- Arhitectură utilitară

- Subordonată performanțelor tehnicii de luptă/ tipului de conflict căreia trebuie să-i facă
față și în ultimul rând considerentelor de natură estetică ►ARHITECTURĂ ASTILISTICĂ
- consecință firească a tehnici și modului de luptă

Tratări diferite

- Așezări urbane – arh. de apărare cu rezolvări complexe (fortificații întinse)

- Așezări rurale – arh. de apărare reduse (d.p.d.v. strategic nu avea sens să ataci o
așezare săracă)

* Resurse materiale:

- Orașul își putea permite construirea fortificațiilor

- Așezarea rurală – resurse limitate

EVUL MEDIU TIMPURIU (tehnică de luptă rudimentară ►forme modeste de fortificație)

o Teritorii expuse conflictelor jafurilor (din cauza poziției lor în calea migrațiilor dinspre Asia
spre zona central și vest-europeană)
o În jurul anului 1000 – sedentarizarea maghiarilor devine o certitudine (Regele Ștefan se
creștinează și adoptă modelul german de organizare a statului)
o Încep conflicte spre sud (ieșirea la mare)
o Avansare treptată înspre arcul carpatic (sare și metale prețioase)

SPAȚIUL TRANSILVĂNEAN

o Așezări prestatale: Gelu, Glad, Menumorut

o Voievodatul lui Menumerut devine Biharea (exemplu timpuriu):
• Pare să fi fost fortificată încă din perioada care a precedat avansarea
maghiarilor în int. Arcului carpatic nivelul tehnicilor de liuptă din zorii evului mediu
transilvănean
• Incintă generată de un val de pâmânt, precedat de un șanț (inundabil) și protejat
la partea superioară de o palisadă din lemn
• Centru cu caracteristici preurbane (datare sec. IX, X )
• Devine sediu episcopal în sec. XI
o Secuii (împinși odată cu granița) ajung să se stabiliească definitiv în zona de SE a Trans.
(azi Covasna și Harghita)
o Subordonarea pop. de vlahi preexistente
o În zonele rămase mai slab populate – încep în aprox. 1150 să se așeze coloniștii din
occidentul european (aveau privilegii) ►mozaic etnic păstrat până târziu
o Transilvania începe să se organizeze (inclusiv defensiv)
o Cele mai timpurii fortificații – înfăptuite cu acordul reg. maghiare (preocupată de
păstratul controlului asupra Transilvaniei) ca să nu aibă posibilitatea de a riposta
împotriva regalității
 o Cavalerii teutoni
 1211 - așezați în Tara Bârsei (apără trecătoarea de pe Valea Prahovei)
 li se conferă privilegii (dreptul construirii de fortificații din lemn) ► documentele
atestă cel puțin 5 fortificații din materiale durabile
 1225 – reg. maghiară le retrage privilegiile și îi expulzează pentru că deveniseră
un risc (având posibilitatea de a riposta/ de a deveni un stat în stat)
o Presiunile tătarilor și otomanilor ► nevoie de întărire a graniței
o Apar și fortificații nobiliare, clericale și colective

Clasificare

1. Fortificații regale/ voievodale:

• Erau sub controlul direct al regelui maghiar
• FORTIFICAȚII REZIDENȚIALE - Includeau reședință (temporară/permanentă)
• FORTIFICAȚII ÎN TERITORIU – centre administrastive (Transilvania Împărțită în
comitate și districte)
• FORTIFICAȚII DE GRANIȚĂ – pentru staționarea garnizoanelor militare care
supravegheau granița
2. Fortificații nobiliare:
• Realizate cu acordul regalității
• Reședințe temporare/permanente sau cetăți propiu zise ce serveau nobililor
pentru apărarea unor vaste domenii
3. Fortificații clericale:
• Episcopale: alba iulia, oradea
• Ridicate de ordine călugărești: teutonii
• Cele care protejau comunitățile de călugări (mănăstirile-cetăți în miniatură)
• Fortificații bisericești – folosite ca loc de retragere pentru comunități în caz de
pericol
4. Fortificații colective:
• Fortificații ridicate de comunități rurale mai restrânse ► rol de apărare și
protejare a unor culoare vulnerabile de pătrundere în interiorul reg. maghiar

După 1500 regalitatea maghiară dă liber ridicării de fortificații când și cui era nevoie
►realizează nevoia unui sistem întins de puncte de apărare (pe fondul agravării conflictelor cu
turcii).
 CETATEA RUPEA

- Proteja drumul comercial

dintre linia Dunării – Tara
Românească (Muntenia) - Prahova
– Transilvania
- Primă etapă: nucleul din vf.
dealului (vizibilitate) și incinta din
imediata vecinătate
- Cetatea a fost extinsă după ce
a intrat sub controlul voievodului
Transilvaniei și ulterior după ce
începe să fie administrată de com.
săsească din vecinătate – folosită de
comunitatea săsească în repetate
rânduri pentru protejarea membrilor
- Formă neregulată dată de forma de relief
- Drumul de strajă – partea superioară a zidului care devine mai mult decât doar un
obstacol (acționarea în defensivă)
- Turnurile – scoase puțin de la fața zidului
• Străpunse de guri de tragere (metereze) – poziționate astfel încat să permită
supravegherea zonei de bază
• Dispuse unde panta dealului e mai lină (și cățărarea era posibilă)
• O singură pantă îndreptată spre interiorul incintei (pentru a evita încendierea din
cauza săgeților aprinse)

- Construite de nobilimea locală (fie românească, fie a coloniștilor sași înstăriți , fie cea
maghiară)
- Dimensiuni restrânse – permite retragerea familiei și a curții în caz de pericol
- La nevoie permitea retragerea comunităților restrânse din imediata vecinătate

1. CETATĂȚILE ȚARA HAȚEGULUI &

MĂLĂIEȘTI
- Familie de cnezi români- căpetenii
locale subordonate regalității maghiare-
(după 1400)
- Centură de zid cu crenelație, cu
drum de strajă și cu protecție a porții de
acces
- DONJON- o construcție cu dublu rol
(locuință pe perioade scurte + apărare)
► locuință turn - ultimul loc de retragere
în caz de conflict (apărare nu confort):
 • Amprenta la sol restrânsă
• O cameră pe nivel
• Scară retractabilă
• Accesul nu se făcea la nivelul parterului
- I s-au adăugat BASTIOANE (≠TURN) -aveau o platformă a cărui nivel de călcare este
racordat la nivelul din int. cetății (folosit pentru tragerea cu tunul)

2. CETATEA CÂLNIC
- Ridicată de o familie de sași
- Incintă ovoidală care închide în
interior un donjon
- După scăderea importanței familiei
nobiliare, comunitatea din Câlnic (1430)
cumpără fortificația și o adaptează pt.
nevoile proprii - folosită pentru
retragerea în caz de pericol a
comunității
- Construiesc:
• o capelă
• boxe pentru depozitarea bunurilor
de preț
• un al doilea zid de apărare spre interior► spațiu tampon între ziduri – zwinger (rol
de restrângere al spațiului de manevră al atacatorului)

CASTELUL

- Program de arh. medievală – presupune funcții echivalente și diverse: apărare + locuire

+ reprezentare
- Diferă de palat prin funcția de apărare (tratare funcțională bine pusă la punct)
- Numărul mic de castele din Transilvania e dat de posibilitațile materiale reduse.

3. CASTELUL HUNIAZILOR
- Transformarea unei foste cetăți
ridicate pe o înălțime naturală
- Voicu și frații săi, căpetenii în armata
lui Sigismund de Luxemburg sunt
răsplătiți de regele maghiar cu un
domeniu care avea o cetate
- Voicu lasă cetatea fiului său, Iancu
de Hunedoara► apoi ajunge la Matei
Corvin
- Turnuri cu formă circulară ►
permiteau străpungeri care să
acopere vizual împrejurimile
- Încet , cetatea devine locuință permanentă și începe să capete caracter reprezentativ
- Capătă: capelă, sală de reuniune a consiliului local, spații de locuit
 - Restaurare în sec. XIX (după incendiu) – în manieră neogotică (turnulețe și dantelării
gotice care inițial nu existau)

FORTIFICAȚII NOBILIARE URBANE (INTRAMUROS) – DONJONUL

4. CASA ALTEMBERGER-PEMPFLINGER
- Locuință turn
- Donjon ca parte a unui ansamblu
rezidențial permanent reprezentativ de mai
mari dimensiuni ► rol de apărare împotriva
unui pericol fie intern (răscoale ale săracilor)
fie extern
- Accesul pe la etajul 1 prin turnul cu scară
elicoidală (vezi secțiune)
- Parterul este complet închis

- Rezolvate similar cu celelalte fortificații, iar utilizatorul este clerul

1. CETATEA EPISCOPALĂ ORADEA
- A dispărut în timpul atacului otoman din sec. XVI
- În centru nu este donjonul, este biserica (secondată aici de palatul
episcopal)
- Drum de strajă, turn, etc.

MĂNĂSTIRILE ORDINELOR ROMANO-CATOLICE – CLUJ (KLAUSENBURG)

- Mănăstirile din Transilvania au fost secularizate (averea lor e trecută în proprietatea

statului laic) în 1556 (mare parte din Transilvania aderă la protestantism) ►mănăstirile
ordinelor romano catolice sunt în măsură mare demolate
- O incintă închisă cu biserica în centru și locuințele călugărilor în jurul bisericii de-a lungul
zidului de apărare
2. MĂNĂSTIREA BENEDICTINĂ SF.MARIA
- Se păstrează urmele unei amprente a fortificațiilor

- Cronologic sunt ultimele care apar

- Sunt fortificații atât urbane (protejau întreaga așezare- șantiere de mare amplitudine cu
durate lungi de desfășurare) cât și rurale
1. CETATEA SEBEȘ
- Cea mai timpurie – începută la 1387 în baza unui privilegiu dat de regele maghiar
- Centură de ziduri care îngloba așezarea
 - Tehnica de luptă a momentului: armament
de foc sau tradițional
- Curtină cu drum de strajă în spate, cu
crenelație la partea superioară (străpunsă de
metereze)
- Turnuri de formă rectangulară cu
metereze
- S-au apucat simultan și de construcția
catedralei din centru astfel că zidul nu a fost
terminat ► a cedat atacurilor otomane
►așezarea nu și-a mai revenit și a rămas una
secundară

2. SIBIU – REPREZENTARE SCHEMATICĂ A PLANULUI ORAȘULUI

- 20 de turnuri, 5 porți, zid de apărare puternic
- Fortificație colectivă ridicată în baza unui privilegiu
- Etape succesive (nucleu central +
cuprinderea spațiului pieței mici + cuprinderea
orașului de sus + cuprinderea orașului de jos)
- Așezarea avea în interiorul ei alte puncte
fortificate de mici dimensiuni și câteva
donjoane
- Zid de apărare cu drum de strajă și turnuri
(+ gol de tragere la partea inferioară)
- Porțile orașului sunt marcate prin turnuri
ample (ganguri care presupuneau o serie de
obstacole)

FORTIFICAȚII COLECTIVE RURALE

CETATEA ȚĂRĂNEASCĂ

- Ridicate pe înălțimi naturale de comunitățile de țărani

- Erau la distanță de sat – problema
- Ex: CETATEA DE LA SASCHIZ
 - Comunitățile rurale gândesc sisteme
ingenioase de apărare internă restrânse la
posibilitățile lor materiale – fortificarea
centrului de greutate al așezării (fortificarea
biserici înlocuirea zidului perimetral cu o
manieră de așezare a construcțiilor anexe ale
locuirii:
• Front continuu la stradă (fațadele caselor
+porțile monumentale)
• Dezvoltarea locuinței în adâncimea
parcelei și terminarea locuinței cu clădirea
șurii (construcție anexă)
Prin înșiruirea șurilor se creează o centură ►protecție împotriva unor posibile
grupuri restrânse de atacatori

BISERICA FORTIFICATĂ (REDUIT)

- Cea mai spectaculoasă construcție

fortificată colectivă din mediul rural
- Fenomen arhitectural cu întindere
considerabilă în Transilvania (zonele de sași și
secui)
- Incintă fortificată în jurul obiectului
principal
- Fortificarea efectivă a bisericii
►arhitectură transformată de elementele care
joacă rol de apărare (ex: VALEA VIILOR –
WURMLOCH)
- de la așezarea primilor coloniști

- monumente rămase de la 1241 (asta s-a păstrat din cauza invaziei mongole)

ARHITECTURA RELIGIOASĂ ROMANICĂ

• CINĂSDIOARA
- 1223 – se păstrează un document care
atestă existența bisericii) – singurul atestat de
dinaintea invaziei mongole
- Ridicată pe o înălțime naturală (mai bine
protejată de invazia mongolă)
- Construcție de mici dimensiuni de piatră
- Închisă într-o incintă de zid
- Alterată de intervenții de restaurare din
sec. XX
- Declaj de aproape un secol al curentelor
(ex: Saint Denis -1140? – gotică)
- Tip spațial BAZILICAL
- O bazilică scurtă trinavală (nave reduse ca
dezv. În lungime)
- Nave în nr. impar (ca să existe o navă
centrală, continuată în extremitaea estică cu
spațiul destinat sanctuarului)
- Navele – folosite pentru împărțirea
bărbaților și a femeilor, sau chiar pentru mai
multe ritualuri (separarea lor după importanță)
- Navele închise cu absidiole – destinate
unor altare separate folosite pentru slujbe
secundare (specific ritualului romano-catolic)
- Concepută cu 2 turnuri (s- a ridicat doar
unul de-asupra bisericii)
- Sanctuar boltit- intersecție de 2 semicilindri
- Altarul acoperit cu un segment de calotă
sferică
- Absidiolele acoperite cu șarpantă de lemn
lăsată aparentă
- Elemente care subliniază apartenența la
stilistica romanică
• Portalul și decorația de pe latura vestică
(maestru pietrar provenit din zona centrală a
Franței) – portal telescopic
 • Sistem structural masiv cu decorație aplicată care nu interferează cu structura (prin
diferență cu goticul)
- Tratare estetică care trimite la romanicul francez

►De cele mai multe ori meșterii făceau influențele să circule și uneori să se și
împământenească.

• ACÂȘ (Satu Mare)

- Pare să fi făcut parte dintr-un ansamblu
mănăstiresc de mari dimensiuni (posibil să
existe de dinaintea invaziei)
- Tratarea extremității vestice – vestwerch?-
(crearea între cele 2 turnuri a unei tribune –
marcată prin înălțarea zonei centrală) ► aici
familia nobilă avea spațiu special de a
participa la slujbă
- Biserică romanică care înglobează
elemente specifice romanicului germanic
(elemente occidentale filtrate prin filiera
maghiară):
• Ferestre bifore (cu arc în plin cintru)
• Cornișe din arce în plin cintru- scoase înafara planului fațadei (cornișă lombardă)
• Ierarhie clară a spațiului interior (înălțimi diferite ale navelor)- spațiu interior masiv
(rudimentaritate a tehnicilor de construcție)
- Interior acoperit cu șarpanta aparentă

• HERINA (Bistrița)
- Bazilică înaltă influențată de romanicul
central european și de cel maghiar
- Extremitatea vestică (trimite la rezolvările
de tip vestwerch? ) ► tribună
- Turnurile au ferestre trifore și încadrează
tribuna
- În occident tribuna era folosită și pe post
de altar secundar dedicat sfinților care erau
patronii acelui așezământ
- Nu se păstrează documente despre lăcașul
de cult
 - Nava centrală încheiată cu un sanctuar
care respectă regulile bisericilor timpurii
(ridicarea cotei altarului față de restul
bisericii (altar- de la „alto”)
- De ce sunt văruite la interior?
►Pictura dispare odată cu aderarea unor
comunități la reformă (bisericile rămân
aceleași , pictura este fie dată jos fie doar
acoperită cu var)

Romanicul începe să evolueze în paralel cu nevoia de apărare a lăcașelor de cult. Stilistica

medievală coexistă cu nevoile de apărare. (în special în cazul așezărilor rurale – biserica era
centrul de greutate, funcțional/ simbolic al așezării ►ansamblul din jurul bisericii ajungea să
polarizeze toate funcțiunile comune ale locuitorilor așezării respective

► Biserica începe să fie fortificată- de jur împrejurul ei apar construcții alipite unui zid de
apărare care înglobează acele funcțiuni comune ale locuitorilor:

- Școală
- Arhivă
- Primărie
- depozite de hrană
- boxe destinate unor familii care își țineau aici obiectele de valoare

ARHITECTURA RELIGIOASĂ ÎN AȘEZĂRILE SĂSEȘTI

• SF. WALPURGA (Cisnădie)

- Datată ulterior invaziei mongole

- Tip spațial bazilical trinaval
- volumetrie mai complexă – din rațiuni defensive (nevoi defensive și de supraveghere):
• supraînălțare a sanctuarului
 • volum care seamănă cu un transept (apare doar în volumetrie nu și în planul
spațiului interior)
• plastică înscrisă în limitele stilisticii romanice (similar cu Cisnădioara) portal romanic
(acces cu adaosuri în perioada barocă)
- turnul – construcție masivă care face posibilă riposta (masiv cu multe etaje)

BISERICA FORTIFICATĂ (REDUIT)

