Arhitectura Romanică

Sec.XI-cca.1150
EUROPA RĂSĂRITEANĂ EUROPA APUSEANĂ

ETAPA PREROMANICĂ
cca. 450 - 1000
ETAPA PALEOCREŞTINĂ ŞI
CIVILIZATIA BIZANTINA ETAPA ROMANICĂ
cca. 330-1453 cca. 1000-1150
ETAPA GOTICĂ
cca. 1150-1500
Europa
cca. 1000
 1. Cadru general de dezvoltare a Arhitecturii
Romanice c.1000-c.1150
• Anul 1000: marchează în mod simbolic o stabilizare datorată evoluţiei
sociale şi economice.
• Societatea seniorială este policentrică, fărâmiţată.
• Nucleul economic este feuda:
– proprietatea funciară a seniorilor (nobili, clerul superior, mănăstirile, uneori
oraşele şi noua clasa militră-cavalerii) este atribuită spre exploatare vasalilor
– Vasalii, în schimbul protecţiei militare şi a asigurării hranei în perioade de criză
prestează muncile agricole
• Creştinarea ultimelor popoare migratoare, vichingii şi maghiarii.
• Autoritatea Papală supranaţionlă şi unificatoare este atenuată de inflenţa
ordinelor monastice.
• Creştinismul oferea cadul pentru rezolvarea unor probleme existenţiale,
sociale şi spirituale: percepte morale, perspectiva judecăţii de apoi,
promisiunea purgatoriului şi raiului etc.
• Deşi economia continuă să fie preponderent rurală, se conturează
structuri urbane care se bizuie pe comerţ şi meşteşuguri.
 Cultul relicvelor şi pelerinajele
Dezvoltarea culturii, educaţiei şi artelor
• Două programe de arhitectură se conturează ca prioritare:
cele religioase şi cele militare, de apărare.
• În ciuda instabilităţii politice şi sistemului policentric, cu
nuclee izolate, convoiaele de pelerini, proveniţi din toate
mediile sociale, traversau o lume ostilă, stabileau contacte,
schimbau idei.
• În mănăstiri erau:
– biblioteci cu preţioase manuscrise greceşti şi romane;
– şcoli prin care mănăstirile dirijau creaţia artistică (muzica
medievală, sculptura, pictura etc.);
– echipele de constructori erau şi ele dependente de mănăstiri.
• În paralel apare şi arta laică la curţile senioriale.
 Geoffrey Chaucer
(c. 1340–1400)
Poet, autor şi
funcţionar englez.
Canterbury Tales
este relatarea unei suite
de 24 de povestiri ale
unor pelerini, povestiri
aflate într-o competiţie
iniţiată în timpul
călătoriei comune.
Poveştile reflectă viaţa
în diferitele medii
sociale.
Trasee spre Santiago de Compostela din sec.X
Capul Sfintei
Caterina, la
Santiago de
Compostela

Pelerini către
altarul Sf. Thomas
Becket,Canterbury,
sec. XIII
Planuri biserici pelerinaj
1.St. Martin,Tours, cca.1000
2. St. Martial, Limonges, sec.IX
3. S-te Foi, Conques, sec.XI
4. St. Sernin, Toulouse, sec.XI
5. Santiago de Compostela,
sec.X-XIII
Saint Martin,Tours
Saint Martial, Limonges
Sainte Foi, Conques
St. Sernin, Toulouse
Santiago de
Compostela
Obiecte purtate
de pelerini
Călugări cântând, detaliu manuscris Girolamo da Milano (1439-1447
Pelerinaj contemporan:
Sf. Paraschiva Iaşi,
Santiago de Compostela,
Mecca
 2. Constucţia oraşelor
• Oraşele şi-au câştigat treptat rolul de centre de producţie
meşteşugărească şi comerţ în realtiva stabilitate politică
• Oraşele nu sunt centre administrative, cum erau în antichitate,
• Formarea treptată a unui mod de viaţă urban a generat noi
mentalităţi şi instituţii.
• Densitatea reţelei de oraşe a fost inegală, în relaţie cu traseele
comerciale, mai densă îm Italia de nord şi Flandra de exemplu
• Până în sec.XII s-au format deja majoritatea oraşelor Europei
Occidentale: oraşe noi sau suprapuse aşezărilor existente, antice sau
preromanice
– Oraşele existente s-au dezvoltat şi au concentrat activităţile urbane în burguri în măsura
în care se aflau într-o poziţie geografică avantajoasă faţă de traseele de circulaţie
(drumuri, cursuri de apă); acestea s-au dezvoltat în interiorul oraşului preexistent sau în
afara lui, ca nouă structură înconjurată de ziuri şi cu o creştere spectaculoasă a
populaţiei
– Oraşe noi, în jurul unor centre de atracţie: de cele mai multe ori castele (atunci cânf
formaţiunile rurale din jur au dezvoltat activităţi specific urbane), dar şi mănăstiri,
biserici şi alte prezenţe semnificative din teritoriu
 Burgurile sunt centre de producţie şi schimb aflate într-o
relaţie cu sistemul seniorial, dominând teritoriul rural
înconjurător care reprezintă sursa de hrană
 Ele sunt independente sau subordonate regalităţii.
 Oraşele s-au dezvoltat spontan, nedirijat, prin concentrarea
activităţilor specifice (prin schimbarea activităţilor, anum9ite
localităţi devin oraşe)

