Piatra nu repezenta un element principal in arhitectura civila

dacica, ea fiind intrebuintata mai ales in combinatie cu lemnul

si arareori prelucrata, la realizarea structurilor de fundatie ale
unor cladiri sau in structura unor acoperisuri, alaturi de stuf sau
trestie. Totusi, in cazul unor locuinte din zona muntilor Orastiei,
putem vorbi de o prelucrare a pietrei prin fasonare, folosindu-
se, ca materie prima, calcarul si andezidul.

Fierul constituia materia prima pentru a se realiza cuiele,

piroanele, balamalele si drugii, elemente necesare pentru
prinderea barnelor de lemn. Utilizarea fierului in arhitectura
civila dacica este specifica mai ales asezarilor mari. Paiele,
stuful si papura sunt alte materiale folosite de daci pentru a
construi casele si dependintele acestora si erau intrebunitate
mai ales in cazul acoperisurilor.

Accesul luminii naturale in locuintelor se facea cu ajutorul unor

“ferestre”, care erau reprezentae fie de simple orificii in peretii
acestora, fie utilizandu-se foite de mica sau chiar sticla prinse in
rame de plumb. In alte cazuri, aceste elemente lipseau cu
desavarsire, iluminatul natural fiind realizat prin deschizaturile
din acoperis.

Din punct de vedere al formei, descoperirile ne permit sa

conturam imaginea aproximativa a catorva tipuri de case
dacice. Bordeiul, de pilda, era o constructie de forma
neregulata de cele mai multe ori, dar care se apropia
aproximativ de forma rotunda sau ovala si aveau peretii
adanciti in pamant la adanici de aproximativ un metru. In cele
mai multe cazuri, bordeiele aveau o singura incapere, iar
suprafata medie a acestora era cuprinsa in limitele
aproximative de 10-15 metri patrati. Bordeie de dimensiuni mai
mari au fost descoperite, de pilda, la Socu-Barbatesti (36,29
mp).

Semibordeiele, un tip de constructie civila intermediar intre

bordei si casele cu fundatia la suprafata, aveau peretii adanciti
in pamant la 20-50 centimetri si, in general, aveau forme
rectangulare. Acest tip de locuinta era intalnit mai ales in
zonele de deal si campie, iar limitele suprafetelor acestora se
situeaza intre 4,90 mp si 23,22 mp (constructii descoperite la
Slimnic).

Locuintele de suprafata sunt, cum era de asteptat, cele mai

complexe din punct de vedere arhitectonic. Descoperirile au
permis clasificarea acestora in trei mari grupe: rectangulare,
absidale si circulare. Cele mai multe astfel de constructii,
descoperite pe teritoriul nostru, apartin primei categorii si au
suprafete cuprinse intre 12 si 20 de metri patrati, avand, in
general, o singura camera. Totusi, au fost descoperite si
locuinte cu pana la cinci camere, cum este cazul uneia
cercetate la Piatra Rosie.

Constructiile de suprafata cu forma rectangulara aveau

suprafete ceva mai mari, ajungand chiar si la 432 de metri
patrati (descoperita la Brad) sau chiar la 815 metri patrati, cum
este cazul “palatului” de la Popesti, Giurgiu (Argedava).
Constructiile de suprafata cu forma ovala sunt destul de rare pe
teritoriul Daciei, cele mai multe fiind concentrate in zona
Sarmizegetusei Regia. In perioada noastra de interes, anume
sfaristul secolului I si inceputul secolului II al erei noastre,
constructiile civile de suprafata par a fi cele mai des intalnite.

 
Anexele gospodariilor

Hambarele, constructii anexe locuintelor, erau specifice mai als

zonei montane si aveau ca destinatie pastrarea cerealelor.
Astfel de constructii au fost descoperite, cu precadere, in zona
muntilor Orastiei. Unele dintre ele, cele de mari dimensiuni,
pastrau rezervele unei comunitati inrtegi, in timp ce structurile
de mici dmensiuni erau pentru uz individual, al unei singure
gospodarii.

