam? Ce se-ntâmplă după geam? Ce se-ntâmplă după geam?
Vântul viscoleşte, Vântul viscoleşte, Vântul viscoleşte,
Iarna a sosit deja, Iarna a sosit deja, Iarna a sosit deja,
Vesel ne zâmbeşte. Vesel ne zâmbeşte. Vesel ne zâmbeşte.

R: Albă şi puhavă, R: Albă şi puhavă, R: Albă şi puhavă,

Albă e zăpada, Albă e zăpada, Albă e zăpada,
Fulgii zbor şi rotesc Fulgii zbor şi rotesc Fulgii zbor şi rotesc
Prin toată ograda. Prin toată ograda. Prin toată ograda.

Iarna cu suflarea ei Iarna cu suflarea ei Iarna cu suflarea ei

Totul înălbeşte. Totul înălbeşte. Totul înălbeşte.
Viforul pribeag acum Viforul pribeag acum Viforul pribeag acum
Printre geam priveşte. Printre geam priveşte. Printre geam priveşte.

Norii cern fulgi de argint, Norii cern fulgi de argint, Norii cern fulgi de argint,
Ninge ca-n poveste. Ninge ca-n poveste. Ninge ca-n poveste.
Peste tot e numai cânt, Peste tot e numai cânt, Peste tot e numai cânt,
Neaua străluceşte. Neaua străluceşte. Neaua străluceşte.

1
 Ninge ca-n poveşti
Mii de stele de zăpadă
Astăzi cad din cer
Şi pământul iar îmbracă
Un covor mister.
R: Ninge iar pe la fereşti
Cu fulgi mari ca în poveşti
Eu în palme unu-am prins
Şi lumina lui s-a stins.
Ninge iar pe la fereşti
Cu fulgi mari ca în poveşti,
Haideţi să dansăm şi noi
Dansul fulgilor vioi.
Fulgii cad şi cad agale
Peste munţi şi văi
Se aud din depărtare
Veseli clopoţei.
Ninge ca-n poveşti
Mii de stele de zăpadă
Astăzi cad din cer
Şi pământul iar îmbracă
Un covor mister.
R: Ninge iar pe la fereşti
Cu fulgi mari ca în poveşti
Eu în palme unu-am prins
Şi lumina lui s-a stins.
Ninge iar pe la fereşti
Cu fulgi mari ca în poveşti,
Haideţi să dansăm şi noi
Dansul fulgilor vioi.
Fulgii cad şi cad agale
Peste munţi şi văi
Se aud din depărtare
Veseli clopoţei.
Iarna –picaturi muzicale
La, la, la, la,……….
Cu fular şi cu mănuşi,
Gerul bate pe la uşi,
Croşetează flori de-argint
Şi le-aşterne pe pământ.
Mii de globuri în Ajun…
Creşte pomul de Crăciun
Luminiţe în culori
Se aprind de sărbători.
R: Ce frumoasă este iarna
Puhavă, de catifea,
Numai iarna, numai iarna
Zboară fluturaşi de nea.
Ce frumoasă este iarna
Prin troiene alergăm
Ninge ca-n poveşti
Mii de stele de zăpadă
Astăzi cad din cer
Şi pământul iar îmbracă
Un covor mister.
R: Ninge iar pe la fereşti
Cu fulgi mari ca în poveşti
Eu în palme unu-am prins
Şi lumina lui s-a stins.
Ninge iar pe la fereşti
Cu fulgi mari ca în poveşti,
Haideţi să dansăm şi noi
Dansul fulgilor vioi.
Fulgii cad şi cad agale
Peste munţi şi văi
Se aud din depărtare
Veseli clopoţei.
Ninge ca-n poveşti
Mii de stele de zăpadă
Astăzi cad din cer
Şi pământul iar îmbracă
Un covor mister.
R: Ninge iar pe la fereşti
Cu fulgi mari ca în poveşti
Eu în palme unu-am prins
Şi lumina lui s-a stins.
Ninge iar pe la fereşti
Cu fulgi mari ca în poveşti,
Haideţi să dansăm şi noi
Dansul fulgilor vioi.
Fulgii cad şi cad agale
Peste munţi şi văi
Se aud din depărtare
Veseli clopoţei.
Iarna –picaturi muzicale
La, la, la, la,……….
Cu fular şi cu mănuşi,
Gerul bate pe la uşi,
Croşetează flori de-argint
Şi le-aşterne pe pământ.
Mii de globuri în Ajun…
Creşte pomul de Crăciun
Luminiţe în culori
Se aprind de sărbători.
R: Ce frumoasă este iarna
Puhavă, de catifea,
Numai iarna, numai iarna
Zboară fluturaşi de nea.
Ce frumoasă este iarna
Prin troiene alergăm
Ninge ca-n poveşti
Mii de stele de zăpadă
Astăzi cad din cer
Şi pământul iar îmbracă
Un covor mister.
R: Ninge iar pe la fereşti
Cu fulgi mari ca în poveşti
Eu în palme unu-am prins
Şi lumina lui s-a stins.
Ninge iar pe la fereşti
Cu fulgi mari ca în poveşti,
Haideţi să dansăm şi noi
Dansul fulgilor vioi.
Fulgii cad şi cad agale
Peste munţi şi văi
Se aud din depărtare
Veseli clopoţei.
Ninge ca-n poveşti
Mii de stele de zăpadă
Astăzi cad din cer
Şi pământul iar îmbracă
Un covor mister.
R: Ninge iar pe la fereşti
Cu fulgi mari ca în poveşti
Eu în palme unu-am prins
Şi lumina lui s-a stins.
Ninge iar pe la fereşti
Cu fulgi mari ca în poveşti,
Haideţi să dansăm şi noi
Dansul fulgilor vioi.
Fulgii cad şi cad agale
Peste munţi şi văi
Se aud din depărtare
Veseli clopoţei.
Iarna –picaturi muzicale
La, la, la, la,……….
Cu fular şi cu mănuşi,
Gerul bate pe la uşi,
Croşetează flori de-argint
Şi le-aşterne pe pământ.
Mii de globuri în Ajun…
Creşte pomul de Crăciun
Luminiţe în culori
Se aprind de sărbători.
R: Ce frumoasă este iarna
Puhavă, de catifea,
Numai iarna, numai iarna
Zboară fluturaşi de nea.
Ce frumoasă este iarna
Prin troiene alergăm
2
 Numai iarna, numai iarna
Cu zăpadă ne-mproşcăm.
Cu desagă şi toiag
Moşul ne-a sosit în prag
Multe daruri ne-a adus
Şi ne bucurăm nespus
Deghizaţi în fluturaşi
Aricei şi iepuraşi.
Semănăm şi colindăm
Daruri multe aşteptăm
Iarna –picaturi muzicale
La, la, la, la,……….
Cu fular şi cu mănuşi,
Gerul bate pe la uşi,
Croşetează flori de-argint
Şi le-aşterne pe pământ.
Mii de globuri în Ajun…
Creşte pomul de Crăciun
Luminiţe în culori
Se aprind de sărbători.
R: Ce frumoasă este iarna
Puhavă, de catifea,
Numai iarna, numai iarna
Zboară fluturaşi de nea.
Ce frumoasă este iarna
Prin troiene alergăm
Numai iarna, numai iarna
Cu zăpadă ne-mproşcăm.
Cu desagă şi toiag
Moşul ne-a sosit în prag
Multe daruri ne-a adus
Şi ne bucurăm nespus
Deghizaţi în fluturaşi
Aricei şi iepuraşi.
Semănăm şi colindăm
Daruri multe aşteptăm.
Numai iarna, numai iarna
Cu zăpadă ne-mproşcăm.
Cu desagă şi toiag
Moşul ne-a sosit în prag
Multe daruri ne-a adus
Şi ne bucurăm nespus
Deghizaţi în fluturaşi
Aricei şi iepuraşi.
Semănăm şi colindăm
Daruri multe aşteptăm
Iarna –picaturi muzicale
La, la, la, la,……….
Cu fular şi cu mănuşi,
Gerul bate pe la uşi,
Croşetează flori de-argint
Şi le-aşterne pe pământ.
Mii de globuri în Ajun…
Creşte pomul de Crăciun
Luminiţe în culori
Se aprind de sărbători.
R: Ce frumoasă este iarna
Puhavă, de catifea,
Numai iarna, numai iarna
Zboară fluturaşi de nea.
Ce frumoasă este iarna
Prin troiene alergăm
Numai iarna, numai iarna
Cu zăpadă ne-mproşcăm.
Cu desagă şi toiag
Moşul ne-a sosit în prag
Multe daruri ne-a adus
Şi ne bucurăm nespus
Deghizaţi în fluturaşi
Aricei şi iepuraşi.
Semănăm şi colindăm
Daruri multe aşteptăm.
Numai iarna, numai iarna
Cu zăpadă ne-mproşcăm.
Cu desagă şi toiag
Moşul ne-a sosit în prag
Multe daruri ne-a adus
Şi ne bucurăm nespus
Deghizaţi în fluturaşi
Aricei şi iepuraşi.
Semănăm şi colindăm
Daruri multe aşteptăm.
Iarna –picaturi muzicale
La, la, la, la,……….
Cu fular şi cu mănuşi,
Gerul bate pe la uşi,
Croşetează flori de-argint
Şi le-aşterne pe pământ.
Mii de globuri în Ajun…
Creşte pomul de Crăciun
Luminiţe în culori
Se aprind de sărbători.
R: Ce frumoasă este iarna
Puhavă, de catifea,
Numai iarna, numai iarna
Zboară fluturaşi de nea.
Ce frumoasă este iarna
Prin troiene alergăm
Numai iarna, numai iarna
Cu zăpadă ne-mproşcăm.
Cu desagă şi toiag
Moşul ne-a sosit în prag
Multe daruri ne-a adus
Şi ne bucurăm nespus
Deghizaţi în fluturaşi
Aricei şi iepuraşi.
Semănăm şi colindăm
Daruri multe aşteptăm.
3
 E din nou Crăciun E din nou Crăciun E din nou Crăciun
Geamuri luminate
Feţe –mbujorate Geamuri luminate Geamuri luminate
E din nou, e din nou, Feţe –mbujorate Feţe –mbujorate
e din nou Crăciun!  E din nou, e din nou, E din nou, e din nou,
Globuri aurite e din nou Crăciun!  e din nou Crăciun! 
Vise împlinite Globuri aurite Globuri aurite
E din nou, e din nou Crăciun!  Vise împlinite Vise împlinite
Bradul verde-n casă  E din nou, e din nou Crăciun!  E din nou, e din nou Crăciun! 
Cozonac pe masă Bradul verde-n casă  Bradul verde-n casă 
E din nou, e din nou, Cozonac pe masă Cozonac pe masă
e din nou Crăciun!  E din nou, e din nou, E din nou, e din nou,
Moşul daruri are e din nou Crăciun!  e din nou Crăciun! 
Pentru fiecare Moşul daruri are Moşul daruri are
E din nou, e din nou Crăciun!  Pentru fiecare Pentru fiecare
E din nou, e din nou Crăciun!  E din nou, e din nou Crăciun! 
R: E Crăciun, gânduri de copil adun
Ceru-i lângă mine. E Crăciun Ref. : Ref. :
Şi eu sunt puţin mai bun E Crăciun, gânduri de copil adun E Crăciun, gânduri de copil adun
Pentru că e din noou, Ceru-i lângă mine. E Crăciun Ceru-i lângă mine. E Crăciun
E din nou Crăciun.  Şi eu sunt puţin mai bun Şi eu sunt puţin mai bun
Pentru că e din noou, Pentru că e din noou,
Iată, fără veste,  E din nou Crăciun.  E din nou Crăciun. 
Ninge ca'n poveste
E din nou, e din nou, Iată, fără veste,  Iată, fără veste, 
e din nou Crăciun!  Ninge ca'n poveste Ninge ca'n poveste
Oameni de zăpadă  E din nou, e din nou, E din nou, e din nou,
Ne zâmbesc pe stradă...  e din nou Crăciun!  e din nou Crăciun! 
E din nou, e din nou, Oameni de zăpadă  Oameni de zăpadă 
e din nou Crăciun!  Ne zâmbesc pe stradă...  Ne zâmbesc pe stradă... 
Bradul verde-n casă  E din nou, e din nou, E din nou, e din nou,
Cozonac pe masă e din nou Crăciun!  e din nou Crăciun! 
E din nou, e din nou, Bradul verde-n casă  Bradul verde-n casă 
e din nou Crăciun!  Cozonac pe masă Cozonac pe masă
Moşul daruri are E din nou, e din nou, E din nou, e din nou,
Pentru fiecare e din nou Crăciun!  e din nou Crăciun! 
E din nou, e din nou, Moşul daruri are Moşul daruri are
e din nou Crăciun!  Pentru fiecare Pentru fiecare
E din nou, e din nou, E din nou, e din nou,
e din nou Crăciun!  e din nou Crăciun! 

