Analiza unui spaţiu urban

-Piaţa Stortorget, Kalmar, Suedia-

Scurt istoric

Piața Stortorget este o piața veche de 300 de ani din centrul oașului Kalmar din
Suedia. Ea se desfășoară în jurul catedralei baroce din centrul orașului.
Planul de bază a suferit mai multe schimabări de-a lungul anilor. Între anii
1999-2003, a fost propus să se reamenajeze spațiul pieței prin definirea într-un mod
contemporan a unui spațiu public.
Prin imaginea și textura pavajului s-a urmărit accentuarea caracteristicilor fizice
ale spațiului și scoaterea în prim-plan a cladirilor existente.
 Relaţia pieţei cu oraşul

Piaţa se află în centrul oraşului Kalmar, şi reprezintă locul unde se adunau toate
puterile zonei, cea religioasă, cea militară şi cea administrativă. Spaţiul pieţei este accesbil din
toate colţurile acesteia. Este singurul spaţiu de tip piaţă al oraşului şi acest lucru îi conferă un
statut special şi apreciat de către locuitori. Zona în care se află piaţa este o peninsulă şi
legătura cu apa este facută prezentă in spaţiul prin diferite mijloace ce vor fi prezentate în
analiză.
 Forma arhitectural-urbană a întreg ansamblului

Morfologia suprafeţelor ce definesc spaţiul urban

-planul de bază
Forma planului de bază este una dreptungiulară, regulată. Are o formă destul de neutră, dar
diferitele texturi si culori ale pavajului îi oferă mai multe efecte. Este perfect plat şi
uniform, nu prezintă denivelări.
-faţadele
Toate faţadele de pe perimetrul pieţei urmăresc conturul acesteia, niciuna dintre clădiri
nu iese mai în faţă şi nici nu se retrag. Piaţa nu a rezultat, ci a fost gândită ca un spaţiu în jurul
catedralei şi de aceea forma acesteia este controlată.
Faţadele catedralei sunt diferite de cele ale clădirilor de pe perimetru prin tratare şi
aspect. Poziţia catedralei nu contrazice direcţiile celorlalte clădiri.
Raportul plin-gol este în favoarea plinului. Golurile clădirilor de pe perimetrul pieţei
sunt distribuite uniform şi au dimensiuni asemanătoare.
 Există o construcţie care face excepţie de la regulile create de celalalte clădiri
perimetrale. Aceasta prezintă un accent vertical şi golurile sunt de dimensiuni aparte şi
dispuse diferit.
Catedrala reprezintă şi ea o excepţie nu doar prin goluri, dar şi prin stil şi dimensiuni.
 Sistemul constructiv figurat este cel real şi este unul simplu, masiv, acest lucru este
valabil la clădirile din jurul pieţei. Catedrala, în schimb, prezintă un sistem constructiv figurat
complex, prin prezenţa pilaştrilor adosaţi şi a elementelor decorative.
Limitele sunt tari, deşi clădirile diferă şi sunt de înălţimi diferite, niciuna nu este
decalată şi sunt alipite, ceea ce accentuează delimitarea. Singurele întreruperi prezente sunt
accesele.
 Efecte
-efecte rezultate la nivelul planului de bază
Pavimentul planului de bază contribuie la obţinerea mai multor efecte. Pe de-o parte
efectul de direcţionare între două căi de acces, iar pe de altă parte de delimitare între o zonă
a catedralei şi o alta a cladirilor de pe perimetrul pieţei din faţa catedralei. Acest efect de
delimitare între aceste două zone este accentuat de prezenţa unor guri de canal prin care
trece apa şi se aude zgomot produs de aceasta. Prin aceste guri este facută legatura dintre
apa ce înconjoară întreaga zonă şi spaţiul pieţei.
Prin diversele texturi şi culori ale pavajului s-a încercat o uniformizare a spaţiului şi
reducerea impozanţei catedralei. Se poate observa acest lucru din poziţionarea liniilor de
altă culoare perpendiculare pe drumul care desparte spaţiul piţei în două zone.
- efecte rezultate din conformarea clădirilor perimetrale
Dispunerea golurilor pe faţadele clădirilor de pe perimetrul pieţei dau un efect
gravitaţional neutru, dar acoperirea foarte înaltă pare sa apese pe masa clădirii şi acest lucru
rezultă intr-un efect gravitaţional descendent. Toate golrile sunt aşezate pe aceeaşi linie sunt
de aceeaşi dimensiune şi sunt dispuse intr-un mod uniform pe întreaga faţadă. În schimb, din
această dispunere pe aceeaşi linie la nivelul fiecărui etaj rezultă un efect puternic de
direcţionare de-a lungul faţadelor. Sistemul constructiv fiind unul masiv denotă un efect de
delimitare puternică, pereţii par grei şi impenetrabili. Prin combinarea efectelor de delimitare
şi direcţionare de la nivelul faţadelor clădirilor de pe perimetrul piţei, privitorul este obligat să
meargă de-a lungul faţadelor şi să ajungă la străzile din colţurile pieţei, astfel ocolind limita
puternică dată de masivitatea faţadelor.
 O excepţie la clădirile de pe perimetru este această clădire care are un accent vertical.
Acest accent oferă un efect gravitaţional ascendent prin forma sa, dar şi prin golurile de pe
faţadă. Golurile se multiplică la nivelurile superioare şi acest lucru se percepe ca o scădere a
masei si rezultă un efect ascendent. Acoperirea este mai joasa decât la celelalte clădiri şi nu
pare sa apese, aspect ce contribuie la accentuarea efectului ascendent. La difenţierea acestei
clădiri de restul contribuie şi pavimentul, unul dintre drumurile prezente duce pe lângă aceasta
clădire.
-efecte rezultate la catedrală
Un prim efect ar fi cel gravitaţional ascendent care este dat de prezenţa elemntelor
verticale foarte lungi, coloanele adosate, şi a elemntelor decorative de la nivelul acoperiri.
Deşi volumul catedralei nu este unul lansat pe verticală, efectul gravitaţional ascendent este
destul de puternic.
Efectul de delimitare este unul nu foarte puternic, deşi sistemul contructiv-figurat pare
unul masiv, prezenţa pilaştrilor adosaţi creează o aparentă permeabilitate a pereţilor.
-efectul de ansamblu
Planul de bază într-o legătură strânsă cu clădirile pieţei creează diferite efecte. Tratarea
planului de bază creează efecte care sunt accentuate de diferite caracteristici ale clădirilor.
Efectul de direcţionare la nivelul întregii pieţe nu este unul clar. Apare efectul de
direcţionare între accesul principal şi accesul de pe partea opusă a pieţei, dar acesta este
întrerupt la jumătate de un alt drum către catedrală. Direcţionare există şi la nivelul faţadelor
de pe perimetrul pieţei, tangentială la acestea. Direcţionarea evidentă ar fi cea către catedrala
dispusă aproape central, dar această direcţionare nu este atât de puternică din cauza tratării
planului de bază care pare că echilibrează relaţia dintre catredrală şi restul spaţiului. Deşi prin
tratarea planului de bază este delimitat un drum care duce direct la catedrală şi acesta se află
poziţionat axial faţă de faţada catedralei, el este mai îngust decât celălalt drum care uneşte
accesul principal şi un alt acces de pe partea opusă.
Efectul de delimitare este foarte puternic. Unul rezultat din faţade, iar al doilea din pavimentul
planului de bază.
 Compoziţia ansamblului

