Instalatii de canalizare

menajera

Conf.dr.ing. Daniela TEODORESCU

Curs 20

Schema generala de canalizare

 Instalatii interioare de canalizare
 menajera
 pluviala
 Tehnologica
 Retele exterioare de canalizare
 Sistem unitar
 Sistem separativ
 Statii de epurare
 Epurare primara
 Epurare secundara
 Epurare tertiara
 Emisar (rau, fluviu, mare etc)

1
 Schema generala Statie epurare

Definitii
 Epurare primară - epurarea apelor uzate printr-
un proces fizic şi/sau chimic, care implică
decantarea materiilor în suspensie sau prin alte
procedee, în care CBO5 al apelor uzate influente
este redus cu cel puţin 20%, iar materiile în
suspensie, cu cel puţin 50%
 Epurare secundară - epurarea apelor uzate
printr-un proces biologic cu decantare secundara
sau printr-un alt procedeu care permite
respectarea condiţiilor prevăzute în normele
tehnice ale Directivei 91/271/CEE privind epurarea
apelor uzate urbane
 Epurare corespunzatoare - epurarea apelor
uzate prin orice proces şi/sau sistem care, după
evacuarea apelor uzate, permite receptorilor să
întruneasca obiectivele relevante de calitate
prevăzute în normele tehnice şi în avizele şi
autorizaţiile de gospodărire a apelor în vigoare

2
Retele exterioare de canalizare

Racordarea instalatiilor interioare de

canalizare la reteaua exterioara

3
Sisteme de canalizare – principii de
functionare

 Sisteme de canalizare gravitationale

(majoritatea sistemelor)
 Sisteme de canalizare sub presiune
(e.g. evacuarea apelor din subsol)
 Sisteme de canalizare in vacuum
(e.g. instalatii interioare de
canalizare pluviala – sistem Geberit
(RO); retele ext. de canalizare cu
statii vacuum– nu in RO)

Legislatie

 Legislatie europeana
 DIRECTIVE
 Legislatie romaneasca
 Legi
 Normative
 standarde

4
 Directiva Cadru a Apei - 2000/60/EC

Termen - 2015

Legislatie europeana privind resursele de apa

 Primul val legislativ (1970)

 Primul Program european pentru protecţia mediului a fost
lansat în anul 1973,
 Urmeaza un set de reglementări privind calitatea apei,
respectiv Directiva apelor de suprafaţă, din 1975
 1980 - Directiva apei potabile
 Directiva privind calitatea apei în cursurile de apă pentru
peşti (1978)
 Directiva privind apele pentru crustacee (1979)
 Directiva privind calitatea apelor pentru scăldat/agrement
(1976)
 Directiva privind apele subterane (1980)
 Domeniul legislativ pentru valorile limită pentru emisii a
fost acoperit de Directiva substanţelor periculoase (1976)
 Directive secundare privind limitele diferitelor substanţe
individuale.

5
 Legislatie europeana privind resursele
de apa

 Un al doilea val legislativ a încercat să revizuiască şi să completeze

scăpările legislaţiei existente.
 Prin urmare, au fost lansate
 Directiva pentru epurarea apelor uzate orăşeneşti (1991)
 Directiva nitraţilor (1991)
 Directivele apei potabile şi a apei pentru scăldat (1994, 1995) – revizii
 Program de acţiune pentru apele subterane
 Directiva privind calitatea ecologică a apei (1994)
 Directiva IPPC – un sistem integrat legislativ privind prevenirea şi
controlul poluării apei (Integrated Pollution Prevention and Control
Directive, 1996)
 Prin urmare, în 1997, Comisia Europeană propune Directiva cadru
pentru apă – se aproba dupa 3 ani
 DIRECTIVA CADRU PENTRU APA = O nouă formulă managerială de
control al calităţii apei.

DIRECTIVA APELOR UZATE

ORĂŞENEŞTI (91/271/CEE)

 Această directivă se referă la protejarea

apelor de suprafaţă prin controlul evacuării
apelor uzate orăşeneşti şi industriale. Ca
regulă, pentru comunităţi cu populaţie care
depăşeşte 2000 de locuitori, sunt necesare
TREPTE DE EPURARE PRIMARĂ ŞI
SECUNDARĂ.
 Termenul limită pentru atingerea obiectivelor
acestei directive este 2005.

