Raport : HTA Hipertensiunea arteriala

Realizat de studenta anului III din grupa S1703

Sirghi Maria
Profesor: Feghiu Maria
Hipertensiunea arterială (HTA), cunoscută de asemenea sub numele
de tensiune arterială crescută sau hipertensiune, este
o boală cronică caracterizată prin valori crescute ale presiunii arteriale a
sângelui. Valoarea ridicată face ca inima să pompeze într-un ritm mai
accelerat față de ritmul normal pentru a propulsa sângele în vasele
sangvine.

Presiunea arterială este de două tipuri: 

1.presiunea arterială sistolică (presiunea sângelui în artere în timpul
contacției mușchiului cardiac)
2.  presiunea arterială diastolică (presiunea sângelui în perioada de
relaxare a mușchiului cardiac).
Măsurarea presiunii în vasele de sânge sau în cavitățile inimii se poate
realiza fie prin metode directe, foarte rar și numai în anumite cazuri
deoarece necesită introducerea în vasele sanguine a unei sonde, fie, cel
mai frecvent, printr-o metodă indirectă, măsurând tensiunea
pereților arteriali cu ajutorul unui aparat numit tensiometru. În perioada de
repaus, presiunea arterială normală se încadrează între 100–140 mmHg în
cazul presiunii arteriale sistolice (limita superioară) și 60–90 mmHg în cazul
presiunii arteriale diastolice (limita inferioară). Presiunea arterială ridicată se
identifică cu valori persistente ale presiunii arteriale egale cu sau mai mari
de 140/90 mmHg.
Clasificare :
Hipertensiunea arterială este clasificată fie ca 
hipertensiune arterială primară (esențială) sau
 hipertensiune arterială secundară.
Circa 90–95% din cazuri fac parte din categoria „hipertensiunii arteriale
primare”, ceea ce înseamnă presiune arterială crescută fără a avea la bază
o cauză medicală evidentă.[3] Alte afecțiuni la nivelul rinichilor, arterelor,
inimii sau sistemului endocrin determină restul de 5–10% din cazuri
(hipertensiune arterială secundară).
Hipertensiunea arterială este un factor de risc major pentru cazurile de atac
de cord (infarct miocardic), insuficiență cardiacă, anevrisme ale arterelor
(de exemplu anevrism aortic), boală arterială periferică și este cauza bolilor
renale cronice. Chiar și o creștere moderată a valorilor tensiunii arteriale
este asociată cu o speranță de viață mai redusă. Modificarea obiceiurilor
alimentare și a stilului de viață pot aduce ameliorări, ținând sub control
presiunea arterială, și pot reduce riscurile asociate cu complicații ale stării
de sănătate. Cu toate acestea, tratamentul medicamentos este deseori
necesar pentru persoanele la care schimbarea stilului de viață nu are
efectul dorit sau este o condiție insuficientă.

Tensiune arterială Tensiune arterială

sistolică diastolică
Clasificare (JNC7)[4]

