LIMBAJ ARHITECTURAL

SINTAXA

Clasificare:
1. DUPA SCOPUL COMUNICARII - sintaxa primara (utilitara, practica)
- sintaxa de compozitie (artistica)

SP – doar ratiuni practice, cladiri mai putin estetice.

- (grinda mereu pe stalp/perete)
- (vestibulul langa acces)
+ elemente de bun gust

SC – procedee elaborate, liber alese de utilizator, care conduc la un numar

nelimitat de combinatii
- in scop estetic, artistic, poetic, pt a obtine un anumit efect sau caracter.
- nu e neaparat specific artei (in comunicare folosim epitete, figuri de stil,
fara a avea calitati artistice)

2. DUPA GRADUL DE COMPLEXITATE al elementelor asamblate:

-sintaxa simpla – articularea elementelor simple
-sintaxa complexa – asamblare de volume si spatii

2.1. SINTAXA SIMPLA: a. articulare grinda-stalp

b. articulare plin-gol
c. articularea suprafetelor

a. Articulare grinda-stalp:
-caracter utilitar – articulare simpla (direct)
- articulare complexa (indirect) - capatul cu rol structural (rol
de a usura descarcarea)

-caracter estetic, artistic- interpretare estetica

- caz particular: capiteluri egiptene, rol simbolic –
fuziune capitel-fus: capitel modern - Musee des travaux publics.

b. Articulare plin-gol:
-caracter utilitar – articulare simpla, directa

Jenakova villa
 - articulare complexa – ancadrament – rama ce rigidizeaza
zidul (lintou, buiandrug)

-caracter artistic- interpretare decorativ-simbolica (cornisa/streasina speciala)

c. Articularea suprafetelor:

- simpla – muchie simpla/colt rezultat din intersectie

- pozitiva – accentuare muchie
- negativa – muchie retrasa, colt concav
- continua/rotunjita

- Simpla: se pune accent pe forma, se intelege volumul, forma generala.

- articulare muchii, perete-sol, perete-cer.

Mario Botta, Lugano – colt tesit la parter.

- Pozitiva: punerea in valoare a conturului liniar.

marcare imbinari
bosaj la colt, soclu in relief, acoperire cornisa/streasina
Ex: -Egipt Antic, temple – marcare colt, muchii accentuate
 - Renastere timpurie - Brunelleschi + Michelangelo – accentuare elem prin
marcarea coltului ‘pietra serena’ - Santo Spirito.

Palatul Stoclet – atectonicitate, orizontala la fel ca verticala.

- Negativa: explodare, deconstruire, forma activa modelatoare

absenta muchiei ce accentueaza suprafata
descompunere volum
soclu retras (plutire)
acoperis suspendat (fanta)
Ex:

Exeter Library, Kahn

 - Continua: accent pe continuitate si racordare suprafete
Ex: Turnul lui Einstein – echipa de constructori navali

Hotel Belona, Eforie Nord.

Limbajul clasic se bazeaza pe logica arhitecturala.

Manierismul incalca unele reguli.
- Palazzo Te – cheia de arc de obicei atent preluata, aici exagerata.
-cheia de arc de obicei atent preluata, aici exagerata.
-fronton care nu sta pe nimic, nerigidizat

-Loggia del Capitaniato

-oroare de vid, distruge aparenta stabilizarii structurale

Limbajul clasic elaborat in antichitatea greco-latina, continuat si perfectionat in

Renastere.
Manierismul- erodare a ordinii Renasterii
- constientizare a incalcarii ordinii clasice
Neoclasicismul (arta nevoilor burgheze) deschide epoca moderna; burghezia
preia formele clasice in forma originala cu o mare rigoare.
Arta propagandista- tinerimea burgheza se raporteaza la clasicismul grecesc si
roman.
Romantismul si Eclectismul sunt succesoare ale modernitatii, care continua sa
foloseasca elem ale traditiei cu noi continuturi.
Modernismul gaseste forme noi pt continuturi noi – isi instituie propriile reguli
Reactia Postmodernista – priveste tot ce e in urma, nu neaga nimic.
Postmodernismul istoricist recupereaza valorile refuzate de modernism (Robert
Venturi, Sainsbury Wing – Trafalgar Square – National Gallery)

-ordin corintic- se pierde treptat

-se pierd motivele antablamentului
-ultima semicoloana fara arhitrava
-gradualitate
 Ricardo Bofill, Marne la Valle
-joc manierist pe baza ordinului clasic
-fusuri absente- neaga continuitatea si rolul coloanei.
-in coloanele pseudo-dorice exista scari elicoidale

Goticul- sintaxa bazata pe logica organica

- pilastrii circulari care se extind si se desfac pe bolta (elan ascendent)
- se descopera legi ale naturii (minim de efort cu minim de material)
- capitelurile nu mai au acelasi rol, sunt ranforsari ale structurii, par
noduri de crestere ale ramurilor.