- amplasată a.î. să facă posibilă refugierea tuturor locuitorilor în caz de asediu

- preia rolul jucat în perioada timpurie de cetățile ridicate în apropierea așezării
- aici încep să funcționeze școala, arhiva , administrația comunității
- are o mare răspândire în zona de graniță a Transilvaniei ( în comunitățile săsești și
secuiești)

• BISERICA FORTIFICATĂ DE LA
VALEA VIILOR

- declarată monument UNESCO

- biserică de tip hală cu singură navă
bordată în est și vest de 2 turnuri –
deasupra intrării și sanctuarului(cele două
accente verticale sunt legate de podul
bisericii și de un drum de strajă susținut de
contraforturi)

1. Valea viilor
2. Iacobeni
- zid de apărare (diverse variante de
construire al drumului de strajă)

- Accesul - punctul cel mai vulnerabil al

ansamblului – protejat de obicei de hersă (grilaj cu mai multe straturi) și de turnul de
poartă (în legătură cu drumul de strajă și cu restul turnurilor de apărare- aflat în alte zone
vulnerabile ale zidului)
 • BISERICA FORTIFICATĂ DE LA HOSMAN
- Arhitectură distorsionată de elementele cu rol defensiv

• BISERICA FORTIFICATĂ DE LA CISNĂDIE

- Zidul cu drumul de strajă – realizat în

diverse formule – devine parte în adăpostirea
comunității
- Șarpantă îndreptată spre int. incintei
sprijinit pe arcade (inițial aveau boxe de
depozitare)

Golurile sunt adaptate

tipului de armament folosit.
Meterezele – calculate în
funcție de tipul de
armament (rudimentar sau
de foc ușor)

a. trasul cu arcul

b. pentru pușcă

c.

d. e. Permite sprijinirea
puștii și tragerea cu precizie
în mai multe direcții
 • BISERICA FORTIFICATĂ DE LA PREJMER
- grad evoluat de
îmbinare a programului de
apărare cu cel de locuire
- Zidul de apărare cu
drum de strajă și goluri de
tragere
- Alipirea unor boxe de
jur împrejurul zidului a unor
boxe pe mai multe niveluri
(adăpostirea bunurilor și la
nevoie funcție de locuire
temporară – pentru
comunitatea laică)
- funcție comemorativă
(cimitir)
- funcție politico
administrativă (arhiva, sala
de consiliu)
- funcție socială (școala)

►reducere la o miniatură a funcțiilor găsite de obicei în construcții individuale într-un context

urban)

Arh. răspunde în mod firesc atât gusturilor comunităților (nevoie de afiliere la stilurile
momentului) cât și nevoilor momentului (apărare, desfășurare a cultului religios)

- Biserica pare să fi fost formată de cavalerii teutoni (stătuseră 14 ani în S Transilvaniei)

- Teutonii – biserici ridicate pe formula crucii greci (accent pe centralitate) ► Biserica la
origini pare să fi fost la început una cu brațe egale. (Centralitatea accentuată de ridicarea
tunului la intersecția celor 2 brațe egale.
- După expulzarea teutonilor din Transilvania (li se retrag drepturile și privilegiile deoarece
au încercat să-și obțină autonomia de sub controlul regalității maghiare) construcțiile
râmase -durabile- (5 cetăți din piatră + biserici) sunt preluate de comunitățile săsești care
se extind în zonele populate inițial de teutoni
► cazul Prejmerului
► Comunitatea săsească o adaptează propriilor nevoi – va fortifica ulterior biserica prin
construirea unei incintei perimetrale complexe precedată de un aparat de acces complex:
• cu pod care se ridică
• BARBACANĂ (zonă tampon de la intrare)
• culoar de herse succesive
- Incintă placată de jur împrejur cu boxele familiilor din sat
- Materializează nevoia de reprezentare a comunității

CATEDRALA EPISCOPALĂ DE LA
ALBA IULIA

- așezare croită pe ruinele

așezării antice, care primise
statutul de civitas de timpuriu

- biserică scoasă la lumină de

săpăturile arheologice ► în
centrul de greutate al navei
bisericii ar fi 4 pile care trimit la
ideea unui plan de cruce greacă
înscrisă ► posibilă inspirație
bizantină (demonstrează că cei
care au locuit acolo au fost
strămoși ai românilor)

- biserică urmată de o bazilică

trinavată (abandonată înainte
de invazia tătară)

- înlocuită de o biserică de mari

dimensiuni (?)

- în partea de E – un spațiu
circular (se presupune că a fost
folosit ca baptisteriu)

- catedrală încadrabilă în tipul

central, cu navă centrală

supraînălțată și 2 nave laterale. ►După invazia tătară se refac părțile

distruse și se trece la o formulă cu 5 nave. Începută în stil romanic și
terminată în perioada gotică (prezervă o parte substanțială romanică –
folosirea unor elemente din bazilica care se afla înainte pe locul
acesteia) – portal romanic recuperat din bazilica anterioară.
 ARHITECTURA RELIGIOASĂ URBANĂ – SF. MIHAIL, ALBA IULIA
- Începerea construcției dinspre
este spre vest (cu altarul) –
continuă cu spațiul transeptului
(zona destinată comunității
clericale – preoții) – continuă
spre vest cu navele predestinate
credincioșilor laici.
- Edificiul rezultat ajunge să
conserve toate etapele de
reorientare a șantierului
- Terminată în manieră
romanică , cu 2 turnuri (dintre
care se păstrează cel sudic – în
variantă restaurată)
- După încheierea catedralei se
continuă la est cu un altar gotic

Alba Iulia se ridică, ca oraș prin prezența sediului episcopal (rezultat al unor etape succesive
de edificare- dintre care cele din perioada romanică sunt cele mai importante) arhitectură
care crește organic , colecție de adaosuri care reflectă desfășurarea acestor șantiere în
perioade lungi de timp

- I se adaugă o sacristie și o capelă

După invazia mongolă, în paralel cu manifestarea romanicului din Transilvania, încep să

pătrundă primele manifestări ale goticului

BISERICA ABAȚIEI REGALE ST.

DENIS
- Se construiește întâi altarul și
corul bisericii (schelet din
nervuri așezat pe un tipar
complex – permitea înlocuirea
anvelopantei clădirii cu vitraje
foarte ample) ► rolul special al
luminii în scenografia bisericilor
gotice

Goticul se răspândește prin

intermediul meșterilor
constructori. (membrii trebuiau
să păstreze secretul structurii
gotice, secretul interpretării
desenului ►transformarea
desenelor bidimensionale în metode de reprezentare tridimensionale de tăiere a pietrei )

Așezarea cheii de boltă – definitivează structura, conferindu-i stabilitate.

Pătrunderea goticului în Transilvania – prin aducerea unor meșteri

Primii meșteri sunt aduși cu scopul

construirii abației cisterciene de la
Cârța

- Ordin născut în 1079 în Franța, la

Cistercium prin desprinderea unui
grup de călugări din ordinul benedictin
(care se îndepărtase de regulile
trasate de Sf. Benedict – cistercienii
subliniază nevoia de reîntoarcere la
origini)
- Începe să se răspândească ►rețea
de mânăstiri care lucrează împreună
(aprox. 700 de mânăstiri în întreaga
Europă)
- Arhitectura unui gotic sobru pentru ansamblurile administrate de ei

MĂNĂSTIREA CISTERCIANĂ DE LA CÂRȚA

- Dreapta jos- reconstruire ipotetică a

ansamblului de la Cârța.
Ansamblurile mănăstirești erau construite
să răspundă nevoilor unor comunități
autonome și autosuficiente. ►Concepute
ca niște comunități în miniatură
Ansamblurile erau în general înconjurate
de fortificații – la Cârța nu s-au descoperit
- Sacristie – în vecinătatea
sanctuarului (sunt depozitate obiectele
inventarului liturgic)
- După sacristie – sala capitulară
- În partea sudică – sală de mese și
- Înspre est totul era închis de un zid
de care se lipea hanul
- Se generează o curte interioară
numită claustru (loc exterior dar în
același timp închis în care călugării se
întâlneau și meditau)
- Turnul a fost adăugat în secolul XVI
din rațiuni defensive –
- Sistem scheletic de rezolvare
structurală cu bolți sexpartite (mai ușor
de controlat decât cea cvadripartită –
are mai puține puncte de sprijin)
- Mănăstirea este secularizată și
transformată în biserică
- Floarea de măceș și chipul lui Iisus încoronat – chei de boltă specific cisterciene
BISERICA PAROHIALĂ DE LA SEBEȘ

- Biserica comunității urbane

- Trăia din zeciuială (un impozit
– a zecea parte din venit – fie
bani, fie produse) și din
indulgențe (oamenii plăteau taxe
pentru a nu ține postul sau
pentru iertarea păcatelor)
- Pe lângă biserica parohială
(de plebanie, a plebanului) se
adaugă biserici care „i se supun”

- 4 etape de construcție –
ilustrează cum biserica romanică
anterioară invaziei mongole
începe să fie modernizată și
amplificată
- Faza 4 – perioada gotică
- Șantierul se desfășoară de la
est la vest
- Faza 3 - Sanctuarul bisericii
gotice îl înconjoară pe cel al
bisericii romanice
(neîntreruperea activității
bisericii)
- Tipul spațial HALĂ – boltirea
navelor la aceeași cotă ,
egalizarea spațiului interior –
contribuție asupra percepției
unitare (nu ierarhizate) a unui
spațiu religios de mari
dimensiuni.

Comunitatea din Sebeș a trebuit

să se concentreze și pe
construirea bisericii și pe
construirea fortificație► Rămâne
slab, este atacat astfel că nu se
termină nici una, nici cealaltă.
►Abordări pestrițe (alăturarea
unor perioade diferite)
 - Boltire care imită goticul la
registrul superior (nu descarcă
direct pe registrul inferior)

BISERICA PAROHIALĂ SF. MARIA DE LA SIBIU

- Sediul parohului (catedrala este

sediul catedrei – episcopul)
- După ce fusese afectată de invazia
mongolă este înlocuită de o biserică
de mai mari dimensiuni (o biserică
gotică care o înghite treptat pe cea
anterioară, romanică, înlocuind-o)
- bazilică trinavată cu transept
- FERULĂ - loc de strângere a
comunității , loc pentru înmormântare
a persoanelor influente
- încercare de transformare a
spațiului bazilical – adaptarea lui la
tipul spațial hală
- Ca să nu afecteze acoperișul deja
existent s-a ales acoperirea
individuală a traveelor. – bolți stelate
care reflectă o pronunțată apetență
spre decorativ (gotic târziu)

- Boltirea navei centrale, cu schelet aproape gotic

(mare parte a bisericii este construită din
cărămidă)
- 24 de altare secundare la Sibiu (zilnic se desfășurau slujbe separate, fiecare altar era
deservit de un altarist care avea în subordine alți 2 preoți ►număr mare de preoți (de
aceea transeptul era dedicat preoților) Biserica – organism economic viu și complex.
- Altarele secundare aparțineau familiilor înstărite din oraș, corporațiilor din oraș, breslelor,
etc ► biserica- loc animat

LETHNER – zonă care separă zona

preoților de cea a credincioșilor

- Etape de intervenție pe șantierul de

la Sibiu
BISERICA SF. MIHAIL, CLUJ

- Biserică finalizată în
perioada goticului matur.
- Accentul vertical, secol
XIX (manieră neogotică)
- Grad mai ridicat de
coerență
- Bolți stelate (implică o
înțelegere matură a modului în
care descarcă încărcările
provenite din bolți)
- Ideea de schelet dusă la
bun sfârșit
- Tranziția de la masiv la
estetic (trecere prin faza
raționalității goticului matur
►nervura gotică capătă un rol
pronunțat estetic

Simpla tolerare a românilor în

Tr. a dus la o arhitectură mult
mai modestă, dar care prin
manifestările ei reflectă modul
în care circulă influențele.
Tara Hațegului (SV
Transilvaniei – subordonată
politic regatului maghiar)

►Exemple de arh. inspirate de

romanic , dar adaptate la
nevoile românilor ortodocși
BISERICA DIN STREI SÂNGEORGIU

-Trimite la contemporanele mult mai

rafinate ale romanicului din zonele
săsești

BISERICA DIN STREI

- folosește elemente
recuperate din arhitecturi
anterioare (spolii)
- Reia tiparul bisericilor
romano-catolice (fereastră
biforă)
- Adaptare nevoilor de
cult bizantine (naos, pronaos,
altar)
SF. NICOLAE DENSUȘ

- Adaptare pitorească stângace a

romanicului la posibilitățile și nevoile
de cult a comunit. românești din zona
Hațegului
- Meșterii români reușesc să se
folosească de spolii antice pentru
construirea unui edificiu care trimite la
plastica romanică importată cu greu
de de com. românească
(căreia îi lipseau resursele materiale)
- Plan centralizat cu 4 pile (altare
romane)
- La est - absida altarului
- Anexă la sud de tip sacristie
- Biserica amplificată într-o etapă mai
târzie
- Pe latura nordică – contraforți
(coloane toscane recuperate din ruine
antice)
- O parte din ferestrele bisericii – vechi
piese de piatră folosite de romani
pentru drenajele subterane.
- arh. militară - arhitectură astilistică, care se schimbă de la o perioadă la alta (evoluează în
strânsă leg. cu tehn. de luptă

- arh. religioasă – se raliază stilurilor canonice (fază romanică- se păstrează în mare biserici
mici, din mediul rural, etapa gotică – cu evoluțiile ei „impure stilistic”/ construcții care
înglobează faze diverse din cauza duratei lungi de desfășurare a șantierelor)

Manifestările renașterii :

• Din sec XIII în Italia (central) încep să se manifeste direcții de căutare care privesc
înapoi spre antichitate (va remodela parcursul cultural european) ►prerenaștere
• Mutare a privirii dinspre universul dominat de o divinitate atotștiutoare spre un
univers pământean (omul în viziunea renașterii – replică materială a perfecțiunii
divine) Individul trece de la „viator mundi”(călător prin lume- se pregătește spiritual
pentru viața veșnică) la „faber mundi” (creator al lumii pământene – trebuie să se
bucure de ceea ce îi oferă viața umana – să aducă propria contribuție acestei lumi)
► accent pe individ (discuția despre umanism)
• În secolul XV devine un fenomen răspândit. Renașterea nu a migrat în zonele
imediat apropiate Italiei. Încep să circule spre E și NE Europei (Ungaria, Rusia) –
datorită circulației meșterilor – susținuți de un mecenat (are la bază indivizi care în
perioada de formare sunt influențați de ideile umaniste)

MATEI CORVIN
- A trăit într-un mediu care i-a favorizat
deschiderea spre valorile umaniste/ renascentiste.
- În perioada lui de domnie Ungaria își lărgește
granițele:

- A fost un cititor pasionat (bibliotecă

mare la Buda – a doua după cea a
Vaticanului?) ► Ce s-a recuperat din
Biblioteca Corviniană se păstrează în
div. locuri (ex: De architectura libri
XXV – Antonio di Pietro Averlino/
Filarete)
- La 1476 – se căsătorește cu Beatrice
de Aragon (relații cu sudul Italiei)
►Beatrice sosește la Buda cu o serie
de umaniști Italieni. (cărora li se datorează importul ideilor umaniste- renascentiste)
Reședința regală de la Buda : recostituire

• Prin intermediul circulației meșterilor,

Renașterea începe să-și creeze propria
atmosferă într-o Ungarie politic și cultural
strâns legată de Italia.

Primul gest înscris în această deschidere spre

Renașterea Italiană - Intervenție de
modernizare de la Hunedoara – comandată
și susținută de Matei Corvin (Castelul
Huniazilor)

Aici este construită „logia Matei” – extensie

spre curtea interioară a apartamentelor
regale din reședința Trasnsilvăneană (img.
stânga) – logie suprapusă – import italienesc
în epocă

Logia - Spațiu prins în volumul construcției

deschis spre exterior – pusă în valoare de arh.
renașterii

► aduce elemente ce țin de limbajul clasic

• balustradă cu baluștri de factură clasicistă

– ritmare verticală ce rămâne totuși cu un
picior în repertoriul formula medieval
►deși vorbim de coloane angajate nu sunt
rezolvate formal în logica clasicistă (bază fus - capitel, repertoriu decorativ clar
stabilit) ►rămân în simplitatea medievală

În a doua jum. a sec. XV Renașterea se manifestă în Regatul maghiar sub patronajul regal al
lui Matei Corvin.

