1

CINCI PAINI manus

SCENA 1

POVESTITOR 1:
Doi oameni, cunoscuţi unul cu altul, călătoreau odată, vara, pe un drum. Unul avea în traista
sa trei pâni, şi celalalt două pâni.
POVESTITOR 2:
De la o vreme, fiindu-le foame, poposesc la umbra unei răchiţi pletoase, lângă o fântână cu
ciutură, scoate fiecare pânile ce avea şi se pun să mănânce împreună, ca să aibă mai mare
poftă de mâncare.

DRUMET 1 (3 paini)
Of, ce drum lung! Si inca mai avem ceva de mers. Ce bine e aici la umbra, langa fantana. Ia sa
ne odihnim nitel ca e si vremea pranzului. (se aseaza pe jos amandoi). Sa imbucam ceva, sa
prindem puteri. Iaca eu am 3 paini in traista, bine am facut ca le-am luat cu mine. (scoate
painile si le pune jos pe un stergar). Dumneata ai ceva merinde? Daca nu pofteste si
ospateaza-te din ce am eu.

DRUMET 2 (2 paini)
Ca bine zici, ce drum lung! Iti multamesc pentru ca vrei sa imparti cu mine din ce ai dar nu e
nevoie. Iaca am si eu 2 paini (scoate si el painile) ne ajung daca nu cumva mai si ramane ceva.
Dar chiar ca e bine aici la umbra, am gasit un loc bun de pranz. Ia te uita ce frumos canta
pasarelele si cum zburda ele pe aici!

MIERLE trec zburand si cantand………………………..

DRUMET 1
Daaa! Ce dumbrava minunata am gasit, ferice de noi! Or fi fost mierle, privighetori parca,
taaare frumos canta si cum mai zburda ele vesele, sa tot stai sa le aculti si sa le privesti.

Apare DRUMET 3 fluierand/cantand ceva?

- Ziua buna oameni buni!

DRUMET 1, DRUMET 2
- Buna sa-ti fie inima, ziua buna!

1
 2

DRUMET 3
- Dar sa aveti pofta, vad ca va hoditi bine aici in dumbrava si aveti si ceva de-ale gurii, tocmai
bine acum la vremea pranzului. Iaca eu is pe drum de la rasaritul soarelui. Am plecat de
nevoie si in pripa si nu am luat nimic de imbucat cu mine. Dar nu voiesc sa va fac neplacere
cu ale mele, sa aveti pofta si buna odihna! Mi-oi vedea de derum. (se face ca merge mai
departe)

DRUMET 1
— Da’ poftim, om bun, de-i ospăta împreună cu noi, nu e vreo suparare, uite ca avem destula
paine.

DRUMET 2
- Da, pai unde mănâncă doi mai poate mânca şi al treilea. Pofteste, pofteste!

DRUMET 3 : Multumesc, oameni buni ca ma primiti si pe mine la masa!

se aseaza si el langa cei doi si incep sa manance toti 3. Dau din cap vorbesc incet intre ei …

POVESTITOR 1:
Cum vedeti, călătorul străin, flămând cum era, nemaiaşteptând multă poftire, se aşază jos
lângă cei doi, şi încep a mânca cu toţii pâne goală şi a be apă rece din fântână, căci altă
udătură nu aveau.
POVESTITOR 2:
Şi mănâncă ei la un loc tustrei, şi mănâncă, până ce gătesc de mâncat toate cele cinci pâni, de
parcă n-au mai fost.

DRUMET 3
— Iaca va platesc 5 lei si va rog sa primiţi, oameni buni, această mică mulţămită de la mine,
pentru că mi-aţi dat demâncare la nevoie; veţi cinsti mai încolo câte un pahar de vin, sau veţi
face cu banii ce veţi pofti. Nu sunt vrednic să vă mulţămesc de binele ce mi-aţi făcut, căci nu
vedeam lumea înaintea ochilor de flămând ce eram.

DRUMET 1 si DRUMET 2:
Lasa, nu trebuie! Sa fie pomana….

DRUMET 3
Ba va rog sa primiti si ramaneti sanatosi….

POVESTITOR 1:
Cei doi nu prea voiau să primească, dar, după multă stăruinţă din partea celui al treilea, au

2
 3

primit. De la o vreme, călătorul străin şi-a luat ziua bună de la cei doi şi apoi şi-a căutat de
drum.
POVESTITOR 2:
Ceilalţi mai rămân oleacă sub răchită, la umbră, să odihnească bucatele. Şi, din vorbă în vorbă,
cel ce avuse trei pâni dă doi lei celui cu două pâni, zicând:

DRUMET 1
— Bine ca ne-am pus burta la cele si ne-am odihnit picioarele. Si tine, frate, partea dumitale, şi
fă ce vrei cu dânsa. Ai avut două pâni întregi, doi lei ţi se cuvin. Şi mie îmi opresc trei lei, fiindc-
am avut trei pâni întregi, şi tot ca ale tale de mari, după cum ştii.

DRUMET 2
— Cum aşa?! pentru ce numai doi lei, şi nu doi şi jumătate, partea dreaptă ce ni se cuvine
fiecăruia? Omul putea să nu ne deie nimic, şi atunci cum rămânea?

DRUMET 1
— Cum să rămâie? atunci aş fi avut eu pomană pentru partea ce mi se cuvine de la trei pâni,
iar tu, de la două, şi pace bună. Acum, însă, noi am mâncat degeaba, şi banii pentru pâne îi
avem în pungă cu prisos: eu trei lei şi tu doi lei, fiecare după numărul pânilor ce am avut. Mai
dreaptă împărţeală decât aceasta nu cred că se mai poate nici la Dumnezeu sfântul...

DRUMET 2
— Ba nu, prietene, zice cel cu două pâni. Eu nu mă ţin că mi-ai făcut parte dreaptă. Haide să
ne judecăm, şi cum a zice judecata, aşa să rămâie.

DRUMET 1
— Haide şi la judecată, dacă nu te mulţămeşti. Cred că şi judecata are să-mi găsească
dreptate, deşi nu m-am târât prin judecăţi de când sunt.

MIERLE trec zburand si cantand de data asta mai incruntate….

DRUMET 1: iaca iar si mierlele astea doua, parca cantau mai frumos inainte, se mai iau si ele la
harta, cine stie ce-or avea si ele de impartit. Ofteaza

SCENA 2
Drumet 1, Drumet 2, Judecator, Grefier, Publicul pe scaune (2 Mierle plus 2)

3
 4

POVESTITOR 1:
Şi aşa, pornesc ei la drum, cu hotărârea să se judece.
POVESTITOR 2:
Şi ajung într-un loc unde era judecătorie.

JUDECATOR: (toti vorbesc, judecatorul striga)

- Liniste in public! Incepe judecata! Grefier esti pregatit?

GREFIER
- Pregatit, pregatit!

JUDECATOR
- Cinstita adunare aici de fata! Avem azi un reclamant si un parat si vom judeca o plangere.
Va rog sa ascultati cu luare-aminte si sa dam dreptatea acolo unde trebuie!

Publicul aplauda

JUDECATOR
- Liniste! Sa vina reclamantul si paratul!
DRUMET 1 si DRUMET 2 se apropie, stau in fata judecatorului

JUDECATOR
- Cu ce nevoie va infatisati azi aici?

DRUMET 2:
Onorat judecator si cinstite public! Eu si paratul de fata (arata spre Drumet 1) am călătorit
împreună, am stat la masă împreună, eu am avut 2 paini iar dumnealui 3 paini.

DRUMET 1
- Asa e! