EVALUAREA PACIENŢILOR ÎN STĂRILE CRITICE

Evaluarea pacienţilor în stările critice depinde de locul accidentului şi

caracterul lui (traumatologic sau somatic), începând cu momentul recepţionării
informaţiei despre accident până la spitalizarea în clinicile specializate. În
efectuarea evaluării pacienţilor critici asigurarea securităţii trebuie să fie cea
mai mare responsabilitate. Medicul (salvator) trebuie să întreprindă măsurile
necesare pentru a-şi asigura propria securitate la fel ca şi securitatea echipei
corespunzătoare, a pacienţilor, şi a martorilor. Eşecul în îndeplinirea acestor
obligaţiuni poate contribui la apariţia de noi victime, compromite supravieţuirea
pacienţilor.Evaluarea pacienţilor critici prevede efectuarea evaluării pline şi
asigurarea unui volum de asistenţă adecvat în consideraţie cu rezultatele
evaluării până la transmiterea pacientului unui personal cu o calificare mai
înaltă. Ridicarea, mişcarea şi transportarea pacienţilor trebuie să fie efectuată
într-un mod sigur şi consecutiv. Asistenţa medicală trebuie să continue şi în
timpul transportării pacientului. Evaluarea adecvată în stările critice prevede şi
responsabilitatea echipei de înregistrare completă şi corectă a asistenţei
medicale acordate. Această documentare trebuie să includă informaţiile
necesare despre pacient, date istorice relevante, constatări şi evaluări,
asigurarea asistenţei medicale îndinamica evoluţiei maladiei. O copie a acestui
act trebuie să fie transmis personalului medical mai înalt califi cat împreună cu
pacientul la internarea în staţionar

1.1. Examenul primar:

-Evaluarea locului incidentului;-Examenul primar (evaluarea iniţială);-
Identificarea priorităţii pacienţilor;-Examenul secundar;-Evaluarea continuă.

1.2. Evaluarea locului accidentului:

-Managementul pacientului critic nu poate fi început până când nu este
asigurată securitatea echipei. Primul pas al procesului de management este
evaluarea locului accidentului. -Evaluarea şi siguranţa locului accidentului este
un proces continuu. -Evaluarea şi siguranţa insuficientă a locului accidentului
include:-Izolarea de la substanţele corpului: ele se vor baza pe rănile şi
maladia pacientului. -Securitatea locului accidentului: se evaluează locul
accidentului şi împrejurărilor, se face identifi careamaterialelor periculoase şi
se evaluează condiţiile care se pot instantaneu schimba, făcândul periculos. -
Locul accidentelor autovehiculelor: locurile sunt saturate de potenţiale pericole
cum sunt cioburi de sticlă, metal ascuţit, vărsări de combustibil, incendiu, sau
linii de energie electrică doborâte la pamânt. -Substanţele toxice: se verivică
materialele periculoase şi toxice la locul de urgenţă prin contact verbal cu
pacienţii şi martorii.-Locul crimelor: locul crimei este un potenţial pentru
violenţă.
Lucrătorul asistenţei urgente niciodată nu trebuie să intre într-o situaţie a unei
crime până când aceasta nu a fost declarată sigură de către organele de
justiţie. Echipa trebuie să aştepte la o distanţă sigură de la faţa locului până
când ei sunt anunţaţi de poliţie că faţa locului este sigură şi se poate intra.
Dacă echipa fără să ştie pătrund la faţa locului a unei violenţe potenţiale, ei
trebuie să părăsească imediat zona periculoasă, să anunţe poliţia şi să
rămână la o distanţă sigură până la declararea poliţiei că zona este în
siguranţă. -Suprafeţele instabile: echipa se supune unui risc sporit în prezenţa
unui teren înclinat, gheaţă sau apă. Este important ca echipa să aibă abordări
preplanifi cate a acestor tipuri de pericole. Aceasta poate include
disponibilitatea unui echipament special de salvare (scări, frânghii, şalupe).
-Siguranţa pacientului: îndepărtarea rapidă a pacienţilor de la locurile
periculoase pentru viaţă anterior iniţierii managementului în caz de: incendiu,
explozii, postşocul, ridicarea rapidă a apei, dărâmături în prăbuşire sau condiţii
nefavorabile ale mediului înconjurător. -Siguranţa martorilor: consideraţiile
speciale pentru siguranţa martorilor poate include pericolele trafi cului, oamenii
ce fumează alături de substanţe combustibile (vărsările de benzină), clădirile
instabile sau persoanele sub infl uenţa intoxicanţilor. Deseori poliţia este
responsabilă pentru menţinerea siguranţei martorilor. Dacă poliţia nu este
disponibilă, lucrătorul îngrijirii de urgenţă poate avea nevoie să desemneze pe
cineva pentru a îndeplini această obligaţie.