Modernismul

Palatul Stoclet
-nu respecta deloc clasicul
-cladirea este obiect de arhitectura
-fiecare panou are propria rama
-impresia de castel din carti de joc
-dematerializare si abstractizare- nu reflecta realitatea completa
-fara materialitate
-fara logica tectonica

Spargerea cutiei:

-explodare
-nu se articuleaza suprafetele peretilor(sintaxa explodata, muchie absenta)
-intersectia e un gol
-intersectie absenta, colturi vitrate
Ex: Casa de la cascada

3. DUPA TIPUL DE RELATII STABILE INTRE ELEMENTE

-spatiale
-sistemice

3.1. R. SPATIALE – de baza (articulare 2 elem)

- geometrice (criterii morfologice)
3.2. SINTAXA STRUCTURALA – R. SISTEMICE (dependenta reciproca) -
egalitate (coordonare)
- ierarhie (subordonare)
- complementaritate (contrast)
3.1.1 R. SAPTIALE DE BAZA- articulare a doua elemente:
1.incluziune
2.intersectie
3.juxtapunere
4.articulare

Ex: Articulare perete-coloana

 Articulare suprafete(pereti)
Articulare plin-gol

Articulare spatii –
-incluziune - Richard Meier, Ara Pacis, Roma – spatiu in spatiu
- Tempietto
- Baldachinul lui Bernini, San Pietro, Roma
- Philip Johnson, Glass House, New Canaan
-intersectie- Francesco Borromini, SantțIvo alla Sapienza, Roma(plan)
-Balthasar Neumann, Biserica Vierzehnheiligen, lângă Bamberg
(intersectie elipse)
-juxtapunere - Palladio, Vila Rotonda, Vicenza (spatiu structura)
-articulatie- Robert Venturi e.a., Sainsbury Wing, extindere la National
Gallery, Londra.
3.1.2 RELATII SPATIALE COMPLEXE:
a. Centralizata
b. Lineara
c. Radiala
d. Ciorchine
e. Tip retea

a. CENTRALIZATA – centrul este important

- introvertita
- centripet/static (cel putin 2 axeechivalente)
b. LINEARA - dinamica
- extrovertita
- directionata
- neierarhizata dar cu potential de ierarhizare

c. RADIALA – combinatie
- ierarhie pt centru
- caracter centrifug
- extrovertit (cucerirea teritoriului care porneste de la centru)
Ex: Tridentul de la Versailles
Palatul Ducal din Karlsruhe

d. CIORCHINE – inspiratie vernacular, pitoresc, natura

- aglomerare celule cu logica organica
- acentric, neierarhizat
Aglomerare de elemente în jurul unui nucleu central: Locuință cretană cu curte
interioară.

e. TIP RETEA – neierarhizata, se poate extinde

- acentrica
- se construiesc semnificatii simbolice
Ex: rețea urbanistică ortogonală – centrul Florenței
3.2. SINTAXA STRUCTURALA

RELATII INTRE ELEMENTELE REGULI DE COMPOZITIE

UNUI ANSAMBLU AFERENTE

A.RELATII DE EGALITATE(COORDONARE) REPETITIA,

RITMUL
B.RELATII IERARHICE(SUBORDONARE) AXIALITATE, SIMETRIE
C.RELATII DE COMPLEMENTARITATE CONTRASTUL

A. RELATII DE EGALITATE:
-grupare de elemente identice
-sistem repetitiv
-conditia ca elementele grupate sa formeze o repetitite = existenta unui factor
comun.
-dimensiune
-forma
- tratare
Sisteme repetitive:
1. Liniare (organizate pe o direcție preferențială) - traseu linear (rectiliniu,
curb, frânt, combinat etc.)
-Clădiri de același tip dispuse în front continuu