După 1500 elementele de factură renascentistă în Transilvania depășesc limitele cercului

apropiat al lui Matei Corvin ►încep să se manifeste în realizări patronate de aristocrația laică
și cea religioasă/ clericală.
Realizări ale aristocrației laice sau religioase:
CAPELA LAZLOI – ALBA IULIA
• construcție atașată laturii
nordice a catedralei episcopale
din Alba Iulia
• Capelă privată construită la
comanda și cu susținerea
financiară a lui Ioan Laszai
• Capela atașată corpului
bazilical al catedralei – pare să fi
fost realizată de meșteri locali
care pun la olaltă o evidentă
moștenire medievală gotică cu un
limbaj care trimite la moștenirea
clasică antică.
• Trimiteri la clasicismul antic
(capitel de coloană angajată –
trimite/ mimează limbajul antic)

Serie de capele (obsesia pentru armonie dată de centralitate)

• Lucrurile se transmit cu întârziere și cu

preluări stângace (acoperire de factură gotică
târzie – nervuri – coexistă cu forme de factură
clasicistă – portal de acces-)

• Coloană cu capitel
• Logica clasică (antablament
susținut de coloanele angajate –
lezene)

►Renașterea timpurie – absorbită prin patronajul lui Matei Corvin

 - Evoluțiile ulterioare ale Renașterii –
condiționate de transformările
puternice pe plan religios și politic
- La scurt timp după finalizarea
capelei Laszai, Martin Luther critică
public abuzurile bisericii catolice
►declanșarea reformei (1517) ►Pe la
1519 ajung primele texte in
Transilvania (foarte rapid)
- Reforma – forța revenirea la origini
- Traducerea Bibliei în germană (limbă vulgară)
- Reforma împarte Europa

ARTILERIA GREA – adaptarea

fortificațiilor pentru a face față noilor
modalități de luptă (ex: Tunul cu
ghiulele metalice). Bastionul
(platformă deschisă de tragere cu
tunul):

• Platformele erau racordate prin

rampe de nivelul de călcare din
cetate

►Determină puternice transformări

- Turcii atacă regatul maghiar (deja

slăbit de luptele pentru succesiunea la
tron – după Matei Corvin)
- 1526 – artileria otomană învinge
armatele maghiare la Mohacz
- Bună parte din regatul maghiar
devenea provincie turcească (restul
este măcinat de intrigile interne)
- Transilvania devine principat
autonom sub suzeranitate otomană
- Prezența otomanilor atrage
distrugeri masive (inclusiv pierderi în
arhitectură – ex: biblioteca corviniană,
catedrala episcopală de la Oradea,
Palatul de la Buda, etc.)

►Se întrerupe legătura directă cu Occidentul (implicit legătura cu Italia) ► legătura cu cultura
Renascentistă începe să se facă indirect prin zona de N – Regatul Poloniei
ARHITECTURĂ DE APĂRARE
- care trebuie să se adapteze artileriei grele – reformulată pe fundamentul deja pus în
perioada medievală
- Întărirea pozițiilor de graniță (ale principatului Transilvaniei) (ex: Satu mare și Oradea)

SATU MARE
- Sub influența unor modele
este imaginată de un inginer
italian o cetate de piatră în
imediata vecinătate a
Someșului.
- Este imaginată o cetate
bastionară din pământ
- Formă regulată hexagonală
(mai multe fețe care puteau fi
supravegheate)
- Bastioanele de pământ la
colțuri :
•bastioane pană – romboidală
– acoperă împrejurimile
îndepărate ale cetății
• bastion cu urechi – formă de treflă – adâncitura care marchează articularea dintre
zid și bastion

Dincolo de graniță, în
principatul Transilvaniei –
modelul preluat de cetatea
de la Oradea. ►Cetate
bastionară (tehnică adusă și
pusă în practică de meșteri
italieni)

- Bastioane de pământ
cu urechi , acoperite ulterior
cu zidărie de cărămidă
* Fortificații de cărămidă
(material ce reacționează
bine la șocurile produse de
ghiulele- ajungeau să fie
încastrate în ziduri)

Modernizarea fortificațiilor începe să apară și în centrele urbane importante (nu graniță) – ex:
Sibiu – fortificații din perioada medievală
 - În timpul ocupației de scurtă
durată a armatelor austriece
începe modernizarea după
modelul bastionar
(modernizare condusă de
Giovanni Battista Castaldo)
►Atașează 5 bastioane cu
urechi în zonele vulnerabile
atacurilor din exterior – legate
de o prelungire a zidului. (în
spatele lui se formează
SWINGER-ul)
- Rondea – un soi de dilatare a
fortificației cu drum de tragere
pe mai multe niveluri

Renașterea Transilvăneană coabitează cu manifestări ale stilurilor medievale târzii (goticul

târziu)

Aceasta nu se manifestă spectaculos în câmpul arh. religioase ► Comunitățile trecuseră masiv

la reformă și continuă se se folosească de spațiile de cult pe care și le construiseră în perioada
medievală

CATEDRALA DIN BISTRIȚA

- Exemplu ce ajunge să iasă în
evidență în perioada renascentistă
- (oraș fondat de coloniștii sași
- evoluție spectaculoasă în
perioada medievală dată de
exploatarea de materiale prețioase
de la Rodna)
- Meșteri care aduc influențe
ale Renașteri (pe filieră poloneză)
- Intervenții de plastică
renascentistă:
• Pinion de factură clasicistă cu
registre suprapuse de colonete
angajate – nu au nimic în comun cu
logica gotică a edificiului
• Portalele de acces - regândite prin prisma influențelor stilistice (Petrus Italus – venit
de pe un șantier de la Lviv)
- La interior – logică medievală
• Tribune mărginite de balustrade cu baluștri
CASA ARGINTARULUI

•Gang de acces – portal de factură

clasicistă
•Elemente de închidere ale golurilor
ferestrelor

CASA HALLER

Patriciatul - Clasă socială fără titluri nobiliare dar cu putere financiară

- Casă în L pe parcelă medievală din sec. XV , modernizată în sec. XVI în stil renascentist
(fațadă simetrică) ► Desen controlat al fațadei principale
- Registru al unui piano nobile
- Registru de soclu

Arhitectura reședințelor
extraurbane
• Serlio – tratat în 7 cărți
• Propune tipare de folosit pentru
arhitectura rezidențială
CASTELUL „MARTINUZZI”

• La început de sec. XVII , la Vințu de

jos
• Locuință cu plan hexagonal – pus în
aplicare doar parțial

CASTELUL FAMILIEI LONYAI

• construit la Satu Mare

• Turnuri cu trimitere la ideea de
artilerie de bastion – funcție de apărare
împotriva răscoalelor țăranilor de pe
domeniu
• Caracter de reprezentare

►Accent din ce în ce mai pronunțat pe

estetic

CASTELUL DE LA SANMICLAUS (Miklos Bethlen)

• Reprezentant al nob. Maghiare care

concepe propria reședință (croită în
plan pe tiparul castelului cu turnuri de
colț )
• Obiect de arhitectură care pune
accentul pe reprezentare
• Logie suprapusă care lucrează cu
grădina – se opune zonei de fațadă
principală – aspect cu un plus de
sobrietate (logică defensivă)
►Din mediul monarhic regal renașterea începe să radieze influențe în zona aristocrației laice
și religioase.

►Primele realizări coerente în manieră renascentistă apar în Transilvania la răscrucea

secolelor XV XVI ► construcții care au avut în spate membrii ai aristocrației.

►Sec XVI. - Arh. de factură renascentistă începe să se răspândească și în mediile patriciatului

(clasă înstărită dar fără titluri).

►Decalaj de afiliere la fenomenele culturale europene

►Renaștere care iese din zona programelor de arh. urbană și ajunge să emane influențe și în
extraurban. Programul reședințelor nobiliare extraurbane – castelele renascentiste.

Continuă să înglobeze reminiscențe ale rezolvărilor defensive dar care încep să fie adaptate
unor standarde de confort și reprezentare.

- Pătrunderea otomanilor în
zona centrală a regatului
maghiar (după lupta de la
Mohacz)
- Prezența turcilor în Europa
blochează legătura directă între
Transivania și Occident
(Renașterea ajunge în
Transilvania după un secol,
„filtrată” prin nordul polono-
lituanian (actuala Ucraina)
- Turcii au stat în zona central
europeană până la 1683, când
asediază Viena în încercarea de
extindere a influenței ► eșec
care îi forțează să se retragă
spre sud-estul Europei.
- În învingerea armatelor otomane joacă un rol important Eugeniu de Savoya (militar format
în armatele franceze ale Ludovic al XIV-lea) ► a avut un rol important în „startul” pe care îl
ia reașezarea Transilvaniei și apoi a Banatului ca părți ale Imp. Habsburgic.
- Extindere spre E a influenței Habsburgilor.
Transilvania, eliberată de sub monopolul și suzeranitatea otomană este treptat acaparată de
Habsburgi pe cale diplomatică (Transilvania condusă de Mihaly Apafi)

1699- Transilvania devine parte componentă a Imp. Habsburgic (condus de Leopold I, căruia i
se datorează prima constituție a Transilvaniei)

Religia oficială a curții habsburgice – romano-catolicismul – legătură puternică cu papalitatea

Habsburgii -rol esențial în fenomenul de recâștigare a comunităților creștine (contra reforma)-

stopare a răspândirii ideilor reformiste.

Rol important în susținerea artei oficiale a contra-reformei: Barocul (origini - Roma 1600)

- Dacă în Occident se poate vorbi de un urbanism baroc, în cazul Transilvaniei și Banatului

nu putem discuta despre manifestări ale culturii baroce în câmpul planificării urbane
- Sec XVIII – un singur caz de așezară desenată în perioada baroca:

Orașul Gherla
• aparținând comunității armenești venite în Transilvania
• Punct fortificat – cetate bastionară construită anterior (prin rezolvarea sa trimite la
fortificațiile din perioada renascentistă – bastioane pană sau romboidale)
• Spre sud, comunitatea își planifică așezarea pentru care „ar fi fost adus” un arhitect
italian.
• Așezare dezvoltată pe un grid ușor adaptat denivelărilor terenului
• O piață centrală – formă rectangulară
• Nu există o relaționare cu imaginarul urbanistic baroc
Banat

- Serie de așezări nou fondate (numeroase în comparație cu Transilvania)

- Devine zonă intens exploatată datorită resurselor naturale ►interes economic ►campanie
de colonizare dublată în plan urbanistic de fondarea de noi așezări

CHARLOTTENBURG

- Caz de urbanism din perioada barocă

- Desenată de un inginer austriac
- Sat restrâns care pornește de la un plan circular dezvoltat în jurul unui soi de parc comun
în mijlocul căruia se afla o fântână
- Un parc care reprezintă nucleu așezării
- Parcelar regulat, dezvoltat în jurul nucleului, care urmează să fie ocupat de un fond
construit omogen dpdv al gabaritului/ rezolvării
- 2 axe majore – orientare puțin deviată de punctele cardinale
- Se păstrează și astăzi

Prin contrast cu aceste așezări – marile așezări urbane din Transilvania și Banat se produc
schimbări care se suprapun peste acumulările din perioadele istorice anterioare ► Vizează în
principal modernizarea sistemelor defensive.

► Intervenții la scară urbană specifice perioadei baroce - mai numeroase și mai consistente.

- Aliniere la căutările specifice perioadei baroce din occident

 - Fortificațiile bastionare – de obicei
incluse în categoria „cetăților stelate”
(originea: perioada renașterii târzii) ex:
Palmanova – avanpostul militar sl
Veneției
- Ideea de cetate stelată provine din
perioada renașterii timpurii – teoriile
centrate pe perfecțiunea formală
dezbătute în tratatele de arhitectură
renascentiste
- Impact puternic asupra organizării
planului așezării
- Un ing. militar al lui Ludovic XIV,
Sebastien Le Prestre Vauban, pune la
punct în sec. XVII (plină perioadă barocă) un sistem defensiv extrem de complex desenat
pe un tipar al cetății ideale moștenit din renaștere:

CETĂȚILE VAUBAN
• Dezvoltă principiul apărării în
profunzime (Rânduri succesive de
obstacole cu scop în apărarea din
timpul conflictelor care se folosesc de
artilerie grea).
• Mai multe tipuri – toate ilustrează
acele multiple elemente componente
supuse unei compoziții generale în
formă de stea -
• Orașul închis de ziduri de apărare
(CURTINE)
• La punctul de întâlnire a curtinelor
apare BASTIONUL (în img, - bastion tip
pană)
►Deschise spre exterior spațiul din interiorul cetății – creează zone de flanc care
permit amplasarea tunurilor și protejarea zidului
• Între bastioane și în legătură cu un nivelul lor inferior – Vauban concepe bastioane
desprinse ( RAVELINE)
• Între raveline, ca să apere bastionul, apar SEMILUNELE (tot un fel de bastioane care
avansează în zona dinspre exteriorul cetății)
• Semiluna este contrabalansată print-o formă complementară – CLEȘTE
• Toate sunt amplasate ca entități individualizate într-un ȘANȚ SEC – care în caz de
pericol major putea deveni inundabil
• Pe conturul acestui complex de elemente este DRUMUL ACOPERIT – un drum de
strajă punctat de dilatări locale – piața armelor
Protejat înspre exterior de un taluz înălțat care este urmat în exteriorul cetății de un
GLACIS – plan înclinat, o zonă non aedificandi (interdicție de construire ) – creează
o zonă liberă de observație în care potențialul atacator putea să fie puternic expus,
 reperat și anihilat atât de la nivelul drumului acoperit cât și de la nivelul
platformelor de artilerie.
• PIAȚA ARMELOR - erau spații de regrupare care permiteau strângerea unui nr. mai
mare de militari

Forificațiile Vauban ajung să se extindă în întreaga Europă (el însuși a proiectat in jur de 40 de
astfel de fortificații)

Ajunge în zona central europeană, unde este preluat de Imp. Habsburgic – prin intermediul
habsburgilor aceste sisteme de apărare ajung și în Transilvania

Își fac simțită prin prezența lui Giovanni Morando Visconti, inginer militar de origine nord
italiană, trimis în Transilvania imediat după ce devine provincie habsburgică.

• Cartează punctele strategice importante ale Transilvaniei (i se datorează releveele

situațiilor celor mai importante așezări din Transilvania) – toate în lucrarea „Mappa
della Transilvania...”
• Un prim proiect – cel pentru modernizarea centurii defensive a Sibiului (punct de
fortificare care asigura o extensie a orașului înafara nucleului medieval al orașului)
 Extindere spre zona de SV prin construirea unei citadele care ilustrează
principiul de apărare în adâncime
 cetate pentagonală
 în zonele de articulare ale curtinei apar bastioane cu urechi
 raveline
 clești
 șanțul sec
 drumul acoperit + piețe ale armelor
 glacis redus ca dimensiuni întrerupt acolo unde era necesar
 Șantierul a fost abandonat din cauza unei răscoale
 • La Alba Iulia, realizează releveul așezării (croită pe tiparul condiționat de urmele
castrului legiunii a XIII-a Gemina – ilustra principiile urbanismului roman: cardo și
decumanus, porțile orașului, catedrala și amplul palat episcopal în colțul din sud)
• Pornind de la nucleul existent, Visconti imaginează un proiect de fortificații
• Proiect amplu și costisitor► necesitatea strămutării populației în exteriorul cetății
►planificarea unei lotizări noi înafara cetății
• Se păstrează până astăzi
• În ciuda eforului făcut pentru construire- nu a fost folosită

Situații similare: Oradea, Cluj

► Apar și inserții stilistice PORȚILE ORAȘULUI – reconstruite în perioada baroca, în forme care
dau seama de afilierea Transilvaniei la plastica barocă.

CAZUL BANATULUI
- Eliberat de sub dominație otomană la 1718
- Siluetă a Timișoarei în timpul dominației otomane – cu minarete ale moscheilor:
- Ilustrație a Timișoarei în timpul conflictului cu otomanii:

(1)Timișoara – planul orașului după eliberare

(1716-17)

(2)Timișoara – planul orașului la 1740

Otomanii lasă în urmă un oraș fortificat.

Nucleul rămas trece prin ample lucrări de

refacere a fortificațiilor după sistemul
Vauban. Nu este pus în practică într-o formă
atât de evident regulată ► nevoia de
adaptare la teren, nevoia de armonizare a
relației dintre nucleul vechi și suburbii.
Nu numără foarte multe exemple în perioada renascentistă – comunitățile care aderaseră la
reformă continuă să folosească spațiile de cult moștenite din perioada medievală (bisericile
romanico-gotice).

La început de sec. XVIII când pătrund habsburgii în Transilvania, pătrunde și contrareforma

care are nevoie de un cadru arhitectural în care să se desfășoare ► se demarează o mișcare
susținută de reimpunere a romano-catolicismului.

►O din ce în ce mai susținută ordonare

a practicii în construcții.

Ordinele călugărești sunt primele care

întemeiază în Transilvania forme de
învățământ de specialitate:

❖ La Cluj pe parcursul sec. XVIII în

cadrul liceului romano catolic piarist
funcționa o secție de inginerie civilă care
avea și o ramură de arhitectură (în img,
proiecte ale studenților)
❖ La Timișoara se organizează un
serviciu specializat în supravegherea și
dirijarea activității în construcții

Începe să iasă la suprafață o atitudine care pune accent pe specializarea în construcții și pe

rolul arhitectului în coordonarea șantierelor.

Șantierele se apleacă asupra programului religios (nevoie pentru a crea fundalul necesar
contrareformei).

