Capitolul 4: Metode de cercetare sociologica.

Ca toate celelate stiinte si sociologia indeplineste mai multe functii, acestea fiind:
a) functia descriptiva – care consta in identificarea aspectelor definitorii ale
socialului, a formelor de manifestare ale acestuia si a modului evolutiei sale in
timp.
b) Functia explicativa - care se concretizeaza in cautarea corelatiilor dintre diversele
componente ale socialuluipentru descoperirea cauzelor, conditiilor si legilor ce
stau la baza structurarii si devenirii acestuia. La inceput se formuleaza ipoteze
privitoare la respectivele cauze, conditii si legi, urmand apoi obtinerea dovezilor
prin care respectivele ipoteze sunt validate.
c) Functia previzionala( predictiva) - aceasta constand in capacitatea teoriei
sociologice de a anticipa asupra modului in care se va evalua in perspectiva
socialul.
d) Functia praxiologica – se realizeaza prin utilizarea explicatiilor date de sociologie
diverselor fenomene sociale pentru elaborarea si realizare proiectelor de reforma a
socialului, de modernizare si optimizare a activitatii institutiilor sociale.

Istoria sociologiei releva ca aceste functii ale teoriei sociologice nu s-au realizat
concomitent ci in anumite etape au predominat unele sau altele. Astfel in perioada de inceput
a predominat preocuparea pentru explicarea vietii sociale din functia explicativa dar aceasta a
imbracat mai mult forma ipotetico-filosofica deoarece lipseau informatiile concrete referitoare
la viata sociala.
Constietizand aceste carente (lipsuri) sociologia isi va dubla ulterior centrul de interes
spre descrierea vietii sociale, spre cunoasterea modului in care se manifesta socialul,
impunandu-si astfel functia descriptiva, iar sociologia transformandu-se mai mult intr-o socio-
grafie.
De abia in a 2-a jumatate a secolului al XIX- lea se vor intreprinde eforturi sustinute in
directia realizarii unitatii dintre functia descriptiva si cea explicativa, realizandu-se o serie de
sinteze teoretico-explicative importante care vor oferi informatiile necesare pentru
indeplinirea cu succes si a celorlalte 2 functii al e teoriei sociologice.

1
 In sociologie exista 2 mari orientari sau traditii de cercetare empirica( a faptelor din
realitate). Prima orientare are ca cerinta pentru sociologie sa ofere analize obiective,
stiintifice ale faptelor sociale si cea de-a doua orientare in care accentul este pus pe
intelegerea in profunzime a sensurilor culturale, a perceptiilor subiective si a dinamicii
intersubiective a comportamentului social.

Precizari terminologice

I. Metoda

Din punct de vedere etimologic, termenul de metoda provine din grecescul methodos
care inseamna cale, drum sau mijloc de expunere.
Metoda reprezinta modul de cercetare, sistemul de reguli si principiile de cunoastere si
de transformare a realitatii obiective; calea pe care o urmeaza procesul de cunoastere pentru
elaborarea unor cunostinte despre realitate.
Orice metoda are un caracter normativ deoarece ofera indicatii, reguli, procedee si
norme asupra modului in care trebuie abordat obiectul cunoasterii.

Clasificarea metodelor

Metodele se pot clasifica dupa mai multe criterii:

1. dupa criteriul temporalitatii:
 metode transversale- urmaresc descoperirea relatiilor intre laturile,
aspectele, fenomenele si procesele socioumane la un moment dat ( ex.
observatia, anheta , testul sociometric)
 metode longitudinale- studiaza evolutia fenomenelor in timp
( biografia, studiul de caz)
2. dupa gradul de interventie a cercetatorului asupra obiectului de studiu:
 metode experimentale- experimetul sociologic
 metode cvasiexperimentale- ancheta, sondajul de opinie,
biografia sociala
 metode de observatie- studiul de caz, observatia
3. dupa numarul unitatilor sociale luate in studiu:
 metode statistice- permit investigarea unui numar mare de unitati sociale

2
 ex. ancheta, sondajul de opinie, analizele statistico-matematice
 metode cazuistice- semnifica studiul integral al catorva unitati sau
fenomene socioumane- ex. biografia, studiul de caz, monografia sociala.
4. dupa locul ocupat in procesul investigatiei:
 metode de culegere a informatiilor- inregistrarea statistica, studiul de
caz, ancheta;
 metode de prelucrare a informatiilor-
 metode de interpretare a datelor cercetarii- metoda comparativa,
metoda interpretativa.

Regulile metodei sociologice

Procesul de cercetare, activitatea de culegere si interpretare a datelor

cercetarii este guvernat de mai multe reguli si principii. Printre principalele
reguli se numara si:
a). – regula concretului- datorita faptului ca sociologia este stiinta pozitiva a
faptelor sociale, ea trebuie sa porneasca de la concret, de la observarea
nemijlocita a realitatii sociale;
b). – regula eliberarii de prejudecati- ca in cazul oricarei alte stiinte,
cercetatorul trebuie sa aiba o atitudine obiectiva fata de realitatea sociala
studiata; cercetatorul lucreaza cu judecati da fapt ( constatative, de existenta)
si nu cu judecati de valoare ( evaluative) prin care apreciaza sau acorda
semnificatie unui fapt social.
Emile Durkheim, in lucrarea Regulile metodei sociologice a stabilit
o serie de principii ce stau la baza oricarei cercetari:
 principiul obiectivitatii- intelegerea faptelor sociale ca lucruri;
 caracterul specific al faptului social-orice fapr social este de natura
normativa, exercitand asupra individului o actiune coercitiva, care
conditioneaza integrarea lui in structurile sociale;
 definirea riguroasa a notiunilor, categoriilor si principiilor utilizate in
cercetarea sociologica;
 necesitatea unei explicatii cauzale a fenomenelor sociale;
 corelarea analizei unui fapt cu diversitatea fenomenelor sub care
acesta se prezinta.

3
 II. Tehnica

Termenul de tehnica provine din grecescul téhne care inseamna viclesug,

procedeu si desemneaza un anumit instrument sau procedeu de inregistrare sau de interpretare
a datelor rezultate dintr-o cercetare stiintifica. Este o operatie concreta de identificare sau
utilizare a datelor realitatii in interesul cunoasterii.

Calsificarea tehnicilor

a) – tehnici principale- observatia de teren, documentarea factica, experimentul

social;
b) – tehnici secundare- interviul, chestionarul, scalele, testele;
c) - tehnici de sinteza- monografia, tehnica zonala.

III. Procedeul reprezinta „maniera de actiune”, de utilizare a instrumentelor de

investigare.
IV. Instrumentele de investigare sunt materiale de care se foloseste cercetatorul pentru
cunoasterea stiintifica a fenomenelor socioumane –ex. foaia de observatie, fisa de inregistrare.

Etapele investigatiei sociologice.

Cercetarea sociologica se prezinta ca un proces deosebit de complex care va cuprinde

in desfasurarea sa cel putin 6 etape. Prima etapa a cercetarii o reprezinta fixarea scopului
acesteia respectiv a temei de cercetare. Aceasta va fi stabilita in functie de nivelul atins de
cunoasterea sociologica in respectivul domeniu, de problemele ramase nesolutionate in cadrul
teoriilor existente sau care nu si-au gasit o solutie corespunzatoare, precum si preocuparile si
interesele teoretice ale echipei de cercetare si ale membrilor acesteia.
A doua etapa este pre-ancheta care consta in documentarea temeinica a celui care
initiaza cercetarea in legatura cu stadiul inregistrat de cunoasterea fenomenului de care se va
ocupa initiatorul cercetarii. Va fi studiata astfel literatura de specialitate din domeniu, se vor
analiza interpretarile date fenomenelor din sfera in care se va realiza investigatia si temeinica
acestora, atentia concentrandu-se asupra unor cerinte explicative si a cauzelor care le-au
determinat.

