UNIVERSITATEA DE STAT ,,DIMITRIE CANTEMIR,,

CATEDRA ȘTIINȚE BIOLOGICE ȘI GEONOMICEÂ

FACULTATEA BIOLOGIE MOLECULARĂ

Ovogeneza

Chiriac Valeria

Profesor: Vrabie Valeria

Chișinău 2020
1. Structura ovarului
2. Ovogeneza (etapele ovogenezei)
3. Structura oocitului
1. Înmulţirea celuleor primare la mamifere se realizează
pe cale mitotică în perioada embrionară, ceea ce duce la
sporirea considerabilă a numărului de celule, numite
oogonii. În ovarul matur al mamiferelor înmulţirea
oogoniilor nu are loc. De aceea considerăm greşită
concepţia unor autori, care afi rmă că oogoniile se
înmulţesc. La toate animalele nevertebrate şi cele
vertebrate, cu excepţia mamiferelor, oogeneza începe
cu dividerea mitotică a celulelor epiteliului germinativ al
ovarului şi nu al oogoniilor. La aceste animale oogeneza
se repetă de fi ecare dată când soseşte momentul
reproducerii, adică oogeneza poartă un caracter
sezonier. La mamiferele adulte oogeneza de fi ecare
dată (odată în lună) începe nu cu perioada de înmulţire,
dar cu a doua, numită perioadă de creştere.
 2. Creşterea oogoniilor, care sunt celule mici şi
sărace în citoplasmă şi incluziuni celulare, este
legată de acumularea cantităţilor mari de
ribosomi şi vitelină necesare pentru viitorul
embrion. Deosebim două forme de creştere a
oocitului de ordinul întâi: lentă şi rapidă. .
Creşterea lentă, numită citoplasmatică sau
previtelogenă, se realizează pe seama oocitului şi
se caracterizează prin sinteza acidului ribonucleic
(ARN). Citoplasma de asemena creşte, devine
bazofi lă, în ea se formează organitele celulare:
mitocondriile, reticulul endoplasmatic, aparatul
Golgi, apar picături de grăsime. Se formează
ribosomii necesari pentru sinteza proteinelor.
 Creşterea rapidă a oocitului de ordinul I numită
vitelogenă este însoţită mai întâti de toate de
vacuolizarea citoplasmei, apoi de sinteza
vitelinei. La început apar vacuolele mărunte în
jurul nucleului, formând mai multe straturi.
Treptat ele cresc în dimensiuni şi se deplasează
spre periferia oocitului localizându-se sub
membrana lui primară. După aceasta are loc
sinteza vitelinei. La diverse animale
vitelogeneza decurge în mod diferit şi depinde
de modul de nutriţie a oocitului. Însă în
principiu există două mijloace de acumulare a
vitelinei: 1 – endogenă (sitnteza vitelinei are loc
în oocit) şi 2 – exogenă (sinteza vitelinei are loc
în afară oocitului).
 Nutriţia solitară  Nutriţia foliculară
înseamnă că oocitul înseamnă că oocitul
se alimentează de este îndenstulat cu
sine stătător – prin substanţe nutritive
osmoză. de către celulele
specializate numite
trofocite.
 Celulele foliculare formează în jurul oocitului
un strat compact care pe măsura creşterii
oocitului devine pluristratificat. Astfel de
structură este caracteristică pentru
vertebratele superioare la care se formează
foliculul Graaf cu o cavitate la început mică,
apoi mai mare şi plină cu lichid folicular.
 3. Perioada maturizării oocitelor are loc după
eliminarea lor din ovar şi se compune din două
diviziuni succesive, numite prima şi a doua
segmentare a maturizării, ca rezultat al cărora
are loc reducerea numărului de cromozomi în
jumătate, ceea ce duce la transformarea lor din
diploide în haploide. În perioada maturizării se
divide numai nucleul oocitului de ordinul I, în
timp ce citoplasma nu suferă schimbări.
Diviziunea reducţională a clulelor sexuale poartă
denumirea de meioză.
 Oocitul este o celulă sexuală specializată care
are capacitatea de a da naștere organismelor
noi.Celulele țesuturilor luate aparte de
obicei,nu pot rezista mult timp extracorporal
in comparație cu celulele sexuale care sunt
viabile în afara organismelor si pot da nastere
organismelor noi atit în urma fecundării cât și
pe cale parteogenetică
  1-nucleul oocitului
 2-citoplasma
 3-membrana
oocitului(oolema)
 4-zona lucid
 5-celulele foliculare ce
formează membrana
secundară a oocitului
 6-microvilozitățile
oocitului și celulelor
foliculare care formează
zona radiată
 În interiorul oocitului, în jurul nucleului, se
formează o dungă sclipitoare, numită zona
lucidă, importanţa biologică a căreia nu este
cunoscută.
 Spre deosebire de celulele somatice, oocitul
animalelor conţine incluziuni proteice
specifice – vitelina. Cantitatea de vitelină
diferă la diverse animale, iar la unele poate
lipsi complet. În funcţie de cantitatea de
vitelină, dimensiunile oocitelor sunt diferite.
 Oocitele posedă o anumită polaritate. Prin
analogie cu globul pământesc, care are polul
nord şi polul sud, oocitul are polul animal şi
polul vegetal. Linia imaginară, care uneşte
aceşti doi poli, se numeşte axa animalo-
vegetativă. Linia orizontală perpendiculară pe
axa animalo-vegetativă la mijlocul oocitului
formează ecuatorul lui. Polaritatea oocitului
se manifestă prin repartizarea neuniformă a
organitelor celulare şi a vitelinei, cantitatea
căreia creşte de la polul animal spre cel
vegetativ. În unele cazuri polul animal şi cel
vegetativ se deosebesc după gradul de
pigmentare.
SPECIE DIMENSIUNE
Viermii plaţi, inelaţi, moluşte, 15-150μ
echinodermate
Ovulul şoarecelui mai mic de 60 μ
Primate, bovinelor, elefantului, 135 μ
balenelor
Vertebratele acvatice 1,2 mm-3-4 mm
Rechin 22 cm
Reptile 2-2,5cm(șopârlă)-12-
14cm(anaconda)
La păsări dimensiunile ovulelor depind de mărimea individului