-Aprecierea mediului înconjurător al pacientului: veţi determina rapid natura

bolii, atunci când a fost traumatizat pacientul verifi caţi mecanismul
traumatismului şi determinaţi numărul total al pacienţilor implicaţi în scenă.

1.3. Protecţia personalului: -Pentru menţinerea echilibrului sănătăţii

emoţionale şi mintale o persoană trebuie să păstreze intactă o percepţie
adecvată a problemei, un sistem bun de suport. Un bun program de
management al stresului în incidentele critice, include o educaţie în stresul
anterior incidentului, ajutorul colegilor pe teren, ajutorul unul-la-unul, serviciile
de suport în caz de dezastru, diminuarea pericolului, discutarea stresului
incidentului critic, serviciile de urmărire, suportul soţilor/familiei, programe de
ajutor a comunităţii şi alte programe de sănătate şi prosperitate cum ar fi
programele de bunăstare. Programele bune de management a stresului în
incidentele critice trebuie să fie un răspuns planifi cat proactiv. Turele de lucru
pot fi rearanjate pentru persoanele cu risc pentru a le permite un timp de
relaxare mai mare cu familia şi prietenii. Rotaţia într-o zonă cu solicitarea
serviciului mai mică poate fi adecvată şi de ajutor. -Modificarea stilului de
viaţă: -Dietă: reducerea de: zahăr, cofeinăşi alcool. Dieta trebuie să fie
sănătoasă şi bine echilibrată. -Exerciţiile regulate/sporite de asemenea s-a
demonstrat că reduc stresul. -Reducerea impactului stresului prin utilizarea
tehnicilor de relaxare, cum sunt meditaţia şi imaginile vizuale. -Dezvoltarea
abordării echilibrate a serviciului, recreării, familiei şi sănătăţii. -La abordarea
unui scenariu de urgenţă echipa trebuie să caute,să identifice şi să reducă
potenţialele pereculoase pentru viaţa: prezenţa riscurilor electrice, incendiu,
explozii sau potenţial explozibil şi materiale riscante.

-Echipamentul de protecţie:-Echipamentul de protecţie personală (EPP) este

destinat pentru protejarea personalului serviciului de urgenţă de traume grave
la locul de muncă sau îmbolnăviri ce rezultă din contactul cu materiale
chimice, radiologice, fi zice, mecanice, sau alte riscuri de la locul de muncă.
-EPP include: mănuşi, halate, haine de laborator, măşti pentru faţă şi ochi,
ochelari de protecţie, echipamente şi articole de îmbrăcăminte: combinezon,
mănuşi, veste, căşti şi măşti de gaze şi balon Ambu de resuscitare, măşti de
buzunar sau alte echipamente de ventilare.