Tipuri de burguri:
- Burg castral, dezvoltat în jurul unui castel (Amboise)
- Burg monastic, în jurul unei mânăstiri (Münster)
- Burg eclezial, în jurul unei catedrale (Worms)
- Burg dezvoltat pe locul unei aşezări antice (Florenţa)
Reims: oraşul vechi inclus în burgul romanic
Strasbourg: burg dezvoltat în afara localităţii preexistente
Medieval timpuriu, medieval, bastionar (sec.17-18)
 Amboise: burg castral
(dezvoltat în jurul castelului);
Burgul s-a extins în afara
ariei iniţiale
Amboise dezvoltat
în jurul unui Castel
(imagine de epocă şi
situaţia actuală)
Münster,
burg monastic
Münster, burg monastic
Worms, dezvoltat
în jurul catedralei
Worms: oraş dezvoltat în jurul unei
catedrale episcopale
Florenţa, suprapusă unei aşezări antice
 Funcţiunile oraşelor medievale
• Funcţiunea economică:
– Difuză în oraş, atelierul şi prăvălia fiind în incinta locuinţei
– Concentrată, dacă activitatea necesita anumit amplasament specific
(lângă un curs de apă, în avalul apei pentru a evita poluarea excesivă
etc.)
• Funcţiunea de locuire, ierarhizată după poziţia socială a
proprietarului
• Funcţiunea de apărare justificată de desele conflicte şi
concretizată prin fortificarea incintei oraşului cu sistemele
specifice tehnicii militare ale epocii
• Funcţiunea religioasă: biserica episcopală, bisericile parohiale şi
mănăstirile fără feudă ale călugărilor cerşetori
• Funcţiunea administrativă privind dreptul de judecată, consiliul
comunal, sediile breslelor etc.
 Configuratia fizica a oraşelor

• De mici dimensiuni, cu populaţii, în afara unor excepţii

(Paris, Milano) de 20 000-40 000 loc.
• Ocuparea intensivă a terenului, limitat de fortificaţii
• Dezvoltare organică, adaptată terenului
• Lipsa confortului, dotări edilitare minimale
• Pieţe publice comerciale, civice, religioase
• Silueta caracterisitică: masa omogena a texturii urbane în
cadrul incintei de ziduri, dominată de silueta bisericii
episcopale şi punctată de turlele bisericilor parohiale şi de
turnurile de apărare,
 3. Programe de arhitectură în perioada
romanică

• Gamă limitată de programe de arhitectură

• Programe prioritare: castelul şi edificiul de cult
• Sisteme de apărare a diferitelor edificii şi
ansamble: oraşe, mănăstiri, castele şi chiar
locuinţe.
• Apar cetăţi cu rol exclusiv militrar.
• Teme arhitecturale noi: primării, sedii ale
comercianţilor, breslelor etc.
 Locuirea
• Mare varietate de condiţii climatice şi de tradiţii
• Locuinţele păturii sărace (adăposturi modeste,
materiale ieftine) vs. locuinţele bogate, din piatră,
puternic întărite
dar
• În ambele cazuri lipsesc:
– Preocupări pentru agrementarea spaţiilor
– Sisteme de încălzire eficiente (focuri deschise)
– Ferestre pentru obturarea golurilor
– Dotări de apă şi canalizare etc.
 Locuirea rurală

Bordei mono sau

bicelular pentru
locuiţele cele
mai modeste
Ferme pentru
proprietarii
funciari
Castel pentru seniori

Bordei
Locuirea rurală:
• Ferma proprietarului de pământ
• Locuinţa seniorială fortficată
 Locuirea urbană
• Forme incipiente
• Loturi înguste, frontul la stradă complet ocupat
• Separarea funcţiunilor: atelierul, prăvălia la parter,
locuirea la etaj
• Materiale: majoritatea construcţiilor construite din
lemn (nu s-au păstrat), dar
– În Franţa de sud, Italia etc. apar construcţii din cărămidă
sau piatră
– În Franţa de nord, Anglia, zonele Germanice apar
structuri mixte din zidărie cu schelet din lemn (Fachwerk)
– În Italia apar locuinţe turn (torre gentilizie): San
Giminiano, Florenţa, Bologna
 Locuirea
urbană:
densă,
multietajată