4
 Iarna Ninge ca-n poveşti Iarna –picaturi muzicale
Ce se-ntâmplă după geam? Mii de stele de zăpadă La, la, la, la,……….
Vântul viscoleşte, Astăzi cad din cer Cu fular şi cu mănuşi,
Iarna a sosit deja, Şi pământul iar îmbracă Gerul bate pe la uşi,
Vesel ne zâmbeşte. Un covor mister. Croşetează flori de-argint
R: Albă şi puhavă, R: Ninge iar pe la fereşti Şi le-aşterne pe pământ.
Albă e zăpada, Cu fulgi mari ca în poveşti Mii de globuri în Ajun…
Fulgii zbor şi rotesc Eu în palme unu-am prins Creşte pomul de Crăciun
Prin toată ograda. Şi lumina lui s-a stins. Luminiţe în culori
Iarna cu suflarea ei Ninge iar pe la fereşti Se aprind de sărbători.
Totul înălbeşte. Cu fulgi mari ca în poveşti, R: Ce frumoasă este iarna
Viforul pribeag acum Haideţi să dansăm şi noi Puhavă, de catifea,
Printre geam priveşte. Dansul fulgilor vioi. Numai iarna, numai iarna
Fulgii cad şi cad agale Zboară fluturaşi de nea.
Norii cern fulgi de argint, Peste munţi şi văi Ce frumoasă este iarna
Ninge ca-n poveste. Se aud din depărtare Prin troiene alergăm
Peste tot e numai cânt, Veseli clopoţei. Numai iarna, numai iarna
Neaua străluceşte. Cu zăpadă ne-mproşcăm.
Cu desagă şi toiag
Moşul ne-a sosit în prag
Multe daruri ne-a adus
Şi ne bucurăm nespus
Deghizaţi în fluturaşi
Aricei şi iepuraşi.
Semănăm şi colindăm
Daruri multe aşteptăm.
E din nou Crăciun Ninge ca'n poveste Moş Crăciun (Unde-i sacul?)
Geamuri luminate E din nou, e din nou, Toţi copiii iarna
Feţe –mbujorate e din nou Crăciun!  Se adună lângă brad
E din nou, e din nou, Oameni de zăpadă  Şi cuminţi ca sfinţii
e din nou Crăciun!  Ne zâmbesc pe stradă...  Toţi aşteaptă Moşul drag
Globuri aurite E din nou, e din nou, Uite-i, uite-l, vine
Vise împlinite e din nou Crăciun!  Dar e singur, fără sac.
E din nou, e din nou Crăciun!  Bradul verde-n casă  Lumea e uimită
Bradul verde-n casă  Cozonac pe masă Iar copiii tac: sss...
Cozonac pe masă E din nou, e din nou, R: Moş Crăciune, iute spune:
E din nou, e din nou, e din nou Crăciun!  Unde-i sacul?
e din nou Crăciun!  Moşul daruri are Nu cumva ni l-ai pierdut?
Moşul daruri are Pentru fiecare Fără dulciuri şi cadouri
Pentru fiecare E din nou, e din nou, Nu ne place!
E din nou, e din nou Crăciun!  e din nou Crăciun!  S-o luăm de la-nceput!
Toată lumea ştie:
R: E Crăciun, gânduri de copil adun Toţi copiii sunt cuminţi!
Ceru-i lângă mine. E Crăciun Nu fac mofturi, rele
Şi eu sunt puţin mai bun Şi ascultă de părinţi.
Pentru că e din noou, Anu-ntreg-aşteaptă
5
E din nou Crăciun.  Ca să vină Anul Nou
Şi-acum ce ne facem?
Iată, fără veste,  Cumpără cadou!

Prezentator: Dacă vine iarna, vine Crăciunul. Dacă vine Crăciunul atunci suntem bucuroşi
pentru că vin colindele, poeziile, dulciurile şi cadourile. În aceasta atmosferă speciala este
timpul potrivit să ne aşezăm… la poveşti.

Povesti de iarna

Fetiţa cu chibrituri – povestitor-

-fetiţa –
- trecătorul:-
Povestitorul: Pe frig şi întuneric, mergea pe stradă o biată fetiţă cu capul gol, şi cu picioarele
goale
Luminile străluceau pe la ferestre, miros de fripturi se răspândea în stradă; era ajunul Anului
Nou.(trece pe la ferestre)