Ex: Cheiul Senei, Paris

2. Omogene (organizate pe 2 sau 3 direcții)

a - tip rețea (tramă) – ordine geometrică (ex. rețele structurale plane sau
spațiale, rețeaua urbană ortogonală / hipodamică)

Ex: Rețea structurală - Moscheea din Cordoba

Rețea de fațadă și rețea structurală spațială-Mies van der Rohe,

Ansamblul Lake Shore Drive, Chicago, 1951
 Rețea urbanistică ortogonală (hipodamică)

b - tip ciorchine (conglomerat) - ordine organică (ex. locuința cu spațiu central

sau curte interioară, palatul cretan, așezările de coastă mediteraneene)
Ex: Așezări mediteraneene de coastă.

REGULI DE COMPOZIȚIE BAZATE PE RELAȚII DE EGALITATE

1. REPETITIA
- 2 elemente (sau grupări) nu formează o repetiție
- este nevoie de min. 3 elemente pt. a se percepe regularitatea și coerența
ansamblului.
- min. 3 elemente repetitive asigură unitatea unui ansamblu
- 2 elemente = dualitate (inamicul unității)
Exemple: Sant’Apollinare in Classis, Ravenna, sec. VI
Place des Vosges, Paris
Locuințe înșiruite din perioada victoriană, San Francisco

REGULI DE COMPOZIȚIE BAZATE PE RELAȚII DE EGALITATE

2a. RITMUL (UNIFORM)
- alternanța a două sau mai multe elemente după o anumită regulă (algoritm)
- 2 grupări de elemente (ex. A B A B) nu formează un ritm - este nevoie de min.
3 elemente pt. a se percepe regularitatea și coerența ansamblului

2b. RITMUL GRADAT (PROGRESIA)

O diferențiere treptată (fără tendințe de ierarhizare) a elementelor unui sistem
repetitiv
Ritmul de creștere (gradat) este specific organismelor vii, care se dezvoltă în
configurații omotetice (rămân similare cu ele însele cînd își măresc
dimensiunile).
- ex. cochilia de Nautilus
- apare ca regulă de compoziție odată cu era agrară și observarea ciclurilor
vegetale de către agricultori
- rămâne valabilă regula celor 3 elemente (minimum) pentru a fi sesizată
gradația.
Templu Medinet-Habu, Egipt
B. RELAȚIILE IERARHICE (SUBORDONAREA)
IERARHIA = o ordonare a elementelor unui întreg după o scară a importanței
funcționale sau simbolice
= subordonarea elementelor unui întreg față de un element
dominant sau față de un principiu ordonator (de ex. o axă sau un centru de
simetrie în care nu se află niciun element)

CRITERII DE IERARHIZARE:
1. Dimensiunea (scara)

2. Forma (tipo-morfologia)

3. Poziția (izolată, pe o înălțime, pe axa sau în centrul de simetrie, în capătul

unei axe de compoziție)
4. Tratarea (plastică, ornamentală)

DOMINANTA = elementul cel mai important al unui ansamblu, definit ca

excepție de la regulă.
„factorii de diferențiere” ai dominantei correspond criteriilor de ierarhizare:
- dimensiune
- formă
- poziție
- tratare

DOMINANTĂ ȘI ACCENT
ACCENTUL = element al unui ansamblu care, prin una sau mai mai multe
caracteristici, face excepție de la regulă, dar printr-o altă caracteristică se
subordonează unui element mai important (dominanta) sau unui principiu
ordonator.

Ex: Domul și campanilul din Massa Maritima, Italia

Piața Sălii Palatului, București
Piața San Marco, Veneția
Piazza Navona, Roma

REGULI DE COMPOZIȚIE BAZATE PE RELAȚII IERARHICE

1. AXIALITATEA
În arhitectură, elementele unei compoziții pot fi organizate în funcție de diverse
tipuri de axe, verticale sau orizontale, dar AXIALITATEA ca principiu
compozițional
- se referă numai la câmpul spațial orizontal (și nu la axele unei fațade sau ale
unei compoziții ornamentale)
- este condiționată de existența a două capete (o origine și o țintă)
- nu depinde de laterale (pot fi simetrice, nesimetrice sau chiar inexistente)

AXIALITATEA = regula de organizare a elementelor unei compoziții în

funcție de o axă orizontală determinată de 2 puncte din spațiu.