- Koln
- Quedlimburg
- Regensburg
Locuinţe urbane din piatră: Spania
Casă în Rosheim, Franţa, cu scară exterioară Casă în Piazza del Duomo, San Giminiano, It.
Construcţii din piatră; preocupări estetice la San Gimignano
Casă din piatră
Gent, Belgia
Casă în sistem
Fachwerk.
Quedlinburg
Germania
Casă în sistem mixt:
Fachwerk şi zidărie de
piatră, Cluny, Franța
Casă din piatră
şi cărămidă,
Seligenstadt,
Germania
Casă în sistem
mixt: piatră şi lemn
Porec, Croația
Locuinţe turn: San Gimigniano
Locuinţe turn: Florenţa
Bologna, silueta medievală, reconstituire a numeroaselor locuinţe turn
 Arhitectura de apărare
• Program de arhitectură de o deosebită importanţă în Evul Mediu
(30.000 castele şi cetăţi în Franţa şi Germania ridicate în sec. XI-
XII)
• S-au folosit informaţii datorate ruinelor şi tratatelor antice şi
experienţei acumulate în mileniul I: cetăţi carolingiene şi
bizantine, tabere ale vikingilor, graduri slave etc.
• Rol defensiv, dar şi ofensiv, ca avanposturi din care se puteau
porni atacuri, raiduri
• Importante fortificaţii orăşăneşti
* Cetate: Loc întărit printr-un sistem de fortificații.
* Citadelă: Mică fortăreață situată în incinta unei cetăți, a unui oraș, care servea ca
rezistență și ca ultim refugiu al celor asediați; Fortăreață, castel, cetate ridicată în
afara zidurilor unui oraș, care servea ca post avansat pentru apărarea acestuia
* Castel: Clădire mare, medievală, prevăzută cu turnuri și cu creneluri, înconjurată
de ziduri și de șanțuri, care servea ca locuință seniorilor feudali. (Dex online).
 Cetatea şi Citadela
• Rol prevalent militar de control al unui teritoriu,
drum, vale, trecătoare etc. sau amplasat într-o
poziţie strategică pentru atac
• Acestea adăpostesc garnizoana şi arsenalul
• Incidenţa cetăţilor în diferite regiuni:
– În Spania de exemplu au domiunat cetăţile cu rol
prevalent militar
– În Anglia, stat centralizat, au dominat cetăţile regale
– În Franţa au dominat castelele feudale
– În Italia oraşele libere erau fortificate.
Cetatea Gaillard (sec.XI-XII): plan şi reprezentarea unui
atac asupra cetăţii, imaginat de Viollet-le-Duc (sec.XIX)
 Castelul
Pe lângă dispozitivele de apărare, castelul
cuprinde:
– Apartamentele seniorului şi ale familiei
– Anexe gospodăreşti şi spaţii pentru slugi
– Sala comună de întrunire a grupului social
dependent de senior
– Spaţii pentru adăpostirea populaţiei din zonele
limitrofe
Spaţiile
funcţionale
ale unui
castel.

* Barbacană:
Lucrare de
fortificație
care protejează
capul unui pod,
intrarea unei
cetăți etc.
Barbacană: Biserica fortificată de la Prejmer, jud. Braşov
Castel:
Alcazar, Segovia
Spania, sec. XII