- Nu pot să mă duc acasă; să duc înapoi toate chibriturile.... şi niciun bănuţ măcar. Tata o
să mă bată;
Şi-apoi.. şi acasă e tot aşa de frig: vântul suflă în voie, cu toate că am astupat crăpăturile cele
mari cu paie şi cu zdrenţe vechi. Mânuţele sunt aproape îngheţate de frig. A! Un chibrit aprins
le-ar putea face bine. Dac-aş îndrăzni să scot unul, numai unul, să-mi încălzesc degetele!
(aprinde chibritul) Ce lumină ciudată! Să stau lângă o sobă mare de fier… e aşa de cald…
( Fetiţa îşi întindea acum picioruşele ca să şi le încălzească şi pe ele; flacăra se stinse şi
soba pieri; fetiţa rămase stând cu rămăşiţa de chibrit în mână.)
        Alt chibrit: … o masă acoperită… cu faţă albă… porţelanuri subţiri… o gâscă friptă ….ce
miros plăcut!
        Încă unu: un pom de Crăciun…ce mare!... şi mai împodobit decât am văzut prin geamuri
la negustorul cel bogat. Mii de lumânărele ard pe crengile verzi…
încă un chibrit: O, ce lumină mare!... bunica...
        – Bunică, strigă fetiţa, ia-mă cu tine. Când s-o stinge chibritul, ştiu că n-o să te mai văd.
Ai să pieri şi tu din faţa ochilor mei, ca şi soba de fier, ca şi gâsca friptă, ca şi frumosul pom de
Crăciun.

Povestitorul: Aprinse repede toate chibriturile ce-i mai rămăseseră în cutie, căci voia să vadă
mereu pe bunicuţa ei. Se făcu o lumină ca ziua. Niciodată bunica nu fusese aşa de frumoasă, aşa
de mare. Ea luă pe fetiţă în braţele ei, şi amândouă zburară vesele în strălucirea aceea, aşa sus,
aşa sus, şi nu mai era acolo nici frig, nici foame, nici griji; erau la Dumnezeu.

    Trecătorul:            "A vrut să se încălzească"!

6
 Moş Crăciun – Barbu Ştefănescu-Delavrancea
Popa/nevasta lui-
Morarul/ nevasta lui-
Pescarul/ nevasta lui-
Vaduva-
Mos Crăciun-
Povestitorul-
Gospodarul:
Oamenii satului-

Povestitorul: Pe când sfinţii umblau pe pământ, în ajunul moş-ajunului se dezlegă un viscol!!

Crivăţul se năpusti, răsturnând copaci bătrâni, smulgând şi risipind acoperişuri de stuf şi de
coceni, amuţind lighioile şi înfundându-le care pe unde nimereau. Zăpada măruntă şi răsucită
izbea în geamuri şi se prăbuşea pe coşuri ca nişte suluri. Ziua, la amiaza mare, se întunecase.
Şi când vântul mai conteni, se aşeză pe ninsoare.
După un ceas era la glezne, după două, până dincolo de genunchi. Se moinase şi zăpada
cădea mai mare şi mai deasă, şi creştea, creştea, mai sus de prispe, mai sus de laviţe. Pe la toacă
era la clanţă. Oamenii suflau greu, tăiaţi pe la mijloc, aruncând zăpada din uşă, şi deschizând
pârtii adânci şi înguste mai spre rude, mai spre biserică, de gura popii care ţinea într-una cu
sfânta slujbă, cotind şi spre cârciumă de gura cârciumarului.
Moş popa– De la Dumnezeu e ce e, că de la noi nu e, dar prea e prea. Aşa zăpadă n-am
pomenit! (Şi mai supse o ţuică.)
– Alunecă, alunecă! – grăi iar moş popa, mai cerând una. Ei, păcatele mele, Doamne, d-o
începe iar, m-am topit, mâine cu Crăciunul, rămâi fără colaci.
Morarul: – Sfinţia-ta ai de unde , dar eu ce mă fac? Cine mai dejugă la moara mea?
Pescarul: – Părinţele, ce n-o să prinzi cu icoana în Ajun prinzi cu slujba de Crăciun, şi morarul,
de i s-o odihni piatra, când o începe o să înceapă mai cu foc. Că sufletul cere slujbă şi gura
mălai şi făină. Dar eu cu plasa mor de foame, că apa a îngheţat tun.
O văduvă ( cinci guri pe cap) – De, părinţele, de, a fi n-a fi, dar mi-a spus copilul meu că în
inima pădurii a sosit Moş Crăciun, c-o barbă albă până la genunchi, şi tremură, şi dârdâie,
sprijinit în patru copaci. Până nu l-om goni, nu scăpăm cu viaţă, ne îneacă zăpada şi murim cu
zile.
Popa : – Mai ştii… te pomeneşti c-o fi aşa…
Morarul : – Pe el, părinte, să-i scuturăm cojocul!
pescarul: – Ce te gândeşti, părinte, să sculăm tot satul şi să-i tragem o tăvăleală  să se ducă de
la noi!
Popa: – Înainte, copii, înainte cu Dumnezeu! Până aici i-a fost lui Moş Crăciun!