mmHg kPa mmHg kPa

Normală 90–119 12–15,9 60–79 8,0–10,5

Pre-hipertensiune arterială 120–139 16,0–18,5 80–89 10,7–11,9

Hipertensiune arterială în
140–159 18,7–21,2 90–99 12,0–13,2
stadiul I

Hipertensiune arterială în
≥160 ≥21,3 ≥100 ≥13,3
stadiul II

Hipertensiune arterială sistolică

≥140 ≥18,7 <90 <12,0
izolată
Adulți
În cazul persoanelor cu vârsta peste 18 ani, hipertensiunea arterială este definită ca
valoarea tensiunii arteriale sistolice și/sau diastolice, ce depășește în mod constant
valoarea acceptată ca fiind normală (în prezent 139 mmHg în cazul tensiunii arteriale
sistolice, 89 mmHg în cazul tensiunii arteriale diastolice. Când valorile sunt măsurate
prin monitorizare timp de 24 ore în condiții ambulatorii sau la domiciliu, limitele de reper
sunt mai mici (135 mmHg în cazul celei sistolice sau 85 mmHg în cazul celei diastolice).
Recent, în standardele internaționale pentru hipertensiunea arterială, s-au inclus și
categorii cu limite sub cele ce indică o stare hipertensivă pentru a indica existența unui
risc în cazul tensiunii arteriale mai ridicate încadrate în limitele normale. JNC7
(2003) folosește termenul de pre-hipertensiune pentru tensiunea arterială ce se
încadrează între 120–139 mmHg în cazul tensiunii sistolice și/sau 80–89 mmHg în cazul
tensiunii diastolice, în timp ce standardele ESH-ESC (2007)
și BHS IV (2004) utilizează clasificarea: optimă, normală și înaltă normală, pentru a
clasifica tensiunea arterială mai mică de 140 mmHg sistolică și 90 mmHg diastolică.
Hipertensiunea arterială este de asemenea clasificată în următoarele categorii:
JNC7 o diferențiază în hipertensiune arterială stadiul I, hipertensiune arterială stadiul
II și hipertensiune arterială sistolică izolată. Hipertensiunea arterială sistolică izolată
se referă la tensiunea arterială sistolică ridicată cu tensiune arterială diastolică normală,
care reprezintă forma cel mai frecvent întâlnită la persoanele vârstnice. Standardele
ESH-ESC (2007)[6] și BHS IV (2004),[7] definesc un al treilea stadiu (stadiul III) de
hipertensiune arterială în cazurile în care tensiunea arterială sistolică depășește
valoarea de 179 mmHg sau tensiunea arterială diastolică depășește 109 mmHg.
Hipertensiunea arterială este clasificată ca "rezistentă" atunci când tratamentul
medicamentos nu determină revenirea tensiunii arteriale la valorile normale.
Nou-născuți, copii și adolescenți
Hipertensiunea arterială în cazul nou-născuților este rară și se întâlnește la 0,2 - 3%
dintre nou-născuți. La un nou-născut sănătos măsurarea tensiunii arteriale nu face parte
din evaluările de rutină.] Hipertensiunea arterială este mai des întâlnită la nou-născuții
cu riscuri mai mari. Trebuie luați în considerare o serie de factori, ca vârsta gestațională,
vârsta după concepție, și greutatea la naștere atunci când se decide dacă tensiunea
arterială a nou-născutului este sau nu normală.
Hipertensiunea arterială poate interveni des la copii și adolescenți (2–9% în funcție de
vârstă, sex și etnie) și este asociată cu riscuri pe termen lung privind sănătatea. Se
recomandă măsurarea tensiunii arteriale la copiii de peste trei ani la fiecare control
medical sau acordarea de îngrijiri medicale de rutină. Înainte de diagnosticarea unui
copil ca fiind hipertensiv, tensiunea arterială crescută trebuie confirmată în rânduri
repetate în cadrul vizitelor medicale. Tensiunea arterială crește odată cu vârsta în
perioada copilăriei iar la copii hipertensiunea este definită printr-o medie a tensiunii
sistolice sau diastolice a trei sau mai multe măsurări ca fiind egală cu sau depășind cu
95 de procente nivelul corespunzător pentru sexul, vârsta și înălțimea copilului. La copii,
pre-hipertensiunea se definește ca tensiune arterială sistolică sau diastolică care în
medie este egală cu sau mai mare de 90 procente, dar fără a depăși 95 de procente. În
cazul adolescenților se propune diagnosticul și clasificarea hipertensiunii arteriale în
baza criteriilor folosite pentru adulți.
Semne și simptome
Hipertensiunea arterială este rareori simptomatică și este, de obicei, depistată în
cursul examenelor medicale sau când se solicită îngrijiri medicale pentru o problemă de
sănătate neînrudită. Unele persoane cu tensiune arterială crescută se plâng de dureri
de cap (în special în zona cefei și în cursul dimineții), precum și
de amețeli, vertij, acufene (zgomot sau vâjâit în urechi), tulburări de vedere
sau episoade de leșin
La un examen fizic, hipertensiunea arterială poate fi suspectată atunci când se
detectează prezența retinopatiei hipertensive la examinarea fundului de ochi în partea
posterioară a ochiului prin oftalmoscopie. În mod tradițional, modificările serioase ale
retinopatiei hipertensive se clasifică în gradele I–IV, deși stadiile mai ușoare se pot
diferenția cu dificultate. Rezultatele oftalmoscopiei pot indica și durata stării hipertensive
a persoanelor.