1.Relaţiile stabilite între elementele ansamblului

Există o relaţie de ierarhie între catedrală şi restul clădirilor ce înconjoară piaţa.

Catedrala subordoanează restul clădirilor, dar acest lucru este diminuat de tratarea diferită a
planului de bază. Mai există un accent, în afara de catedrală, clădirea albă care este complet
diferită de restul construcţiilor perimetrale.

2.Principii compoziţionale

Spaţiul este unul simetric după două direcţii, fiind un dretunghi. Piaţa este accesibilă
doar din colţurile acesteia şi de aceea nu este niciodată percepută axial.
 Modalitatea de integrare a intervenţiei

Prin schimbarea pavimentului s-a urmărit întoarcerea la imaginea originală a pieţei, o

reinterpretare a pavimentului ce s-a găsit odata acolo şi s-a dorit uniformizarea spaţiului şi
reechilibrarea relaţiilor stabilite între clădirile prezente, mai ales între catedrală şi restul
clădirilor.
Această schimbare a pavimentului nu este atât de evidentă, dar imapactul noii imagini
a fost unul mare, deoarece această schimbare a adus vechea şi apreciata imagine a pieţei.
Concluzii

Intervenţia din această piaţă a reuşit să unească clădirile între ele, de fapt a reuşit să
unească toate elementele prezente în acel spaţiu.
Diferenţele de tratare şi de culoare oferă un mod de parcurgere al pieţei, fie
directionează fie atrage atenţia asupra unor elemente.