7
(Moş Crăciun moţăia rezemat de patru copaci groşi cât buţile, şi copacii se îndoiau trosnind sub
şalele lui. O mână de-ar fi învârtit i-ar fi culcat pe toţi la pământ. )
Popa: – Moş Crăciune, îndură-te, ţara e mare, mai du-te şi pe la alţii, că de-o să mai scuturi o
palmă de zăpadă, rămân fără colaci şi sunt sărac lipit.
Moş Crăciun: – Eşti bogat, părinte!
(Apoi, plecându-se la urechea popii, îi şopti ce-i şopti… Popa se sculă de jos şi-o şterse spre sat,
sprinten şi vesel, ca şi cum ar fi întinerit.)
Toţi: – Ce ţi-a spus, părinte?
(Popa tăcu şi-şi cătă de drum.)
Morarul: – Rogu-te, Moş Crăciune, că destul atâta zăpadă că nu mai dejugă nimeni la moară,
şi-mi mor copiii de foame.
Morarul:– Nu cârti, morar bogat, ai zece sate la moară şi tot te plângi? Mâine până în zori
te-aşteaptă zece care cu grâu şi zece cu porumb.
(Morarul se sculă de jos, se scărpină la ceafă şi-o tuli spre casă, nemaiputând de bucurie.)
Pescarul: – Moş Crăciune, nu mă lăsa. Îngheaţă apa satului, că nu mai văz coadă de peşte şi-mi
plânge muierea în vatră.
Moş Crăciun: – Pescar, pescar, ce te milogeşti, că ai cheag destul. Dacă vei da cu plasa şi vara
şi iarna, de un’ să mai fie şi peştele? Fă o copcă, bagă coşul tău ăl mare în copcă, şi mâine din
zori luptă de-l scoate, că va fi încărcat cu crapi mari şi dulci.
(Creştinul se sculă de jos şi-o porni spre cămin, bucuros.)
Văduva: – Moş Crăciune, sunt săracă…
MC: – Eşti.
V. – Moş Crăciune, am cinci copii…
MC: – Ai.
– Moş Crăciune, vine Crăciunul şi n-am porc…
– Vine şi n-ai.
– N-am para…
– N-ai.
– N-am gătej…           
– N-ai.
– N-am cojoacă…
– N-ai, dar nici minte n-ai… Aleargă acasă şi înhaţă purcelul de coadă să nu fugă,
acoperă-ţi mălaiul, că-l risipesc copiii şi închide-ţi uşa cocioabei, că ard lemnele de pomană.
(Văduva se uită lung; tot nu-i venea să creadă ce-auzise, dar, inimă bună, când plecă zise:
Văduva: – Să trăieşti, Moş Crăciune, şi să mai vii pe la noi.
– Să trăieşti şi tu, femeie.
(Acasă:)
Popa: Un colac, un colac,
Abia să-l îndes în sac;
de-ar fi cât roata de car,
de-ar fi cât roata de car…
Nevasta popii:- Măi omule, culcă-te, că vine dimineaţa şi trebuie să pleci cu Ajunul!
Popa:- Numai dacă zic mereu, până a doua zi, o să-mi meargă bine cu Crăciunul!
8
Nevasta morarului: - Ce faci, morare!
Morarul: -Toate apele au îngheţat, afară de apa de la moara noastră …Asta este o minune de-a
lui Moş Crăciun! Mă pregătesc pentru măcinatul de mâine!
Nevasta pescarului: - Ce faci, pescare?
Pescarul: - Sparg pe râu mai multe copci. Afund coşurile şi le leg de ţăruşi!
Povestitorul: În ajun popa plecă cu icoana, dar, ameţit că nu închisese ochii toată nopticica,
cum intră în casele creştinilor, în loc să cânte: în Iordan botezându-se, Tu Doamne, spunea: 
Popa: - În colac botez… aş, ce spui şi eu… no, o, o, î, î, în doi colaci botezându-te, Tu 
Doamne…
Gospodarul: - Mergi sănătos, părinte! Şi-a pierdut minţile de bătrâneţe…ori de băutură.
Povestitorul: Popa rămase fără colaci.
Morarul: - S-a crăpat de ziuă! Vin la măcinat zece care cu grâu şi zece cu porumb. . ..
(Merge la moară) - O, Doamne, a năvălit gheaţă, a smuls roata morii! Am rămas ca vai de mine!
Nevasta pescarului: - Du-te repede şi caută coşurile! Or fi pline de peşte!
Pescarul: - O, Doamne, pe toate le-a luat apa. Am rămas şi fără peşte, şi fără coşuri!
Oamenii satului la Văduva: -Dragă surată, gândind că ea n-ai nimic de Crăciun, am adus
nişte mălai şi costiţe de porc… eu…picioare, iar eu… muşchi.
Văduva: - Copiii, veniţi de le rânduiţi în cămară, că iată ce v-a trimis Moş Crăciun!
Povestitorul: - Ei, de-ar fi lumea cum ar trebui să fie, săracii şi-ar mai îndulci necazurile măcar
la zile mari, iar bogaţii cei lacomi ar mai primi câte un bobârnac din Paşti în Crăciun.               

9
 Amintiri din copilarie (fragment – Cu uratul), de Ion Creanga
Creangă (Nică)- Popa Oşlobanu -
Chiriac – nevasta lui Vasile Aniţei-
Zaharia- Tata lui Nică-

 Nică- Odată, la un Sfântul Vasile, ne prindem noi vreo câţiva băieţi din sat să ne ducem cu
plugul… Şi în ajunul Sfântului Vasile toată ziua am stat pe capul talei să-mi facă şi mie un
buhai, ori de nu, batâr un harapnic.
Tata lui Nică- Doamne, ce harapnic ţ-oi da eu acuşi, de n-ai să-l poţi duce! N-ai ce mânca la
casa mea? Vrei să te buşească cei handralăi prin omăt? Acuş te descalţ!
Nică - Văzând eu că mi-am aprins paie-n cap cu asta, am şterpelit-o de-acasă numai cu beşica
cea de porc, nu cumva să-mi ieie tata ciubotele şi să rămân de ruşine înaintea tovarăşilor. Şi nu
ştiu cum s-a întâmplat, că niciunul dintre tovarăşi n-avea clopot. Talanca mea era acasă, dar mă
puteam duce s-o ieu? În sfârşit, facem noi ce facem şi sclipuim de cole o coasă ruptă, de ici o
cârceie de tânjală, mai un vătrar cu belciug, mai beşica cea de porc a mea, şi pe după toacă, şi
pornim pe la case. Ş-o luăm noi de la popa Oşlobanu, tocmai din capul satului din sus, cu
gând să umblăm tot satul… Când colo, popa tăia lemne la trunchi afară şi cum a văzut că ne
aşezăm la fereastră şi ne pregătim de urat, a început a ne trage câteva naşteri îndesate şi a zice:
Popa: -De-abia s-au culcat găinile, şi voi aţi şi început? Ia staţi oleacă, blăstămaţilor, că vă dau
eu!
Nică: Noi, atunci, am şterpelit-o la fugă. Iar el zvârr! cu o scurtătură în urma noastră, căci era
un om hursuz şi pâclişit popa Oşlobanu. Şi din spaima ceea, am fugit noi mai jumătate de sat
înapoi, fără să avem când îi zice popii:
Drele pe podele Câte pene pe cucoşi
Şi bureţi pe păreţi; Atâţia copii burduhoşi,
Chiriac: -Măi! al dracului venetic şi ceapcân de popă! Cât pe ce era să ne ologească boaita cea
îndrăcită, vede-l-am dus pe năsălie la biserica Sfântului Dumitru de sub cetate, unde slujeşte.
Ferească Dumnezeu să fie toţi preoţii noştri aşa, că nu te-ai mai înfrupta cu nimica de la
biserică, în vecii vecilor!
Zaharie: -Ei, amu, ce-i de făcut? Hai să intrăm ici în ograda asta , la Vasile Aniţei, că ne
trecem vremea stând în mijlocul drumului.
Nică: - Hai, mă! Chiriac: Mi-i frig…
Nică: Zi tu, mă! Zaharia: Mi-au îngheaţat mâinile!
Nică: -Ură tu, măi Chiriece, şi noi, măi Zaharie, să facem din gură ca buhaiul; iar iştialalţi să
strige: hăi, hăi!
nevasta lui Vasile Aniţei -Vai, aprinde-v-ar focul să vă ardă! Dar cum se cheamă asta? în
obrazul cui v-a învăţat! (Atunci noi, la fugă, băieţi, mai dihai decât la popa Oşlobanu…)
10
Nică: -Dar bun pocinog a mai fost ş-aista! Încă una-două de-aiestea, şi ne scot oamenii din sat
afară, ca pe nişte lăieşi.
Zaharia: - Mai bine să mergem la culcare! Dar la anul, cu jurământ să umblăm tot împreună!
Chiriac: - Hai că suntem răbigiţi de frig şi hămisiţi de foame!
Nică: Şi iaca aşa ne-a fost umblarea cu plugul în anul acela.
                                       

