Funcții

Se consideră că ficatul este cea mai complexă uzină a organismului, ficatul uman având peste 500 de
funcții, indispensabile vieții normale. Aceste funcții sunt atât de complexe, încât nu există o mașină care
să poată înlocui ficatul, în primul rând datorită numeroaselor funcții de sinteză a unor substanțe
indispensabile vieții, și apoi datorită rolului său de detoxifiere.

Funcție metabolică

Sinteza colesterolului, fosfolipidelor, lipoproteinelor și a lipidelor;

Participă în metabolismul glucidelor și proteinelor;

Sinteza unor elemente ale sângelui, precum albuminele, globulinele, și antitrombina;

Funcție secretorie

Producerea bilei;

Funcție imunizantă

Neutralizarea corpurilor externi din organism, în special a toxinelor, jucând astfel un rol important în
imunitatea corpului;

Funcție excretorie

Descompune hemoglobina;

Alte funcții

Depozitează numeroase vitamine, precum vitamina A și vitamina B12, precum și o serie de

microelemente esențiale.

Rol în sinteza unor factori care fac sângele coagulabil;

Sinteza și inactivarea unor hormoni.

Insuficiență hepatică

Imposibilitatea desfășurării acestor funcții face ca persoana respectivă să aibă simptome importante
care îi împiedică activitatea.

Simptomele și modificările analizelor hepatice datorate lipsei funcțiilor ficatului poartă numele de
insuficiență hepatică, cele mai frecvente simptome fiind:
Scăderea poftei de mâncare;

Scăderea în greutate (prin proasta procesare în fact a nutrientilor);

Uneori greață, gust amar (rar);

Icterul (prin trecerea bilirubinei din sânge în piele);

Urină colorată în exces, spre portocaliu (prin bilirubină în exces);

Scaunul mai decolorat, uneori alb ca chitul (datorită lipsei de producere a bilirubinei);

Oboseală extrema (ficatul stochează glicogen, rezerva de energie a organismului) ce poate merge până
la comă;

Sângerări mucoase și cutanate (prin lipsa de sinteză a protrombinei și fibrinogenului și scăderea

trombocitelor);

Vânătăi pe piele la lovituri minime;

Edeme, eventual ascita cu mărirea abdemenului (prin scăderea sintezei hepatice a albuminei);

Tulburări ale somnului (somnolență ziua cu insomnie noaptea) – prin intoxicația cu substanțele ne-
metabolizate de ficatul bolnav.

Ficatul omului

Ficatul omului este un organ de culoarea roșie-închisă, ce cântărește 1,5 – 2 kg, fiind cel mai greu organ
al corpului uman. Acesta este situat în dreapta abdomenului sub coaste, care il protejeaza de
traumatisme. El filtreaza in primul rand sangele care vine din organele tubului digestiv, acesta fiind locul
principal de intrare a toxicelor in organism, dar de fapt ficatul fitreaza tot sangele din organism, retinand
si metabolizand substantele daunatoare organismului

Boli ale ficatului

Pentru că ficatul este un fel de filtru pentru sângele din organism, în el se opresc foarte multe substanțe
care îl pot îmbolnăvi.

Cele mai frecvente boli ale ficatului sunt următoarele:

Ciroză hepatică de cauza virală, alcoolica, toxică, biliara sau autoimună;

Hepatita A acută;

Hepatita B acută sau cronica;

Hepatita C acută sau cronica;

Maladia lui Wilson, apare prin lipsa eliminării cuprului din organism, acesta stocându-se în ficat și
împiedicându-i funcția;

Cancerul ficatului;

Icterul mecanic;

Boli ale cailor biliare;

Boli genetice de stocare;

Regenerarea

Ficatul, ca si alte organe(piele, osul, muschii, stomacul, etc) este capabil să se regenereze, sa se vindece.

Capacitatea de regenerare a ficatului este cunoscuta, dar desi este extraordinara,rezultatele regenerarii
sunt limitate – o zona de tesut hepatic distrusa si regenerata nu functioneaza la fel ca un ficat care nu a
fost imbolnavit, cu alte cuvinte vindecarea se produce cu sechele, asa cum repararea unei rani pe piele
sau a unui os rupt, nu face ca pielea sau osul respectiv sa fie noi.

Fata de alte organe, ficatul are o rezerva functionale extrem de mare - se considera ca, daca dupa
distrugere prin toxine sau extirpare chirurgicala mai ramane 25% din tesutul hepatic, aceasta cantitate
este suficienta pentru regenerarea completa a ficatului.In cazul transplantului de ficat de exemplu,
persoana care doneaza ficat ramane doar cu cca 30 % din organ (se recolteaza tot lobul drept). FIcatul
isi incepe regenerarea in primele 24-48 de ore la rezectie, iar dupa 3 – 4 saptamani volumul ficatului s-a
dublat fata de cel de la care s-a pornit regenerarea , iar acest lucru se intampla spontan, natural, fara alt
stimulent decat substantele fiziologice produse de organism ca raspuns la distrugerea tesutului hepatic.

In cazul distrugerii unor zone de ficat de catre virusuri, alcool, toxice ,etc, regenerarea se face doar in
zonele distruse, care pot sa nu aiba legatura cu caile biliare, deci, desi exista tesut hepatic, acesta nu are
rol functional, si mai si impiedica trecerea sangelui prin zona cicatrizata, aparand astfel hipertensiunea
portala (cresterea presiunii sanguine in sistemul vascular care hraneste ficatul)