A.Şanţ
B.Poartă
C.Turn
D,Sala regală şi
Colegiu de artilerie
E.Paţio armatei
G.Sala cu şemineu
H.Sala tronului
F.I.J.M.R. Săli
K.Dormitorul regelui
L.Sala regelui
N.Sala de toaşetă a reginei
O.Capela
P.Paţio regal
Q.Arsenal
Alcazar, Segovia, Spania, sec. XII
Castelul Loches, Franţa, sec.IX
Oraş fortificat: Carcassonne, cu o dublă incintă
ridicată de-a lungul secolelor şi citadelă
 Sistemele de apărare
• Amplasament funcţie de criterii politice şi/sau strategice:
– Pe înălţimi
– Cetăţi de frontieră
– Baze de atac
– Refugii
– De-a lungul unor căi de comunicaţie etc.
• Traseul zidurilor: neregulat, umărind relieful local (plan regulat
doar în zone de câmpie)
• Zidurile erau construite cu faţa exterioară înclinată
• Construcţiilor de apărare li se aplicau o serie de procede adecvate
modalităţilor de luptă:
– Elemente de detaliu ale zidurilor (creneluri, merloane, metereze, “maşiculi”)
– Drumuri de strajă
– Turnuri amplasate şi conformate pentru a controla vizual şi militar tot terenul
– Şanţuri cu apă unde era posibil
– Protejarea porţilor (pod ridicător , hersă)
• Arhitectura militară este eminamente funcţională, cu puţine
• Crenel: Fiecare dintre deschizăturile înguste, făcute din loc în loc,
în partea superioară a parapetului unui turn de apărare, a unui
castel sau a unei cetăți medievale, prin care se aruncau proiectilele
asupra inamicului.
• Merlon: Fiecare dintre masivele de zidărie care depășeau parapetul
și limitau crenelurile la lucrările de fortificație antice și medievale.
• Meterez: Parapet (la partea superioară a zidurilor și turnurilor de
apărare ale unei cetăți); Deschizătură într-un turn sau într-un zid de
apărare al unei cetăți, prin care apărătorii puteau trage asupra
dușmanului.
• Maşiculi: Deschidere amenajată într-o podea ieșită în consolă sau
la partea superioară a unui zid de cetate ori de castel medieval, prin
care se aruncau asupra asediatorilor bolovani, smoală, apă
clocotită; galerie la partea superioară a construcțiilor defensive
medievale, cu deschideri practicate în același scop. E numită și
gură de aruncare (DEXonline)
Fonctionnement du pont-levis à chaînes sans flèche
Funcţionarea unui pod ridicător cu lanţuri, fără “săgeată”
 Sisteme variate
Pod “rulant”, pod ridicător cu lanţuri şi
“săgeată”, pod basculant etc.
Construcţii publice în oraşele romanice
• Formele de organizare a comunităţilor urbane
(consilii comunale, bresle, ghilde etc.) au dus la
apariţia de construcţii specifice
• Consiliul comunal a fost adăpostit iniţial în
construcţii existente cu alte funcţiuni la origine,
conturându-se apoi programul de primărie
• Primăria cuprindea:
– Parter cu arcade pentru arsenal şi depozite
– Etaj cu sală de întruniri şi încăperi anexe
Bergamo, Palazzo della Regione (sec.XII)
 Arhitectura religioasă: Mănăstirile
• Viaţa spirituală şi practicile religioase erau concentrate în
mănăstirile romanice
• Mănăstirile:
– Aveau funcţii complexe, conturate anterior deja în perioada
preromanică
– Erau structurate în conformitate de schemele stabilite deja în
perioada carolingiană
– În general amplasate în zone izolate
– Erau relaţionate între ele prin apartenenţa la anumite ordine
monastice
– Asigurau recluziune pentru călugări dar şi accesul laicilor
– Nucleul principal erau biserica şi claustrul
Mănăstirea Cluny III

1.Biserica
2.Biblioteca
3.Sacristia
4.Claustru
5.Sala capitulară
6.Dormitoare
7.Refectoriu
8.Noviciat
9.Claustrul noviciatului
10.Bucătărie
11.Depozite
12.Grajduri, servitori
13.Han
14.Capela
15.Spital

De reţinut funcţiunile
Sursa: curs IAUIM Buc.
Prof.dr.arh.Sanda Voiculescu
https://blog.stephens.edu/arh101glossary/?glossary=abbey
Planurile sunt asemănătoare, dar nu identice; diferă şi funcţiunile prezumtive
 Arhitectura religioasă: biserici şi capele
• Biserici episcopale/parohiale, dependente de papalitate (bazilici)
• Capele cimiteriale sau cuprinse în castele, uneori de tip central
• Spaţiile unei biserici romanice tipice sunt cele de la biserica
Cluny III, 1088. Aceste sunt (de la vest la est):
– nartex (vestibul)
– nava principală şi 2-4 colaterale, eventual cu tribune
– unul, sau uneori două transepte pentru extinderea spaţiului de cult
(eventual cu capele orientate)
– corul între navă şi altar
– absida altarului (semicirculară, rectangulară)
– deambulatoriul cu capele radiale
– clopotniţa amenajată într-unul dintre turnuri
– cripta subterană
Cluny III, 1088
Biserici romanice sală: Biserica din Strei,
Ţara Haţegului (mai târzie, sec.XIII)
4. Materiale şi tehnici deconstrucţie
• Evoluţie spectaculoasă, de la tehnicile neomogene şi rudimentare ale
Preromanicului până la realizări care prefigurează deosebitele
performanţe ale Goticului.
• În dorinţa de a edifica construcţii ecleziale de mari dimensiuni au fost
depăşite o serie de dificultăţi:
– Lipsa unei reţele adecvate de transport a condus la utilizarea de materiale
aproape exclusiv locale
– Economia predominant agrară a dus la lipsa de forţei de muncă calificate şi
specializate
• Materiale de construcţie:
– Lemnul, folosit pentru majoritatea edificiilor rurale şi urbane, precum şi a
anexelor castelelor şi mănăstirilor
– Cărămida, folosită acolo unde lipsea lemnul
– Piatra, materiale nobil, greu de prelucrat dar şi durabil, a fost folosită pentru
programele de arhitectură majore: castele, biserici şi mănăstiri, fortificaţii
 Arhitectura din lemn
• Sistemul bloc: construcţia pereţilor din grinzi de
lemn, mare consumator de material
• Sistemul cu schelet din lemn şi umplutură din
diferite materiale, mai economic, a generat aşa
numitul Fachwerk, prezent în Anglia, Franţa de
nord, Ţările de Jos, Germania etc. Acestast sistem era
folosit penntru toată construcţia sau pentru 1-3 etaje
superioare, peste un parter din piatră sau cărămidă
• Sistemul Fachwerk s-a perpetuat, şi numeroase
centre istorice medievale din NV Europei prezită şi
azi construcţii de acest tip.
MATERIALE

