1.

EVOLUŢIA ISTORICĂ A CONTROLULUI

ECONOMICO-FINANCIAR
1.1. Definirea conceptului de control financiar şi importanţa lui în conducerea
activităţilor economice........................................................................................................10

1.1.1. Definirea conceptului de control financiar..........................................................10

1.1.2. Principii ale controlului economico-financiar.....................................................10

1.1.3. Importanţa controlului..........................................................................................11

1.2. Evoluţia istorică a controlului economico-financiar.................................................13

Rezumat................................................................................................................................17

Teste de autoevaluare..........................................................................................................18

Bibliografie minimală.........................................................................................................19

19

Obiective specifice:
La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea:

- să defineşti conceptul de control financiar;

- să utilizezi în mod adecvat noţiunea de control financiar;
- să interpretezi importanţa lui în conducerea activităţilor economice ;
- să aplici principiile controlului financiar.

Timp mediu estimat pentru studiul individual: 3 ore

 Evoluţia istorică a controlului economico-financiar

1.1. Definirea conceptului de control financiar şi importanţa lui în

conducerea activităţilor economice
1.1.1. Definirea conceptului de control financiar
Instituţia controlului financiar ocupă un loc major în cadrul economiilor
naţionale, scopul principal al acesteia fiind buna gospodărire şi administrare a
patrimoniului public şi privat. Controlul economic financiar are un caracter
istoric şi exprimă natura proprietăţii şi relaţiile economico-sociale.
Controlul este o funcţie a conducerii care asigură cunoaşterea şi perfecţionarea
modului de gestionare a patrimoniului şi de orientare, organizare şi desfăşurare
a activităţii de producţie şi desfacere. El are menirea de a orienta munca spre
obiective majore, într-o ordine de priorităţi raţională şi de perspectivă care să
prevină şi să înlăture risipa de efort uman şi mijloace materiale şi să asigure
eficienţa economică şi socială..
În principal, controlul urmăreşte funcţionarea entităţilor economice la
capacitate normală, pe criterii de eficienţă şi rentabilitate.
Evoluţia şi perfecţionarea controlului are la bază concepte şi soluţii specifice
democraţiei economice: întrucât el stabileşte măsuri pentru neajunsurile
constatate şi soluţionarea problemelor şi sprijină aplicarea lor cu scopul
creşterii eficienţei economice a profitului, controlul are caracter constructiv-
proiectiv.
Controlul trebuie să emită judecăţi de valoare sau de conformitate interpretând
stările de lucruri sau realităţile constatate printr-o raportare continuă a acesteia
la obiectivele de atins, la normele fixate anticipat, la regulile de desfăşurare
prestabilite. în felul acesta, controlul permite identificarea abaterilor putând
stabili semnificaţiile şi implicaţiile lor, cauzele care le-au generat şi măsurile
pentru evitarea interpretării acestora.

Sarcina de lucru 1
Rezumă într-un text de 15-20 rânduri definirea conceptului de control
financiar.

1.1.2. Principii ale controlului economico-financiar

Controlul economico-financiar are la bază 4 principii importante:
- principiul prevederii şi organizării activităţii economice şi sociale;
- principiul autonomiei, competenţei şi autorităţii;

Control financiar 10
 Evoluţia istorică a controlului economico-financiar

- principiul adaptabilităţii controlului;

- principiul apropierii controlului de locurile unde se iau deciziile şi unde se
concretizează răspunderile pentru administrarea patrimoniului.
Din altă perspectivă, pot fi reţinute şi alte principii cum ar fi: principiul
specializării controlului şi principiul controlului extern.

Sarcina de lucru 2
Comentează în 10-15 rânduri principiile controlului economico-financiar.

