În august, Finlanda a oferit drepturi de tranzit trupelor germane care se deplasau din nordul

Norvegiei spre porturile din Golful Bothnia. Această cedare a fost făcută în cadrul unui proces
diplomatic mai amplu, prin care s-a încercat îmbunătățirea relațiilor cu Germania Nazistă, care
fuseseră la un nivel scăzut la începutul deceniului al patrulea. Finlanda a reușit să-și înmulțească
toate contactele politice cu Germania, care a fost percepută ca singura speranță de ajutor împotriva
agresivității sovietice. În septembrie, Finlanda și URSS au ajuns la o înțelegere în privința portului
Hanko. Când ministrul de externe sovietic, Viaceslav Molotov, a cerut în noiembrie 1940 ajutorul
pasiv și acceptarea din partea Germaniei pentru ocuparea Finlandei, Hitler a refuzat să răspundă
pozitiv, el considerând această țară nordică un aliat potențial în viitorul atac împotriva sovieticilor.
Negocierile pentru minele de la Petsamo au bătut pasul pe loc pentru mai multe luni, până când
sprijinul indirect al Germaniei au permis Finlandei să întrerupă discuțiile cu partea sovietică.
Holocaustul în țările baltice
Estonia
Din cei aproximativ 4.300 de evrei care trăiau în Estonia mai înainte de declanșara războiului,
între 1.500 și 2.000 au fost deportați de naziști. Aproximativ 500 de evrei au fost deportați
în Siberia de către autoritățile sovietice împreună cu „dușamanii poporului” estoni. Aproximativ
10.000 de evrei au fost uciși în lagărele din Estonia după ce au fost deportați aici din diferite alte
regiuni ale Europei Răsăritene.
Șapte etnici estoni, (Ralf Gerrets, Ain-Ervin Mere, Jaan Viik, Juhan Jüriste, Karl Linnas, Aleksander
Laak și Ervin Viks), au fost judecați de autoritățile sovietice pentru participarea la Holocaust. După
restabilirea independenței Estoniei, a fost înființată „Comisia Internațională pentru Investigarea
Crimelor împotriva Umanității”.
Latvia
După ocuparea țării de Germania Nazistă, a început un proces de eliminare a populației
evreiești și țigănești din regiune. Cea mai mare parte a populației evreiești a fost ucisă în
pădurea Rumbula. Asasinatele au fost executate de Einsatzgruppe A, anumite subunități
ale Wehrmachtului și de marinari ai Kriegsmarine (în Liepaja), dar și de colaboraționiști letoni, așa
cum a fost Sonderkommando Arajs. Până la sfârșitul anului 1941, aproape întreaga populație
evreiască a fost ucisă sau deportată în lagărele morții. În plus, alți încă 25.000 de evrei au fost
deportați în Letonia din Germania, Austria și Cehia, dinte aceștia nesupraviețuind războiului peste
22.000. În timpul Holocaustului, în Letonia au fost asasinați aproximativ 85.000 de oameni.