Hipertensiune arterială secundară

Anumite semne și simptome adiționale pot sugera hipertensiunea arterială secundară,
adică hipertensiune arterială ce are la bază o cauză identificabilă precum insuficiența
renală sau o afecțiune endocrină. Obezitatea, de exemplu, în zona pectorală și a
abdomenului, intoleranța la glucoză, faciesul pletoric, „ceafă de bizon”,
și striațiile purpurii sugerează sindromul Cushing. Afecțiunile
tiroidiene și acromegalia pot fi, de asemenea, cauze ale hipertensiunii arteriale,
prezentând simptome și semne caracteristice. Zgomotele abdominale pot indica stenoza
arterei renale (îngustarea arterei ce irigă rinichii). O tensiune arterială micșorată la
nivelul membrelor inferioare sau pulsația arterei femurale întârziate sau absente pot
indica coarctație de aortă (îngustarea aortei la mică distanță de inimă). Hipertensiunea
arterială cu manifestări intense ca dureri de cap, palpitații, palori și transpirație
sugerează posibilitatea feocromocitomului.
Criza hipertensivă
Tensiunea arterială extrem de ridicată (egală cu sau mai mare de tensiunea sistolică de
180 sau diastolică de 110, definită uneori ca hipertensiune malignă sau accelerată) este
denumită uneori „criză hipertensivă.” Tensiunea arterială ce depășește aceste nivele
este un indiciu al unor complicații cu risc înalt. Persoanele cu tensiunea arterială ce se
încadrează în această categorie pot fi asimptomatici dar sunt mai predispuși migrenelor
(22% din cazuri) și amețelilor comparativ cu populația generală. Printre alte simptome
ale crizei hipertensive se numără deteriorarea vederii sau dispneea cauzată de
insuficiența cardiacă sau o stare generală de indispoziție din cauza insuficienței
renale. Majoritatea persoanelor ce suferă crize hipertensive au, de regulă, tensiune
arterială crescută, dar mărirea bruscă se datorează altor factori declanșatori.
O „stare hipertensivă de urgență”, anterior denumită „hipertensiune arterială malignă”,
intervine atunci când există dovezi că unul sau mai multe organe sunt direct afectate ca
rezultat al tensiunii arteriale extrem de ridicate. Printre acestea se numără encefalopatia
hipertensivă, cauzată de tumefierea si malfuncția creierului și caracterizată prin dureri de
cap și un nivel de cunoștință alterat (confuzie sau moleșeală). Edemul papilar retinian
sau hemoragia și exsudatul fundului de ochi sunt alte semne ale afectării directe de
organe. Durerile în piept pot indica afectarea mușchiului inimii (ce poate duce la infarct
miocardic) sau uneori disecție aortică, separarea straturilor peretelui aortei. Respirația
grea, tusea și expectorații cu sânge sunt semne caracteristice ale edemului pulmonar.
Aceasta reprezintă umflarea țesutului plămânilor cauzată de insuficiența ventriculului
stâng, incapacitatea ventriculului stâng al inimii de a pompa sângele dinspre plămâni
înspre sistemul arterial. Poate interveni și deteriorarea rapidă a funcției rinichilor
(afecțiune acută a rinichilor) precum și anemia microangiopatică hemolitică (distrugerea
celulelor sangvine). În astfel de situații, reducerea rapidă a tensiunii arteriale este
necesară pentru a opri continuarea deteriorării organului. În contrast, nu există dovezi
