Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Gruia Lui Novac
Gruia Lui Novac
La cerdacu
Lui Novacu,
Dar Gruiţă,
Novaciţă,
Nebăut şi nemâncat?
Gruia pe el se suia,
În birtu-mpăratului,
La Aniţa
Birtăşiţa.
Birtăşiţă,
Aniţa, dac-auzea,
Şi Aniţa,
Birtăşiţa,
Oaspeţii mei,
Şi Aniţa,
Birtăşiţa,
Deasupra oraşului,
La curtea-mpăratului
– Înălţate împărate,
Nimerit-au, nimerit,
Birtăşiţă,
Mustăţile-i, ca la rac,
Împăratul auzind
Puterile îi pierea,
Faţa i se-ngălbenea,
Începu a tremura
Birtăşiţă,
Rogu-te pe Dumnezeu
Bată-mi-l-ar Dumnezeu
Dar, Aniţă,
Birtăşiţă,
Aniţa, dac-auzea,
Acasă ea alerga
Birtăşiţă,
Iar Aniţă,
Birtăşiţă,
Iar Aniţă,
Birtăşiţă,
Ferestrele deschidea,
Turcii-ncet s-apropiau
La el mi se repezea,
Ş-apoi ei pe el îl lua
Pân-de-zile-i se ura.
Ţină-mi-te Dumnezeu!
Aripile întindea,
Aripile întindea,
Furcile îi pregătesc.
Şi-mbrăca călugăreşti.
Armele şi le-ascundea,
Murgul îl încăleca
Turcilor, voinicilor!
Auzit-am, auzit,
Bate-mi-l-ar Dumnezeu!
Turcilor că le zicea
Pozonarele-şi vărsa,
Lăcatele le rupea
Se-nvârtea şi se codea
Urechile îi tăia,
Dumnezeu să vă trăiască!