Cum gestionăm corect emoţiile?

Obiective:

 Să identifice emoţiile pe care le simt în anumite situaţii;

 Să utilizeze strategii adecvate prin care să îşi exprime emoţiile;
 Să evidenţieze legăturile dintre acţiuni şi emoţii.

Resurse:
 Umane: 21 de copii
 Materiale: fişe de lucru, creioane, carioci
 Temporale: 50 minute

Desfăşurarea activităţii:
I. Elevii primesc fiecare câte o fişă de lucru pe care completează spaţiile libere, iar apoi
redau prin desen emoţia corespunzătoare fiecărui eveniment.

1. Când primesc o jucărie sunt………………………

2. Când se sparge un balon sunt…………………….

3. Când sunt învingător mă simt……………………

4. Când cineva îmi ia lucrurile fără să ceară voie sunt…………………..

5. Când iau o notă mică sunt………………………..

6. Când văd ceva neaşteptat sunt……………….......

7. Când ceva miroase urât simt……………………..

8. Când am greşit ceva sunt…………………………

9. Când mama sau tata mă ceartă mă simt…………………..

10. Când nu am cu cine să mă joc sunt………………

 Utilizând metoda Ciorchinelui se notează pe tablă emoţiile identificate prin
rezolvarea exerciţiului şi din discuţii se observă că atunci când un copil este pur şi simplu
fericit că primeşte o jucărie, un altul de aceeaşi vârstă poate fi trist, pentru că nu era
jucăria pe care şi-o dorea. Când se sparge un balon, majoritatea copiilor se sperie, în
principal fetele, dar altora li se pare chiar haios şi un mod bun de a-i speria pe cei din jur.
Când obţin o victorie şi devin câştigători, copiii sunt fericiţi pentru rezultat, însă
două dintre fete se gândesc dacă nu cumva cei care de această dată au fost mai slabi nu
sunt prea trişti. De asemenea, când cineva le ia lucrurile fără să le ceară voie, elevii devin
furioşi, mânioşi, nervoşi, aşa că au tendinţa de a reproşa persoanei în cauză fapta comisă.
Fiind la o vârstă fragedă, nu au bine dezvoltată capacitatea de empatie.
La itemul cu numărul cinci, “când iau o notă mică sunt…”, răspunsurile au fost
uimitor de variate. Unii elevi sunt supăraţi pentru că nu au fost atenţi sau nu au învăţat,
unii sunt furioşi pentru că nu le place situaţia şi ştiu că vor primi pedeapsă, alţii sunt
temători pentru că nu ştiu ce vor spune părinţii. Ideea de notă mică le creează stări de
panică unora, pe când alţii sunt mai relaxaţi ştiind că părinţii îi înţeleg şi încearcă să
identifice motivul pentru care nota nu a fost mai mare. Alţii sunt indiferenţi, pentru că
părinţii lor sunt mult prea ocupaţi şi nu au timp să se uite pe testele sau temele lor.
Când văd ceva la care nu se aşteaptă sunt uimiţi toţi elevii din clasa I. Spre
exemplu, un băiat a fost foarte uimit când mama şi-a schimbat culoarea părului, iar altul
atunci când părinţii l-au anunţat că mama va aduce pe lume încă un copil. Când ceva
miroase urât unii sunt dezgustaţi, alţii sunt în regulă, dar freamătă de curiozitate să
descopere de unde vine mirosul.
În momentul în care greşesc cu ceva, unii copii sunt trişti că îşi dezamăgesc
părinţii, alţii speriaţi că îi pot enerva pe părinţi, iar o altă parte simte indiferenţă, pentru
că nici celor din jur nu le pasă atunci când lor nu le convine ceva. Când mama sau tata îi
ceartă emoţiile care îi încearcă sunt cam aceleaşi ca şi în momentul când au greşit într-o
situaţie, cu menţiunea că aici a mai apărut şi ruşinea, ca emoţie simţită. O fetiţă simte
ruşine faţă de părinţi, dacă este certată, pentru că mama şi tata fac multe sacrificii ca ea să
aibă tot ce îşi doreşte şi mai ales ce are nevoie.
Ultimul item, “când nu am cu cine să mă joc sunt…”, a evidenţiat faptul că elevii
au personalităţi diferite, dar şi că mediul şi educaţia îşi pun amprenta în mod accentuat
asupra lor. O parte dintre elevi sunt trişti fiindcă nu le place să se joace singuri, o altă
parte se simt fericiţi, mai ales cei care au fraţi mai mici şi abia aşteaptă să fie singuri,
liniştiţi. Alţi elevi se simt anxioşi, pentru că au impresia că nu merită să aibă prieteni, mai
ales că uneori mai fac năzdrăvănii.
 II. Gândiţi-vă la o situaţie în care aţi fost furioşi şi la una în care aţi fost bucuroşi, iar apoi
răspundeţi la următoarele întrebări:

 Ce gânduri vă veneau în minte?

 Cum aţi reacţionat?
 Ți-ai exprimat emoţia sau nu?
 Te-a ajutat să exprimi emoţia, sau era mai bine dacă o păstrai pentru tine?

M.D ne-a povestit că a fost furios atunci când mama a pierdut neintenţionat papagalul
familiei. Se gândea numai că mama i-a dat drumul intenţionat, deşi ea susţinea că nu e
adevărat aşa ceva, însă mereu se plângea că numai ea îi dă mâncare şi are grijă de el, plus
de asta papagalul era şi foarte gălăgios.
El a reacţionat prin plâns şi furie la aflarea veştii, a spart vaza preferată a mamei şi a
fost pedepsit o săptămână, fără să primească dulciuri şi tableta. Da, şi-a exprimat emoţia
în mod agresiv. Consideră acum că era în regulă dacă o înţelegea pe mama, că a greşit, şi
chiar dacă ar fi plâns pentru pierderea lui Coco, nu trebuia să se răzbune pe vază şi pe
mama.

T.C a descris ca situaţie de bucurie momentul în care tata a anunţat că vor pleca în
vacanţă la mare. Îi venea în minte doar că se va distra, că va învăţa să înoate şi va mânca
multă îngheţată. Ca reacţie, a sărit prin casă de bucurie şi şi-a exprimat emoţiile, fericirea
şi nerăbdarea. A ajutat-o să îşi exprime emoţiile, nu era bine dacă le-ar fi păstrat doar
pentru sine,fiindcă nu îi mai molipsea pe cei din jur cu fericirea ei.

Elevii descriu situaţiile şi denumesc emoţiilor trăite, iar apoi le împart într-un tabel
desenat pe tablă, în emoţii pozitive/stimulative şi emoţii negative/inhibitoare