Greierele şi furnica de La Fontaine

Greierele-
Furnica-
Povestitorul

Petrecuse cu chitara
Toată vara.
Însă iată că-ntr-o zi
Când viforniţa porni,
Greierele se trezi
Fără muscă, fără râmă,
Fără umbră de fărâmă.
Ce să facă? Hai să ceară
La Furnică, pân’ la vară,
Niscai boabe de secară.

 – „Pe cuvânt de lighioană,

 Voi plăti cinstit cucoană,
 Cu dobânzi, cu tot ce vrei!”
 Dar Furnica, harnică,
 Are un ponos al ei:
 Nu-i din fire darnică
 Şi-i răspunde cam răstit:
 – Astă-vară ce-ai păţit?
 – Dacă nu e cu bănat.
 Zi şi noapte am cântat
 Pentru mine, pentru toţi…
 – „Joacă astăzi dacă poţi!”

11
Ursul păcălit de vulpe, de Ion Creanga
Vulpea –
Ursul-
Povestitorul-

Era odata o vulpe vicleană, ca toate vulpile. Ea umblase o noapte întreagă după hrană şi nu
găsise nicăieri. Făcîndu-se ziua alba, vulpea ieşi la marginea drumului şi se culcă sub o tufă,
gîndindu-se ce să mai facă, ca să poată găsi ceva de mîncare.
Şezînd vulpea cu botul întins pe labele dinainte, îi vine miros de peşte. Atunci ea rădică puţin
capul şi uitîndu-se la vale, în lungul drumului, zăreşte venind un car tras de doi boi.
- "Bun!" gîndi vulpea. Iaca hrana ce-o aşteptam eu. Şi îndată iese de sub tufă şi se lungeşte în
mijlocul drumului, ca şi cum ar fi moartă.
Carul, apropiindu-se de vulpe, ţăranul ce mîna boii o vede şi crezînd că-i moartă cu adevărat,
strigă la boi: "Aho !Aho!" Boii se opresc. Ţăranul vine spre vulpe, se uită la ea de aproape, şi
văzînd-o că nici nu suflă, zice: "Bre, da cum naiba a murit vulpea asta aici ?! Tii!... ce frumoasă
caţaveică am să fac nevestei mele din blana istui vulpoi". Zicînd aşa, apucă vulpea de după cap
şi tîrînd-o pînă la car, se opinteşte ş-o aruncă deasupra peştelui. Apoi strigă la boi: "hăis! Joian,
cea! Bourean". Boii pornesc.
Ţăranul mergea pe lîngă boi şi-i tot îndemna să meargă mai iute ca să ajungă degrabă acasă şi să
ieie pielea vulpii.
Însă cum au pornit boii, vulpea a şi început cu picioarele a împinge peştele din car jos. Ţăranul
mîna, carul scîrţîia şi peştele din car cădea.
După ce hoaţa de vulpe a aruncat o mulţime de peşte pe drum, biniii...şor! sare şi ea din car, şi
cu mare grabă, începe a strînge peştele de pe drum. După ce l-a strîns grămadă, îl ie, îl duce la
vizuina sa şi începe a mînca, că taaa...re-i mai era foame.
Tocmai cînd începuse a mînca, iaca vine la dînsa ursul.
- "Bună masa, cumătră! Tiii! da ce mai de peşte ai! Dă-mi şi mie că taaa...re mi-i poftă!"
- "Ia mai pune-ţi pofta-n cui, cumătre, că doar nu pentru gustul altuia m-am muncit eu. Daca ţi-i
aşa de poftă, du-te şi-ţi moaie coada-n baltă, ca mine, şi-i avea peşte să mănînci."
- "Învaţă-mă, te rog, cumătră, că eu nu ştiu cum se prinde peştele."
Atunci vulpea rînji dinţii şi zise:
- "Alei, cumătre! da nu ştii că nevoia te duce pe unde nu ţi-e voia şi te învaţă ce nici nu
gîndeşti? Ascultă, cumătre: vrei să mănînci peşte? Du-te desară la băltoaga cea din marginea
pădurii, vîră-ţi coada în apă şi stăi pe loc, fără să te mişti, pînă despre ziuă; atunci smunceşte
vîrtos spre mal, şi ai să scoţi o mulţime de peşte; poate îndoit şi întreit decît am scos eu."
Ursul ne mai zicînd nici o vorbă, alergă-n fuga mare la băltoaga din marginea pădurii, şi-şi vîră
în apă toată coada!...
12
În acea noapte începuse a bate un vînt rece, de îngheţa limba-n gură şi chiar cenuşa de sub foc.
Îngheaţa zdravăn şi apa din băltoagă, şi prinde coada ursului, ca într-un cleşte. De la o vreme,
ursul ne mai putînd de durerea cozii şi de frig, smunceşte odată din toată puterea. Şi sărmanul
urs! în loc să scoată peşte, rămîne făr de coada!
Începe el acum a mormăi cumplit, ş-a sări în sus de durere. Şi-nciudat pe vulpe că l-a amăgit, se
duce s-o ucida în bătaie. Dar şireata vulpe ştie cum să se ferească de mînia ursului. Ea ieşise din
vizuine şi se vîrîse în scorbura unui copac din apropiere; şi cînd văzu pe urs că vine far de
coada, începu a striga:
- "Hei, cumătre! Dar ţi-au mîncat peştii coada, ori ai fost prea lacom, ş-ai vrut să nu mai rămînă
peşti în baltă?"
Ursul, auzind că încă-l mai ie şi-n rîs, se înciudează şi mai tare, şi se răpede iute spre copac; dar
gura scorburii fiind strîmtă, ursul nu poate să încapă înăuntru. Atunci el caută o creangă cu
cîrlig şi începe a cotrobăi prin scorbură, ca să scoată vulpea afară, şi să-i deie de cheltuială...
Dar cînd apuca ursul de piciorul vulpii, ea striga: "Trage, nătărăule! mie nu-mi pasă, că tragi de
copac"... Iar cînd anina cîrligul de copac, striga: "Văleu, cumătre! nu trage, că-mi rupi piciorul!"
În zadar s-a năcăjit ursul, de-i curgeau sudorile, că tot n-a putut scoate vulpea din scorbura
copacului.
Şi iaca aşa, a rămas ursul păcălit de vulpe!