Tot in cadrul constructiilor anexe pot fi incadrate si magaziile,

cu rol in depozitarea uneltelor, de pilda. Acestea sunt specifice
in cazul locuintelor mai elaborate si de dimensiuni mai mari,
apartinand unei paturi instarite. De asemenea, au fost
identificate si constructii anexe de tipul atelierelor individuale,
care probabil functionau in imediata vecinatate a locuintei
detinatorului si care puteau apartine unor fierari sau olari,spre
exemplu, dar si alte structuri, precum brutariile, cum este cea
descoperita la Tilisca.

Din punct de vedere al dispunerii pe verticala, locuintele cu etaj

nu sunt atestate arheologic, insa exista posbilitatea ca ele sa fi
existat, daca se are in vedere faptul ca unele vestigii  pezinta
adancimi mari ale fundatiei si barne de dimensiuni cu mult mai
mari decat cele folosite in cazul locuinteor obisnuite.

Interiorul locuintelor

In ceea ce priveste amenajarea interioara a locuintelor, unul

dintre elementele caracteristice este reprezentat de instalatiile
pentru incalzit, respectiv vetrele de foc. Acestea erau dispuse
fie intr-un colt al incaperii, fie langa un zid sau, in cazuri mai
rare, in centrul locuintei. Cele mai multe vetre de foc erau
realizate din piatra sau lut, in functie de specificul zonei si
resursa aflata la indemana, avand forma circlara sau ovala in
cele mai multe cazuri si mai rar patrulatera.

Dimensiunile medii ale acestora variau intre 0,80 si 1,20 metri

si erau construite fie direct pe pamantul podelei fie pe un
postament din lut, pietris si pietre de rau. Exceptii fac unele
constructii din zona Tisei Superioare, in cazul arora vetrele de
foc erau amplasate in gropi putin adanci si nu la suprafata sau
pe postamente. Lanturile si cremalierele, ca accesorii, erau
utilizate pentru sustinerea vaselor de gatit deasupra focului, iar
pentru evacuarea fumului rezultat erau folosite gauri speciale
din acoperis sau, uneori, prin hornuri anume construite.

Cuptoarele, ceva mai rare decat vetrele de foc, erau amplasate

atat in interiorul cladirilor, cat si in exteriorul lor. Sapate in
pamant sau construite la suprafata solului din lut si piatra, ele
aveau supfrafete de ardele realizate din lut si piatra de rau.

Un inventar complet al obiectele din interiorul unei locuinte

dacice este dificil de realizat. Descoperirile arheologilor au
permis, insa, unele concluzii. De pilda, vasele ceramice utilizate
la gatit erau dispuse pe unul dintre pereti, de obicei cel aflat in
apropierea vetrei de foc sau a cuptorului.

De asemenea, unele locuinte aveau amenajate polite pentru

pastrarea vaselor. Vasele utilizate in mod cotidian erau
reprezentate de fructiere, vase cu picior inalt pentru servirea
mesei sau simple strachini. Dintre obictele descoprite in
locuintele dacice, mai trebuie amintite figurinele antropomorfe,
probabil cu rol religios, in practicarea diferitelor ritualuri de
rugaciune au magice.

Lavitele pentru dormit, situate, de cele mai multe ori, tot in

apropierea vetrelor de foc, erau realizate din blocuri de piatra
sau, cel mai des, din lut. Totodata, arheologii sunt de parere ca,
in componenta mobilierului locuintelor civile, intrau si scaune
sau tabureti de mici dimensiuni. Pentru depozitarea hranei sau
a altor elemente ce nu erau consumate sau utilizate imediat
erau folosite fie lazile, fie vasele mari, de tipul chiupurilor sau
gropile aflate in proximitatea locuintei. Un alt element atestat
ca fiind prezent in multe locuinte dacice este razboiul de tesut.

Bibliografie

https://identitatea.ro/tipuri-de-locuinte-la-geto-daci/