1.1.3. Importanţa controlului

Importanţa controlului în conducerea activităţilor este mai .uşor de apreciat
dacă abordăm aceste activităţi în mod sistematic. Activităţile economico-
sociale au o desfăşurare ciclică începând cu definirea scopului sau obiectivelor
de atins, continuând cu alegerea mijloacelor şi metodelor de lucru, cu
organizarea şi desfăşurarea respectivelor activităţi şi încheindu-se cu evaluarea
efectului obţinut. Prin comparare a efectului obţinut cu scopul propus se
stabilesc parametrii şi modalităţile de reglare sau antoreglare a sistemului.
Rolul, conţinutul şi importanţa controlului îşi găsesc expresia în rezolvarea
sarcinilor multiple şi complexe ale consolidării şi dezvoltării economiei de
piaţă prin folosirea în mod conştient a legilor economice obiective.
Dezvoltarea şi întărirea proprietăţii este strâns legată de păstrarea şi folosirea
cu chibzuinţă a valorilor materiale şi băneşti, de folosirea raţională a rezervelor
şi de exprimarea realităţii în înregistrările contabile şi evidenţele entităţilor
economice.
Instituţia controlului aplică în prezent o metodologie în care se îmbină tehnici
şi metode consacrate, întotdeauna viabile, cu cele noi, motivate de schimbările
de esenţă produse la nivelul entităţilor economice. Astfel, corespunzător
modalităţilor noi de comitere a delictelor financiar-fiscale s-au conceput şi
dezvoltat metode adecvate de combaterea acestora.
Practica a dovedit că, controlul are un caracter obiectiv întrucât nici o activitate
nu se poate desfăşura cu randament scontat dacă acesta nu se efectuează.

Control financiar 11
 Evoluţia istorică a controlului economico-financiar

Sarcina de lucru 3
Comentează în 10-15 importanţa controlului în conducerea activităţilor
economico-sociale.
.

Importanţa controlului se materializează în:

a. îmbunătăţirea disciplinei şi a muncii;
b. instaurarea unui climat de ordine şi disciplină în gospodărirea mijloacelor
materiale şi băneşti;
c. respectarea şi aplicarea fermă şi intransigentă a legislaţiei de către toţi
membrii societăţii indiferent de locul pe care-l ocupă;
d. organizarea şi conducerea ştiinţifică a activităţii pe baza coordonatelor
stabilite la elaborarea programelor de dezvoltare;
e. buna desfăşurare a procesului de transformare a deciziei în acţiune şi a
acţiunii în rezultate mai eficiente.

Sarcina de lucru 4
Explică în 10-15 rânduri importanţa controlului în instaurarea unui
climat de ordine şi disciplină în gospodărirea mijloacelor materiale şi
băneşti.
.

Independenţa controlului are un rol deosebit în realizarea dezideratelor propuse

unde fidelitatea şi sinceritatea nu trebuie să fie afectate de relaţia supraordonat-
subordonat.
A nega necesitatea controlului ca urmare a faptului că în conştiinţa oamenilor
există unele mentalităţi înapoiate, retrograde, în special a celor ce privesc
dobândirea averilor fără muncă, ar însemna o mare greşeală.

Control financiar 12
 Evoluţia istorică a controlului economico-financiar

Sarcina de lucru 5
Argumentează în 10-15 rânduri rolul independenţei controlului
economico-financiar.
.

1.2. Evoluţia istorică a controlului economico-financiar

Studierea istoricului controlului financiar ne conduce către perioada
feudalismului, când domnitorii Ţărilor Române hotărau cuantumul dărilor care
se încasau din impozite, servicii sau proprietăţi, precum şi modul de utilizare a
acestora. De altfel, veniturile şi cheltuielile vistieriei se confundau cu cele ale
domnitorilor, diferenţa constituind profitul lor net. Pentru ca domnitorul să nu
fie păgubit de cei însărcinaţi cu perceperea veniturilor, acesta dispunea
efectuarea unui. control special al banilor domneşti. Ulterior, apare controlul
asupra banilor mănăstireşti, activitate care se realiza de o comisie de 10
egumeni.
Începând cu secolul al XVI-lea până la mijlocul secolului al XVII-lea,
veniturile Statului încep oarecum să se separe de cele personale ale
domnitorului. Au existat într-o formă simplă „registrele pentru socotelile
vistieriei”. Către a doua jumătate a secolului XVIII-lea, Constantin
Mavrocordat înfăptuieşte în Ţara Românească şi Moldova o serie de reforme
cu caracter fiscal, administrativ şi agrar.
Ca autoritate consultativă financiară există un sfat pe lângă vistierie, compus
din şapte boieri. Funcţionarii financiari de vază ai domnitorului erau: marele
vistiernic (un fel de ministru de finanţe), marele vameş, pârcălabii şi
ispravnicii, ajutaţi de slujbaşii fiscali, care erau cei mai numeroşi, purtând
denumirea celor peste 20 de impozite pe care le percepeau. Toţi aceştia erau
supuşi vistieriei sau dregătorilor care luau în arendă diferite impozite. Când se
putea dovedi „necredinţa slujbaşilor domneşti”, în lipsa unor reguli, sancţiunile
mergeau de la pedepsele corporale până la confiscarea averilor, de multe ori
pedepsele nefiind gradate în raport cu mărimea şi importanţa prejudiciului
cauzat.
Între timp începe să crească responsabilitatea domnitorului cu privire la modul
de cheltuire a averilor.