6
Termene implementare WFD in RO:

 România a obţinut termene pentru:

 Colectarea apelor uzate urbane după cum
urmează:
 până la 31 decembrie 2013, conformarea cu
directiva va fi realizată în aglomerări umane cu mai
puţin de 10.000 l.e.;
 până la 31 decembrie 2018, conformarea cu
directiva va fi realizată în aglomerări umane cu mai
puţin de 10.000 l.e;
 Epurarea apelor uzate urbane şi evacuarea
acestora:
 până la 31 decembrie 2015, conformarea cu
directiva va fi realizată în aglomerări umane cu mai
puţin de 10.000 l.e.;
 până la 31 decembrie 2018, conformarea cu
directiva va fi realizată în aglomerări umane cu mai
puţin de 10.000 l.e.

Termene implementare WFD in RO:

100
Grad realizare retele de canalizare (%
100 locuitori echivalenti)
Grad realizare a statiilor de epurare (%
locuitori echivalenti) 80,2 76,7

80 69,1
60,8 60,6

60 51,1 50,5

%
33,7
40

20

0
2002 2010 2013 2015 2018

7
Legislatie RO

 Legea nr. 310/28.06.2004 pentru modificarea şi

completarea Legii apelor nr. 107/1996
(M.O.nr.584/30.06.2004), la rândul ei modificată şi
completată de Legea 112/2006. Aceste legi transpun
prevederile Directivei Cadru privind Apa nr. 2000/60/CE.
 Hotărârea de Guvern nr. 352/2005 cuprinde:
 Anexa 1 – NTPA 011 “Norme tehnice privind colectarea şi
evacuarea apelor uzate orăşeneşti” prin care se transpun cerinţele
Directivei;
 Anexa la normele tehnice NTPA 011 – “Planul de acţiune
privind colectarea, epurarea şi evacuarea apelor uzate
orăşeneşti”, în care sunt stabilite, la modul general, acţiuni,
termene şi responsabilităţi pentru activităţile de implementare a
Directivei;
 Anexa 2 – NTPA 002 “Normativ privind condiţiile de
evacuare a apelor uzate în reţelele de canalizare ale
localităţilor şi direct în staţiile de epurare”;
 Anexa 3 – NTPA 001 “Normativ privind stabilirea limitelor
de încărcare cu poluanţi a apelor uzate industriale şi
orăşeneşti la evacuarea în receptori naturali”.

Starea sistemului de colectare ape

uzate

 Populaţia cu locuinte racordate

la sistemul de colectare a apelor
uzate
 Regiunile de dezvoltare regională cu
cele mai mari grade de conectare la
sisteme de colectare a apelor uzate
referitor la populaţia din regiune
sunt:
 Regiunea Bucureşti-Ilfov – 79,8%
 Regiunea de Vest – 46,0%
 Regiunea Centrală cu 45,0%.

8
9
10
 Indicatorii de apreciere a poluării apelor
uzate

 Indicatorii de apreciere a poluării

fizice a apelor uzate
 Indicatorii de apreciere a poluării
chimice a apelor uzate
 Indicatorii de apreciere a poluării
bacteriologice a apelor uzate
 Indicatorii de apreciere a
caracteristicilor radioactive ale
apelor uzate

Indicatorii de apreciere a poluării fizice

a apelor uzate

 Turbiditatea apelor uzate este dată de prezenţa în apele uzate, în

diverse stadii de dispersie, a substanţelor de natură organică
sau anorganică. Aprecierea gradului de turbiditate se face pe o
scară având ca etalon turbureala produsă de 1 mg caolin, sau silice,
într-un litru de apă distilată, conform STAS 6323.
De exemplu, pentru apa potabilă, conform STAS 1342, se admite un
grad maxim de turbiditate pe scara silice de 10o; turbiditatea apelor
uzate neepurate se situează în jurul valorii de 500o silice.
 Culoarea apelor este dată de diverse substanţe dizolvate, sau în
dispersii fine. Aprecierea culorii se face utilizând ca etalon culoarea
unei soluţii formată dintr-un miligram de clor platinat de potasiu şi
clorură de cobalt . Astfel este definit un grad de culoare. De
exemplu, pentru apele potabile, conform STAS 1342, gradul de
culoare maxim admis este de 30; culoarea apelor uzate neepurate
poate atinge 300-500 grade.
 Mirosul apelor uzate este datorat degajărilor de gaze dizolvate
(H2S; NH3 etc), vaporilor de substanţe volatile aflate în apele uzate,
respectiv mercaptan, produse petroliere şi datorită gazelor rezultate
din procesele de fermentare a unor substanţe organice.
 Temperatura apelor uzate se datorează proceselor de producţie de
unde acestea rezultă şi se măsoară în grade Celsius.

11
 Indicatorii de apreciere a poluării
chimice a apelor uzate

 CBO5 -Consumul biochimic de oxigen la 5 zile:- reprezintă un

indicator indirect de determinare a substanţelor de natură
organică, degradabile şi asimilabile de microorganisme.