BISERICA IEZUITĂ DE LA CLUJ

- Primul șantier pentru deschiderea unei
biserici romano-catolice
- Ansamblu compus din biserică + ansamblul
dedicat comunității monahale iezuite
- Cutumele barocului:
• Fațadă prezentă spre spațiul public,
dominată de 2 turnuri care încadrează axul
principal de compoziție, subliniat prin prezența
unui portal care mijlocește interacțiunea cu
spațiul public din imediata vecinătate
• Portal ușor convex care avansează spre
spațiul public
• Finalități scenografice
• Distorsionarea vocabularului clasic - 2 fragmente de fronton curb ► distorsionare
care ține de iraționalitatea barocului (determinată de afinitățile estetice/
ornamentale pe care mizează stilul).
 • Boltă cu lunete – structură cilindrică străpunsă de
lunete- cilindri mai mici pe direcția transversală-
structură specific barocă

- Bazilică + colaterale în care sunt rezolvate

altarele secundare

BISERICA ROMANO- CATOLICĂ, SIBIU

- Pe latura NV a Pieței
Mari, unde prin demolarea
caselor de breaslă se face loc
construcției de cult.
- Habsburgii cer
magistratului orașului un teren
reprezentativ și cu vizibilitate
- Teren atipic pentru o
biserică: o fațadă lungă spre
Piața Mare, și una lungă spre
Piața Mică
- Elementul cu cele mai
multe componente de plastică
barocă este turnul (asigură și
legătura între cele 2 piețe).

CATEDRALA ROMANO CATOLICĂ – TIMIȘOARA

- Biserică sală cu
transept
- Ideea spațiului
ierarhizat bazilical – sugerat
prin crearea laterală a unor
capele destinate unor altare
secundare

►Se pune foarte mare preț

pe interacțiunea dintre spațiul
privat al arhitecturii și spațiul
public

• Oradea – fațadă
concavă – invită
 • Dumbrăveni – aparat
de acces care avansează
în spațiul public

►Anumite influențe ajung

să transpară și să fie
asimilate și de arhitectura
de zid a populație
românești ortodoxe.

BISERICA „GRECEASCĂ” ORTODOXĂ

- Dreapta – prima biserică

ortodoxă construită la Sibiu de
comunitatea de români mascată
sub denumirea de companie
comercială grecească
- Biserică de mici dimensiuni
care trădează o evidentă afiliere
la plastica barocă

BISERICA ORTODOXĂ „SF. PARASCHEVA”, RĂȘINARI

- Rural
- Spații rituale uzuale ale
ortodoxismului
- Turn amplu – rezolvare
arhitecturală afiliată barocului
PALATUL EPISCOPAL, ORADEA

- Palatul vine la pachet cu o abordare diferită față de cea a castelului

- Palatul nu mai răspunde funcției de apărare, ci răspunde funcției rezidențiale și ideii de
confort
- Ilustrează logica organizării obiectului de arhitectură din baroc astfel încât să lucreze cu
peisajul – peisaj ierarhizat extins pe axe de compoziție
- Axă principală cu fațadă principală care se deschide spre zona de primire și care
avansează printr-un volum spre spațiul public
- Decorație cu elemente de plastică clasicistă – colate ca simple ornamente pe un suport
(pierd rațiunile originare) masiv.
• Bara principală este prelungită cu 2 aripi – lucrează cu peisajul
• În spatele barei principale – spațiu amplu al curții de onoare
• Axa este continuată cu grădini ample

Transilvania – puternic modelată în timpul domniei Mariei Theresia și al lui Josef al II-lea

Samuel von Brukenthal

- guvernator al Transilvaniei ► Îi
promite Mariei Theresia încurajarea
romano catolicismului într-o Transilvanie
extrem de reticentă, dominată de reformă.
- Promotor al barocului

PALATUL SAMUEL VON

BRUKENTHAL
- Reședința sa principală
- Caz interesant de adaptare a unei
construcții baroce la un țesut medieval
extrem de dens
- Fațada principală – decor scenografic marcat de un ax principal de compoziție și de
simetrie ► O concepție scenografică care ierarhizează calitativ spațiile:
• Portal de acces (avansează spre spațiul public)
• Curtea interioară – curte de onoară urmată mai departe de
• o curte de serviciu

- interiorul răspunde acestei idei: fațada corpului de pe fundul lotului – prima pe care o
percepi la intrarea în curtea de onoare (tratată similar cu fațada principală)

PALATUL BANFFY, CLUJ

- Fațadă care invită printr-un corp care avansează în spațiul public (printr-un aparat
complex de acces)
- Curte de onoare
- Aranjament scenografic care face uz de formele specifice barocului
Ex: BOLTĂ APLATIZATĂ (BOLTĂ BOEMĂ/ A VELLA)

LOCUINȚE URBANE BAROCE SIBIENE

- Logica prin care obiectul de arhitectură ajunge
să lucreze cu spațiul public începe să pătrundă
și în zona locuinței urbane a patriciatului, la
dimensiuni mult mai mici:
Numeroase exemple de reședințe extraurbane – aceeași logică tratată cu mult mai puține
restricții decât în cazul țesuturilor urbane medievale. – desfășurare amplă în peisaj fără
constângeri.
Țările române între secolele XIV-XVI

Țara românească- ajunge să fie stat

de sine stătător în jur de 1330 (rezultă
din unirea unor formațiuni prestatale –
voievodate ) *avem informații din
surse externe

Carol Robert d Anjou – pornește

conflict împotriva Țării Românești
►Bătălia de la Posada ►
independență de moment (libertatea
de a se forma ca stat feudal liber de
regalitatea maghiară)

Moldova – se coagulează ca formațiune statală independentă tot la jum. Sec. XIV care se
leagă de evoluțiile intereselor regatului maghiar.

► Vasalul lui
Ludovic cel mare,
Dragoș, trecea
Carpații spre
Moldova cu un
detașament de
maramureșeni
pentru a crea un
avanpost militar
(pentru apărarea
graniței de pericolul
din E – tătarii din
Crimeea).

Subordonate politic
regalității maghiare
: Maramureș N,
Țara Făgărașului S,
Tara Hațegului SV

► Dragoș, la 1352 întemeiază o primă formațiune (până la 1354)

► Bogdan, voievod maramureșean trece la rândul lui Carpații și încearcă să scoată această
formațiune statală fondată de Dragoș, de sub controlul maghiar. (Bogdan – considerat
fondator) ► 1365 – Bogdan moare ► Formațiunea începe să se extindă spre S (râul Milcov –
graniță naturală)

Între 271 și jum. sec. XIV această zonă înregistrează un declin.

AȘEZĂRILE EXTRACARPATICE ÎN EVUL MEDIU

Principalele rute comerciale din Europa

de Est (după D. Haroiu)

Țesutul urban : rețeaua de circulații,

insulele urbane, parcelarul, fondul
construit

Poziția în teritoriu – orașele din spațiul

extracarpatic sunt majoritatea apărute
de obicei în valea unui râu, pe o înălțime
naturală din vecinătatea cursului de
apă (partea neinundabilă)

Poziția devine propice dezv. unei

așezări urban când este legată de alte
puncte la rândul lor favorabile ►rețea
de drumuri (unele suprapuse unor rute
antice)

Determinantul etnic – ține și de colonizare

ORGANIZAREA ADMINISTRATIVĂ

zone delimitate de râuri

Fiecare așezare – compusă din nucleu (vatră) și moșie (teritoriu amplu cu caracter agricol –
subordonat vetrei)

SKARLAT POPOVICI – „Planul topografik al

moșiei vetri monastrii znagovului” (1855)

VATRA + MOȘIA AȘĂZĂRII (limitate de

hotar)

+Sate subordonate

ORAȘUL FOCȘANI ȘI MOȘIA

Pe moșia orașului – un singur sat (Cerdacu)

Satul lucra moșia orașului în beneficiul

orășenilor.

CURTEA DE ARGEȘ

- capitală a Țării Românești („capitală” ca

noțiune apare târziu – aceasta avea rolul de a
găzdui așezarea domnească +cancelaria
domnească)
- aici se afla curtea lui Seneslau

- Curtea domnească – modestă (se păstrează

în mare parte fundații)
- Accesul în pivniță (prin „gârlici”)
- Biserica – cel mai vechi monument religios
rămas în picioare din Ț. Românească (1352)
1359 – N. Alexandru stabilește sediul mitropoliei (instituția supremă a organizării religioase a
Țării Românești) ► primele semne ale unei org. Religioase care se afiliază nu romano-
catolicismului ci ortodoxiei de la sud de Dunăre (subordonate patriarhului de Constantinopol)

► Atât centru de putere laică, cât și centru de putere religioasă.

Declinul: Neagoe Basarab , donează așezarea comunității mănăstirești după construirea

bisericii. Astfel se oprește evoluția orașului (din cauza regimului de proprietate - administrativ,
comunitatea monahală nu avea aceleași resurse pe care le-ar fi avut domnitorul)

CÂMPULUNG

• se forma concomitent cu Curtea de Argeș, ca loc de schimb susținut de o

comunitate săsească
• Originile așezării: în colonizarea planificată a sașilor veniți din Transilvania
• Căpetenia, acestei prime comunități de coloniști sași: Laurențiu de Longo Campo
• Așezare amplastă pe un culoar comercial de-alungul văii unui râu

Schemă de evoluție a așezării.

Așezarea începe de la zona târgului în jurul căreia încep să se adune locuințe

Teritoriu împărțit în subunități compuse din: centru și teritoriu agricol (moșia așezării
desemnate ca centru)

Capitala se muta după itinerariul domnitorului și al cancelariei.

Orașe capitală concomitent (ex: Xurtea de Argeș și Câmpulung)

Moldova

Primele așezări utilizate ca reședinte domnești: Baia,

Siret, Rădăuți (punct de concentrare a puterii la
începutul stat ului)

DISTRICT BUKOWINA

►Capitala Moldovei – mutată la Suceava

Franz Xavier Knapp -Suceava – c. 1860

Kummerer C.R. von Kummersberg

• Teritoriu pe terasa superioară din vecinătatea

cursului de apă.
• Dezvoltarea liberă în teritoriu, necondiționată de
fortificații.
- În NE e protejat de teren și de cursul de apă
- În zona expusă sunt amplasate două cetăți
(Scheia, Cetatea Sucevei) – puncte fortificate care
asigurau supravegherea terenului și erau folosite și
ca puncte de retragere. Cetatea Sucevei era
concepută pentru retragerea domnitorului cu
întreaga curte.
Cetatea de scaun a Sucevei

Alinierea prin forma arhitecturală la

nevoile date de stilul de luptă

• Înălțime naturală
• Castel în mijloc + curte interioară
• Castel închis ulterior în interiorul unei
incinte
• Apar turnuri și platforme/bastioane
– gândite pentru a face față unor
atacatori
• Zonă de șanț perimetral inundabil

În lipsa unei arh. de apărare orașele (întinse, de câmpie) trebuiau să facă față posibilelor
atacuri.

București 1717 // Iași 1738

Gravuri făcute de călători occidentali – similare ca imagine cu orașele occidentale. (Detalii

care trimit la culturile orientale –vezi palmier-poza 1)

BUCUREȘTI – „Planul F. Ernst” – 1791

Dezvoltare spontană, necondiționată de limite fizice

defensive. Așezările se extind în teritoriu neîngrădite.
Zone centrale dens construite.

Densitatea scade spre periferii. Periferii „poroase” –

Spațiul agricol pătrunde spre orașul – trecere graduală.

• Cursul Dâmboviței înainte de regularizare

• Curtea Domnească
• Hanul lui Manuc – structură introvertită pe malul
Dâmboviței ► Caracter defensiv
• Dominat vizual de incinta mitropoliei – ridicată pe
un deal
 • Centru dominat de zone ample verzi

►TRĂSĂTURĂ PUTERNIC RURALĂ A

ORAȘULUI EXTRACARPATIC (Oraș dezvoltat
spontan care funcționează diferit de orașul
occidental, nefiind subordonat unor centre
civice. Este subordonat unui centru format
din curtea domnească și ansamblu religios
de imp. Majoră.

• Organizare care ține de lumea orientală

(spre care Ț. Românească și Moldova
privesc încă de la începuturile lor)
• Construitul se bazează pe „introvertire”, pe
incinte

BUCUREȘTI LA JUM. SEC. XIX - Foto Carol Popp de Szathmary (panoramă)

• Dâmbovița nu a fost o prezență

ordonatoare► orașul - Îngrămădire
informă din care răsar turlele bisericilor

Legătura dintre Unirii și Universitate

(foto stânga)

• Acumulare a unei evoluții medievale

întârziate.
• Bisericile ajung să reprezinte
principalul factor coagulant al
Bucureștiului.
BUCUREȘTI – „Planul Borroczyn” 1852

• Grosul fondului construit – concentrat într-un centru dens care făcea legătura cu
exteriorul prin niște „căi” (structură urbană diferită de orașele occidentale)

Balta Cișmigiului

• Ansambluri mănăstirești – cu parohii/ enorii

• „maidan” – cu fântâna în centru (loc al locuitorilor dintr-o parohie)

Această structură (reprezentată de multitudinea de ansambluri mănăstirești) ajunge să

compenseze lipsa fortificațiilor (interdicție de construire a fortificațiilor impusă de otomani)
►Suplinește nevoia de apărare a locuitorilor – aveau posibilitatea de refugiere în interiorul
ansamblurilor mănăstirești.

IAȘI - Extinderea teritorială

Vedută – Auguste Raffet 1837

 • Imagine similară Bucureștiului
►Fond construit dat de
funcțiunea rezidențială.
►Reședințe ale unei nobilimi
care începe să privească spre
occident (pe care încearcă să-l
copieze)

A. sec XII XIV

B. sec. XIV XVI

C. sec. XVII

JOSEPH BAIARDI – PLANUL IAȘIULUI 1819 // FREDERIC PEYTAVIN - PLANUL IAȘIULUI 1857

Lipsa fortificațiilor – a dus la programe de arh.

care să suplinească lipsurile ►PROGRAMUL MĂNĂSTIRESC.
Acoperea lipsurile orașului/ așezării

În directă legătură cu orientul ortodox (din care provin trăsăturile esențiale care contribuie la
structurarea programului de arh.)

Img: Formă timpurie de rezolvare care răspundea monahismului anahoretic (fiecare călugăr
trăia singur în propria lui celulă)

Monahism:

- Anahoretic
- Cenobitic

►Cele 2 tipuri evoluează pe parcursul evului mediu.

VASILE CEL MARE (330-379)

FRESCA DIN CATEDRALA DE LA OHRIDA, MACEDONIA

Pune bazele - regulile principale ale monahismului cenobitic –

presupunea traiul în com. al unei comunități de călugări,

I se datorează sintetizarea funcțiunilor care deveneau parte

componentă a ansamblului mănăstiresc – cu rezolvări proprii în
cadrul unui complex arhitectural.
Cel mai prolific centru monahal – centrul de la muntele Athos

Stabilirea centrului acolo- ține de

istorie:

• locul era utilizat din antichitate

din rațiuni strategice (punct de
observare)
• dată fiind valoarea strategică
► este luat în calcul pentru
stabilirea unei așezări în zonă (rol
de apărare & punct de atac)
• Deinocrates – imaginează
sculptarea muntelui după forma lui
Alexandru cel mare (care ține într-o
mână orașul și în alta un lac de
acumulare)

Până în sec. XIII sunt puse bazele a 20 de mănăstiri cărora li se subordonează 40 de schituri.

Fresca din imagine: înfățișează muntele Athos

Desen de sec. XVIII – ilustrează ideea conform căreia mănăstirile medievale reprezentau un fel
de orașe în miniatură ►cu funcțiuni care acopereau lipsurile funcțiunilor urbane.

* port subordonat mănăstirii – reprezenta contactul cu lumea pământeană (legătura cu lumea

laică)

►Structura arhitecturala a mănăstirilor de la Athos – exemplu pentru mănăstirile din spațiul

extracarpatic.
Funcția religioasă – îndeplinită de mai multe componente ale ansamblului:
- Paraclise – capele cu caracter secundar – se oficiază servicii religioase complementare
serviciului religios principal (slujbe private, slujbe/ rugăciuni de grup , rugăciuni de noapte0
*Pot apărea înafara incintei
• lângă cimitir – pt. Slujbe de înmormântare
• lângă spitalul mănăstiresc
- Trapeza: o continuare a serviciului religios/ masă ritualică (simbolic – corespondentul cinei
cele de taină)

Funcția de locuire – hanul (loc de găzduire a pelerinilor)

Funcțiuni anexe ex: cuhnia: beneficiază adesea de rezolvări spectaculoase (rezolvată separat
din cauza pericolului de incendiere)

►Mănăstirea ca adăpost în fața unei lumi nesigure (mănăstirea ca refugiu, nu doar spiritual)
MĂNĂSTIREA
TISMANA
- Gh. Bibescu –
domnitor (ultima
„transformare”)
- Amplasament
accidentat
- Zonă care se
confrunta cu tătarii
- Construcțiile
alipite zidului
perimetral și
deschise spre
centrul incintei
MĂNĂSTIREA COZIA
- Zonă de vale nu de deal
- Terenul accidentat și cursul Oltului –
apărare
- Strategic amplasată la trecerea
dintre Țara Românească și Transilvania
- Dreapta: desene de sec. XVIII –
modernizarea fortificațiilor de la Cozia

MĂNĂSTIREA HUREZI
- Construită la 3 secole distanță de
Tismana și Cozia
- Răspunde unor axe compoziționale
evidente (axa principala: paraclis –
biserică – poarta de acces spre
grădinile bisericești)
Suplineau lipsa fortificației generale a așezării

MĂNĂSTIREA SF.
CONSTANTIN ȘI ELENA
- Imaginea mănăstirii –
suprapusă peste cea a cetății
(punctului de apărare) răspundea
unor nevoi clar stabilite (legate de
ev. tehnicii de luptă)

MĂNĂSTIREA SNAGOV
- Pe lângă ziduri, poziționarea
pe o insulă – scop de apărare
- Astăzi – diferită față de
imaginea de sec. XIX
- Aici a funcționat o închisoare/
detenție

O a doua funcție majoră – cea

religioasă

• catolicon – biserica principală

• paraclisul – de obicei prinsă în șirul
de construcții care formează incinta
* rugăciunile de noapte
• biserica de bolniță – înafara
ansamblului , acolo unde erau duși cei
bolnavi (scoși din motive de igienă
înafara incintei principale)
* în apropiere – cimitirul
• trapeza: se reunesc călugării după liturghie – masă care continuă simbolic slujba
• spațiu longitudinal
• formă absidată în plan – masa starețului – conducătorul comunității de călugări/
cel care oficiază ritualul.