Control financiar 13
 Evoluţia istorică a controlului economico-financiar

Sarcina de lucru 6
Descrie în 10-15 rânduri principalele caracteristici ale controlului
financiar în perioda secolului al XVI-lea până la mijlocul secolului al
XVII-lea.
.

După 1710 întâlnim „sămile vistieriei”, un fel de conturi de gestiune, care

cuprindeau veniturile şi cheltuielile ţării. Cel dintâi domn care a dat „socoteală”
divanului marilor boieri a fost Nicolae Vodă Mavrocordat, la a doua domnie, în
1712. După această dată, domnitorii principatelor obişnuiau ca, anual sau la
intervale mai scurte, să prezinte divanului „socoteli de venituri şi cheltuieli” şi
„sămi ale vistieriei”.
Prin Regulamentele Organize aplicate în 1831 şi 1832, care reprezintă în
fapt primele „constituţii” ale principatelor române, se înfiinţează o adunare
obştească ordinară, formată din reprezentanţii boierimii, ca putere legiuitoare;
se dă apoi o organizare administrativă şi financiară, separând total veniturile
ţării de lista civilă (leafa) ce se fixează domnitorului. În această perioadă se
cristalizează controlul gestiunilor publice şi apare noţiunea de buget sau
„închipuirea cheltuielilor anului viitor”.
Raportul întocmit de vistierie la sfârşitul fiecărui trimestru şi „bilanţul alcătuit
cu întemeiere asupra documentelor cerute” se prezentau domnului, care
supunea aceste documente sfatului a şase boieri aleşi de Adunarea obştească,
care, după cercetarea socotelilor şi „numărarea înaintea lor” a sumelor
existente în casa vistieriei, adresau către domn un raport cu cele „găsite de
cuviinţă a se face”. La sfârşitul anului, domnul trimitea rapoartele către
obşteasca adunare, împreună cu toate socotelile primirilor şi dărilor anului
trecut şi un „catastih cu veniturile şi cheltuielile anului după urmă”.
Prezidentul Obşteştii Adunări întocmea apoi un raport ce cuprindea concluziile
care se aduceau la cunoştinţa domnitorului şi după „întărirea de domn” raportul
se păstra la vistierie, „spre adeverirea cercetării socotelilor anului trecut şi ca să
servească de temei la primirile şi alcătuirile anului ce va urma”.
Ulterior, Obşteasca. Adunare, a înfiinţat controlul obştesc care cerceta orice
cheltuială a statului în tot timpul anului.
Controlul obştesc era exercitat de 12 funcţionari, sub conducerea unui şef de
control, ce a luat atribuţiile de verificare din sarcina vistiernicului, controlul
căpătând în aceste condiţii independenţă şi eficienţă. Acest organism a fost
transformat ulterior în Ministerul Controlului, care în 1860 s-a contopit cu
Ministerul Finanţelor.

Control financiar 14
 Evoluţia istorică a controlului economico-financiar

Sarcina de lucru 7
Descrie şi comentează în 10-15 rânduri principalele reguli de control
instituite prin Regulamentele Organize aplicate în 1831 şi 1832.
.

În baza Convenţiei de la Paris, din 7 august 1858, s-au pus în practică

principiile bugetare pe baza cărora s-a promulgat, la 23.11.1860, primul
Regulament al contabilităţii publice. Din punct de vedere structural, controlul
era administrativ şi legislativ (parlamentar).
Controlul administraţiei se realiza prin înregistrarea în contabilitatea
ministerelor a tuturor operaţiilor legate de administrarea şi mânuirea fondurilor
şi bunurilor publice. Contabilii erau obligaţi să prezinte lunar ordonatorilor de
credite rapoarte, asupra operaţiilor efectuate şi actele justificative trimise
Ministerului Finanţelor. În cadrul controlului legislativ, miniştrii erau obligaţi
să prezinte Adunării în fiecare sesiune operaţiunile efectuate.