4
 Prin parcurgerea intregii documentatii existente, cercetatorul isi formeaza o imagine de
ansamblu asupra a ceea ce s-a facut si asupra a ceea ce trebuie sa se faca pentru a se realiza o
explicatie integrala si solida a fenomenelor din domeniul respectiv.
A treia etapa va consta in stabilirea obiectivelor cercetarii, respectiv a problemelor
ce trebuie urmarite si solutionate in cadrul cercetarii intreprinse. Aceste obiective decurg din
tema sau scopul cercetarii. Fiind vorba de probleme ce urmeaza a fi solutionate de cercetare,
cercetatorul va formula in legatura cu fiecare dintre ele anumite ipoteze explicative pe baza
materialului studiat in cadrul pre-anchetei.
Orice ipoteza reprezinta o presupunere rationala in legatura cu cauzele, conditiile si
legile fenomenelor avute in vedere. Pentru a intruni atributul unei ipoteze stiintifice aceste
prim-pozitii trebuie sa intruneasca o serie de caracteristici si anume:
a) fie testabile, adica sa poata fi supuse verificarii prin observatii si experimente;
b) sa fie adecvate domeniului la care se refera;
c) sa concorde cu explicatiile deja validate cu privire la respectivul domeniu.
Dupa parcurgerea acestor etape urmeaza elaborarea planului cercetarii care consta in
ordonarea logica a obiectivelor vizate, in stabilirea activitatilor ce vor fi realizate pentru
indeplinirea acestor obiective, a metodelor ce vor fi folosite in repartizarea sarcinillor concrete
pe membrii echipei de cercetare.
Etapa urmatoare este aceea a punerii in aplicare a planului respectiv , a
desfasurarii efective a cercetarii. Realizarea cercetarii are ca principal obiectiv colectarea de
informatii privitoare la fenomenul impus investigatiei. Cercetarea se desfasoara pe baza
planului dat, nu intotdeauna planul se respecta intocmai din cauza ca:
- atunci cand se elaboreaza planul nu se cunosc toate aspectele cu care urmeaza a se
confrunta cercetatorul pe teren, ori in masura in care intervin asemenea aspecte se
impun corectari necesare ale palnului initial care inseamna atat detalierea
obiectivelor cat si modificarea unora dintre ele.
- in realizarea cercetarii, cei care o intreprind intampina de multe ori obstructiunea
unor persoane care isi desfasoara activitatea in domeniul cercetat si care percep
cercetarea intreprinsa ca un pericol la adresa sigurantei lor profesionale, de aceea li
se cere cercetatorilor deosebit tact in relatiile cu persoanele cu functii de conducere
din domeniile supuse investigatiei.
- se contureaza noi ipoteze pe parcursul desfasurarii cercetarii, situatie ce impune
inaintarea acesteia spre cautarea datelor care sa o confirme.

5
 Urmeaza apoi etapa prelucrarii si interpretarii informatiilor colectate, etapa pe
parcursul careia se procedeaza la ordonarea si sistematizarea acestor informatii si la utilizarea
lor pentru a construi explicatii temeinice in legatura cu cele observate.
Ultima etapa a cercetarii este reprezentata de elaborarea rapoartelor de cercetare si
comunicarea acestora. Comunicarea se realizeaza sub forma comunicarilor stiintifice, a
articolelor de specialitate precum si a unor monografii de sine statatoare. Scopul unei
asemenea comunicari este acela de a supune rezultatele cercetarii, analizei specialistilor in
domeniul in care urmeaza sa se pronunte asupra validitatii acestor rezultate.

Tehnici de cercetare sociologica.

A. Observatia sociologica – observatia stiintifica este o metoda generala de

cunoastere utilizata in toate stiintele si ea consta in cercetarea sistematica a realitatii ce face
obiectul fiecarei stiinte. Observatia stiintifica se deosebeste de observatii obisnuita prin
urmatoarele:
- se realizeaza pe baza unei anumite ipoteze explicative;
- se desfasoara pe baza unui plan riguros conceput;
- are un caracter sistematic.
Observatia presupune contactul nemijlocit al cercetatorului in realitatea investigata si
ea consta in urmarirea acestor relitati cu ajutorul organelor de simt. Si in sociologie este
practica observatia stiintifica care se realizeaza in 2 forme: ca observatie indirecta si ca
observatie directa. Se recurge la observatia indirecta atunci cand cercetatorul nu poate intra
in relatii directe cu realitatea pe care o cerceteaza ( ca in cazul realitatilor sociale din trecut)
situatie care va proceda la studiul documentelor privitoare la respectivele realitati.
Observatia directa reprezinta observatia propriu-zisa care se poate desfasura la
randul ei tot sub 2 forme: ca observatie externa si ca observatie interna.
Observatia din exterior se realizeaza atunci cand cercetatorul nu se integreaza in
viata comunitatii cercetate, situandu-se pe pozitia observatorului de afara. El urmareste atent
ceea ce se intampla dar nu intervine in nici un fel in desfasurarea realitatilor observate.
In cazul observatiei din interior cercetatorul se integreaza in grupul social investigat,
participand la activitatile acestuia. Aceasta forma de observatie presupune stabilirea unor