că tensiunea arterială trebuie scăzută rapid în cazul stărilor hipertensive de urgență,
când nu sunt prezente dovezi de deteriorare directă a organelor. Reducerea prea
agresivă a tensiunii arteriale nu este lipsită de riscuri. În starea hipertensivă de urgență
este recomandată reducerea treptată a tensiunii arteriale în cursul a 24 până la 48 de
ore prin administrarea de medicamente.
Sarcina
Hipertensiunea arterială apare în aproximativ 8–10% din sarcini. Cele mai multe femei
cu hipertensiune arterială în sarcină au hipertensiune arterială primară preexistentă.
Tensiunea arterială mare în sarcină poate fi un prim semn de preeclampsie, o stare
gravă manifestată în partea a doua a sarcinii și în ultimele săptămâni dinaintea nașterii.
[13]
 Diagnosticul de preeclampsie presupune o tensiune arterială crescută și prezența
proteinelor în urină. Preeclampsia apare în 5% din sarcini și este responsabilă de 16%
din toate cazurile de deces matern la nivel global. Preeclampsia dublează, de
asemenea, riscul de deces al copilului. În mod normal, nu există simptome de
preeclampsie și aceasta este detectată la controalele de rutină. La apariția simptomelor
de preeclampsie, cele mai frecvente sunt durerile de cap, tulburările de vedere (adesea
"fulgere"), vomă, durere epigastrică și edem (umflare). Preeclampsia poate uneori să
evolueze într-o stare care pune viața în pericol, denumită eclampsie. Eclampsia este
o urgență hipertensivă și are mai multe complicații grave. Aceste complicații includ
pierderea vederii, edem cerebral convulsii tonico-clonice sau convulsii, insuficiență
renală, edem pulmonar și coagulare intravasculară diseminată (o tulburare de
coagulare).
Sugari și copi
Creșterea necorespunzătoare, convulsiile, iritabilitatea, pierderea energiei și sindromul
de detresă respiratorie a sugarului/ dificultățile de respirație pot fi asociate cu
hipertensiunea arterială la nou-născuți și la sugari. La copiii mai mari, hipertensiunea
poate cauza dureri de cap, iritabilitate inexplicabilă, oboseală, dezvoltare
necorespunzătoare, vedere încețoșată, sângerări nazale și pareză facială.
Etiopatogenia
Majoritatea autorilor acceptă astăzi concepția nervistă, potrivit căreia predispoziția ereditară este de
natură neurogenă , legată de o anumită structură a personalității și de o anumită modalitate de
răspuns la situații de stres , durere , frică , supărare. Boala esențial nervoasă, produsă de o tulburare
în activitatea centrilor nervoși superiori. Diferiți factori , excitanți din sfera psiho-emoțională,
acționând pe fonul predispoziției ereditare, duc la apariția unor focare de excitație permanentă la
nivelul scoarței cerebrale, determinând secundar o vasoconstricție arterială. În lanțul patogenic al
hipertensiunii mai intervin tot prin intermediul scoarței- sistemul endocrin și rinichiul.
Factorii predispozanți:
• Obezitatea
• Trauma cranio-cerebrală
• Stresurile
• Dezbalansul endocrin (climaxul)
• Abuzul excesiv de sare de bucătărie și lichide
• Lucru nocturn
• Consumul alcoolului , a ceaiului negru și cafelei tare
• Ereditatea agravată
• Lucru cu factorii dăunători