Sarcina de lucru 8
Rezumă într-un text de 10-15 rânduri cele mai importante principii de
control aplicate în baza Convenţiei de la Paris, din 7 august 1858.
.

În luna mai 1862, Ministerul Finanţelor a creat Serviciul Inspecţiei de Finanţe,

care avea ca sarcină de bază efectuarea de verificări şi cercetări inopinate
asupra contabilităţilor tuturor agenţilor ce aparţineau de Ministerul Finanţelor
şi semnalarea neajunsurilor în aplicarea reglementărilor şi instrucţiunilor.
O dată cu Legea din 24.01.1864, sistemul de control se modifică prin
înfiinţarea controlului jurisdicţional asupra executării bugetului, sarcina fiind
atribuită unui. organ specializat şi independent, respectiv, înalta Curte de
Conturi.
Începând din anul 1864, controlul s-a organizat pe baza principiului separării
puterilor, existând:
 un control exercitat de organul legislativ (Adunarea Deputaţilor);
 controlul puterii executive (administrative);
 controlul jurisdicţional al înaltei Curţi de Conturi.

Control financiar 15
 Evoluţia istorică a controlului economico-financiar

Controlul administrativ se realiza în cea mai mare parte de către Ministerul

Finanţelor, prin contabilizarea la ministere a veniturilor şi cheltuielilor care
erau centralizate la Direcţia Contabilităţii Generale a Finanţelor şi prin inspecţii
şi controale inopinate sau permanente asupra casieriilor, agenţilor încasatori,
serviciilor de contabilitate etc.
Controlul jurisdicţional, realizat de înalta Curte de Conturi, efectua cercetarea
şi hotărârea socotelilor atingătoare de veniturile tezaurului, casieriilor generale
de judeţe, regiilor şi administraţiilor contribuţiilor directe, precum şi încheierea
socotelilor atingătoare de cheltuielile făcute de toţi agenţii contabili. O altă
atribuţie a Curţii se referea la judecata în apel a funcţionarilor condamnaţi la
acoperirea prejudiciilor produse, urmare a lipsei de supraveghere şi controlul
asupra contabililor .sau contabilităţii lor.
Controlul parlamentar se realiza de adunarea deputaţilor asupra puterii
executive, cu privire la felul în care se realiza bugetul aprobat şi putea trimite
prin votul sau în judecata Curţii de Conturi pe miniştrii care au comis
ilegalităţi.

Sarcina de lucru 9
Descrie în 10-15 rânduri carcteristicile controlului organizat pe baza
principiului separării puterilor, începând din anul 1864.
.

Prin legea contabilităţii publice din 1929 se introduce contabilitatea în

partidă dublă, creându-se cadrul unui control adecvat pentru cunoaşterea
situaţiei financiare a ţării, exercitându-se un control contabil asupra tuturor
operaţiunilor efectuate de administrator.
Totodată, contabilitatea în partidă dublă constituie un mijloc de control al
fiecărei operaţiuni, favorizând descoperirea erorilor ca urmare a nepotrivirii
dintre cele două conturi care reflectă aceeaşi operaţie în sens invers.
Perioada, de după 1944 a cunoscut următoarea evoluţie:
 -1944 - 1947: etatizarea băncii naţionale a României şi reforma
monetară;
 în decembrie 1948 ia fiinţă Direcţia controlului financiar în cadrul
Ministerului Finanţelor şi controlului financiar intern în ministere, alte
organizaţii centrale şi locale, instituţii, întreprinderi etc., iar atribuţiile
controlului, financiar-preventiv a trecut asupra conducătorilor de
contabilitate;
 în septembrie 1949 s-a înfiinţat Comisia Controlului de Stat;
 în perioada 1950 - 1958 s-au făcut unele modificări privind activitatea
organelor Ministerului Finanţelor, cât şi în activitatea de control financiar-