FACHWERK- schelet de lemn, grinzi orizontale şi

legături diagonale din lemn, zidărie de umplură din
paiată* sau cărămidă
 * Paiantă: Sistem de
construcție a pereților
unor case, care constă
dintr-un schelet de
lemn având golurile
umplute sau acoperite
cu diferite materiale
(împletituri de nuiele
ori șipci tencuite cu lut,
chirpici etc.); material
care alcătu-iește
asemenea sistem de
construcție.
DEXonline
 Construcţiile din piatră
• Pentru zidul gros şi masiv din piatră, deseori întărit cu
contraforţi, piesele rudimentar prelucrate preromanice
au fost înlocuite cu pietre cioplite deja din cariere,
folosind noi unelte de tăiere şi evitându-se transportul
de material suplimentar
• Ca elemente de sprijin izolate s-au folosit:
– Pile masive zidite, legate cu arcade; secţiunea acestora a
evoluat de la forme simple (pătrat, dreptunghi, poligon etc.)
către forme complexe, reflectând direcţiile de preluare a
eforturilor
– Coloanele, mai fragile, erau folosite doar pentru deschideri şi
încărcări mici: colonadele claustrelor, subîmpărţirea golurilor
etc.
Creşterea complexităţii secţiunilor pilelor
Coloane
 Sisteme constructive ale bisericilor
romanice din piatră
• Evoluţie spectaculoasă s-a produs în construcţia de biserici,
sisteme din ce în ce mai perfecţionate succedându-se
• În dorinţa de a crea spaţii monumentale, zona centrală înălţată a
fost sprijinită pe principiul echilibrării reciproce a maselor
pentru asigurarea stabilităţii generale:
– nava este susţinută de colaterale şi tribune
– zidurile laterale sunt întărite cu contraforţi
– la stabilitatea corului şi a absidei contribuie inelul deambulatoriului
– deambulatoriul este susţinut de capelele radiale.
• Predomină zidul plin, elemente portante sunt supradimensionate
• Problema cea mai dificilă pentru constructori: acoperirea spaţiilor

Au fost aduşi meşteri armeni, buni cunoscători ai prelucrării pietrei

Evoluţia sistemelor de acoperire a spaţiilor
bisericilor romanice

Succesiune cronologică
A. Şarpantă lemn simplă sau în combinaţie cu arce-timpan
B. Bolta cilindrică simplă
C. Boltă cilindrică cu arce dublouri
D. Bolta cu profil în arc frânt cu arce dublouri
E. Bolţile încrucişate, anticipând goticul (cilindrice, în arc
frânt, întărite cu nervuri, cvadripartite, sixpartite)

Cupola sferică sau octogonală din panouri este un

caz deosebit.
A.Şarpantă, B.boltă cilindrică longitudinală,
C.boltă cilindrică cu arce dublouri

• Şarpanta: structură uşoară, dar vulnerabilă la foc

• Bolta cilindrică, mai puţin vulnerabilă la foc, dar:
– structură grea, inducând importante împingeri laterale pe toată lungimea
construcţiei
– necesită ziduri groase pentru a le prelua
• Bolta cilindrică cu arce dublouri:
– concentrează în parte eforturile în zona arcelor
– împingerile laterale pot fi preluate punctual prin intermediul
contraforţilor*.
– bolta însăţi e mai subţire şi mai uşoară

* Contrafort: o structură din piatră sau cărămidă realizată alipită unui

perete pentru a-i creşte rezistenţa
A.Acoperirea cu şarpantă: odată cu realizarea de biserici din
ce în ce mai mari, alungirea navei a necesitat realizarea de
arce-timpan de legătură între lateralele navei.
Şarpantele erau vulnerabile la foc.
A.Sistem mixt lemn şi piatră, B.bolţi din piatră, C.bolţi cu arce dublouri
Boltă cilindrică (în leagăn)
cu arce dublouri
Ste. Madelaine, Vezelay
(1120-1132)
Nava: bolţi în leagăn transversale, se
echilibrează reciproc împingerile laterale
Colaterale cu bolţi cilindrice încrucişate

St. Philibert, Tournus (Sec. XI)