TRAPEZA DE LA
MĂNĂSTIREA
HUREZI
- Formă de cruce
în plan
- Absidă
dreptunghiulară-
capătul compoziției
(corespunde imaginii
împământenite a unui
spațiu cu funcție
religioasă)
- Locurile
călugărilor la masă –
ierarhic
Casa ctitorului – fondatorul mănăstirii (cel care a contribuit financiar) - Deseori folosită de
stareț

LOCUINȚA
DOMNEASCĂ DIN
CADRUL
ANSAMBLULUI
MĂNĂSTIRESC DE LA
BREBU
• Dreapta sus: locuință
domnească folosită pe post
de stăreție
• Locuința domnească –
diferențiată de chilii (alipite aici
zidului de vest al mănăstirii)
• Orientată prioritar spre
interiorul incintei

REȘEDINȚA DOMNEASCĂ DIN

CADRUL MĂNĂSTIRII HUREZI
(C. Brâncoveanu)

• Reședință amplă – preocupare

pentru estetic a domnitorului
• Aparatul de acces marcat – scară
monumentală care conduce spre foișor
• Caracter reprezentativ

• Chiliile – celule înșiruite de-a lungul

zidului de apărare, deschise spre
interiorul incintei
• Erau gândite câte 2 (încălzire printr-
un perete comun) + un mic vestibul cu
scop de loc pentru rugăciune – Împărțit
de cei 2
MAREA LAVRĂ
• Construcție separată cu coș
• Structura de acoperire – specială – trebuia să facă posibilă evacuarea fumului

CUHNIE – MĂNĂSTIREA RILA

• Cuhnie rezolvată la parterul corpului de chilii
• Coș amplu care traversează etajele superioare de chilii
• Micșorarea treptată a deschiderii
• Coșuri secundare (secțiune)

CUHNIE- MĂNĂSTIREA HUREZI

• Îngustarea spre zona superioară (suprapunerea unor arce rotite de fiecare dată la
45 grade

CUHNIE & BRUTĂRIE – MĂNĂSTIREA ANINOASA

Rezolvările elementelor de apărare mai apropiate de centrul și vestul Europei („dotări
defensive clasice”)

PROBOTA, MOLDOVIȚA, RÂȘCA, PUTNA - amprentă rectangulară generată de

terenul plat
- Aspect de cetate

- Drum de strajă
- Zid de apărare punctat de turnuri (ex: Dragomirna)
- Fortificații de pământ adaptate artileriei grele - Bastioane tip pană în exteriorul incintei
principale (ex: Mănăstirea Zamca)

- Cameră a tezaurului – tainiță – în zona centrală a bisericii (deloc exprimată la exterior)

- Catoliconul – biserica principală – în centrul mănăstirii
- Paraclise prinse în construcțiile care descriu incinta (ex: Paraclis – Mănăstirea Neamț)
- Biserici externalizate (ex: biserici de bolniță, Capele de cimitir)
- Trapeza (ex: trei ierarhi – în corpul de construcții)

MĂNĂSTIREA NEAMȚ
• Chiliile pe rândul interior
• În zona exterioară – încăperi folosite adesea ca
încăperi ale drumului de strajă

MĂNĂSTIREA MOLDOVIȚA
MĂNĂSTIREA GALATA
- Locuința ctitorului – tratată ca construcție autonomă
A nu se confunda mănăstirea din spațiul extracarpatic cu biserica fortificată din Transilvania!!

►Mănăstirea implică o comunitate de călugări, nu de laici ►Schemă funcțională similară,

finalități diferite
ÎNCEPUTURILE ARHITECTURII RELIGIOASE DE ZID

Funcțiuni ale ansamblului mănăstiresc:

• Detenție/ închisoare
• Funcție educațională
• Etc.

Urmărește evoluția preferințelor estetice ale comanditarilor/ meșterilor constructori din spațiul
extracarpatic.

În perioada medievală biserica nu a apărut autonom/ independent, ci a reprezentat o

componentă importantă a unui ansamblu construit (mănăstiresc sau laic- ansambluri aulice –
ale curților domnitorului/ boierilor)

►Multe se păstrează astăzi ca edificii autonome.

Apare și evoluează drept componentă importantă/ principală a unui ansamblu construit care
pe lângă funcțiile îndeplinite oferea apărare bisericii.

Sex XIV (Anul 1350)– putem discuta despre apariția arh. religioase de zid (din materiale
durabile) – la câțiva ani după apariția statului medieval Valahia pe harta Europei
BISERICA CURȚII DOMNEȘTI– SF. NICOLAE DOMNESC
• Cel mai vechi monument de arh. religioasă - 1352

• A fost folosită ca paraclis inițial. Ulterior devine sediu al mitropoliei (subordonată

Constantinopolului. (1453 – Constantinopol – cucerit de Otomani)
• Biserică – tip spațial: cruce greacă înscrisă
• Zidărie mixtă: piatră și cărămidă – puse în operă cu dublă finalitate – structurală și
estetică
• Controverse în ceea ce privește ctitorul:
• Nișă încheiată cu arc în plin cintru (img. jos)– conține în general imaginea de hram –
* Scena de aici: Deisis – rugăciune (din greacă) ►îl reprezintă în mod normal pe
Iisus pe tron încadrat de fecioara Maria și Ioan Botezătorul.
► aici – în locul Sf. Ioan Botezătorul apare Sf. Ierarh Nicolae (cel din dreapta – în
haine clericale)
• Personaj stânga jos – încoronat (probabil voievod al țării românești – probabil
NICOLAE Alexandru)
►Coroana cu crini pe cap (crinul era blazonul Casei d Anjou – aflată la cârmuirea
regatului maghiar la momentul respectiv) ►Nicolae Alexandru se învoia să fie vasal
regatului maghiar
 • Cruce greacă înscrisă:
- Centralizarea zonei celei mai ample (naosul) sub structura de acoperire boltită, amplasată
central
- Prezența simbolică a formei de cruce grecească (înscrisă în pătrat) – sesizabilă în spațiu
mai mult decât în plan.
- Turla - accent volumetric vertical, fără spațiu interior utilizabil, care contribuie la
accentuarea unui punct al compoziției (turla diferențiată de „turn” – care un spațiu interior
segmentat utilizabil)
- Pe caroul central – se ridică 4 arce – pe care se ridică tamburul și peste el cupola
* pandantivi – triunghiurile sferice
- Spre vest: pronaos
- Spre est: sanctuarul:
➢ Altar: cu sfânta masă în centru (aici se sfințesc pâinea și vinul – pentru euharistie-
împărtășanie)
➢ proscomidie – în N: păstrarea darurilor euharistice – pâine +vin
➢ diaconicon / vestmântar – în S: spațiu destinat inventarului liturgic (cărți sacre.
Haine preoțești, vesela folosită în timpul slujbei, etc.)
- În timp încep să apară diverse alte încăperi (destinate mormintelor sau care mijlocesc
tranziția de la profan la sacru – pridvoarele)
o Pridvor – exonartex
o Pronaos – nartex
o Naos – navă (cu trimitere la comunitatea salvată de Noe)
►Fiecare începere – rezultat al unei simbolici bine stabilite – biserica încearcă să creeze un
cadru scenografic pentru desf. liturghiei (ex: altarul – conformat ca spațiu de adăpostire al
Sf. Mese – locul cinei celei de taină, dar și ca mormânt al lui Iisus)

• Biserica în forma inițială – apare ilustrată de tabloul votiv din naos (scenă aproape
nelipsită din bisericile ortodoxe
►Ctitorii înfățișați – ținând în mână macheta bisericii (reprezentare extrem de utilă
în restaurare – vorbește despre aspectul inițial)
►Deasupra pronaosului sunt figurate în pictură etaje suplimentare / turnuri
►Tabloul certifică existența unui nivel superior deasupra pronaosului (lucru
certificat și de existența unei scări săpate în grosimea zidului (vezi plan))
2 ipostaze din perioade diferite – imagine diferită de ceea ce se vede azi

Reper important – pt. afilierea Tării Românești la zona de influență a arhitecturii bizantine
(probabil meșteri aduși de la sud de Dunăre)

O a doua direcție de evoluție – tot orientată spre lumea sud Dunăreană (zona sârbească de
azi ) – bisericile de mănăstire construite de călugărul epirot Nicodim (întemeietorul vieții
monahale medievale din spațiul de la sud de Carpați – existase și înainte de el, în forme
incipiente/ hibride, viață monahală în comunități izolate)
 BISERICA VODIȚA –
MEHEDINȚI
• Zonă vulnerabilă –
atacuri otomane
• Una dintre cele mai
timpurii biserici construite în
formula spațială a trilobului
(formă în plan: cruce –
obținută din rezolvarea
naosului cu 2 abside laterale
- în abside erau amplasate
stranele – unde stătea corul
de călugări – armonii
muzicale de pe o parte pe
alta – 2 coruri care
dialoghează

BISERICA MĂNĂSTIRII
COZIA
• Tip spațial trilobat
• Reprezintă fundație
domnească – ctitoria lui Mircea cel
Bătrân
o în timpul lui Țara Românească
atinge suprafața maximă prin
înglobarea Dobrogei (până atunci
făcând parte din Imp . Bizantin –
condusă de un despot ► Mircea
cel Bătrân preia titlul de despot)
• Tabloul votiv:
Sunt reprezentați: Mircea cel
Bătrân și fiul său – lângă Fecioara
Maria și Iisus
* Mircea - reprezentat în costumul
domnesc. Pe genunchii
pantalonilor – reprezentată acvila
bicefală: folosită în heraldica
bizantină pentru reprezentarea
bazileului (Titlu purtat de împărații
bizantini începând cu sec. VII d. H)
►subliniază calitatea lui de despot
al Dobrogei (asumarea unui fel de
subordonare față de casa Imp.
Bizantină)
 • Naos cu 2 abside
• Altarul – cu 2 nișe rezolvate aici în grosimea zidului
• Pridvor – adăugat la 1700 (la comanda lui C. Brâncoveanu)
• Specific arh. sârbești – pilele ieșite din zid pe care descarcă turla
• Cozia – replică a bisericilor sârbești de pe valea Moravei

- Similarități la nivel de detaliu ornamental: răsuflători (aerisiri) din registrul superior – închise
de traforuri de piatră care ilustrează motive sculpturale (armenești)
→ Rozase cu modele simetrice repetitive – simboluri cristice în arta armenească - stilizări
ale discului solar (asociate cu Iisus Hristos – reminiscențe din credințele antichității târzii)
► În Roma antică pe 25 decembrie romanii sărbătoreau nașterea soarelui (solstițiul de
iarnă) ► asocierea zeităților păgâne solare cu Iisus
► preluare zilei de 25 decembrie ca dată de naștere a lui Iisus
► creșterea zilei ► nașterea soarelui ► nașterea lui Iisus – totul exemplificat de acel disc
→ Floarea de crin – repetitiv – simbolul marial ►asocierea Fecioarei Maria cu puritatea
florii de crin - crinul apare atât în lumea ortodoxă cât și în cea romano catolică – ca
simbol al purității.
Puține exemple notabile păstrate.

BISERICĂ DIN COMPLEXUL CURȚII DOMNEȘTI DE LA TÂRGOVIȘTE

- Sf. dinastiei basarabilor

- Serie de domnitori – marchează un maxim de apogeu al culturii medievale din sp.
românesc

RADU CEL MARE – MĂNĂSTIREA DEALU

• Ilustrează cum s-a adaptat tipul spațial trilobat (de la Vodița și Cozia) ► ducerea
mai departe a tendințelor de multiplicare a turlelor pe un schelet „inaugurat de
Cozia” prin cele 4 pile interioare (preluare de la Cozia – marca distinctivă a preluării
unui sistem structural sârbesc)
 • Pronaos + naos + absida altarului
(cu cele 2 nișe)
• Înglobează multe elemente alogene:
- Zidărie de piatră
- Împletitură decorativă (armenească)
- Arc aplatizat deasupra intrării cu
bolțarii din marmură albă și roșie
(specifici arh. otomane)
► Ilustrează perpetuarea unei tradiții
de secol XIV
► Ilustrează deschiderea Țării Rom.
spre cultura orientală, sub-dunăeană,
bizantină , otomană , spre estul
cauzazian, etc. ► tendință menținută
până foarte târziu.

Punctul culminat al acestei deschideri – atins în timpul lui Neagoe Basarab

ARHITECTURA RELIGIOASĂ ÎN TIMPUL LUI NEAGOE BASARAB (1512 – 1521)

- Personaj controversat – descendență neclarificată – s-a pretins descendent din Basarb IV

- Personaj cosmopolit cu legături la sud de Dunăre
- Poliglot
- Fusese crescut ca fiu adoptiv al unui boier din Țara Românească
- Ajunge domnitor într-un moment de tulburare politică

►A stat un an pe tronul țării românești un an fără să fie uns de mitropolit – ceva fără
precedent

- Perioada lui - echilibru , prosperitate, evoluție în ceea ce privește arhitectura

BISERICA MĂNĂSTIRII
DE LA CURTEA DE
ARGEȘ
• Mit al sacrificiului pentru
creație (mit găsit sub diverse
forme la mai multe popoare –
„Dacopatia și alte rătăciri
românești” – carte humanitas)
 • 1517 – inaugurarea bisericii (text în bibliografie)
• Există o legendă păstrată în manuscris grecesc – citată de călători străini
→ În tinerețe Neagoe Basarab – a petrecut o perioadă de timp la Constantinopol , unde s-
a implicat în șantierele sultanului
→ Sultanul, mulțumit de Neagoe l-a trimis cu resturi de pe șantiere să construiască o
moschee la el în țară și una la Vidin
* Materialele de la Curtea de Argeș – o parte par să fie de la sud de Dunăre (pare să fie
marmură de Marmara)

► Similitudini cu arh. moscheilor

• Tabloul votiv
(dreapta):

În timpul
restaurării (sf. sec.
XIX): s-a
descoperit la baza
turlelor inscripții
cufice (caligrafie
arabă) – cărămizi
cu ștanța Allah (cu
caractere arabe)
► cel mai probabil
construcția s-a
realizat cu meșteri
aduși direct de la
Constantinopol –
meșteri armeni
(buni pietrari)
• Trilobat tricon
• Dilatare a pronaosului (particularitate
importată din arh. armenească): Crearea în
galeriile laterale (rezultate prin supralărgirea
pronaosului) de spații destinate necropolei
domnești – pt. morminte ( fără să altereze
spațiul dispus longitudinal al pronaosului)
• Surse indirecte caucaziene și otomane
→ Careul cu 12 stălpi – apostoli

→ Rezolvarea turlei: poligonală atât la interior

cât și la interior (armenească)
- Înlocuirea de pandantivi cu trompe de colț
(armenesc) – arce care distribuie încărcările
spre cheia de boltă a arcelor din etajul inferior.

→ Rezolvarea arcului de deasupra intrării -

planuri succesive
→ Motivul florii de crin (găsit și în Georgia)
Neagoe Basarab mută capitala de la curtea de Argeș la Târgoviște - mută și mitropolia

MITROPOLIA DIN TÂRGOVIȘTE

• Biserică bizantină (nu are nimic în comun cu cea de la Curtea de Argeș)
• Biserică în cruce greacă înscrisă
• Influența de la Târgoviște este dată mai de grabă de bisericile de la Muntele Athos

BISERICA MĂNĂSTIRII SNAGOV

• Plan hibrid: cruce greacă înscrisă cu abside ► înrudire cu ceea ce se întâmpla la

Athos

Concluzii:

►Greu de găsit o legătură evolutivă cronologică între mănăstirile din Țara Românească
(exemplul cel mai bun – Domnia lui Neagoe Basarab) ► o lume culturală vie întreținută de un
personaj cosmopolit care în cei 9 ani de domnie a avut o deschidere extraordinară spre
patronajul cultural

►Multitudine de maniere de rezolvare a spațiului de cult – rezolvări estetice pestrițe –

subordonate influențelor venite dinspre sudul balcanico-bizantin și estul caucazian

►Separare clară de influențe central vest europene (Transilvania)

În Moldova – mult mai multă coerență

Evidentă legătură între diversele exemple.