Control financiar 16
 Evoluţia istorică a controlului economico-financiar

intern. În aceeaşi perioadă a luat fiinţă şi controlul preţului în cadrul

Comitetului pentru preţuri:
 în 1970 apare Legea nr. 5 care cuprinde o nouă "reglementare a
controlului financiar intern;
 în 1972, prin Legea nr. 15 s-a înfiinţat Consiliul Central de Control
Muncitoresc al activităţii economice sociale;
 în 1973, în temeiul Legii nr. 2 a luat fiinţă Curtea Superioară de Control
Financiar;
 în 1974 are loc o nouă reglementare a controlului financiar-preventiv
stipulată în Legea nr. 9.
Ulterior au mai fost înfiinţate diverse organisme de control având ca obiectiv
protecţia muncii, calitatea produselor etc., inclusiv controlul obştesc.
Începând cu anul 1990, domeniile de manifestare a controlului s-au extins şi
s-au conturat cu precizie, ţinându-se cont de cerinţele societăţii moderne.

Sarcina de lucru 10
Rezumă într-un text de 10-15 rânduri evoluţia controlului în perioada, de
după anul 1944.
.

Rezumat
Controlul economic financiar are un caracter istoric şi exprimă natura
proprietăţii şi relaţiile economico-sociale. Evoluţia şi perfecţionarea
controlului are la bază concepte şi soluţii specifice democraţiei economice:
întrucât el stabileşte măsuri pentru neajunsurile constatate şi soluţionarea
problemelor şi sprijină aplicarea lor cu scopul creşterii eficienţei economice a
profitului, controlul are caracter constructiv-proiectiv.

Concluzii: Instituţia controlului financiar ocupă un loc major în cadrul

economiilor naţionale, scopul principal al acesteia fiind buna gospodărire şi
administrare a patrimoniului public şi privat.

Control financiar 17
 Evoluţia istorică a controlului economico-financiar

Teste de autoevaluare
1. Controlul este:
a) un procedeu de lucru;
b) un principiu de conducere;
c) o funcţie a conducerii.

2. Controlul economico-financiar are la bază:

a) două principii importante;
b) patru principii importante;
c)nici un principiu.

3. Principiul prevederii şi organizării activităţii economice şi sociale este

caracteristic:
a) controlului de gestiune;
b) auditului financiar;
c) controlului economico-financiar.

4. Controlul are un caracter:

a) obiectiv;
b) subiectiv ;
c) de reglare a sistemului.
.
5. Importanţa controlului se materializează în:
a) sancţionarea celor care au săvârşit abateri;
b) nerespectarea şi aplicarea fermă şi intransigentă a legislaţiei de către toţi
membrii societăţii indiferent de locul pe care-l ocupă;
c) instaurarea unui climat de ordine şi disciplină în gospodărirea mijloacelor
materiale şi băneşti.

6. Independenţa controlului are un rol deosebit:

a) în realizarea dezideratelor propuse unde fidelitatea şi sinceritatea nu trebuie
să fie afectate de relaţia supraordonat-subordonat;
b) îmbunătăţirea disciplinei şi a muncii;
c) organizarea şi conducerea ştiinţifică a activităţii.

Control financiar 18
 Evoluţia istorică a controlului economico-financiar

Bibliografie minimală
Briciu, S.; Cãpușneanu, S.; Rof, L.M. & Topor, D. (2010). Contabilitatea și
controlul de gestiune. Instrumente de evaluare a performanței entitãții. Alba
Iulia: Editura Aeternitas.
Tabara, N. & Briciu, S. Coordonatori (2012). Actualitati si perspective in
contabilitate si control de gestiune. Iasi: Editura Tipo Moldova.
Ionescu, I. & Iacob, C. (2009). Control de gestiune. Craiova: Editura
Universitaria.
Zaharciuc, E. (2009). Contabilitatea de gestiune și control de gestiune.
București: Editura Pro Universitaria.
Greceanu- Cocoş, Virginia (2013). Politici contabile aplicabile instituţiilor
publice. Bucuresti: Editura Tribuna economică.
Bostan, I. (2010). Controlul financiar al afacerilor. Bucureşti: Universul
Juridic.
Florea, I; Chersan, I.C. & Florea, R. (2011). Controlul economic, financiar şi
gestionar. Ediţia a II-a. Bucureşti: Editura CECCAR.

Control financiar 19