Modificările fundamentale locale care stau la baza hipertensiunii arteriale sunt vasoconstricția
arterială și creșterea conținutului peretelui arteriolar în apă și sare. Mai târziu apar leziuni organice și
ateroscleroza , care grăbesc evoluția și întunecă prognosticul prin complicații.
Ereditatea: în majoritatea cazurilor nivelul TA este determinat de interactiunea unor defecte genetice
cu factorii mediului ambiant. Contributia factorului genetic variaza de la 25 pâna la 65%. Exista forme
mostenite în mod monogen.
Incidenta/Prevalenta:
HTA esentiala 82 - 95,3 %;
HTA cauzata de boli renale cronice 2,4 - 5,6%;
HTA renovasculara 0,2 - 4,0%;
HTA cauzata de coarctatia de aorta 0,l - l,0 %;
HTA cauzata de aldosteronism primar 0,1 -0,5%;
HTA cauzata de sindromul Cushing 0,l - 0,2%;
HTA cauzata de feocromocitom 0,l - 0,2%;
HTA cauzata de folosirea contraceptivelor orale 0,2-1,0%.

Predominantă de vârsta: se constata sporirea incidentei cu 5% la fiecare interval de 10 ani de vârsta

cu exceptia grupului 65-74 ani.
Predominantă de sex: sub vârsta de 65 ani B>F; în intervalul 65-74 ani B<F.

Tabloul clinic
Simptome - clasic se deosebesc 3 stadii:

Stadiul prehipentensiv poate fi afirmat pe baza ascendenței ereditare hipertensive, apariția unor
puseuri tensionale trecătoare și a unor teste care stabilesc creșterea normală a T.A. , comparativ cu
normalul. Cel mai cunoscut e testul presor la rece , care e pozitiv când , introducând mâna în apă la
40 C , valorile T.A. cresc cu 40 mm/Hg.
Stadiul de hipertensiune intermitentă- caracterizată prin perioade de hipertensiune, fără alte semne
clinice, alternând cu perioade normale.
Stadiul de hipertensiune permanentă: în peste90% din cazuri, hipertensiunea arterială e depistată în
acest stadiu. După manifestări se deosebesc:
Forma benignă , care evoluează progresiv și se caracterizează prin:
- Semne care apar la exmenul arterelor, arterelor sinuoase și rigide, plus bine bătut.
- Semne de fragilitate capilară; diverse manifestări hemoragice(epistaxis, metroragii, uneori
hematemeze , hemoragii retiniene etc.)
- Semne cerebrale : cefalee occipitală ;de obicei dimineața, la trezire, amețeli, oboseală, astenie ,
insomnie , tulburări de memorie și concentrare, modificări de caracter, tulburări de vedere „musculițe
în fața ochilor” cefalee cu caracter pulsatil .
- Furnicături la nivelul extremităților , amețeli senzație de „deget mort”
- Examenul inimii relevă subiectiv palpitații, dureri precordiale, dispnee, obiectiv hipertrofia
ventricolului stîng.
Forma malignă, are o evoluție rapidă și o mortalitate ridicată. Valorile tensionale sunt mari în special
cea diastolică (mai mult de 130 mm/Hg) Rezistentă la tratament. Starea generală e gravă (astenie,
slăbire, paloare, cefalee intensă, fundul de ochi este afectat și precoce alterat) complicațiile apar de
timpuriu , în special insuficiența renală progresivă și ireductibilă.

Diagnostic - Examenul clinic

Diagnosticul initial se stabileste în baza înregistrarii valorilor tensionale sporite luate de 2 ori în
conditii standard în timpul a cel putin trei vizite succesive
Anamneza se axeaza pe:
- evidentierea factorilor de risc modificabili (excesul ponderal, consumul salin, colesterolul, nivelul
activitatii fizice, stresorii psihosociali, consumul de alcool si fumatul);
- determinarea consumului de medicamente ce pot influenta TA (contraceptive orale, steroide,
preparate antiinflamatorii nesteroidiene, decongestante nazale, antidepresante sau inhibitori ai
MAO);
- evidentierea antecedentelor eredocolaterale de HTA, de boli cardiovasculare, ccrebrovasculare,
diabet zaharat;
- evidentierea simptomelor si semnelor de afectare a organelor tinta;
- evidentierea simptomelor sugestive pentru HTA secundara;
Examenul obiectiv va evidenția:
- edeme periferice;
- semne de insuficiență circulatorie;
- obezitate;
- exterior cusingoid;
- tiromegalie sau noduli în glanda tiroida;
- tahicardie;
- diferenta TA (> 10 mm Hg) la mâini;
- scaderea subita a TA dupa 2 min de ortostatism;
- cardiomegalie;
- sufluri, galopul, aritmii cardiace;
- sufluri pe arterele carotide;
- sufluri în proiectia aortei abdominale si formatiuni de volum în cavitatea abdominala;
- scaderea sau diminuarea pulsatiilor pe arterele periferice (radiale/femorale)
- anevrisme;
- deficite neurologice;
-îngustarea arterelor, dilatarea venelor, papiloedemul, hemoragii sau exudate pe fundul ocular.
Investigatii instrumentale - ECG; ECO-CG; dopplerografia vaselor magistrale
Diagnosticul diferential se face între HTA esentiala, pseudo-hipertensiunea arteriala si formele
secundare de HTA în:
- Afectiuni ale parenchimului renal;
- Afecțiuni renovasculare;
- Aldosteronism primar;
- Sindromul Cushing;
- Feocromocitom;
- Insuficienta valvei aortice;
- Coarctatia de aorta;
- Folosirea contraceptivelor orale;
- Hipertiroidism.