D&E.Inovaţii ale sistemelor de acoperire a
spaţiilor şi alte tehnici prefigurând goticul
• Secţiunea polilobată (complexă) a pilelor pentru receptarea
logică a eforturilor
• Folosirea la acoperirea navelor a arcului frânt care induce
împingeri latrale mai mici
• Bolţi încrucişate cvadripartite rampante, rezultând o curbă
de intersecţie semicirculară în locul celei elipsoidale
• Nervuri la întersecţia bolţilor încrucişate, evitându-se
utilizarea pieselor cu forme complicate ce rezultă la contactul
dintre suprafeţe
• Apariţia în plan a sistemului “legat”: două travei pe
colaterale pentru o travee a navei
• Apariţia bolţii sixpartite
Bolţi cilindrice încrucişate:
la acoperirea colateralelor
a

a.Bolţi cilindrice încrucişate

b.Bolţi rampante încrucişate
b c.Bolţi încrucişate cu nervuri

c
Secţiunea
polilobată
a pilelor

Profil în
arc frânt
a bolţilor
şi arcelor
dublouri
Saint Lazare Autun, boltă longitudinală
cu arce frânte (1132)
Bolţi cu prolfil în arc frânt cvadripartite
Durham Cathedral (1093-1133)
 Plan legat
Sf. Petru, Worms
Bolţia sixpartite, Ste. Trinite, Caen, 1062-1130
BOLTI SIXPARTITE
STE. TRINITE, CAEN (1062-1130)
Spaţiu longitudinal acoperit cu cupole (Perigueux şi Angouleme)
Saint Front, Perigueux Saint Pierre, Angouleme
 5. Concepţii spaţiale şi procedee
compoziţionale în arhitecrua romanică
• Această analiză va fi realizată cercetând programele de arhitectură
prioritare, în primul rând cel eclezial, care are componente
expresive şi simbolice semnificative
• Pe de altă parte, Romanicul a reprezentat o perioadă de tatonări,
continuând să existe, la fel ca în perioada anterioară, o mare
varietate de forme arhitecturale
• Bisericile au devenit, pe lângă locul de întâlnire a membrilor
comunităţii, spaţiu pentru un spectacol elaborat, cu mare număr de
clerici, coruri, procesiuni în mişcare către zona altarului, zona
misterioasă ce adăpostea relicvele în capele dedicate pentru
recluziune şi rugăciune.
• Pentru omul perioadei romanice Dumnzeirea promitea mântuire,
dar şi pedeapsirea înfricoşătoare a păcatelor.
 Spaţiul romanic
• Contrar formei geometrice simple a bazilicilor
paleocreştine, spaţiul romanic este ritmat de coloane şi
de sistemele de boltire, conducând credinciosul spre altar
• Predominanţa zidului plin a rezultat în parte din
necesităţi constructive, dar şi din dorinţa de a izola
interiorul de exterior şi a crea o atmosferă întunecată de
mister
• Relaţie de interdependenţă structurală
• Fiecărei funcţiuni îi este dedicat un spaţiu, o zonă
diferenţiată
• Compoziţia e axială, orientată spre altar
Santa Maria Maggiore Ste. Madelaine, Vezelay
Adică:
Notre Dame la Grande, Poitiers: Zidul plin domină, goluri mici,
interior întunecat, luminat doar prin ferestrele din colaterale
Stg.: sct. prin zid
Dr.: sct prin gol
Relaţie de interdependenţă structurală

Nava centrală
domină spaţiul
interior, dar e
susţinută de
colaterale şi
tribune
Înălţimea
scade, de
la navă, la
altar, la de-
ambulatoriu,
la capele.
 Spaţiu orientat şi axial
- Spaţiul este orientat spre
altar.
- Succesiunea spaţiilor este
axială: nartex, nave, careu,
cor, altar.
- Alungirea spaţiului crează
o proporţie de cca. 1/10.
faţă de cca.1/5 a bisericilor
paleocreştine
Biserică paleocreştină vs romanică
6. Şcoli de arhitectură romanice

