Hoțul schimbat în cal

Dumnezeu și cu Sfântul-Petru umblau prin lume și au sosit odată la un han ca să doarmă și au

cerut de mâncare și băutură. Când vrură să pornească la drum, întrebară pe hangiu. Cât au de
plătit. Hangiul le spuse socotela. Dumnezeu scoase bani din buzunar și hangiul văzu atunci că
Domnul are mulți bani.
Ei plecară în spre pădurea prin care trebuiausă treacă. Iar hangiul își luă pușca și cuțitul, ca să-i
pândească și să le fură banii, și merse în întâmpinarea lor.
Dumnezeu știa ce cugeta el și îi zise Sfâbtului Petru:„Petre, pune-i căpăstrul”. Și atunci acela se
chimbă în cal; iar Dumnezeu zise: „Petre, încalecă pe el!”.
Merseră printr-o pădure,pe unde se află un suiș. Aici niște oameni se munciau grozav: erau șase
cai la o căruță și cărau scânduri, dar caii nu erau în stare să suie acel urcuș. Domnul întrebă
atunci:„Ce vă munciți asa?” Nu puteți sui sus lemnele celea? Eu cu acest călușel mic aș putea sui
lemnele”.
Ei spuseră că aceasta nu ar fi cu putință căci șase cai nu pot urca—și caii sunt mari—iar voi vreți
să cărați cu acest mic călușel al vostru?”.
Domnul zise: „Luați caii viștri de la căruță” și ei îi luară. Dumnezeu înhămă călușelel șiacesta
trase afară carul cu lemne în fuga mare.
Ei rămaseră atunci cu totul minunați, cum se putea ca șase cai mari ai lor să nu fie în stare să
tragă, iar el ci acela așa mic, în fugă mare.
Ei îl întrebară că dacă ar vrea să li-l vândă—că l-ar cumpăra. Domnul zise: de vândut, nu vreau
să-l vând, dar vi-l voiu împrumuta pentru un an și o zi și jumătate din ceeace vă va fi slujit; apoi
să mi-l dați înapoi”.
Ei fură mulțumiți. Când fu anul și o zi, Domnul cu Sfântul Petru merseră la dânșii și îl întrebă:
„Calul aceta a fost în stare să vă tragă toate?”
Ei răspunseră: „Prietene, el a fost mai tare la tras decât toți cei șase”—și deteră Domnului partea
pe care o merită, în mod cinstit. Dumnezeu văzu că sunt oameni onești și nu vru să ia nimic dela
dânșii. Dumnezeu porni cu Sfântul Petru și cu călușelul.
Merseră să poposească tocmai la femeia calului, iar ea începu să li se tânguiască că bărbatul său
lipsește de acasă. Domnul îi spuse:„De când îți lipsește bărbatul?”—„A trecut un an de când a
plecat”, - „Cum a putut să plece bărbatul tău?” Ea răspunse că„au venit doi oameni ca să doarmă
aici și atunci el a văzut că au mulți bani și a vrut să-i pândească și să le ia banii”.
Domnul îi zise:„Ai putea să-ți recunoști bărbatul?” Ea răspunse: „dacă l-aș vedea, l-aș
recunoaște”. Domnul o chemă atunci:„Hai cu mine”; și merseră unde era legat călușelul, iar el îi
zise: „Privește, aceste e bărbatul tău”.
Ea răspunse că nu e soțul ei – este un cal. Dumnezeu spuse Sfâniului Petru:„Petre, ia puțină
țărână și aruncă peste cal”. Și după ce aruncă pământ peste cal, el se făcu ușor, precum fusese și
mai nainte. După ce l-a certat Domnul, iar el l-a rugat ca să-l ierte fiindcă diavolul îl ispitise.
Iar Dumnezeu s-a milostivit, fiindcă a văzut că e sărac, și i-a dat și bani.