1.4. Examenul primar al pacientului:

-Colectarea informaţiei necesară pentru evaluarea stării generale în baza
aspectului exterior al pacientului, acuzelor de bază, determinarea vârstei,
sexului, mecanismului leziunii la pacienţii traumatizaţi şi prin studierea
circumstanţelor accidentului şi determinarea priorităţilor în acordarea asistenţei
de urgenţă.
-Examenul primar al pacientului cuprinde:
-Evaluarea căilor respiratorii;
-Evaluarea respiraţiei;
-Evaluarea circulaţiei;
-Evaluarea statusului neurologic;
-Dezbrăcarea pacientului pentru examenul fizic.
-Evaluarea pacientului (examenul primar):
-Evaluarea pacientului trebuie săfie sistematizată.
-Se efectuează examenul primar pentru a determina prezenţa stărilor cu risc
vital. Dacă o asemenea situaţie este determinată, aceasta trebuie tratată
imediat.
Evaluarea căilor respiratorii:
-Determinaţi dacă căile respiratorii a pacientului sunt permeabile:
-La un pacient conştient, evaluarea căilor respiratorii este relativ simplă.
Dacă pacientul vorbeşte, strigă sau plânge (în cazul sugarilor) atunci căile
respiratorii sunt deschise.
-Dacă un pacient conştient nu poate vorbi sau plânge, puteţi presupune că
este prezentă o dereglare a permeabilităţii căilor respiratorii. În acest caz
trebuie să deschideţi imediat căile respiratoriisă curăţaţi căile respiratorii.
Pentru a face aceasta, puteţi efectua dubla manevră Esmarch sau tripla
manevră Safar.
Dacă căile respiratorii sunt obstruate trebuie să utilizaţi procedurile de
dezobstricţie a căilor respiratorii.-La un pacient inconştient, restabilirea
permeabilităţii căilor respiratorii se va efectua manual.
În lipsa suspiciunii la traumatism vertebral deschideţi căile respiratorii a unui
pacient inconştient cu ajutorul triple manevre Safar.

La un pacient inconştient cu traumatism, presupuneţi că este prezent un

traumatism al coloanei vertebrale. Asiguraţi stabilizarea manuală a porţiunii
cervicale a coloanei vertebrale şi deschideţi calea respiratorie folosind
manevra dublă Esmarch.
-Atunci când asistaţi un pacient inconştient, va trebui să sanaţi calea
respiratorie odată ce aceasta este deschisă. Dinţii lezaţi, sângele şi voma pot
conduce la obstrucţia căilor respiratorii. Pentru a înlătura asemenea obstrucţii,
asiguraţi aspirări agresive în timp ce continuaţi să utilizaţi manevrele manuale
de deschidere a căii respiratorii. Odată ce căile respiratorii sunt deschise şi
fără obstacole, puteţi aplica o pipă orofaringeală sau nazofaringeală pentru a o
menţine.

Evaluarea respiraţiei:
-Odată ce căile respiratorii sunt libere, trebuie să determinaţi dacă respiraţia
pacientului este adecvată sau neadecvată.-
Semnele de respiraţie neadecvată includ:
-Frecvenţa respiraţiilor peste 24/min sau sub 8/min;
-Ritmul respirator neregulat;
-Respiraţie slabă;
-Sunete respiratorii inegale, absente sau diminuate;
-Expansiunea inegală sau neadecvată a pieptului în timpul inspirării;
-Efortul mărit al respirării cu utilizarea muşchilor accesorii de la gât, umeri,
piept, abdomen;
-Respiraţiile superfi ciale drept consecinţă a volumului respirator neadecvat; -
Starea mintală alterată;
-Piele cianotică sau surie
;-Tiraj supraclaviculat şi intercostal;
-Respiraţii agonale sau convulsive, respiraţii neregulate deseori observate
înainte de stop cardiac.

-Dacă respiraţia este adecvată:

-Menţineţi permeabile căile respiratorii şi administraţi oxigen în concentraţii
mari cu ajutorul măştii cu supapă unidirecţională la 15 l/min.
-Dacă respiraţia este neadecvată:-Menţineţi permeabile căile respiratorii şi
administraţi oxigen cu ajutorul măştii cu supapă unidirecţională la 4 l/min.
Dacă efortul respirării este minimal, agonal sau nu se îmbunătăţeşte imediat la
administrarea concentraţiei mare de oxigen, asiguraţi o ventilare cu presiune
pozitivă folosind o mască portabilă sau balonul Ambu cu administrare de
oxigen înconcentraţii mari.
-Dacă respiraţia este absentă:-Menţineţi permeabile căile respiratorii şi
asiguraţi o ventilare cu presiune pozitivă folosind o mască portabilă sau
balonul Ambu cu administrare de oxigen în concentraţii mari.Evaluarea
circulaţiei:-Circulaţia sau perfuzia este procesul prin care organele corpului
recepţionează un flux de sânge adecvat pentru a funcţiona corespunzător. În
timpul evaluării iniţiale, trebuie să evaluaţi trei aspecte a circulaţiei pacientului:
evaluarea prezenţei pulsului, determinarea dacă pacientul are unele hemoragii
externe majore şi evaluarea corespunderii a perfuziei prin evaluarea
tegumentelor pacientului.

-Evaluarea pulsului: la evaluarea pulsului unui adult sau copil, verificaţi pentru
început prezenţa pulsului radial;
dacă pulsul radial este absent, atunci verificaţi pulsul femoral şi carotid;
la sugari cu o vârstă mai mică de un an, palpaţi pulsul brahial; dacă
determinaţi că un pacient nu are puls, atunci începeţi resuscitarea
cardiorespiratorie;
dacă vârsta pacientului este mai mare de 12 luni la resuscitarese adaugă
utilizarea unui defibrilator extern automat, dacă este disponibil.

-Evaluarea hemoragiilor externe: pentru a evalua prezenţa hemoragiilor

externe, efectuaţi un examen rapid de la cap la picioare folosind precauţiile şi
respectând asigurarea securităţii personale; tăiaţi orice articol de
îmbrăcăminte îmbibat cu sânge şi verificaţi rana; atent pătrundeţi cu mâna sub
pacient pentru a simţi prezenţa sângelui; dacă este necesar, rostogoliţi
pacientul pentru a evalua mai bine spatele acestuia.
-Evaluarea tegumentelor: tegumentele sunt unele din organele corpului ce
demonstrează primele semne a circulaţiei (perfuziei) neadecvate; tegumentele
sunt uşor de evaluat şi trebuie verificată culoarea, temperatura şistarea în
calitate depas final al evaluării statutului circulator al pacientului:
-Culoarea tegumentelor: tegumentele normale trebuie să fie de o nuanţă roză;
la toţi pacienţii cele mai bune locuri pentru evaluarea culorii tegumentelor sunt
lojele unghiilor, buzele şi membranele mucoase ce se localizează de-a lungul
pleoapelor ochiului.

-Culorile anormale ale tegumentelor: palide -perfuzie scăzută, în special în

hemoragii; cianotice -indică lipsa oxigenului adecvat; hiperemiate -indică
prezenţa urgenţelor la temperaturi înalte sau intoxicaţiei severă cu monooxid
de carbon şi icterice -indică prezenţa bolii fi catului.
-Temperatura şi starea tegumentelor: tegumentele normale trebuie să fie
calde şi uscate la atingere; tegumentele reci şi umede -survin atunci când
perfuzia nu este adecvată şi fluxul de sânge către tegumente este redusă, de
asemenea pot surveni în unele urgenţe legate de acţiunea temperaturii
ambiante şi şoc; tegumentele reci -pot surveni în situaţiile expunerii la
temperaturi joase ale mediului, dar tegumentele reci localizate pot indica o
perfuzie scăzută; tegumentele fierbinţi şi uscate -pot surveni în febră şi condiţii
primejdioase pentru viaţă legate de urgenţele la temperaturi înalte. -Evaluarea
perfuziei tisulare (reumplerea capilară): apăsaţi fie pe faţa dorsală a piciorului
sau pe faţa dorsală a mâinii cu degetul mare pentru câteva secunde; atunci
când înlăturaţi degetul, tegumentele normale vor arăta o zonă de paloare,
întorcându-se la culoarea normală în 2 sec; dacă refacerea la o culoare
normală durează mai mult de 2 sec, atunci reumplerea capilară este întârziată,
aceasta poate indica o perfuzie neadecvată.

Evaluarea statusului neurologic (examenul mini-neurologic):

-Evaluaţi starea pacientului la prezenţa leziunilor a sistemului nervos central şi
statutul neurologic
.-Evaluaţi starea neurologică în următoarele categorii:
-Alert;
-Verbal
-răspunde la stimulii verbali;
-Durere -răspunde la stimulii durerii;
-Inconştient -nu răspunde la nici un stimul.

-Evaluarea nivelulul de conştienţă:

-Evaluarea conştienţei începe prin prezentarea examenatorului pacientului.
Trebuie să vă prezentaţi pacientului, spunând numele şi identifi caţi-vă ca
lucrător al asistenţei medicale urgente.
Trebuie să calmaţi şi asiguraţi pacientul prin comunicare, că sunteţi prezenţi
aici pentru a-l ajuta.

