Ai nostrii munti

Nu-n miez de zi, ci in grairi de soapte,

Facutu-s-au cu altii intelesi,
Sa ne despoaie, cei deloc alesi,
De cate’un munte-n fiecare noapte.

Luara-ntai de neam munte’al iubirii,

Apoi pe cel al bunacuviintei,
Un delusor lasat-au din cel al pocaintei,
Movile ici si colo, din al marturisirii.

In schimb, noi am primit din muntii lor,

Care in loc de miere si de lapte,
Zicand c-ar da, catand la fapte,
Ne-au dat de muntii nostri’un mare dor.

……………………………………….

De muntii de arama si de aur,

N-om plange’amarnic, ca sunt trecatori,
Varsa-vom lacrimi, ca din mii de nori,
Pentru-al credintei munte, urias tezaur.