6
relatii de conlucrare dintre cercetator si membrii grupului social si succesul ei este conditionat
de respectarea mai multor conditii.
Mai intai cercetatorul sa nu caute sa iasa in relief in cadrul actiunilor la care participa,
ci sa se straduiasca sa fie asemenea tuturor membrilor comunitatii. Procedand astfel el castiga
increderea grupului social investigat care nu va manifesta nici o retinere fata de persoana
cercetatorului, comportandu-se in mod firesc si atunci cercetatorul poate sa surprinda
realitatea asa cum este ea.
Acest fel de observatie a fost realizat pe scara larga in Romania in perioada interbelica
de catre Scoala Monografica de la Bucuresti condusa de Dumitru Gusti. Cercetarea pe baza
observatiei participative este foarte eficienta dar in acelasi timp si foarte costisitoare. De
asemenea ea prezinta si riscul ca participarea cercetatorului la viata comunitatii sa devina atat
de puternica incat acesta sa stearga spiritul de obiectivitate stiintifica si sa adopte pozitia de
partizanat fata de fenomenele observate. Ori sarcina cercetatorului trebuie sa ramana aceea de
a consemna ceea ce observa si nu de a lua pozitii pro sau contra in legatura cu cele observate.

B. Ancheta sociologica.

Aceasta reprezinta o tehnica de cercetare specifica sociologiei si se realizeaza cu

precadere cu ajutorul chestionarului sociologic si al interviului. Ancheta sociologica are ca
scop cunoasterea realitatii faptice din diverse domenii ale socialului precum si a opiniilor si
atitudinilor membrilor diferitelor grupuri sociale. Pe baza cunoasterii acestor 2 elemente,
ancheta sociologica poate previziona asupra comportamentului de viitor al respectivelor
grupuri.

B.1 Chestionarul sociologic.

Este instrumentul cel mai utilizat in ancheta sociologica si el consta dintr-un set de
intrebari formulate in scris si ordonate in mod logic, care se refera la anumite aspecte ale vietii
sociale. Calitatea cercetarii realizate cu ajutorul chestionarului depinde in primul rand de
calitatea intrebarilor acestuia, sociologii apreciind ca ancheta nu poate fi mai buna decat
intrebarile continute de chestionar.
In elaborarea chestionarului sociologic se procedeaza in felul urmator: mai intai se
stabileste tema investigatiei, dupa care se vor identifica aspectele ce decurg din aceasta tema