-Pacientul conştient: pacientul răspunde adecvat la stimulii vizuali (vede şi

reacţionează la lucrurile ce se petrec în jurul lui), stimulii verbali (aude şi
reacţionează la lucrurile ce se petrec în jurul lui) şi stimulii tactili (simte şi
reacţionează la durerea provocată).
-Pacientul inconştient: pacientul care nu răspunde la stimulii enumeraţi mai
sus sunt consideraţi inconştienţi. La ei nu este prezent reflexul de vomitare şi
ei nu sunt capabili să-şi protejeze căile respiratorii. Un pacient inconştient
trebuie să fie considerat ca un pacient cu prioritate majoră.

Dezvelirea şi dezbrăcarea pentru efectuarea examenului fizic:

-dezveliţi zonele acoperite a pacientului pentru a depistaprezenţa de traume
;-traumele majore periculoase pentruviaţă pot să nu fie prompt aparente fără
expunerea zonelor acoperite;
-personalul medical trebuie să păstreze demnitatea pacientului în timpul
evaluării traumelor posibile ale capului, cutiei toracice, abdomenului şi a
oaselor tubulare lungi unde traumele periculoase pentru viaţă pot fi ascunse
sub îmbrăcăminte sau altă vestimentaţie.

1.5. Identificarea priorităţii pacienţilor:

-Componenta finală a examenului primar este determinarea priorităţii
pacienţilor şi alegerea tratamentului de standard.
Pacienţii cu prioritate majoră trebuie să fie imediat stabilizaţi indicelor vitali şi
transportaţi la spital.
-Stările de prioritate majoră:
-Viziuneagenerală despre starea pacientului corespunde stării grave;
-Pacienţii inconştienţi fără reflexede vomă sau tuse;
-Receptiv dar incapabil de a urma ordinele; -Dereglări de respiraţie;-Şoc
(hipotensiune);
-Naştere complicată;
-Durerea toracică cu o tensiune arterială sistolică sub 100 mmHg;
-Hemoragie necontrolată;
-Durere severă de orice localizare.

1.6. Examenul secundar al pacientului:

-Examenul secundar reprezintă o evaluare mai amănunţită de la cap la
picioare a pacientului în timpul căreia personalul medical:
-Trebuie să obţină o informaţie şi o istorie medicală precedentă;
-Trebuie să obţină şi să documenteze un set complet al semnelor vitale de
bază;
-Trebuie să înceapă examenul secundar doar după efectuarea examenului
primar.
-Trebuie să asigure o asistenţă imediată a pacientului în timpul examenului
primar, dacă este necesar.
-Examenul secundar se efectuează cu condiţia că au fost corectate stările cu
risc pentru viaţa pacientului.-Examinarea secundară pentru un pacient ce se
prezintă cu o urgenţă medicală somatică este diferită de cea a unui pacient
traumatizat; de obicei evaluarea traumei constă în 20% din intervievarea
pacientului şi 80% din examenul fizic, pe de altă parte, evaluarea medicală
constă din 80% intervievarea pacientului şi 20% examenul fizic. Atât examenul
fizic cît şi intervievarea pacientului trebuie întotdeauna să fie efectuate pentru
toţi pacienţii medicali şi cu traume.
-O istorie medicală completă a pacientului trebuie să includă: acuzele
pacientului, semnele şi simptomele maladiei curente, alergiile, medicamentele
administrate, maladiile concomitente, ultimul consum alimentar şi
evenimentele ce au precedat urgenţa medicală curentă; constatările fizice
trebuie să includă prezenţa: deformaţiilor, contuziilor, abraziunilor, plăgilor
penetrante, arsurilor, plăgilor lacerate şi edemului. Notă: Reţineţi, dacă starea
pacientului este critică sau se deteriorează, poate să nu fie posibilă
completarea unei examinări secundare înaintea transportării pacientului la
spital.

1.7. Evaluareadetaliată a stării pacientului:

-Efectuarea evaluării detaliate a stării pacientului este bazată pe examenul
specific a regiunii afectate şi include examenul vizual, palpaţia şi auscultaţia.
-Folosind principiu examenului continuu al pacientului începând cu regiunea
capului şi terminând cu membrele, personalul medical va examina fi ecare
leziune detaliat.
-Evaluarea de obicei se efectuează cu condiţia prezenţei de timp după
înlăturarea stărilor grave pentru sănătatea pacientului în timpul transportării
pacientului către o instituţie medicală.
-Acest examen poate fi omis dacă el poate duce la reţinerea efectuării
asistenţei de urgenţă a stărilor cu risc vital.