Jum. sec. XIV – imediat după fondarea statului medieval Moldova

Ludovic cel Mare, regele maghiar trimite detașamente militare maramureșene în zona de N a
Moldovei cu scopul de a crea un avanpost militar care să țină piept năvălirilor tătarilor (erau
stabiliți undeva în nordul mării negre – Crimeea) – Dragoș, căpetenie din Maramureș
►Crearea primei formațiuni politice în partea de N a Moldovei

Armată condusă de Bogdan, preia conducerea Moldovei de la un urmaș al lui Dragos – iese de
sub coroana maghiară
Primele forme de arhitectură se păstrează din timpul lui Petru I Mușat

BISERICA SF. NICOLAE , RĂDĂUȚI

- Se păstrează o biserică de zid (materiale și tehnici durabile) din perioada lui Petru I Mușat
- Hramul: Sf. Nicolae (similar cu Țara Românească)
- Reflectă atât legăturile cu lumea ortodoxă (prin organizarea spațială : naos, pronaos, altar)
cât și legăturile cu locurile de proveniență ale primilor 2 domnitori (stilistica medievală
central europeană - Arhitectură de influență romanico -gotică)
- Datată cca. 1390
- Zona de pridvor închis (adaos de secol. XVI)
- Construită pe locul unui edificiu de cult anterior care adăpostea mormântul lui Bogdan
(considerat întemeietorul Moldovei independente)
- Absida altarului – cu nișe de ff. Mici dimensiuni- folosite cu rol de proscomidie (N) si
diaconicon (S)
- Tip spațial bazilical (dezvoltare de-a lungul unei axe longitudinale, nr. impar de nave-
centrală +colaterale ► ierarhizare interioară + iluminare)
► deasupra colateralelor au fost adăugate 2 galerii oarbe (nu se deschid spre exterior și
nu se citesc – folosite ca ascunzători – accesul se făcea printr-o elicoidală.
- contraforturi- creează un ritm pe fațadă care individualizează plastic biserica – specifici
lumii central europene – cu retrageri succesive ► alipiți zidului bisericii – amplasați în
punctele de descărcare a eforturilor.
BISERICA DIN GIULEȘTI, JUD. SUCEAVA
- s-au păstrat fundațiile
- aceeași deschidere de
la Rădăuți spre sursele
arhitecturii ortodoxe dar
și spre sursa romanico-
gotică de dincolo de
Carpați (utilizarea unor
elemente structurale care
justifică posibila
reconstituire din poză)
- nervuri cvadripartite –
convergeau spre un stâlp
central (obturează axul
central spre altar- se mai
întâlnește dar este atipic)

José Saramago – intermitențele morții

BISERICA SF. TREIME, SIRET

- construită undeva după 1380

- tip spațial: trilobat
- pare să fie conceput pe același tipar regăsit și în Țara Românească la Cozia.
- 4 pile adosate pereților de N și S ai naosului, pe care descarcă arcele care susțin structura
de acoperiere
- arcele care generează baza pătrată pe care se ridică bolta
- Ancadramente ferestre – simplu rezolvate cu ornamentație de ceramică smălțuită specific
bizantină
- Altarul cu 2 anexe rezolvate în grosimea zidurilor exterioare
- Împingerile din boltă pot fi suportate de zidurile groase (peste 1 m grosime)
- Cel mai frecvent tip de plan folosit în Ț. Rom. Și Moldova
- Subspecie a tipurilor spațiale polilobe (vezi arh. rusească – biserici)
- Subspecii ale planului trilobat:
• Treflat: absidele laterale sunt articulate direct de absida altarului – vulnerabile
seismic (ptc. structura de acoperire a naosului exercită încărcări foarte mari asupra
acestor puncte restrânse și extrem de solicitate)
• Triconc: vine cu un răspuns la aceste nevoi structurale – zone de zid dezvoltat drept
care generează o suprafață de preluare și descărcare mai mare
• Pseudotriconc (varianta moldovenească) – absidele laterale rezolvate în grosimea
foarte mare a zidului – absidele nu sunt exprimate în exterior – forma simbolică a
crucii apare doar în spațiul interior

- O potențială definire a unui stil arhitectural moldovenesc. Biserici ridicate pe un fond formal
comun
- Climatul politic permite Moldovei să susțină șantiere însemnate
BISERICA MĂNĂSTIRII PUTNA

- Astăzi – reconstrucție de sec. XVII

- Cercetările arheologice au scos fundațiile bisericii ștefaniene
- Încă din primii ani de domnie ai lui Ștefan – scheme structurale complexe – dau seama unei
evoluții însemnate a științei de a construi
- Biserica originală a fost demolată în timpul domniei lui Vasile Lupu (dator otomanilor-
demolează Putna în încercarea găsirii unui tezaur cu care se spunea că ar fi fost
înmormântat Ștefan)

Majoritatea bisericilor - pe formula planului triconc

 BISERCA SF. CRUCE DE
LA PĂTRĂUȚI

- Triconc
- Zidărie de piatră tencuită
- Acoperită cu șarpante
individualizate pentru fiecare
dintre spațiile interioare
(pronaos, naos, altar) –
șarpante din lemn acoperite cu
șindrilă
- În interior - bolțile specific
moldovenesști – din cărămidă

BISERICA SF. NICOLAE,

BĂLINEȘTI
- Exemple care ies din „imperiul”
acestor reguli repetitive
- Ridicată de unul dintre boierii
lui Ștefan
- Biserică dublu absidată,
boltită longitudinal, cu turn
clopotniță așezat asimetric pe
fațada sudică
- Deschiderea Moldovei spre
evoluțiile romano- gotice din
Transilvania

Amprenta stilului moldovenesc este dată de bisericile construite de Ștefan cel Mare în orașele
care au servit drept sedii ale curții
 • rezolvare a decorației fațadelor
• Croirea pe planul trilobat triconc
• Suprimarea peretelui dintre pronaos și naos – rațiuni de utilizare (nr. mare de
credincioși – unificare vizuală a spațiului interior – posibilitatea acomodării unui nr.
mare de credincioși )
• Sensibilă supralărgire a pronaosului – folosită pentru posibilitatea creări de spațiu
pentru morminte în interiorul bisericii
• O singură turlă (amplasată deasupra naosului) care sprijină pe un sistem complex
de arce al cărui principiu este cel al micșorării progresive, al deschiderii structurii de
acoperire și al descărcării raționale a eforturilor care rezultă din structura de
acoperire.

►Trăsături comune – fundamentează existența unui stil moldovenesc – ghidarea după

aceeași formulă de rezolvare planimetrică, spațială, volumetrică, compozițională și
ornamentală.

SF. IOAN, PIATRA NEAMȚ

- Pseudotriconc (absidele lat. ale

naosului - în grosimea pereților laterali
– 1 – 1.5m)
- Suprimarea peretelui dintre pronaos
și naos
- Din exterior – volumetrie compactă
- la interior - formă de cruce

MĂNĂSTIREA NEAMȚ
- construită de Ștefan cel Mare spre
sfârșitul domniei
- comparabilă cu biserica mănăstirii
Putna
- biserică de mari dimensiuni
- planul adună toate încăperile pe
care le introducea arh. moldovenească
față de schema inițială : exo nartex
(pridvor), pronaos, spațiu destinat
amplasării mormintelor (gropnița),
naosul +absidele sale , altarul + 2 nișe
anexe (diaconiconul capătă o extindere
ulterior)
 - fațada – împărțită în zone:
- pe zonele plane:
• soclu – piatră fățuită (șlefuită)
• Câmp: zonă în care sunt
înscrise golurile ferestrelor;
zonă tencuită sau cu piatră
aparentă
• Ferestre cu tratare a
ornamentului cu cărămidă
smălțuită (goluri închise cu
traforuri de piatră)
• Zona cornișei – întreagă
compoziție ornamentală care
încheie fațada in registrul
superior
 2 rânduri de ocnițe (nișe încheiate în arc în plin cintru așezate pe 2 rânduri)
 unui ocnar din rândul inferior îi corespund două ocnițe din cel superior
 sub cornișa propriu zisă – rânduri de discuri ceramice smălțuite
- Pe zonele curbe: firide de jos până sus
- Accesul pe latura de sud – de ce? – Posibil să aibă legătură cu culoarele de vânt din zonă
(evitarea creări de curent în biserică)
Din rațiuni compoziționale, de simetrie a planului – există o a doua intrare, pe partea de N

Arcele în consolă – arcul stă pe o consolă

încastrată în zid – (descarcă în masa
zidului – uneori apare și un contrafort în
aceeași zonă)

Cum transmite boltirea încărcările?

► zonele roșii sunt consolele - la intersecția arcelor transversale cu cele longitudinale

► Generează baza pătrată pe care descarcă structura de acoperire

► rezultă un diametru prea mare al bazei circulare ► se impune o descompunere - micșorare
a bazei de descărcare a turlei – prin suprapunerea unui al doilea nivel de arce rotite cu 90 de
grade.

►Generează o bază de mai mici dimensiuni și o supraînălțare a bolții ► arce piezișe (înguste
în punctul de descărcare și late în cheia de boltă) ► Descompunere în trepte a eforturilor care
curg din boltă

• Boltă pe arce piezișe

• Bolta pe arce
încrucișate – variație
• Bolta pe arce etajate –
urmează același țel al
micșorării bazei de
descărcare –
Arce care descarcă unul
pe altul (unele pe direcție
transversală, altele pe
direcție longitudinală)
Perpetuată de urmașii lui Ștefan cel Mare (ex: Petru Rareș – fiu nelegitim)

Apar variații (fiecare ctitor dorește să-și pună propria amprentă)

ARBORE
- Același tipar decorativ
- Același tip de boltire
- Lipsa turlei
- Rezolvare aparte a extermității estice –
nișă puternică folosită pentru slujbele de
parastas.

PĂRHĂUȚI & SF. GHEORGHE , SUCEAVA

- Șantier care a durat mai mulți ani (instabilitate politică) (Sf. Gh. Suceava)
- Păstrează tipologia d.p.d.v. al tratamentului, al boltiri, al volumetriei, păstrează tipicul
- Petru Rareș rafinează trăsăturile stilului

MOLDOVIȚA ȘI PROBOTA
- Păstrează regulile dar umblă la detalii
- Studiere atentă a
iluminării spațiului interior
- Golurile descresc de la
pronaos la altar – crearea
gradării/ tranziției de la
spațiul cel mai luminos
(legătura cu lumea profană)
până la locul cel mai misterios
/ ferit de ochii oamenilor.
- Probota – singurul
exemplu din Moldova în care
pridvorul este rezolvat în stil
gotic pur – în scheletul major,
portant al construcției sunt
inserate scheletele ferestrelor
(după modelul gotic – schelet
în schelet)

HUMOR, MOLDOVIȚA ȘI PROBOTA

- În perioada lui Petru Rareș
devine regulă pentru bisericile
de mănăstire următoarea
organizare: pridvor, pronaos,
gropniță, naos , altar.
- Tot în perioada lui se
generalizează de-asupra
gropniței, tainița – spațiu ascuns
în mijlocul bisericii –
neexprimată în volumetrie
VORONEȚ, MOLDOVIȚA

- Se generaliza pictura exterioară (care apăruse din vremea lui Ștefan cel Mare) –
prelungirea programului iconografic/ firului narativ al picturii din interior spre exterior
(scene care ajung să țină de istoria bisericii, de realitățile momentului, etc)
Ex: asediul Constantinopolului (fațada sudică, Moldovița – pericolul otoman -realitate în
Moldova acelui moment)

Bisericile de oraș – mai restrânse decât cele de mănăstire

Punctul central – compus din gropniță și tainiță este doar specific bisericilor de mănăstire.

BISERICA SF. DUMITRU, SUCEAVA

- Pisania : semnalizează o oarecare deschidere a Moldovei către Renaștere, și către limbajul

clasic care îi parvine tot prin intermediul Transilvaniei – o mai mare flexibilitate a meșterilor
Moldoveni față de ceea ce se întâmplă în Occident (prin comparație cu Țara Românească
– care rămâne ancorată în zona de la S de Dunăre)
- Se perpetuează un fir cultural deschis de perioada lui Ștefan cel Mare cu intarsii mărunte
care țin de Renaștere:
• Stema Moldovei care are pe fundal cornul abundenței (motiv ce ține de miturile
antice
• Modul de rezolvare al chenarelor ferestrelor – se duce în zona profilaturii clasice

BISERICA MĂNĂSTIRII
SUCEVIȚA
- Construită de boierii din
Familia Movilă, care deși n-au
legătură cu dinastia
mușatinilor, prin gestul lor de a
construi o biserică tipic
Moldovenească (+pictură
exterioară) subliniază rolul lor
de continuatori ai unei tradiții
care se deschide cu Ștefan cel
Mare și continuă să reziste
până spre sf. de sec. XVI.

În sec. XVI, încep să ajungă pe tronul Moldovei domnitori veniți din afară, din Țara
Românească.

Se deschide un capitol nou, al unei arhitecturi care se desprinde de aceste trăsături definitorii
ale arh. religioase
 • Sf. Nicolae
domnesc – orientare
spre lumea bizantină
(una dintre direcțiile de
orientare ale arhitecturii
de la sud de carpați )
• Cozia – înrudire
cu modelele sârbești de
pe Valea Moravei (altă
manieră de orientare
spre lumea de la sud de
Dunăre)

►Încercare de
desprindere de
influențele central
europene (cu care se
învecina inevitabil pe
linia Carpaților).

• Dealu – deschiderea arh. rel. din Ț. R. spre abordări originale care nu se încadrează
într-o linie constantă , în urmărirea unor finalități comune – toate rămânând totuși
ancorate într-o privire spre lumea de la sud de Dunăre.

„Grupa bisericilor care

au la bază planul în
cruce greacă înscrisă”
– identificate de
Nicolae Ghica Budești
– (înrudite cu Sf.
Nicolae domnesc )

În realitate bisericile
sunt distanțate în timp
și localizate în zone
diferite. Se înrudesc
spațial/ principial, însă:

- Au proporții
diferite
- Rezolvările
componentelor
bisericilor sunt diferite.
- Centralizarea naosului sub accentul vertical (turla) – caracteristica comună

BISERICA CURȚII DOMENȘTI – Petru Cercel (1583)

- La 200 de ani după cea de la Curtea de Argeș

- Ansamblul:
• Castelul inițial (îngloba reședința și un paraclis)
• Reședința fortificată – este extinsă cu un palat (deschis spre grădini în spate și spre
o piațetă în partea din față, de către Petru Cercel la sf. de sec. XVI)
• Biserica domnească – construită în vecinătatea palatului nou și în legătură cu el
• Legătura între apartamentele domnești și spațiul în care domnitorul stătea în timpul
slujbei făcută printr-o pasarelă suspendată. – separarea accesului domnitorului
- Integral din cărămidă
- Pridvor – marchează tranziția de la sacru la profan
- Pasarelă – separa fluxul de circulație al credincioșilor față de cel al domnitorului – avea
locul lui rezervat în biserică (un balcon în naos)

„Grupa bisericilor de tip trilobat”

- Alipirea celor 4 pile de o

parte și de alta a absidelor
laterale – susțin arcele pe
care sprijină turla.

Deși exemplele pleacă de

la aceleași principii
prezente la Cozia, bisericile
de la Dealu și Curtea de
Argeș, au finalități diferite
(dpdv al organizării
spațiale, volumetriei, și
tratării estetice)
 • Cozia- copie a bisericilor sârbești de pe Valea Moravei
• Dealu – puternice influențe armenești
• Curtea de Argeș – influențe din arhitecturi diverse (inclusiv elemente de arh.
otomană)

► Încercarea de categorisire este aproape imposibilă (ideea de stil nu se aplică în Țara

Românească)

Evoluția planului triconic după modelul Curtea de Argeș:

Prin gestul ctitoricesc –

domnitorii care au ctitorit
aceste biserici au subliniat
rolul lor de continuatori ai
tradiției (și descendenți ai
lui Neagoe Basarab) ►
Biserici intenționat înrudite
cu biserica de la Curtea de
Argeș.

Caracteristici comune:

- Dilatarea pronaosului
- Unificarea vizuală a
naosului și a pronaosului –
prin suprimarea peretelui
despărțitor și înlocuirea lui
în general cu coloane
(excepție: Hurezi)
- Multiplicarea turlelor bisericii – accentuare a „împrăștierii pe orizontală (contrast cu
arhitectura moldovenească care acuză dezvoltarea pe verticală)

BISERICA MĂNĂSTIRII CĂLDĂRUȘANI - asemănări diluate cu Biserica curtea de Argeș

BISERICA MĂNĂSTIRII SF. CONSTANTIN ȘI ELENA

BISERICA MĂNĂSTIRII HUREZI

CONCLUZII

În Țara Românească, evoluția este extrem de pestriță – ancorată în privirea spre zona sub
dunăreană (Bizanț, lumea balcanică, etc). Deși la nivel general păstrează niște caracteristici
comune, este imposibil de încadrat într-un stil bine definit.