Şcoala Burgundă
(Bourgogne)
Şcoala Normandă
Şcoala Provensală
Şcoala din Poitou
(Pays de la Loire)
Şcoala din Perigord
(Aquitaine)
 Şcoala burgundă
• În perioada matură proptotipul a fost ClunyIII:
– Construcţii mari cu navă, 2/4 coloaterale, transept, cor,
altar, deambulatoriu, capele radiale
– Navă acoperită cu boltă cilindrică cu arce dublouri
– Accentuarea înălţimii navei
– Numeroase turnuri
– Sculptură bogată a capitelurilor şi ancadramentelor
– Faţade cu suprafeţe simple, plane simple
• Un caz special este biserica Saint Philibert din
Tournus (950-1120)
Saint Philibert, Tournus (sec.IX-X)
• Este o biserică medievală, singura parte rămasă dintr-o
mănăstire benedictină.
• Biserica este amplasată într-o incintă fortificată şi sisteme
de apăprare au fost indubitabil elemente luate în considerare
la proiectarea construcţiei. Zidăria robustă din piatră cu
puţine goluri de mici dimensiuni vorbeşte în acest sens.
• Acoperirea navei cu bolţi cilindrice perpendiculare pe axa
construcţiei (trasversale) şi susţinute de coloane cilindrice
înalte disting această construcţie de alte exemple ale vremii.
Soluţia echilibrează împingerile latrale ale bolţilor dar
impietează asupra expresivităţii şi nu a fost niciodată
reprodusă. Soluţia este deci unică.
 Bis. Saint Philibert, Tournus
ŞCOALA FRANCEZĂ BURGUNDĂ
(Cca. 1000)
ST. PHILIBERT TOURNUS
(950-1120)
 Bazilica St. Madelaine, Vezelay
(1120-1150)
• Bazilica din Vezelay este unul dintre exemplele
remarcabile de acoperire cu boltă în leagăn cu arce
dublouri, accentuate de decoraţia în tente alternative ale
bolţarilor
• Corul, reconstruit la sfârșitul sec.XII în stil gotic mărește
luminozitatea bazilicii și ajută la întărirea simbolismului
acesteia în jurul temei luminii divine. Trecând de la
pronaos la naos și apoi la cor, vizitatorul progresează dintr-
un spațiu întunecat într-un spațiu din ce în ce mai luminos.
• Bazilica din Vézelay este o ilustrare majoră a artei
romanice. Timpanul din interiorul nartexului, prezentându-l
pe Cristos în slavă, este una dintre capodoperele sculpturii
romanice.
 Şcoala normandă
• Prezentă în Normandia şi Anglia (Anglia a fost cucerită în
1066 de normanzi, care preluaseră complet stilul de viaţă
francez)
• Este şcoala care, prin inovaţiile introduse, prefigurează
goticul
– Biserici lungi, trinavate, cu transept şi altar cu capele alipite între
ele şi fără deambulatoriu
– Acoperirea cu bolţi încrucişate nervurate, apar chiar bolţi
sixpartite
– Semicoloane angajate pe pile ridicând-se de la pardoseală până la
nervurile bolţilor
– Două turnuri pe faţada de vest
– Decoraţie sobră
 St. Etienne & Ste. Trinite, Caen
• Două biserici surori, St. Etienne a bărbaţilor şi
Ste. Trinite a doamnelor
• Sunt considerate primele biserici cu bolţi
sixpartite pe nervuri în arc frânt din Franţa,
precursoare a bolţilor gotice pe ogive
• St. Etienne are actualmente un cor în stil gotic
timpuriu din 1166
St. Etienne, Caen (1067-1166)
Ste. Trinite, Caen (1062-1130)
Catedrala din Durham (1093–1133)
• Biserica este remarcabilă prin bolţile nervurate cvadripartite ale navei,
cu unele din cele mai timpurii arce frânte transver-sale susţinute de pile
compozite realtiv svelte care alternează cu coloane cilindrice masive
• Abila folosire a bolţii nervurate a făcut posibilă acoperirea de spaţii cu
mult mai elaborate şi complicate.
• Contraforţii au permis realizarea unui spaţiu mai înalt şi unor ferestre
mai mari
• Un triforiu* este realizat deasupra colateralelor
• Aceste caracteristici califică aceast edificiu ca precursor a arhitecturii
gotice care a apărut în nordul Franţei, posibil datorită meşterilor
pietrari normanzi. Cu toate acestea Catedrala din Durham este
considerată romanică.

* Triforiu: tribună îngustă susținută de colonete şi amplasată deasupra nivelului

navelor laterale; acesta înconjoară nava centrală în bazilicile romanice și gotice.
 Şcoala din Provence
• Planuri şi structuri simple, neevoluate, cu nava acoperită cu
boltă cilindrică
• Interioare întunecate, goluri de mici dimensiuni
• Faţade simple, fără turnuri pe faţada de vest

St. Trophine, Arles (1152-1180)

• Absida şi transeptul au fot probabil primele construite, la
sfârşitul sec.XI, iar nava şi turnul clopotniţă masiv ridicat peste
careu la mijllocul sec.XII.
• Biserica are nava alungită, înaltă de 20m şi colaterale joase
• Absida altarului este acoperită cu o semicupolă sferică
• Ferestrele sunt mici amplassate sus, deasupra colateralelor
 Şcoala din Poitou
• Varietate mare de alcătuiri planimetrice
• Structuri simple
• Nava acoperită cu boltă cilindrică şi iluminată doar prin
colaterale

Notre Dame la Grande, Poitiers (sec.X-1086)