1.8. Evaluarea continuă:

-Reevaluarea pacientului este necesară pentru determinarea schimbărilor
critice în starea pacientului. Trebuie să efectueze reevaluarea stării pacientului
în dependenţă de gravitatea bolii, deci pacienţilor cu patologii şi traumatisme
grave reevaluarea continuă obligator se va efectua mai frecvent.
-Evaluarea continuă trebuie să fie efectuată la toţi pacienţiidupă completarea
examenului fizic detaliat şi a oricăror intervenţii medicale de urgenţă necesare.
Este foarte important să se efectueze evaluări frecvente a pacienţilor în stare
critică sau atunci când un examen detaliat nu poate fi efectuat.
-Componentele evaluării continue:evaluarea continuă trebuie efectuată la
fiecare 5 minute la un pacient critic şi la fiecare 15 minute la un pacient stabil.
-Reevaluarea stării de conştienţă:nivelul de conştienţă şi orientarea pacientului
este un indice al stării generale stabile. Înrăutăţirea stării de conştieinţă este
un indice de evaluare ulterioară urgentă.
-Menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii:căile respiratorii pot fi compromise
în orice moment şi trebuie observate rapid din timp pentru a asigura asistenţa
medicală de urgenţă.
-Monitorizarea respiraţiei, frecvenţa şi calitatea:o frecvenţă respiratorie sporită
poate necesita intervenţia de urgenţă ca oxigenoterapia, aceasta poate indica
necesitate în schimbarea poziţiei pacientului.
-Reevaluarea pulsului, frecvenţa şi calitatea:o frecvenţă sporită a pulsului este
un indicator timpuriu a unui şoc iminent, calitatea sau amplitudinea pulsului
este un indice timpuriu în schimbarea stării pacientului.
-Monitorizarea culorii pielii şi temperaturii:tegumentele reci şi umede indică la
pierderea de către organism sau o stare de şoc progresivă şi necesită
efectuarea oxigenoterapiei.
-Determinarea repetată a priorităţilor pacientului:o modificare în oricare din
simptomele de mai sus poate indica la o problemă ce nu a fost detectată
anterior în examenul primar, astfel această urgenţă medicalăpoate fi o stare
extrem de gravă.
-Reevaluarea indicilor vitali:odată cu schimbarea stării pacientului se modifi că
şi indicii vitali; personalul medical trebuie să obţină un set complet al indicelor
vitali a pacienţilor critici la fiecare 5 min; la pacienţii stabili idicii vitali vor fi
obţinute la fi ecare 15 min.

-Repetarea evaluării focusate privitor acuzelor şi traumatismelor

pacientului:întotdeauna se va asculta pacientul, se va acorda o atenţie
specială zonelor care au fost cauza solicitării serviciului de urgenţă, pacienţii
vor oferi informaţii necesare privitor la schimbările stării de sănătate şi cauza
apariţiei patologiei.
-Verificarea eficacităţii asistenţei acordate:-Se va asigura că oxigenoterapia şi
ventilaţia artificială este adecvată: verificaţi nivelul de conştienţă, cianoză,
agitaţie etc.;
-Se va asigura hemostaza: strângeţi sau adăugaţi bandaje după necesitate;
-Se va convinge de eficacitatea manipulaţiilor efectuate anterior.
-Documentarea constatărilor:documentaţi toate constatările în timpul evaluării
continue; aceste constatări vor ajuta medicii să înţeleagă tendinţele de
decurgere a pacientului.

1.9. Manipulaţiile practice în evaluarea continuă a pacientului:

-Comunicarea cu pacientul (dacă el este conştient): informaţia primită este o
parte preţioasă a oricărei evaluări;
-Utilizarea echipamentului necesar: mănuşi de examinare, echipament de
protecţie personală, stetoscop, lanternă, tensiometru cu manşetă, (pediatrică
şi pentru adulţi);
-Întreprindereamăsurilor adecvate atunci când observaţi orice schimbare în
starea pacientului;
-Trebuie la timp să fie verificate modificările apărute la pacienţii şi efectuat
tratamentul urgent.