Caracteristici comune pentru Țara Românească:

- Tendință de multiplicarea turlelor
- Dezvoltare a volumului pe orizontală
- Prezența brâului median – înconjoară biserica și împarte fațada în 2 registre (decorate fie
cu arcaturi, fie cu panouri rectangulare) devine un soi de lait motiv al arhitecturii religioase
din Țara Românească

În ciuda imposibilității definirii unui stil în arhitectura religioasă din Țara Românească există o
atmosferă specifică dată de o serie de caracteristici

Această diversitate este o constantă a evoluției din Țara Românească de la bun început.

În Moldova, pe de altă parte:

• secolele XV XVI - dominate de stilul moldovenesc așa cum s-a cristalizat în

perioada domniei lui Ștefan cel Mare
• din sec XVII – arhitectura ajunge să devină foarte diversă odată cu succedarea pe
tronul Moldovei a unor domnitori care nu mai au interesul cultural de a sublinia
apartenența la o tradiție.
MĂNĂSTIREA SUCEVIȚA

Sec XV - XVI – în timpul lui Ștefan cel Mare și al urmașilor lui – s-au perpetuat o serie de reguli
care în linii mari au fost preluate de construirea majorității construcțiilor religioase

► creionarea unui stil închegat – abordare găsită în mai toate construcțiile de cult din Moldova
– stil arhitectural moldovenesc.

►Biserica Mănăstirii Sucevița – ultima care ține cont de aceste reguli (ctitorii nu aveau totuși
legătură cu dinastia mușatinilor ) – încercare de a sublinia rolul de continuatori ai tradiției

Sugerarea prin forme a apartenenței la tradițiile locale (Sucevița) – caracteristici:

• Plan alungit trilobat care înșira o succesiune de încăperi cu funcțiuni specifice:
- Pridvor
- Pronaos
- Gropnița – spațiu destinat mormintelor – aici nu e în lateralul pronaosului ca în Ț. R.
- Tainiță (peste gropniță) – aici se ținea tezaurul, nu era exprimată în fațadă și era greu
accesibil – accesibilă prin elicoidală prinsă în zidul de N al gropniței
- Naos - spațiul altarului cu 2 pastoforii (anexe ale altarului săpate în grosimea zidului)
• Asimetrie punctată prin prezența turlei – asimetrie dată de amplasarea unei
singure turle asupra naosului
• Siluetă dezvoltată longitudinal care acuză dezvoltarea pe înălțime
• Organizarea fațadelor:
❖ registru de soclu – scos în afară – piatră fasonată
❖ zone de câmp – ferestre acoperite de pictură de jur împrejur
❖ zonele curbe - cu firide pe întreaga înălțime
❖ zona de cornișă – ocnițe care înconjoară biserica
• Pictura exterioară – cu teme religioase care să continue firul narativ de la interior
(prezența unei povești care începe în interior și este continuată la exterior) –
specific spațiului moldovenesc.
* Tehnica picturii: a făcut posibilă păstrarea aproape impecabilă pentru aproape
500 de ani a picturii (frescă)
La sf. De sec XVI , încep să urce pe tronul moldovenesc domintori străini de tradițiile lcoale
(unii provin chiar din alte zone:

1. PETRU ȘCHIPU – provenea din familia domnitoare a Țării Românești

BISERICA MĂNĂSTIRII GALATA (construită în aceeași perioadă cu Sucevița)

• Marchează finalul evoluției stilului moldovenesc

• Începutul unei serii de bisericii unicat (îmbină caracteristicii ale stilului moldovenesc
cu caracteristici alogene – străine)

Moldovenești:
- Organizare funcțională
- Modul de boltire – arce piezișe
- Acuzarea direcției verticale (cu o încercare totuși de simetrizat=re a volumetriei prin
apariția unei a doua turle

Valahe
Organizarea fațadei – introducerea unui brâu median – tratare uniformă a exteriorului bisericii
– împărțit în 2 registre (cu arcaturi de jur împrejur)

Paramentul – lăsat aparent (trăsătură specifică Țării Românești) – alternează asizele de piatră
cu cele de cărămidă – amintind de vechea manieră bizantină de rezolvare a paramentului.

Se deschide șirul unor biserici unicat care deviază de la caracteristicile stilului moldovenesc –
înglobează o serie de elemente străine din Transilvania, Țara Românească, nordul rusesc și
zona caucaziană ► Deschidere culturală a Moldovei mult mai variată decât în cazul Țării
românești (cu deschidere spre sud)
MĂNĂSTIREA DRAGOMIRNA

• Ctitori: mitropolitul Moldovei; Luca Stroici (boier important din divanul Moldovei ) –
cu legături puternice cu Polonii și cu zona central - vest europeană

Elementele moldovenești
• Dezvoltare longitudinală
• Turlă asupra pronaosului

Elemente alogene:
• Bolți ce se folosesc de nervuri
• Brâu median (dispar ocnițele –
înlocuite de o cornișă lombardă)

Topire a motivelor originale

moldovenești într-o manieră proprie de
interpretare

• Plan pseudotriconc (abside săpate în grosimea zidului ) – dublu absidat (zona

absidată a altarului este preluată simetric în zona pridvorului de intrare )

2. VASILE LUPU (n.1595 – m. 1661) (1634 – 1653)

►În a doua jumătate a domniei – legături cu lumea poloneză

►Demolează Putna: în încercarea de a găsi tezaurul lui Ștefan

►Vasile– își dă singur numele: legătură cu Basil (Basileus- suveran al Imp. Bizantin)

- Domnie cu 2 etape (proorientală și propolonă)

BISERICA MĂNĂSTIRII TREI IERAHI

• Ilustrare a deschiderii spre lumea orientală – subdunăreană

• Biserică de mănăstire în centrul unei incinte
• Turle pe arce piezișe care
simetrizează volumul
• Unitate vizuală între naos și pronaos
• Exterior bizar : decor de piatră cu 27
de benzi decorative – proveniență
nestabilită – decor de proveniență
orientală (elemente persane, otomane,
armenești, georgiene) – amestec
eterogen de elemente care acoperă
biserica de la bază la vârf
• Brâu median – întrerupe acest decor
* proveniență din Țara Românească
* realizat pe un fond de marmură
neagră – legătură cu formele baroce
din Polonia

►Trei ierahi – reconstruit identic la

Târgoviște (dimensiuni și rezolvări )
este totuși tratată ca o biserică
BISERICA MĂNĂSTIRII GOLIA

• Refacere de scol XVIII (nu există date concrete despre cum arăta originalul)
• Ilustrare a deschiderii spre lumea occidentală – prezente în Regatul Polon cu care
Vasile Lupu în a doua jum. a domniei sale construiește legături puternice
• Ordinul colosal – ordin de arh. clasică întins pe mai multe nivele
→ Tratat sub forma unor lezene (coloane aplatizate) care subliniază
secvențierea spațiului interior: pridvor - pronaos – naos
→ Ordinul fiind folosit strict cu o finalitate decorativă într-o atitudine profund
barocă (fără legătură cu rolul structural al ordinului de arhitectură)
• Partea superioară – dominată de o succesiune simetric rezolvată a turlelor (turlă pe
pronaos și pe naos + turle joase între ele)
• Plan pseudotriconc
• Scară care duce la un CAFAS – balcon de unde participau femeile separat la slujbă
• Altar cu 2 nișe foarte mici - pastoforiile
• Arhitectură care nu are nimic de-a face cu Moldova, dar care ilustrează
deschiderea lui Vasile Lupu spre N Polono-Lituanian

Toată această succesiune de biserici ► abandonare treptată a tradițiilor ►Actul ctitoricesc

ajunge să reflecte o abandonare treptată a tradițiilor, o încercare de individualizare a actului
ctitoricesc (reflectă interesele politice/culturale ale domnitorului care deja nu mai este un
continuator al tradițiilor moldovenești)

►Deschidere culturală a Moldovei către exterior mult mai amplă față de deschiderea Țării
Românești. ►Moldova – mult mai deschisă/ atentă față de lumea occidentală de care
încearcă să se apropie. Virarea treptată dinspre orient spre occident
►Urmările arhitecturale ale epocii lui Vasile Lupu

- Trei ierarhi – își găsește

replica în biserica Mănăstirii
Cetățuia (plan și volumetrie,
nu decor)
- Golia – își găsește
replica în biserica Mănăstirii
Cașin

► Cu toate acestea, nici Trei

ierarhi, nici Golia nu au creat
„școală” în Moldova, ci au
întărit atitudinea hotărâtă a
ctitorilor de a crea biserici
care se sustrag unor reguli
stilistice anume.

RECONSTRUCȚIA PUTNEI

- (după demolarea de către Vasile Lupu), în timpul lui Gheorghe Ștefan

- Formulă care se sustrage regulilor moldovenești:
• Arhitectură cu puternice influențe baroce (mai ales la nivelul decorației)
• Decorație care se așază pe o biserică moldovenească într-o „manieră foarte
valahă”:
→ Brâu median
→ Arcaturi pe 2 niveluri
Mai multe păstrate în Țara Românească decât în Moldova.

• Evoluție în cadrul unor ansambluri (nevoie de apărare)

• Arh. rezidențială cu rol de reprezentare: boieri & domnitori
• Grupare de clădiri în cadrul ansamblului (fiecare cu autonomia ei relativă) construite
sub forma unei incinte închise (FUNCȚIA DE APĂRARE)
• FUNCȚIA RELIGIOASĂ: capela, biserica
• FUNCȚIA DE LOCUIRE: locuirea ctitorului
• FUNCȚII ANEXE: cuhnia, spații de depozitare, grajduri, etc
CURTEA DOMNEASCĂ, CURTEA DE ARGEȘ

→ Singura construcție rămasă în picioare integral – biserica

→ Prin contrast cu biserica arh. rezidențială (lipsită de componenta simbolică) a ajuns să
dispară treptat.
→ Se păstrează fundațiile unei presupuse reședințe domnești (construcție de mici
dimensiuni care cel mai probabil se suprapunea pe tiparul uzual al locuinței populare)
❖ Nivel semi îngropat al pivnițelor (zidărie de piatră) accesibil printr-un gârlici
❖ Un nivel suprateran realizat din materiale mai puțin rezistente – accesibil printr-o
prispă dezvoltată pe întreaga lungime a construcției

► Acestei construcții (probabil sec. XIV), i se adaugă o a doua componentă a reședinței

domnești în partea de N a incintei, la început de secolul XVI, în timpul lui Neagoe Basarab.

• Se ridică pe un subsol de piatră accesibil printr-un gârlici

• Etaj superior rezolvat într-o formulă relativ rudimentară
• Construcții modeste
• Curtea lui Neagoe Basarab - itinerantă (domnitorul +suita se tot mutau prin țară)
► e posibil ca curtea de Argeș să fi fost o curte secundară ( Majoritatea documentelor
sunt emise la Târgoviște)
► Greu de crezut că planul păstrat ar fi putut să găzduiască domnitorul + suita
 Incintă principală delimitată de ziduri de apărare (aveau cel mai probabil în
exterior un șanț - greu de crezut că ar fi putut fi inundabil)
• Un val de pământ în exterior
 a doua incintă care conține spațiul de cult.
+ o serie de fundații în apropierea bisericii (probabil bazele chiliilor clericilor care
serveau biserica -biserică de curte domnească & sediul mitropoliei (până la 1517))
CURTEA DOMNEASCĂ DIN TÂRGOVIȘTE
→ Foarte probabil folosită și de
Neagoe Basarab, dar dezvoltată de
Petru Cercel (1583-1585)
→ Atestată documentar din perioada
lui Mircea cel Bătrân
→ Inițial: Nucleu fortificat care îngloba
în interiorul unor ziduri groase,
reședința (ridicată pe pivnițe), și, în
partea dinspre N, paraclisul (capela)
→ Șanț legat de zona de luncă a
Ialomiței – cel mai probabil inundabil
→ Petru Cercel extinde reședința spre
sud (noutăți & rezolvare complexă)
→ Construiește o biserică domnească
nouă în partea de sud a palatului său
Descriere a lui Franco Sivori:
o reședință modernă , comparabilă cu
cele din occident, se dormea în pat
(nu pe saltele din paie puse pe jos)
o introducea pentru prima dată
rezolvarea încăperilor în dublu tract –
cu încăperi care se deschid separat
spre laturile opuse ale clădirii
o Logie – se deschidea spre grădini
geometrice planificate după moda
italienească – avea în vecinătate o
grădină zoologică
o În fața palatului - o piațetă în centrul
căreia se găsea o fântână cu apă
curgătoare
o Turnul Chindiei – reconstruit în sec.
XVIII - se ridica de-asupra pridvorului
bisericii inițiale

→ Biserica:
o Accesibilă domnitorului printr-o
pasarelă suspendată – asigura
trecerea domnitorului din
apartamentele domnești direct în
cafas (în naos)
→ Pridvor deschis (element de
noutate în arh. Țării Românești) prin
intermediul coloanelor (pile masive cu
o abacă pe post de capitel)
► Restaurare 2010 – restaurare proastă – pivnița transformată în muzeu lapidarium.

REȘEDINȚA DOMNEASCĂ DIN CADRUL MĂNĂSTIRII BREBU

→ Se construiau reședințe
în mănăstiri, deoarece
domnitorul se deplasa
foarte des cu întreaga
suită.
→ Scenografie care
trebuia să fie parte a unui
punct apărat.
→ Fundațiile chiliilor
călugărilor - partea de
vest
→ Realizată integral din
zidărie de piatră
→ Principii prezente:
- accesul în pivnițele
ocupă parterul – acces
printr-o boltă care reia
formula gârliciului ► zonă
de acces spre subsol.
- proeminență de la nivelul etajului – foișor (avansare în interiorul curții a zonei prispei (care
alimentează încăperile de la etajul de locuit (luminate prin intermediul prispei))
- Din rațiuni de igienă – umblătoarea era scoasă înafara incintei și legată cu o pasarelă
*un turnuleț cu latrina la partea superioară.
CASA DE PIATRĂ, HEREȘTI
→ Reședința cumnaților lui Matei Basarab
→ Simetrică, acoperea
colțul incintei
→ Fiecare dintre aripi
revenea unuia dintre frați.
→ Construcție realizată
din piatră folosind o
tehnică care absoarbe și
influențe orientale (statutul
boierimii valahe - la
intersecția influențelor
orientale și occidentale)
→ Ancadrament de ușă –
profilatură de factură
clasicistă
→ Început de fronton de-
asupra ușii de intrare –
înrudire cu Transilvania
aflată la finalul absorbției
influențelor renascentiste
→ Cornișă cu denticuli –
după model clasic
→ Elemente puse la o laltă
într-o manieră orientală de
rezolvare a zonelor
superioare ferestrelor (arc
frânt care nu are legătură
cu goticul ci cu maniera
otomană de rezolvare a
distribuției încărcărilor
dintr-o zidărie din piatră)
→ Prezența unor
umblători scoase în afara
incintei (golul de ușă care
făcea legătura cu pasarela
care ducea la umblătoare -
imagine stânga jos)
CURTEA LUI MATEI BASARAB, STREHAIA
→ Arhitectură rezidențială autonomă -
prim exemplu de casă domnească
tratată autonom
→ Casa domnească devine piesă
principală a ansamblului - În centrul
ansamblului
→ Desprinsă de orice construcție cu rol
defensiv
→ Rotirea poziției bisericii (lipsă de
maturizare a tratării de ansamblu a
compozițiilor arhitecturale)
→ Casa domnească ridicată pe pivnițe
→ Etaj locuibil la etajul 1
→ Foișor de intrare – componentă a
unui aparat de acces - componentă
importantă în modul în care domnitorul
își face simțită prezența în ansamblu
→ Reședința era legată printr-o
pasarelă de biserică- domnitorul
participa la slujbă din cafas

Oltenia- sub stăpânire austriacă la

momentul respectiv

Desene datorate unui inginer militar

austriac– trimis în Oltenia să detecteze
punctele strategice ce puteau fi
dezvoltate în avanposturi militare
austriece într-o Oltenie vulnerabilă din
punctul de vedere al prezenței
Otomane la S Dunării

→ Fortificație bastionară – proiect nerealizat – desenele rămase sunt un martor prețios

pentru cum arata curtea.
→ Ce se păstrează astăzi?
➢ Șirul de pile care susțineau arcele pe care sprijineau bolțile pivnițelor casei
domnești.
➢ biserica a rămas în picioare
❖ prezintă un acces în registrul superior, pe latura nordică – acesta făcea legătura cu
tribuna (cafas-ul de unde participa domnitorul la slujbă) printr-o pasarelă.
❖ biserică de plan drept, cu pronaos, naos, altar, cu proscomidie (N) și diaconicon (S)
❖ fără turlă de-asupra naosului
❖ cu turn clopotniță de-asupra pronaosului
❖ scară elicoidală pe latura sudică (prinsă într-un turnuleț adosat bisericii)
 - Perioadă dominată de
prezența pe tronul valah
al unor reprezentanți din
Familia Cantacuzino.
(familie venită din spațiul
grecesc, stabilită în Țara
Românească în timpul lui
Matei Basarab)
- Constantin Cantacuzino
ajunge postelnic (mare
dregător)
- O ramură a familie
ajunge în Moldova unde
ajunge să acceadă la
funcții înalte

TABLOUL VOTIV DIN PRONAOS – MĂNĂSTIREA HUREZI

• Ctitorul: Constantin Brâncoveanu (fiul uneia dintre fiicele lui Constantin Cantacuzino)
apare cu macheta bisericii în mâini în naos
• Din rațiuni de filiație ilustrează în pronaos familia mamei sale/ postelnicului Constantin
Cantacuzino (primul din partea dreaptă a intrării) ► legături strânse ale lui
Brâncoveanu cu Familia Cantacuzino.