7
si se va fixa locul fiecaruia in cadrul domeniului investigat. In functie de aspectele urmarite se
vor formula intrebari clare si precise, se va proceda apoi la ordonarea logica a intrebarilor
formulate. Odata intocmit,chestionarul va pre-testat, adica va fi administrat unui numar redus
de persoane pentru a raspunde la intrebarile pe care le contine.
Din analiza raspunsurilor date cercetatorul poate sa-si dea seama daca intrebarile sunt
intelese de catre cei ce urmeaza sa raspunda, daca sunt clar formulate si daca pe baza lor se
pot obtine raspunsuri concludente. Pe baza concluziilor desprinse in urma pretestarii se
procedeaza la imbunatatirea chestionarului.
In elaborarea oricarui tip de chestionar, cercetatorul trebuie sa tina seama de nivelul de
pregatire a celor ce urmeaza sa raspunda, de maniera in care se poate trezi interesul
respondentilor pentru a completa chestionarul precum si de conditiile de coerenta logica,
claritate si inteligibilitate.
Importanta este apoi si dimensiunea chestionarului, deoarece de aceasta va depinde
timpul necesar pentru completarea lui. Experienta acumulata pana in prezent de cercetarea
realizata pe baza de chestionar evidentiaza ca timpul destinat completarii sale depinde in
primul rand de imprejurarile in care se administreaza chestionarul.
Astfel chestionarele inmanate in magazin, pe strada, la iesirea din centrul de votare nu
trebuie sa necesite pentru completare un interval de 5-10 minute. Acelasi interval de timp va
fi respectat si in cazul chestionarelor la care se solicita raspunsul prin telefon. Daca
chestionarul se administreaza la domiciliu sau la locul de munca al respondentilor, atunci el
poate fi dimensionat pentru a putea fi completat intre 30 si 60 de minute, dar in nici un caz nu
va trebui sa depaseasca termenul de 60 de minute.
Corectitudinea informatiilor colectate cu ajutorul chestionarului este conditionata de
modul in care sunt abordati viitorii respondenti, de increderea pe care o inspira operatorul care
administreaza chestionarul si de abilitatile de comunicare ale acestuia. Cei abordati pentru a
completa chestionarul vor reactiona negativ daca persoana operatorului nu inspira incredere
sau daca acesta nu stie cum sa li se adreseze.
Intervine apoi seriozitatea operatorului caruia ii este interzis sa administreze
chestionarul altor persoane decat celor care sunt incluse in esantion. Pentru sporirea sanselor
de completare a chestionarului de catre toti cei carora le este destinat, se presupune ca
chestionarul sa reprezinte interes si aceasta conditie va fi indeplinita atat prin natura temei
investigate cat si prin maniera de formulare a intrebarilor.

8
 Experienta arata ca si in cazul chestionarelor mai extinse completarea acestora se
poate face integral daca prezinta interes pentru respondenti. Intrebarile unui chestionar se
deosebesc dupa mai multe criterii:
a) dupa rolul pe care il au in cadrul chestionarului:
- intrebari introductive menite sa formalizeze respondentul cu subiectul
investigatiei, sa trezeasca interesul acestuia.
- intrebari de trecere spre continutul propriu-zis al chestionarului
- intrebari filtru care nu permit trecerea la intrebarile urmatoare daca nu s-a
raspuns la intrebarea anterioara
- intrebari bifurcate care directioneaza spre intrebarile urmatoare in functie de
raspunsul dat la aceasta intrebare
- intrebari de control cu rolul de a verifica daca respondentul a inteles sensul
intrebarilor anterioare si daca raspunsurile date pana atunci sunt sincere
- intrebari de identificare prin care se cere respondentului sa mentioneze sexul,
varsta, studiile, zona de domiciliu pentru a stabili grupul social carui ii apartine
respectivul respondent
Asemenea de intrebari se plaseaza intotdeauna la sfarsitul chestionarului explicandu-se
totodata ratiunea introducerilor pentru a evita suspiciunile celui care completeaza
chestionarul.
b) dupa forma intrebarilor si posibilitatile de raspuns se impart in:
- intrebari standard sau inchise( da, nu, nu stiu sau foarte mult, putin, foarte
putin,deloc)
- intrebari care contin raspunsuri posibile
- intrebari deschise care dau posibilitatea respondentului sa formuleze el insusi
raspunsul si sa dea propriile explicatii.
Cat priveste clasificarea chestionarelor, acestea se disting in functie de continutul
informatiilor vizate in: chestionare de date factuale si chestionare de opinie. Primele se
mai numesc si chestionare administrative si ele sunt lansate de catre institutiile
administrative publice pentru cunoasterea diferitelor realitati sociale( structura populatiei,
varste, sexe, profesii, avere, nivelul de pregatire,etc.), un astfel de chestionar il reprezinta cel
administrat cu prilejul recensamantului populatiei. Cele mai folosite chestionare
administrative sunt chestionarele statistice cu ajutorul carora se colecteaza de catre institutul
central de statistica toate informatiile privitoare la viata economica, culturala, politica,
religioasa, etc.