• Silueta robustă este caracteristică pentru perioadele de
căutări ale romanicului
• Biserica are o bogată decoraţie sculpturală a faţatei în frize
cu scene atât din Vechiul cât şi din Noul Testament
• În interior coloanele păstrează o decoraţie pictată
• Fațada de vest bogat decorată dar fără goluri, cu
pseudoturnuri.
 Școla din Perigord
• Biserici uninavate în formă de cruce gracă sau latină
• Nava acoperită cu cupole pe pandantivi
• Fațade variate, cu influențe ale altor școli
• Spațiu interior auster

Saint Front, Perigueux (976-1047)

• Cu o formă de cruce greacă, cupolele şi turlele arată o
relaţie arhitecturlă directă cu construcţii religioase
orientale. Cupolele de la Saint Front erau la origine de
dimensiuni diferitre, dar au fost reproiectate în sec.XIX de
dimensiuni egale. Cupolele nu sunt vizitabile.
• Pilele ce susţin suprastructura sunt de 6m.
ŞCOALA BISERICILOR CU CUPOLĂ, PERIGORD
Şcoli de arhitectură romanice italiene

Şcoala Lombardă
Şcoala Toscană
Şcoala Siciliană
 Școlile romanicului italian
• Mai unitrare, având în vedere puternicele tradiții
romane și paleocreștine.
Școala lombardă
• Planuri trinavate în general fără transept
• Utilizarea cu preponderență a zidăriei de cărămidă
• Acoperirea navelor menține deseori șarpanta, dar
apar și bolțile încrucișate
• Fațade plane cu fronton triunghiular, cu cornișe
lombarde decorate cu arcade oarbe
Catedrala din Modena, 1184
San Zeno Maggiore, Verona
Veneto
 Școala toscană
• Acoperirea spațiilor cu șarpantă vizibilă punctată
de arce-timpan
• Coloane între nave cu capitele de influență
romană susținând arce
• Campanilă separată de corpul bisericii
• Fațada de vest evidențiază secțiunea bazilicală
• Fațade cu intarsii de marmură divers colorată
• Ordonarea fațadelor prin coloane angajate și
arcaturi
San Miniato al Monte
Florenţa (1018)
Ansamblul din Pisa (1064-sec.XIII)
• La origine biserica era în formă de cruce gracă cu o
cupolă de mari dimensiuni la intersecţia braţelor, dar
ulterior a luat forma de cruce latină.
• Nava centrală este flancată de câte două colaterale
• Absida şi transeptul au trei nave
• Având cinci nave, numărul mare de coloane şi arcele cu
bolţari alternati din marmură albă şi neagră amintesc de
interioarele moscheilor maure.
• Bogata decoraţie exterioară foloseşte marmure
multicolore şi numeroase elemente din bronz, actualmente
copii în urma distrugerii originalelor
Piazza dei Miracoli
ŞCOALA ITALIANĂ TOSCANĂ
ŞCOALA ITALIANĂ TOSCANĂ
 Școala siciliană
Sicilia prezintă un interesant mixt cultural, fiind ocupată
succesiv de Bizanț și Islam, iar din sec.XI devenind regat
normand.

Catedrala din Monreale, Sicilia (1174)

• Palatul episcopal şi construcţiile mănăstirii aflate pe latura
de sud a bisericii sunt de dimensiuni impresionante
• Se păstrează claustrul cu colone duble de marmură albă şi
biserica, cu faţade bogat decorate
• Biserica, de mari dimensiuni, prezintă o particularitate,
imbinând sistemul bazilical al navelor cu o tratare specială,
de influenţă bizantină, a zonei corului şi altarului, cu trei
abside semicirculare.
CATEDRALA DIN MONREALE (1174)
ŞCOALA ITALIANĂ SICILIANĂ
CATEDRALA DIN MONREALE (1174)
 Romanicul german
• Şi-a conturat de timpuriu un caracter propriu sub dinastia Ottoniană,
cu semnificative influenţe carolingiene (dinastia împăraţilor originari
din Saxonia care au domnit între 919 şi 1024 asupra Sfântului Imperiu
Romano-German)

Catedrala din Worms (1130-1181)

• Biserica este o bazilică cu navele în sistem legat.
• Bazilica are un transept şi două coruri (la est şi vest). Fiecare absidă
este flancată de două scări adăpostite de turnuri circulare
• Un turn central se ridică peste intersecţia navei cu transeptul
• Nava centrală este acoperită de o boltă cvadripartită cu nervuri şi
arce timpan, în timp ce colateralele sunt acoperite cu bolţi încrucişate
• Absida corului de vest este octogonală şi decorată cu rozete* cu
vitralii.
* Rozetă: Fereastră circulară de mari dimensiuni, decorată cu vitralii și folosită mult la
ornamentarea fațadelor catedralelor gotice (DEXonline).
ŞCOALA GERMANĂ