CURTEA CANTACUZINILOR – FILIPEȘTII DE TÂRG

→ Cantacuzinilor li se datorează
împământenirea reședințelor
autonome care încep să vireze spre
manierele de rezolvare occidentale
→ Se introduce ideea de confort
→ Ruinele curții postelnicului Constantin
Cantacuzino
→ Plan asimetric
→ Foișor de intrare cu o scară
→ Salon de primire care distribuie spre
încăperile de locuit
→ 2 logii - deschise spre un peisaj (se
presupune că amenajat)
 - Personaj cultivat, cu legături
atât cu orientul cât și cu Occidentul
(legături cu habsburgii – care-i atrag
sfârșitul tragic)
- Personaj crescut de către
Cantacuzini (unchii lui materni),
printre care se numără stolnicul
Constantin Cantacuzino, băiat al
postelnicului Constantin Cantacuzino.

o Studii la Padova, pasionat de

astronomie
o I se datorează una dintre cele
mai timpurii hărți ale Țării Românești

Stânga sus - Tabloul din naos de la

Hurezi (Constantin Brâncoveanu și
soția sa)

Dreapta – pagina de frontispiciu a

jurnalului secretarului lui Constantin
Brâncoveanu

Stânga jos – frescă Hurezi –

Constantin Brâncoveanu călare pe
cal având „viziunea crucii” (trimitere
la Constantin cel Mare)

MĂNĂSTIREA HUREZI
 → Printre primele ctitorii ale lui
Brâncoveanu
→ Rezolvată într-o formulă
simetrică (compoziție)
→ Grădini geometrice după
moda italiană
→ Incintă dominată de o biserică
→ Meșterii constructori – pictați
în pridvor (prim portret colectiv
al autorilor implicați în
construcție)
→ Aparat de acces cu scară
monumentală
→ Foișor
→ Prispe transformate în logii și
cursive, separate de exterior prin
coloane cu bază fus și capitel
→ Înafara incintei apare chioșcul (dreapta jos) – denumit de Brâncoveanu „locul de
zăbavă și priveală”

CURTEA DE LA POTLOGI
→ Reședință a lui
Brâncoveanu
→ Face parte dintr-o serie
de reședințe extraurbane –
dedicate celor 4 băieți: Podlogi,
Mogoșoaia, Obilești, Dăicești
(ultimele 2 dispărute)
Perioada Brâncovenească – se produce sub patronajul lui C. Brâncoveanu o sinteză culturală
originală

- Unul dintre punctele fundamentale ale constructului național în artele vizuale la sf. de sec.
XIX, început de sec. XX – Alinierea culturii românești la evoluțiile din lumea occidentală, care
în această perioadă timpurie a modernității se definește prin trăsăturile naționale (stiluri din
artele vizuale care se bazează pe cultura locală)
- Stiluri încadrabile în categoria neo ► aici neo românesc/ național românesc

Se construiește prin prelucrarea particularităților evoluțiilor istorice (dintre care „momentul”

Brâncovenesc ocupă o parte importantă)

Arh. brâncovenească importantă pentru atenția dată. programului arh. civile cu caracter
reprezentativ (până atunci atenția era acordată bisericii) ► REȘEDINȚE EXTRAURBANE,
REȘEDINȚE INTRAURBANE

CURTEA & PALATUL DE LA POTLOGI

- Începută la 1698
- Ruină de început de
secol XX (dreapta jos)
conserva destul de mult
încât se se poată
reconstitui cu un grad
mare de acuratețe
aspectul inițial al clădirii
- Restaurare în jur de
1955 (dreapta sus)
- Reguli de amplasare și
organizare al
ansamblurilor rezidențiale
(inspirație din zona
Veneto)

• stolnicul Constantin Cantacuzino, cu care Brâncoveanu a avut o relație puternică

studiase la Padova, aproape de Veneția
• Probabil intrase în contact cu tratatul de arhitectură a lui Paladio în biblioteca
Cantacuzinilor
- Trăsături (similare în reședințele lui C. Brâncoveanu) :
• Amplasare în vecinătatea unei oglinzi de apă
• Zidul perimetral – separă biserica de locuință
• Orientarea construcției în centrul de greutate al ansamblului
 Desprinsă de zid (așa cum se întâmpla adesea în trecut – locuința domnească prinsă în
construcțiile care definesc o incintă introvertită)
 2 zone:
➢ Anterioară:
o Curtea de primire + anexele gospodărești (corpul de clădire dedicat
slujitorilor, turnul de poartă, cuhnia
o Curtea destinată anexelor (cotețe, grajduri)
o Droșcărie – garajul de trăsuri – între cele 2 curți
➢ Zonă posterioară – destinată grădinilor amenajate – scenografie în
intimitatea căreia se desfășura viața privată a domnitorului – grădină
amenajată care se deschidea spre oglinda de apă
 Locuința – conformată astfel încât să stabilească relații funcționale directe cu funcțiile
celor două zone:
➢ Foișorul cu aparatul de acces avansează spre curtea de primire (grad de
monumentalitate)
➢ Deschiderea locuinței spre grădini prin intermediul logiei suprapuse
(element care nu apare frecvent până atunci)
 Locuința – organizată pe 2 niveluri, preia din logica organizării reședințelor din occident
➢ Nivel suprateran înalt – pivnițe
➢ Etaj 1 – locuibil (rol de „piano nobile”)
• Folosirea termenului de „palat” în pisania de la Mogoșoaia (inscripția care consemnează
momentul și ctitorul construcției) *similar „palazzo”

• Elemente inspirate de arhitectura occidentală:

 Paralelă făcută de Ghica Budești cu un palat urban din Vicenza (aparținând perioadei
gotice târzii -Palazzo Ragu)
 Logie centrală bordată de 2 goluri
 Ferestre care asigură simetria
 Arcul trilobat brâncovenesc – cel mai probabil inspirat de goticul târziu din zona Veneto
 Turle care încadrează simetric logia suprapusă (aerisirile umblătorilor – latrina) – ideea
de confort – introducerea toaletei în interior

• Legături cu cultura otomană

 Ancadramentele ferestrelor de la Potlogi (poză stânga) și interiorul – rezolvate cu
elemente decorative specific otomane:
➢ Stuc – bazat pe ipsos
➢ Schemă compozițională găsită în cazul a numeroase construcții otomane dina
aceeași perioadă (poză dreapta)

• 2010 aprox. – restaurare proastă Potlogi

PALATUL DE LA MOGOȘOAIA
- Incintă delimitată de un zid fără rol
de apărare
- Biserica scoasă înafara ansamblului
- Cuhnia imediat lângă turnul de
poartă, în colțul ansamblului
- Palatul amplasat central
- Curtea de primire, foișorul – întoarse
spre partea anterioară
- Se deschide spre grădinile
geometrice din spate printr-o logie
suprapusă
- Deschidere spre oglinda de apă –
Lacul Mogoșoaia
- Intervenții de restaurare de care s-a
ocupat George Matei Cantacuzino –
sub patronajul Martei Bibescu ►
intervenții foarte consistente (imaginea
de după restaurare a intrat în
imaginarul colectiv)
- Serie de elemente care țin de
restaurarea lui Domenico Rucolo
(restaurator venețian)(a doua jum. a
sec. XIX):
• Cornișa lombardă de la partea
superioară
• Transformarea ferestrelor
dreptunghiulare în ferestre cu arc
trilobat
• Curățarea paramentului de tencuială
și lăsarea lui aparentă
• Coșurile evazate în partea
superioară (specific venețiene) – nu se
mai păstrează
- Foișor, pivnițe înalte, piano nobile
- Inițial perfect simetric, dar capătă o
extensie (nu se știe exact când)
- Se pierde din substanța originală
- Elemente decorative luxuriante care
țin de gramatica barocului:
 Coloane cu bază fus și capitel
 Arc trilobat frânt (cel mai probabil
surse venețiene)
 Decorație de proveniență otomană
 - Biserica - face parte din
ansamblul rezidențial
• Turn clopotniță juxtapus,
alăturat pe latura nordică - refăcut
• Brâu median
• 2 registre de arcaturi și
panouri rectangulare care
înconjoară biserica
• Pridvorul deschis
- Cuhnia (poză dreapta)
• Desprinsă de construcția
palatului (pentru a evita incendiile)
• Trompe de colț – asigură
distribuirea eforturilor spre stânga și
dreapta.
• Cuhniile palatului sultanului
(contemporane)

►Lumea brâncovenească continuă

să producă efecte/ ecouri și în
perioada sec. XVIII, secolul fanariot.

(1711-16-1828)

- Domnitori provenind din

Fanar (zona de NV a orașului, care
după ocupația otomană a
Constantinopolului rămâne să fie
locuită preponderat de populație
creștină)

- Fenomenul fanariot este

specific pentru întreaga zonă
balcanică (aflată sub controlul
otoman)
- Perioadă instabilă – s-a făcut
simțită pe toate planurile
- Fanarioții – proveneau din familii de dragomani(translatori) – era considerat sacrilegiu ca
sultanul să știe alte limbi. Ocupându-se cu traducerea între sultani și diplomații străini , erau
vorbitori de limbi străine (implicit occidentale ) ► le a permis astfel să formeze legături cu
culturile occidentale. ► citate care apar în arhitectura ctitorită de fanarioți
-

Serie de exemple de arhitectură de calitate

Ilustrează continuitatea Brâncovenească

ANSAMBLUL MĂNĂSTIRII VĂCĂREȘTI

- Construită de Nicolae
Mavrocordat (avea legături de
rudenie cu boierimea valahă)
- Context: curtea domnească
fusese afectată puternic de
seisme, una dintre curțile
domnești din București arsese
- Mută cartierul general la S de
București în acest ansamblu
mănăstiresc.
- Compoziția se suprapune
peste tipicul inaugurat de
Brâncoveanu (în cadrul
ansamblului mănăstiresc de la
Hurezi):
• Simetrie – turn de poartă –
biserică – paraclis
• Biserica – centru de greutate
fizic și funcțional
 Reproduce planul de la Hurezi
 Pridvor deschis
 Decorație specifică Țării
Românești (arcaturi de jur
împrejur)
 Fronton cu profilatură
clasicistă – trădează un voaiorism
al domnitorilor fanarioți în ciuda
unei declarate respingeri a culturii
occidentale.

• Cuhnia și brutăria – plasate in colțuri

• Chilii pe 2 niveluri perimetral - ritmate de cursive
• Locuința domnească pe latura de nord
  Reședință alipită zidului de
incintă
 Se încadrează în același
limbaj de la Potlogi și Mogoșoaia
 Registru înalt de pivniță
(pivnițe tratate cu un grad de
monumentalitate – simetrice cu
stâlp central și cu 4 calote
semisferice de mari dimensiuni
sprijinite pe pandantivi)
 Foișor
 Un soi de piano nobile
 Arcul trilobat
 Deschidere spre peisaj printr-
o logie suprapusă
• Urme ale construcțiilor călugărești (latura de sud)

Reluarea tiparului brâncovenesc se propagă în rândurile elitei valahe ► reședințe construite în

sec. XVIII se încadrează mai mult sau mai puțin în schema inaugurată de Brâncoveanu la
Potlogi.

CONACUL DRUGĂNESCU
- Logică Brâncovenească a
organizării
- Zonă de primire cu un foișor
- Locuință detașată de zid
- Grădini amenajate
- Oglindă de apă
- Biserica scoasă înafara
acestei unități compoziționale
•Ctitori reprezentați în tabloul
votiv (tânărul Drugănescu
studiază la Padova –
reprezentat cu perucă cu bucle
roșii după moda occidentală)
►marcare a unei tranziții de la
Orient spre Occident

Fondul construit urban rezidențial – devine o prezență ceva mai durabilă în cadrul imaginii
orașului din cauza:

- Utilizării materialele cu o mai mare rezistență la foc

- Începe să fie punctat de ansambluri introvertite laice și religioase – suplineau lipsa
fortificațiilor generale.
Încep să apară ansambluri laice fără funcție de reprezentare –
HANURILE
• începe să apară spre sfârșit de sec. XVII
• pot fi intra sau extra-urbane
• structură diferită în Țara Românească față de Moldova (numit și Ratoș în Moldova)
• construcție destinată adăpostirii și ospătării călătorilor contracost
• pot fi comerciale sau mănăstirești
• croit pe un tipar care din punct de vedere arhitectural este asemănător cu cel al
mănăstirii – incintă introvertită delimitată de construcții care sunt alipite de un zid cu
funcție de apărare

HANUL ȘI BISERICA STAVROPOLEOS

HANUL LUI MANUC

- incintă fără biserică centrală
delimitată de construcții
- organizare funcțională simplă
și logică:
• pivnițe ample
• curte mare – în care aveau loc
trăsurile care aduceau marfa
• nivel al parterului destinat
prăvăliilor
• etaj 1 destinat celulelor de
cazare
Prin contrast cu hanul valah, ratoșul, în Moldova este diferit:

HANUL ANCUȚEI
- construcție compactă ,
nu incintă
- de obicei extraurban, la
distanță de drumurile
mari din rațiuni de
apărare
- dezvoltare longitudinală
cu gang de acces pentru
trăsurile cu marfă
- Funcțiuni :
• Odăi pentru oaspeții
mai înstăriți
• O cârciumă deasupra
unei pivnițe
• O zonă mai amplă –
erau adăpostite la grămadă animalele, carele, și oameni care nu și permiteau să
plătească pentru o cameră mai bună + al doilea acces pentru ieșirea căruțelor

Arhitectura religioasă duce mai departe trăsăturile arh. rel. din

perioadele anterioare
- Se poate observa o
tendință de deplasare a
brâului median spre partea
superioară a fațadei
- Registrele ritmate de
arcaturi încep să fie înlocuite
cu un registru major cu
arcaturi în partea inferioară și
un registru cu rozase cu scene
religioase în partea
superioară
- Repertoriul decorativ
brâncovenesc începe să
absoarbă elemente de
factură clasicistă occidentală

Aceleași elemente se regăsesc și în cazul bisericilor mai modeste din zonele rurale

În perioada sec. XVIII apar diverse categorii de tratare a arh. religioase

BISERICA SF. VOIEVOZI
- Biserică pictată pe
exterior (diferit de cele
din Moldova) ► picturi
care imortalizează
trăsături ale culturii
populare din epocă
- Numeroase cazuri în
care pe fațadă apar
pictați reprezentanți de
seamă ai culturii antice
(Platon, Aristotel, etc.)
Ex: Registru superior –
apar pictate sibile
(personaje din mitologia
antică care prevedeau
viitorul)

Moldova este mult mai deschisă spre un sincretism în arhitectura

religioasă
SF. TEODORI

- Pe exterior
prelucrează aparte
ordinul colosal, coloana
toscană repetată de jur
împrejurul fațadei
- Fațadă alătură
lezenei toscane arcul în
acoladă (legătura cu
Istanbul și Fanar)
SF. GHEORGHE

- Coloane corintice angajate

- Prelucrare locală a unor capiteluri corintice

BISERICA DIN LEȚCANI & BISERICA PALATULUI DE LA RUGINOASA

- Ordin colosal ionic
reinterpretat

Începe să fie vizibilă o tendință de întoarcere a spatelui către cultura orientală.

Raialele turcești : Giurgiu, Turnu Măgurele, Brăila, Vidin, Nicopole, etc ► puncte din care
porneau atacuri de scurtă durată, de jaf ale otomanilor ► campanii de jaf care determină
apariția unei arh. defensive rudimentare.
►Determină apariția unei arhitecturi defensive rudimentare

Curțile apărate de ziduri

Locuințe fortificate – răspândite în special în Oltenia unde campaniile

de jaf erau puternice - CULELE
- Inspirație din Albania, Macedonia
- Termenul provine din turcă – înseamnă „turn”
- Un nr. mare de cule
- Funcții:
• funcția de locuință permanentă
• Funcție de locuință temporară – administrarea unui domeniu
• Punct de observație și semnalizare ca anexă la un ansamblu rezidențial mai mare
- Logică asemănătoare cu cea a donjoanelor
- Dezvoltare pe înălțime
- Scări de lemn care puteau fi trase
- Parter blindat , doar cu guri de tragere
- Etaj locuibil cu goluri restrânse
- Ultim etaj deschis spre exterior printr-un foișor (cu forme specifice – utilizarea arcului
trilobat)
- Adaptare locală la nevoile perioadei
CULA DE LA CURTIȘOARA

- Păstrează umblătoarea, care a fost transformată în capelă (pentru că era deja o cupolă
existentă care avea rol de aerisire)
- Locuită până foarte târziu

CULA MĂLDĂRESCU & CULA DUCA

CULA DE LA GROȘEREA

- Folosită ca punct de semnalizare

- Plan care ilustrează închiderea la partea de jos , și transparența la partea superioară