Determinarea se face cu o probă de apă uzată în care se introduce

în anumite proporţii, în funcţie de încadrarea acestora, apa
saturată cu O2. După ce proba respectivă este ţinută într-un
incubator la t=20oC, timp de cinci zile, se determină oxigenul (O2)
care a mai rămas în apele uzate.Diferenţa între O2 iniţial şi O2
rezidual, reprezintă consumul de O2 al microorganismelor aflate în
apă.

Consumul biochimic de oxigen la cinci zile, reprezintă circa 70 %

din consumul total de oxigen necesar degradării întregii cantităţi
de substanţe organice în apa care are loc în 20 zile, CBO20.

Indicatorii de apreciere a poluării

chimice a apelor uzate
Consumul chimic de oxigen (CCO) - indicator indirect al cantităţii de
substanţe aflate în apele uzate.
Consumul chimic de oxigen permite aprecierea cantităţilor de substanţe
organice atât biodegradabile, cât şi nebiodegradabile, care pot fi oxidate
direct de oxigen, respectiv de distrugere a structurii acestora, prin
preluarea de către O2 a hidrogenului H din molecula de substanţă
organică.
Determinarea CCO se efectuează prin utilizarea bicromatului de potasiu
(K2Cr2O7), sau hipermanganatului de potasiu (MnO4K), care cedează
apelor uzate O2.
În practica curentă se preferă indicatorul CCO-Cr, care prezintă o mai
mare exactitate a aprecierii oxidării directe a substanţelor organice.

Carbonul organic total (COT) - Indicatorul respectiv reprezintă

cantitatea de substanţe organice din apele uzate, apreciată prin
cantitatea de carbon organic care intră în constituţia acestora. COT este
superior ca precizie în determinarea cantităţilor de substanţe organice din
apele uzate faţă de testul CCO. Cu toate acestea, testul COT este puţin
folosit în practica curentă, datorită atât costului ridicat al aparaturii de
laborator specifice, cât şi calificării superioare a personalului care poate
efectua testul respectiv.

12
Indicatorii de apreciere a poluării chimice a
apelor uzate
Indicatorii privind conţinutul de diverse substanţe din
apele uzate, ca metaloizi, metale grele, diverşi compuşi şi
gaze dizolvate (CO2, H2S, CH4, NH3) se determină prin
metode standardizate. Aceste determinări sunt absolut
necesare, atât pentru stabilirea gradului necesar de
eliminare a acestora în vederea aducerii apelor uzate la
limite impuse pentru protecţia mediului, cât şi pentru
stabilirea procedeului de reducere sau eliminare a lor.

Concentraţia ionilor de hidrogen (pH) este un indicator

al reacţiei apelor uzate, care pot fi alcaline, acide sau
neutre.

Proprietati bacteriologice

 Bacterii banale
 Bacili coli – contaminare cu ape
uzate menajere; insotesc bacilul
febrei tifoide
 Bacterii saprofite – contaminare cu
dejectii animale; semnaleaza bacilul
febrei tifoide
 Bacterii patogene – produc
imbolnavirea organismului

13
NTPA 002/2005 (RO)

Retele interioare de
canalizare

14
Retele interioare de
canalizare
 Retele interioare de
canalizare:
 Canalizare menajera
 Canalizare pluviala
(intotdeauna separat
de canalizarea
menajera si
tehnologica)
 Canalizare tehnologica

Schema instalatiei interioare de canalizare

menajera

15
Schema instalatiei interioare de
canalizare menajera

Sifoane ale obiectelor sanitare

16
Sifoane de pardoseala cu iesire verticala

Sifoane de pardoseala cu iesire laterala

17
Retele interioare de canalizare

Piese de curatire

18
Amplasarea pieselor de curatire intr-o
instalatie

Compensatoare de dilatatie

19
Regimul de curgere al apei prin
coloane de canalizare menajera

Regimul de curgere al apei prin

colectoare de canalizare menajera

20
Regimul de curgere al apei prin
coloane de canalizare menajera

Ventilarea principala a canalizarii

21
Ventilarea principala a canalizarii

Schema instalatiei interioare de

canalizare menajera

22
Solutii de ventilare a canalizarii

Solutii de ventilare a canalizarii

23
24
Solutii de ventilare a canalizarii

Solutii de ventilare a canalizarii

25
 Solutii de ventilare a canalizarii

Solutii de ventilare a canalizarii

26
Solutii de ventilare a canalizarii

Retele interioare de canalizare

Racordarea instalatiei interioare de canalizare menajera la reteaua

exterioara de canalizare pentru obiectele sanitare amplasate la subsol

27