1.10. Documentarea verificărilor, observaţiilor şi a dinamicii stării pacientului:

-Dinamica înseamnă schimbările stării sănătăţii într-o direcţie concretă.
Determinarea dinamicii stării pacientului permite ca la o etapă timpurie să fiţi
pregătiţi sau să evitaţi o înrăutăţire gravă a stării pacientului.
-Observările dinamiciistării pacientului la etapa de prespital vor fi extrem de
preţioase pentru personalul medical care internează pacientul.
-Cunoaşterea dinamicii maladiilor este un instrument foarte important în
prevenirea întârzierilor în diagnosticul şi tratamentul pacientului.
-Este în responsabilitatea dvs. că orice informaţie care a fost obţinută să fie
comunicată verbal şi în formă scrisă, oricui care preia pacientul.

1.11. Examenul primar şi secundar la pacienţii inconştienţi sau cu o stare

psihică alterată:
-Un pacient inconştient sau unul cu o stare psihică alterată nu este capabil să
vă comunice. Trebuie să executaţi o evaluare medicală rapidă şi să încercaţi
să obţineţi o istorie de la familie sau martori pentru a determina natura bolii şi
dacă există o traumă înplus la boală (de exemplu, un pacient cu o stare
psihică alterată poate fi un diabetic ce trece prin hipoglicemie etc.).
-Pentru fiecare pacient medical inconştient, va trebui să obţineţi: o evaluare
medicală rapidă de la cap la picioare, indicii vitali,anamneza medicală
relevantă şi condiţiile pacientului (pe cât de mult membrii familiei şi martorii o
pot asigura).

Evaluarea medicală rapidă (evaluarea de la cap la picioare):

-Evaluarea medicală rapidă este un examen fizic destinat pentru o
determinare rapidă a naturii şi severităţii bolii şi identifi carea intervenţiilor
necesare.
-Veţi examina sistematic capul, gâtul, pieptul, abdomenul, pelvisul şi
extremităţile:
-Începând cu capul, priviţi ochii, urechile, gura şi nasul; evaluaţi prezenţa unei
eliberăride lichide; observaţi culoarea tegumentelor pacientului, în particular în
conjunctivă şi buze, la fel ca şi culoarea sclerei ochiului; observaţi pupilele şi
reactivitatea lor; observaţi orice miros straniu al respiraţiei; evaluaţi gura
pentru prezenţa salivei şi ochii pentru lacrimi; verifi caţi privirea ochilor;
-Pe gât, fiţi atenţi la trahee pentru a evalua dacă este pe linia de mijloc sau
este deviată pe o parte; observaţi venele jugulare pentru a vedea dacă ele par
a fi dilatate atunci când pacientul este aşezat;
-Evaluaţi sunetele respiratorii ale pacientului pentru a evalua egalitatea şi
calitatea;
-Evaluaţi abdomenul pentru orice durere, extindere sau mase pulsante;
-Evaluaţi pentru a vedea dacă pacientul a pierdut controlul asupra vezicii
urinare sau intestinelor;
-Verificaţi extremităţile inferioare pentru a depista tumefieri, culoarea, pulsurile
şi senzaţia; evaluaţi lojele unghiilor de la mână pentru a depista culoarea;
verificaţi forţa şi mişcarea în toate cele patru extremităţi;
-Pacientul trebuiesă fie plasat într-o poziţie de protejare a căii respiratorii;
culcarea pe partea stângă, cu faţa spre îngrijitor (poziţia laterală de siguranţă)
va asigura cea mai bună protecţie a căii respiratorii în cazul în care pacientul
vomită;
-Dacă în orice moment descoperiţi condiţii periculoase pentru viaţă,
supravegheaţi-le imediat.

Notă: Dacă pacientul este conştient şiare o acuză principală specifică,

concentraţi evaluarea rapidă pe zona sau sistemul corpului implicat. Pentru un
pacient inconştient evaluaţitoate zonele. Cât timp inspectaţi şi palpaţi rapid
întregul corp, căutaţi semnele fizice asociate cu starea medicală a pacientului.
De asemenea, asiguraţi-vă că pacientul medical nu a suportat vreo trauma.