Sunteți pe pagina 1din 17

CAPITOLUL I – INTRODUCERE

1.1. DEFINIȚIA ASIGURĂRILOR SOCIALE


1.2. FORMELE ASIGURĂRILOR SOCIALE DIN ROMÂNIA
1.2.1 Asigurările sociale publice
1.2.2 Asigurări sociale private
1.2.3. Elemente comune și specifice ale asigurărilor publice și private:
1.2.4. Clasificarea formelor de asigurări sociale
1.2.5. Principalele obiective ale asigurărilor sociale de stat din România:

CAPITOLUL II – APARIȚIA ȘI EVOLUTIA ASIGURĂRILOR


SOCIALE
2.1. ÎNCEPUTURILE
2.2. PERIOADA INTERBELICĂ 1920 – 1945
2.3. REGIMUL COMUNIST 1945 – 1989
2.4. ASIGURĂRILE SOCIALE DUPĂ ANUL 1989
2.5. ASIGURĂRILE SOCIALE DUPĂ ANUL 2000
CAPITOLUL III – CONCLUZII ȘI BIBLIOGRAFIE
 Asigurǎrile sociale reprezintǎ modalitatea de acoperire a
riscurilor, de orice naturǎ, care îi urmareste pe angajaţi şi
familiile lor, riscuri care pot duce la reducerea sau
suprimarea capacitǎţii de câştig, de acoperire a cheltuielilor
de boalǎ, de maternitate şi familiale pe seama cotizaţiilor
salariale şi a ajutoarelor oferite de stat.
 Societatea are, deci obligaţia de a proteja, de a menţine şi de
a restabili sănătatea tuturor cetăţenilor ei şi de a instaura
condiţiile care să permită o viaţă sănătoasă.
 Alaturi de alti factori, sistemul asigurarilor sociale are un rol
important in educarea cetatenilor, in dezvoltarea constiintei
cetatenesti, in promovarea echitatii sociale
Asigurările sociale sunt de 2 feluri:
 Asigurări sociale publice

 Asigurări sociale private


Natura acestor sisteme depinde de felul în
care societatea umana priveste viata, de gradul
de dezvoltare economica si de ideile dominante
cu privire la sensul vietii. În tara noastra, forma
tipica de asigurari sociale publice o constituie
sistemul public de pensii si alte drepturi de
asigurari sociale .
Principalele functii ale asigurarilor sociale publice
sunt:
• de reproducere, care asigura transformarea unei
parti din salariu în fonduri/resurse de asigurare,
pentru utilizarea acestora cu o destinatie stricta în
vederea satisfacerii cerintelor materiale ale
lucratorilor , atunci când apar riscurile sociale.
• redistribuire solidara a fondurilor de asigurare, în
situatia asiguratii sunt afectati de efectele riscurilor
sociale asigurate, acesti sunt îndreptatiti la prestatii
Datorita dificultăți financiare cu care se confruntă
statul este nevoie de o reformă fundamentală sau de
continuare a reformelor începute.Pentru rezolvarea
acestor situații, după modelele țărilor dezvoltate, este
promovată ideea de participare a populației la formarea
fondurilor private de pensii.
 În cazul României, exista doua elemente
suplimentare, care accentueaza necesitatea
trecerii la acest sistem, pe de o parte,
îmbatrânirea demografica a populatiei în
conditiile unei tari în curs de dezvoltare, care
nu dispune de resursele unui stat dezvoltat, iar
pe de alta parte, este vorba de un fenomen care
nu poate fi oprit, respectiv cel al tinerilor care
lucreaza în afara tarii si nu contribuie la
sistemul de asigurari sociale
• Asigurările sociale de stat (69,5%)
• Asigurările sociale de sănătate (28%)
• Asigurarea pentru accidente de muncă și boli (0,5%)
• Asigurările pentru șomaj (2%)
Momentul de început în istoricul asigurarilor
sociale din tara noastra consta în organizarea, în
cea de a doua jumatate a secolului al XIX–lea, a
primelor asociatii de întrajutorare, care au aparut
în diferite centre muncitoresti.
1895 – Legea minelor. Legalizarea primelor norme de
asistenţă socială
1902 – Legea Missir – pentru organizarea
meseriilor
1915 - Legea Neniţescu - pentru organizarea
meseriilor, creditului şi asigurărilor muncitoreşti.
Întrucât România a adoptat sistemul comutativ al
asigurărilor sociale şi a realizat un sistem de asigurări
sociale obligatorii de stat doar pentru titularii
contractelor de muncă şi meseriaşi, alte categorii socio
- profesionale au simţit nevoia să realizeze sisteme
proprii de asigurări sociale.
 1933 – Legea Ioaniţescu – pentru unificarea
asigurărilor sociale pe întreg teritoriul naţional.
 1938 – Instituirea dictaturii regale
Legislaţia în domeniul asigurărilor sociale din aceasta
perioada prevede aspecte precum:

În perioada 1945 – 1949 puterea comunistă s-a concentrat,


într-o primă fază, asupra modificării sistemului de asigurări
sociale preexistent. Cea mai importantă lege privind modificarea
în acest sens a fost decretul lege nr. 409/30.05.1945, care a
prevăzut majorarea şi indexarea pensiilor.
Reforma sistemului de asigurări sociale de tip comunist a
fost realizată prin adoptarea legii nr. 10 din 01.01.1949 pentru
organizarea asigurărilor sociale de stat.
Legea pensiilor din 27-28 decembrie 1966, care a intrat în
vigoare în 1967, a constituit un pas înainte în rezolvarea
problemelor legate de dreptul la pensie al salariaţilor.
Odată cu schimbarea regimului politic în România,
noua putere a fost preocupată mai mult de ameliorarea
legislaţiei de asigurări sociale preexistentă decât de modificarea
ei radicală.
Printre actele normative de modificare putem aminti:
• Decretul Lege nr. 70/08.02.1990 – prin care au fost aduse
modificări privind regimul pensiilor de vârstă;
• Legea 42/1990 – privind cinstirea eroilor-martiri şi acordarea
unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor
pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989;
• Legea 1/1991– privind protecţia socială a şomerilor şi
reintegrarea lor profesională,etc.
Reforma reală a sistemului asigurărilor sociale de stat a
pornit odată cu apariţia Legii nr. 19/2000.
După anul 2000 a avut loc o accelerare a reformei sistemului
românesc de pensii, iar printre schimbări se regăsesc:
 Intrarea în vigoare, începând cu 1 aprilie 2001, a Legii nr.19/2000
privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale
(primul pilon de asigurari sociale ).
 Elaborarea Legii nr.411/2004 privind fondurile de pensii
administrate privat, cea de-a doua componenta a sistemului de pensii
(pilonul II).
 Reglementarea celei de-a treia componente a sistemului de pensii
(pilonul III) odata cu elaborarea Legii nr.249/2004 privind pensiile
ocupationale
 Trecerea, începând cu data de 1 ianuarie 2005, de la bugetul
asigurarilor sociale de stat la bugetul de stat a cheltuielilor privind
pensiile provenite din fostul sistem de asigurari sociale al
agricultorilor ;
 Ca o concluzie finală, putem spune că, deşi în România în
ultimii 21 ani s-au adoptat anumite prevederi legale de
politica socială, specifice economiei de piaţă şi care s-au
adăugat componentelor deja existente, nu s-a ajuns încă să
se constituie acel nivel de politici sociale orientate spre
dezvoltare economico-socială şi spre un înalt grad al
calităţii de viață a populaţiei, specific statelor din Europa
de Vest.
 Ţinând cont, în primul rând, de nevoile sociale ale
cetăţenilor săi, dar şi de reglementările şi directivele trasate
de Uniunea Europeană în domeniul social, România trebuie
să continue procesul de reformă al sistemului său de
protecţie socială.
 https://filbuc-caa.ro/ro/istorie/scurt-istoric-al-
asigurarilor-sociale-in-Romania
 https://biblioteca.regielive.ro/referate/economie/apa
ritia-si-evolutia-asigurarilor-sociale-in-romania-
377655.html
 http://www.rasfoiesc.com/business/afaceri/asigurari
/Scurt-istoric-privind-aparitia63.php
 http://www.scritub.com/economie/asigurari/APARI
TIA-SI-EVOLUTIA-ASIGURARI42678.php
 http://www.scritub.com/economie/asigurari/asigura
ri-sociale-Notiunea-de-175312818.php
 http://www.scritub.com/economie/asigurari/TIPOL
OGIA-ASIGURARILOR-SOCIALE1931421114.php
Proiect realizat de:
 Moldovan Bianca-Denisa

 Neamțiu Ancuța

 Negrea Mihaela-Adina