Sunteți pe pagina 1din 2

Recuperarea medicala

Recuperarea (reabilitarea) medicală denumită şi "medicina a treia" pentru a sublinia legătura şi


continuitatea indisolubilă cu medicina profilactică şi terapeutică, este cea mai nouă formă de
asistenţă medicală, apărută şi dezvoltată după cel de-Al 2-lea Război Mondial. Deşi în toată lumea
au apărul centre medicale specializate în asistenţa de recuperare, deşi în multe ţări există o
specialitate medicală cu această denumire (inclusiv în România), se spune totuşi că recuperarea
medicală aparţine tuturor specialităţilor medicale în măsura în care patologia acestora determină
deficit funcţional şi handicap de mai mare sau mai mică importanţă.
Din punct de vedere practic, disputa a fost deja rezolvată, asistenţa de recuperare a unui mare
număr de pacienţi fiind preluată de serviciile de recuperare medicală şi fizioterapie.

Dar de fapt, ce este recuperarea (reabilitarea) medicală şi ce aduce nou în gândirea medicală?
Prin recuperare se inţelege lărgirea cadrului asistenţei medicale acordate pacientului prin includerea,
de către medic, în planul terapeutic şi a perioadei de convalescenţă, neglijată în trecut.
Obiectivul terapeutic, care era centrat pe vindecarea leziunii şi restaurarea anatomică a organului
sau segmentului lezat, se completează astăzi cu preocuparea pentru restaurarea funcţiei, pe care
natura nu o acordă spontan în cadrul unei convalescenţe pasive.
Recuperarea cunoaşte două etape: unul precoce, care începe odată cu debutul bolii, în care, pe
lângă tratamentul clasic, medicamentos, chirurgical, ortopedic etc., se introduce, ca adjuvant,
metodologia fizicală şi etapa de recuperare medicală (sau recuperare funcţională) propriu-zisă, în
care terapia fizicală trece pe primul plan. La sfârşitul acesteia, pacientul se va putea întoarce la
activitatea anterioară apreciindu-se că este recuperat din punct de vedere funcţional sau va necesita
o readaptare socioprofesională care presupune orientarea lui spre o nouă activitate sau profesie.

Tratamentul fizical utilizat în reabilitarea medicală reprezintă acea parte a terapiei ce foloseşte
factorii fizici, incluzând următoarele capitole (metode): hidroterapia, termoterapia, electroterapia,
masoterapia (masajul), kinetoterapia, ergoterapia, pneumatoterapia, terapia cu inhalaţii.
Care sunt afecţiunile ce beneficiază de reabilitare medicală?
În principal, 3 categorii de afecţiuni:
- Afecţiuni neurologice
• Hemi-, para-, tetra- plegii/pareze
• Paralizii/pareze de nervi periferici, polineuropatii etc.
• Boli degenerative ale SN: scleroza multiplă, scleroza laterală amiotrofică, leuconevraxita, boala
Charcot-Marie-Tooth, boala Friedreich, boala Kugelberg-Wellander etc.
- Afecţiuni reumatice:
• Artroze (coxartroze, gonartroze operate sau nu, spondilartroze etc.)
• Hernii de disc lombare, cervicale, lumbago, 1. sciatica
• Reumatisme inflamatoarii (spondilita anchiIozantă, poliartrita reumatoidă, spondilartrite
seronegative, artropatie psoriazică etc.)
• Reumatisme abarticulare: tendinite, bursite, fasciile, entezite, miozite, periartrite, fibromialgia etc.
• Alte: gut, condrocalcinoza, polimialgie reumatică, sclerodermie, poli- şi dermato- miozită etc.
- Afecţiuni ortopedice şi/sau posttraumatice:
• Fracturi, luxaţii, entorse, disjuncţii etc.
• Osteonecroze aseptice de cap femural, de cap humeral etc.
• Proteze şolduri, genunchi etc.
• Algoneurodistrofie
• Tulburări de statică vertebrală: scolioze, cifoze
• Osteoporoza
• Boala Paget
• Alte boli: osteite, spondilodiscite, hiperostoze, osteocondrodisplazii.
Pe lângă aceste boli, recuperarea medicală este necesară şi în:
• Infarct miocardic
• Boli vasculare (tulburări de circulaţie arterială sau venoasă)
• Boli degestive, renale, pulmonare, dermatologice, ginecologice etc.
În oricare din situaţiile de mai sus, tratamentul trebuie prescris de un medic specialist în reabilitare
medicală în urma unui consult şi, eventual, a unor investigaţii suplimentare (radiografii, rezonanţă
magnetică, computer tomograf şi/sau analize de laborator). Tratamentul recuperator se va efectua
fie în regim ambulatoriu, fie, în cazurile severe şi/sau nedeplasabile în regim de internare. Esenţial
este ca tratamentul fizical să fie precoce şi susţinut până la o complet[ recuperare, iar în cazurile
cronice să continuie zilnic la domiciliul bolnavului (cu sau fără ajutorul familiei sau/şi al unui personal
specializat: maseur, kinetoterapeul etc).
În multe din afecţiuni (majoritatea celor reumatice, ortopedice şi chiar neurologice), tratamentul
recuperator trebuie completat, pentru o cât mai bună reuşită, cu o cură balneară într-o staţiune de
profil.