Personaje: Împărăteasa:(răstit)
Albă ca Zăpada Piticii Minţi, oglindă blestemată!
Împărăteasa Oglinda Că nu e în ţara toată
Povestitorii Vânătorul Făptură mai minunată!

Povestitor 1:A fost o dată ca niciodată
Într-o tară-ndepărtată
Un palat ca în poveşti
Cu steaguri împărăteşti
Şi domniţe la fereşti.
A fost o dulce împărăteasă
Ce sprijinită la fereastră
Broda , cu firul şi cu gândul
Care-i înconjura pământul.
Visa o fată între fete
Cu fir de abanos în plete,
Cu pielea albă ca zăpada,
Cu buze roşii ca pomada.
Povestitor 2:Şi visul ei se-adeveri
Când anul fu de se-mplini
Şi-aşa cum din poveşti se ştie
E scurtă orice bucurie
Şi jalea vine, nu se lasă
Chiar în palat, la-mpărăteasă...
Aceasta moare...şi în palat,
Un an de doliu s-a lăsat.
Oglinda: Frumoasă eşti, regina mea,
Ca cea mai mândră floare
Dar Albă ca Zăpada
E unică sub soare!
Împărăteasa (furioasă):
-Ce spui? Dar e îngrozitor!
Vai, o să mor...
Vânătorul: Care îţi e porunca, fiinţă luminată?
Împărăteasa: Îţi dau poruncă, ca îndată,
În noaptea cea întunecată,
Pe Albă-ca- Zăpada să o duci
În mijlocul pădurii vechi de nuci,
Şi s-o omori , ca să fiu iară
Cea mai frumoasă-n astă tară!
Vânătorul: Du-te în lume , fata mea
Să te omor nu voi putea.
Mergi în pădure, unde-i vrea
Palatul nu-l mai căuta.
Albă ca Zăpada: Ce mirare, ce-ntâmplare!
13
 Albă ca Zăpada creştea,
Din visul mamei se-ntrupa;
Frumoasă fată între fete
Cu nume mândru de prinţesă.
O lume-ntreagă îi spunea:
Ca tine nu e nimenea!
Povestitor 3: Iar împăratul ca-mpărat
Curând, din nou, s-a însurat
Cu o frumoasă împărăteasă
Cu chip curat, cu strai ales,
Cu suflet negru, neînţeles,
Cu inima de vrăjitoare
Ce ar dori ca ea sub soare
Să fie fără asemănare.
Împ: Oglindă, oglinjoară
Cine-i cea mai frumoasă din ţară?
Oglinda: Regina mea, frumoasă eşti
Ca soarele din zori,
Dar Albă-ca- Zăpada
Te-ntrece de mii de ori!
Piticul 4: Mărul cine mi-a muşcat?
Piticul 5: Chiar şi furculiţa mea
Nu mai e la loc, aşa! (aşază furculiţa invers)
Piticul 6:Lapte nu mai e-n pahar!
E un hoţ pe-aici ,e clar!
Piticul 7: E o fată minunată
Dulce şi nevinovată!
(Albă ca Zăpada se trezeşte.)
Piticul 1: Cine eşti , fată frumoasă?
Cum de ai ajuns în casă?
Albă ca Zăpada: Iertaţi-mă de v-am greşit
Dar soarta rece m-a gonit
Şi vitrega regină, mama mea
Ce este tare mânioasă
Că eu ca ea sunt mai frumoasă!
Piticul 2 :Te-am ruga, rămâi la noi
Fii a noastră surioară
Piticul 3 Noi cu drag în zori pornim
Munţii să îi scormonim!
Tu rămâi să ne aştepţi
Cine stă aicea ,oare?
(se uită la lucrurile de pe masă)
Doamne cât sunt de micuţe!
Aceste linguri şi ceşcuţe!
Şapte sunt la număr toate.
Voi mânca pe săturate...
Iau şi fructe...şi lăptic...
Voi dormi apoi, un pic...!
(se întinde pe un pătuţ)
(vin piticii cântând):Venim , venim
Spre casă ne grăbim
Cu drag şi spor noi am lucrat
Din zori până-n serat!
Piticul 1: Pe-al meu scaun minunat
Cineva străin a stat!
Piticul 2: Şi la farfuria mea
Parc-a umblat cineva!
Piticul 3: Pâinea cine mi-a îmbucat?
(Albă ca Zăpada muşcă din măr şi cade jos.)
Împărăteasa: Ha, ha, ha, te-am păcălit!
Mărul era otrăvit
Cu tine s-a isprăvit!
Împărăteasa râde în hohote şi iese.
Intră piticii
Intră prinţul: Suspin şi plâns am auzit
Spre vale eu când am pornit!
Aş vrea cu drag să vă ajut
Piticii: Ajută-ne, de vei putea!
Prinţul: Frumuseţea ta sub soare
Este făr-asemănare!
Te-aş ruga cu bucurie
Ca să fii a mea soţie!
La mine-n ţara cea frumoasă
Să fii mândră-mpărăteasă!
Piticul 5:Ai dreptate , împărate!
Mergem cu tine departe
Şi aşa toţi vom scăpa
De regina cea rea!
Povestitor 2:Regina rea când auzi
De ciudă aşa se urâţi
Şi se-ndoi şi se poci
14
 Bucate să pregăteşti! Şi-n lumea largă ea fugii.