Evoluție și complicații

Boala durează ani sau chiar zeci de ani. Complicațiile depind de forma clinică- benignă sau malignă.
În forma malignă, evoluția este foarte rapidă, etapele bolii fiind parcurse în 1-3 ani. În hipertensiunea
benignă complicațiile se datorează aterosclerozei, cele mai frecvente fiind tromboza cerebrală și
infarctul miocardic. În cea malignă domină degradarea arteriolară. Aici se întâlnesc frecvent
encefalopatia hipertensivă, hemoragia cerebrală, insuficiența cardiacă și insuficiența renală.

Prognosticul

Depinde de forma clinică, de ereditate, de nivelul tensiunii diastolice bazale , de vârstă(tinerii fac
norme mai grave), de4 respectarea tratamentului, de modul de viață recomandat și de apariția
complicațiilor.
Prognosticul este favorabil în primul stadiu de boală , fiind mai rezervat în stadiul al doilea și mai ales
al treilea. Moartea se datorează îndeosebi complicațiilor cardiace , cerebrale și renale. Sub influența
tratamentului actual prognosticu s-a îmbunătățit.
Tratamentul medicamentos

• Antagoniștii de Ca
- Normodipin
- Amlodipin
- Diltiazem
•  adrenoblocante
- Metaprolol
- Atenolol
• Inhibitorii enzimei de conversie
- Berlipril
- Biroton
- Enalapril
- Lapril
• Diuretice
- Hipotiazid
- Veroșpiron
- Lazix
• Dezagregante
- Aspirin
- Ticlid
- Varparin
• Anticoagulante
- Heparină
- Fraxiparină
- Calciparină
• Metabolice
- Neoton
- Cocarboxilaza
- Riboxin
• Sedative
- Xanax
- Diazepam
- Valeriană

Asistența de urgență:
- Calmarea pacientului
- Sublingual nitroglicerină
- Sulfat de magneziu 24 %- 15 ml i/v
- Sol. Furosemid 1%-4ml i/v
- Sol Pentamină 5%- 0.5ml dizolvat cu sol. fiziologică până la 10 ml (sub controlul T.A.)
- Atenolol 20-50 mg. peros sau dibazol 1%- 6ml i/v.
- Papaverină 2%- 4ml i/m.
Educatia pacientului, informarea despre:
- ce este tensiunea arteriala;
- ce înseamna valorile tensionale;
- factorii ce influenteaza tensiunea arteriala;
- cum hipertensiunea afecteaza sanatatea;
- modificarea stilului de viata;
- reducerea masei corporale;
- reducerea consumului de sare;
- evitarea abuzului etilic;
- activitate fizica adecvata;
- a recomanda reducerea factorilor de risc cardiovascular (fumatul, hiperlipidemia, diabetul).
- informarea despre terapia farmacologica;
- a sublinia importanta modificarii stilului de viata;
- a furniza informatia despre medicamentele folosite sau propuse, inclusiv si despre reactiile adverse
posibile;
- a informa pacientul când trebuie sa se adreseze imediat medicului;
- conduita continua;
- a sublinia necesitatea supravegherii medicale sistematice;
- a stabili scopuri realiste de parteneriat cu pacientul.
A repeta mesajele educationale la fiecare vizita a pacientului

Profilaxie - dieta cu limitarea NaCl pâna la 200 mEq/zi, exercitii fizice dozate de 3-5 ori în saptamâna
30- 45 min la aer cu viteza moderata, micsorarea masei corpului, reducerea stresului, abandonarea
fumatului, micsorarea sau abandonarea consumului de alcool, tratamentul medicamentos îndelungat
(în scopul prevenirii complicatiilor HTA)