9
 Chestionarele de opinie au ca scop cunoasterea opiniilor si atitudinilor respondentilor
fata de anumite realitati sociale iar prin intermediul lor si cunoasterea realitatilor la care se
refera aceste opinii.
Dupa intinderea si diversificarea informatiilor colectate chestionarele se impart in:
- chestionare speciale care se limiteaza la informatii dintr-un singur domeniu
- omni... care colecteaza informatii din mai multe domenii

In cazul chestionarului de opinii, reusita anchetei desfasurate cu ajutorul acestora este

conditionata decisiv de modul in care se realizeaza esantionarea si de caracterul reprezentativ
al esantionului. Prin esantion se intelege grupul de persoane selectat pentru a raspunde la
chestionar. In raport cu numarul populatiei investigate esantionul este de dimensiuni foarte
mici, dar acesta nu reprezinta un obstacol in calea obtinerii unor informatii foarte corecte.
Potrivit reprezentantilor institutului Gallup, la o populatie ca a S.U.A. de peste 200
milioane locuitori, un esantion de 100 de persoane da o marja de eroare de 15%, la 200 de
persoane marja de eroare scade la 5%, la un esantion de 10000 de persoane marja de eroare
scade la 1,5%.
Prin urmare legile statisticii sunt cele care determina relatia dintre domeniile
esantionului si corectitudinea evaluarilor. Pentru ca esantionul sa fie cat mai reprezentativ se
recomanda urmatoarea procedura:
a) stabilirea universului anchetei sociologice adica a dimensiunilor populatiei
supuse investigatiilor;
b) elaborarea modului teoretic al structurii populatiei pe diverse criterii: varsta,
sex, profesii,etc.;
c) stabilirea in functie de dimensiunea populatiei investigate si a celei situate in
esantion ;
d) stabilirea dimensiunilor sub-esantioanelor in functie de ponderea pe care o
are fiecare grup social in ansamblul populatiei;
e) selectarea preponderent aleatorie a personalului din esantion, aceasta metoda
de selectare oferind sanse teoretice egale pentru fiecare membru al
populatiei spre a fi inclus in esantion.

Chestionarul este cel mai ieftin mijloc de investigare sociala si cu ajutorul lui se pot
recolta si prelucra intr-un interval relativ mic de timp informatii dintre cele mai diverse si intr-
un volum foarte mare. Pentru administrarea chestionarului nu este necesara intotdeauna

10
deplasarea operatorului la domiciliul sau locul de munca al respondentului, in prezent
folosindu-se chestionarele trimise prin posta sau publicatii in ziare.
Corectitudinea informatiilor dobandite pe baza chestionarului este asigurata daca se
respecta conditiile privitoare la calitatea intrebarilor, la selectarea esantioanelor, la modul de
lucru al operatorilor cu respondentii.

B. 2 Interviul – reprezinta o modalitate de investigare sociologica asemanatoare cu

chestionarul, in sensul ca se realizeaza tot pe baza de intrebari, dar se deosebeste de chestionar
prin forma orala de adresare a intrebarilor si de formularea raspunsurilor.
Interviurile se impart in 2 categorii:
a) interviuri formale- se realizeaza pe baza unei liste de intrebari, comunicata din
timp celui intervievat dupa care are loc intalnirea dintre acesta si persoana care ii ia
interviul, el raspunzand oral la intrebarile care ii sunt adresate de catre
intervievator. Aceasta forma se foloseste indeosebi in cadrul personalului cu
functii publice importante.
b) interviuri informale – se realizeaza pe baza intrebarilor pe care cel care ia
interviul le adreseaza in momentul intalnirii cu cel intervievat, dandu-se impresia
ca asemenea intrebari ar fi fost concepute chiar in momentul respectiv. In realitate
intervievatorul are stabilite din timp intrebarile pe care le va adresa, dar maniera in
care le formuleaza da impresia de spontanietate.
Interviul prezinta fata de chestionar o serie de avantaje si anume:
a) caracterul mult mai flexibil al intrebarilor, in sensul ca aceeasi intrebare
poate fi reluata daca nu a fost inteleasa de catre intervievat sau daca nu s-a
obtinut un raspuns multumitor;
b) este asigurata posibilitatea de a se obtine raspunsuri la toate intrebarile ce
sunt adresate intervievatului;
c) se ofera si posibilitatea extinderii intrebarilor.
In acelasi timp interviul va prezenta si o serie de dezavantaje si anume:
a) este mai costisitor decat chestionarul;
b) exista riscul incadrarii cond. anonimatului celui investigat;
c) exista si posibilitatea deturnarii sensului informatiei obtinute prin interviu.

11