Piticul 4: Dar ai grijă , te fereşti Povestitor 4:Spune povestea, spun şi eu

De mama ta vrăjitoare Că binele învinge orice rău!
Care vrea să te omoare! Şi doar acei ce buni vor fi
În viaţă multe-or reuşi!
Albă ca Zăpada: Mă-nvoiesc să stau aici
În căsuţa cu pitici!

Povestitor 4: Departe-n vale, la palat,

Vitrega mamă, piaza rea,
Priveşte în oglinda sa
Şi vede că ascunsă-n munţi
La piticii cei cărunţi
Este Albă ca Zăpada.

Împărăteasa: Bună ziua!

Albă ca Zăpada: Ziua bună precupeaţă!

Unde mergi de dimineaţă?

Împărăteasa: Merg cu mere dulci la piaţă!

Nu vrei unul mai gustos
Uite, ăsta-i mai frumos!

15
 Iarna
Ce se-ntâmplă după geam?
Vântul viscoleşte,
Iarna a sosit deja,
Vesel ne zâmbeşte.
R: Albă şi puhavă,
Albă e zăpada,
Fulgii zbor şi se rotesc
Prin toată ograda.
Iarna cu suflarea ei
Totul înălbeşte.
Viforul pribeag acum
Printre geam priveşte.
Norii cern fulgi de argint,
Ninge ca-n poveste.
Peste tot e numai cânt,
Neaua străluceşte.
E din nou Crăciun
Geamuri luminate
Feţe –mbujorate
E din nou, e din nou,
e din nou Crăciun!  Ne zâmbesc pe stradă...  Şi cuminţi ca sfinţii
Globuri aurite
Vise împlinite
E din nou, e din nou
Crăciun!  Cozonac pe masă
Bradul verde-n casă  E din nou, e din nou,
Cozonac pe masă
E din nou, e din nou,
e din nou Crăciun!  Pentru fiecare
Moşul daruri are
Pentru fiecare
E din nou, e din nou
Ninge ca-n poveşti Iarna –picaturi muzicale
Mii de stele de zăpadă La, la, la, la,……….
Astăzi cad din cer Cu fular şi cu mănuşi,
Şi pământul iar îmbracă Gerul bate pe la uşi,
Un covor mister. Croşetează flori de-argint
R: Ninge iar pe la fereşti Şi le-aşterne pe pământ.
Cu fulgi mari ca în Mii de globuri în Ajun…
poveşti Creşte pomul de Crăciun
Eu în palme unu-am Luminiţe în culori
prins Se aprind de sărbători.
Şi lumina lui s-a stins. R: Ce frumoasă este iarna
Ninge iar pe la fereşti Puhavă, de catifea,
Cu fulgi mari ca în Numai iarna, numai iarna
poveşti, Zboară fluturaşi de nea.
Haideţi să dansăm şi noi Ce frumoasă este iarna
Dansul fulgilor vioi. Prin troiene alergăm
Fulgii cad şi cad agale Numai iarna, numai iarna
Peste munţi şi văi Cu zăpadă ne-mproşcăm.
Se aud din depărtare Cu desagă şi toiag
Veseli clopoţei. Moşul ne-a sosit în prag
Multe daruri ne-a adus
Şi ne bucurăm nespus
Deghizaţi în fluturaşi
Aricei şi iepuraşi.
Semănăm şi colindăm
Daruri multe aşteptăm.
Ninge ca'n poveste Moş Crăciun (Unde-i
E din nou, e din nou, sacul?)
e din nou Crăciun!  Toţi copiii iarna
Oameni de zăpadă  Se adună lângă brad
E din nou, e din nou, Toţi aşteaptă Moşul drag
e din nou Crăciun!  Uite-i, uite-l, vine
Bradul verde-n casă  Dar e singur, fără sac.
Lumea e uimită
Iar copiii tac: sss...
e din nou Crăciun!  R: Moş Crăciune, iute spune:
Moşul daruri are Unde-i sacul?
Nu cumva ni l-ai pierdut?
E din nou, e din nou, Fără dulciuri şi cadouri
e din nou Crăciun!  Nu ne place!
S-o luăm de la-nceput!
16
Crăciun!  Toată lumea ştie:
Toţi copiii sunt cuminţi!
R: E Crăciun, gânduri de copil Nu fac mofturi, rele
adun Şi ascultă de părinţi.
Ceru-i lângă mine. E Crăciun Anu-ntreg-aşteaptă
Şi eu sunt puţin mai bun Ca să vină Anul Nou
Pentru că e din noou, Şi-acum ce ne facem?
E din nou Crăciun.  Cumpără cadou!

Iată, fără veste, 

17