Ex: Strada Uffizi, Florența (între Piazza della Signoria cu turnul primăriei și
„poarta” spre cheiul fluviului Arno.

Elemente de capăt (semnificative pentru spațiul urban sau interior)

▪ Obiecte izolate în spațiu (clădiri, monumente, obiecte decorative sau de arta)
• Elemente frontale (fațade, panouri decorative)
• Spații închise de formă regulată (piețe, saloane)
• Elemente tip poartă / arc de triumf
Ex: -Viale Luigi Einaudi, Roma – elemente de capăt: fațada Gării Termini și
fântâna din Piazza della Repubblica.
-Aplicarea axialității în urbanism Marea Axă a Parisului punctată de piețe și
monumente semnificative (Palatul Luvru cu piramida lui Pei si Arc de
Triomphe du Carrousel, Place de la Concorde, Rond-point des ChampsElysees,
Place de l’Etoile)

2. SIMETRIA
SIMETRIA = dispunerea echilibrată a elementelor unei compoziții față de un
punct, o axă sau un plan, care devin respectiv centru, axă sau plan de simetrie =
subordonarea elementelor unei compoziții față de un punct, o axă sau un plan.
GENURILE SIMETRIEI:
a. SIMETRIA PURĂ (REFLECTATĂ)
b. DISIMETRIA
c. ANTISIMETRIA
d. ASIMETRIA

2a. SIMETRIA PURĂ (REFLECTATĂ)

Reflectarea exactă și inversată a unui element sau grup de elemente față de un
punct, o axă sau un plan.

Clasificare 1:
▪ Simetrie absolută (pe 3 direcții - simetria sferei și a poliedrelor regulate)
▪ Simetrie relativă - monoaxială (bilaterală)
- biaxială = simetrie față de un centru
- radială
Clasificare 2:
Simetrie globală (de ansamblu) : Paul Gottereau, Palatul CEC
Simetrie locală (parțială): Grigore Cerchez, Școala de Arhitectură, București
Simetrie locală: Erechteion

2b. DISIMETRIA
O perturbare (un accident) într-o compoziție simetrică datorat(ă) unor rațiuni
extraestetice (durata mare a execuției sau cerințe funcționale).

Ex: Frank Lloyd Wright – Oak Park Studio, 1889

Catedrala din Chartres – (un turn gotic rayonnant și unul gotic flamboyant)
2c. ANTISIMETRIA
-dispunerea echilibrată a două forme egale și „opuse” față de un punct, o axă
sau un plan.
sau
-reflectarea dublu inversată („în negativ”) a unei forme față de un punct, o axă
sau un plan.

Ex: Le Corbusier, Pavilionul Le Corbusier, Zürich

Romi Khosla Design Studios , Dental College, Delhi

2d. ASIMETRIA
Dispunerea echilibrată a unor elemente inegale față de un punct, o axă sau un
plan.
O formă de echilibru între părți inegale numită și „simetrie ponderată”.
Asimetria este, ca specie a simetriei, un principiu ordonator, care subordonează
elementele unei compoziții față de un punct, o axă sau un plan.

Ex: Perete interior despărțitor a cărui proiecție pe fațadă devine axă „de
asimetrie”: Ca d’Oro, Veneția
Vila Paul Wexler, București
Casa del Fascio, Como
Le Corbusier, Curtea supremă, Chandigarh

C. RELAȚIILE DE COMPLEMENTARITATE (CONTRAST)

Relații care se stabilesc între 2 elemente contrare sau cu caractere contrare,
percep
Sunt valabile și pentru ansambluri de mai multe elemente, dar numai privite 2
câte 2, întrucât contrariul unei forme sau al unei caracteristici este numai unul
singur. ute simultan sau succesiv.

Ex.: figurile B și D sunt mult mai clare și mai unitare decât A și D datorită
contrastului de dimensiuni dintre figura centrală și colțuri.
Karl Ehn – Karl Marx Hof, Viena
Ansamblul dominant al Domului din Florența

Contrastul (ca regulă de compoziție) = asamblarea unor elemente contrare sau

cu caractere contrare, dar cu pondere egală în percepție.

Contrast volumetric: Domul din Trani, Italia

Contrast spațial-volumetric: Francesco Borromini - Sant’Ivo alla Sapienza
Contrast spațial: Michelangelo – Biblioteca Laurenziana