Sunteți pe pagina 1din 2

Artroza soldului (coxartroza)

Generalitati

Articulatia soldului la om indeplineste functii complexe, de suport a greutatii corporale, permitand in


acelasi timp, deplasarea corpului. Odata cu trecerea la statiunea bipeda, aceasta articulatie si-a
readaptat anatomia si fiziologia prin cresterea robustetei si a mobilitatii. In jurul acestei articulatii s-au
dezvoltat cei mai puternici muschi, pentru a asigura stabilitatea perfecta, contentia suprafetelor osoase
si mentinerea pozitiei verticale a corpului.
La formarea articulatiei soldului iau parte doua oase: coxalul (care impreuna cu sacrul formeaza bazinul)
si femurul (osul coapsei). Ele alcatuiesc articulatia soldului sau coxofemurala. Aceasta articulatie de tip
sinovial prezinta suprafete articulare, capsula, ligamente, sinovie, burelet marginal. In osul coxal exista o
cavitate (denumita cotiloida) in care patrunde capul femurului. Extremitatea superioara a femurului
prezinta un cap, capul femural si gatul sau colul, care leaga capul femural de corpul osului.
Colul femural nu continua directia corpului femural. Astfel intre gatul si corpul femurului se formeaza un
unghi deschis inauntru care in mod normal masoara 127-130 grade. Orice modificare in deschiderea
acestui unghi schimba raportul normal intre capul femural si cavitatea cotiloida a coxalului.
Cand unghiul femural devine mai mare de 130 grade, capul femural va fi deplasat in sus. Aceasta
deformare poarta numele coxa valga. Atunci cand unghiul se micsoreaza sub 127 grade, deformatia
poarta denumirea de coxa vara, iar capul femural va privi inauntru. Coxa vara si coxa valga sunt
deformatii care pot modifica radical mecanica articulatiei coxofemurale, marind solicitarea cartilajelor,
favorizand dezvoltarea artrozei. Asupra articulatiei coxofemurale actioneaza doua forte: greutatea
corpului si forta musculara. Pentru ca solicitarea asupra articulatiei soldului sa fie minima, cele doua
forte trebuie sa fie egale la acest nivel, ca si greutatea si contragreutatea ce se echilibreaza la nivelul
cutitului unei balante. Modificarea unghiului de inclinatie al colului femural produce un dezechilibru al
celor doua forte, fapt ce va mari solicitarea cartilajelor. Reorientarea capului femural, provocata de
modificarile unghiului de inclinatie, determina scaderea suprafetei portante (de sustinere), marind
substantial presiunea pe anumite zone ale cartilajului articular.
Observatiile clinice si examinarile histologice au dovedit ca presiunea exagerata si concentrata pe o zona
a suprafetei articulare provoaca modificari patologice caracteristice coxartrozei.

Cauze

Pentru simplificare, vom imparti in doua grupe cauzele care produc leziuni degenerative ale articulatiei
soldului; care provoaca artroza soldului: primare si secundare.
In grupul cauzelor primare cea mai importanta este produsa de involutia senescenta a cartilajului
articular. Aceasta forma poarta numele de artroza primara si se datoreaza alterarii anatomice care
reduce elasticitatea cartilajului, consecinta a tulburarilor in vasele care nutresc articulatia. Artrozele
secundare sunt mai frecvente si sunt provocate de modificari ale unghiului de inclinatie a colului femural
(coxa vara, coxa valga), de lunecari ale acestuia din cavitatea cotiloida (luxatie congenitala) care modifica
si suprafata portanta.
Alte cauze secundare care pot modifica unghiurile de inclinatie si suprafata portanta sunt: obezitatea,
fracturile de col femural, inegalitatea membrelor (scurtari, mersul schiopatand la indivizii cu genunchiul
incurbat, piciorul plat sau traumatisme (lovituri) directe pe articulatia soldului.

Care sunt semnele de debut ale artrozei soldului?


Primele semne sunt necaracteristice si se anunta vreme indelungata prin dureri in jurul articulatiei
soldului, iradiind la distanta de-a lungul coapsei sau la nivelul regiunii interne a genunchiului. Alteori
bolnavul are dureri la nivelul plicii inghinale sau in muschii fesieri.
Durerile iradiate de-a lungul coapsei si la nivelul regiunii interne a genunchiului sunt inselatoare
atribuindu-le fie unei nevralgii sciatice, fie unei artroze a genunchiului.
Concomitent cu primele dureri de avertisment, bolnavul observa aparitia dificultatii in mers, la urcatul
scarilor, pe teren accidentat sau la intrarea intr-un vehicul. Pentru evitarea dificultatii la urcatul scarilor,
bolnavul se serveste de membrul inferior sanatos pe care-l foloseste primul, tragand sau tarand dupa
aceea pe cel bolnav. Un alt semn care tradeaza dificultate in functionarea articulatiei soldului se observa
in momentul incaltarii. Datorita faptului ca bolnavul nu-si poate indoi coapsa, trunchiul se ajuta flexand
puternic genunchiul atunci cand trebuie sa incheie sireturile sau sa se incalte. Daca bolnavul se
autoexamineaza, constata ca nu poate indeparta sau apropia genunchii.
La aceste simptome se adauga redoarea (intepenirea) mai ales matinala sau dupa repaus prelungit,
dificultate comuna tuturor artrozelor. Progresiv, daca bolnavul nu consulta medicul (fapt des intalnit in
practica curenta), apar contractruri si apoi atrofii ale muschilor fesieri si ai coapsei, rezultat al pozitiei
vicioase si a reducerii miscarilor din articulatia soldului.
Examenele de laborator nu sunt semnificative, astfel viteza de sedimentare este normala, iar la
persoanele obeze intalnim cresterea valorilor colesterolului, a lipidelor si acidului uric sau a glicemiei.
Examenul radiografic al articulatiilor soldului evidentiaza la inceput ingrosari ale marginii cavitatii
cotiloide, largirea sau ingustarea unghiului colului femural etc.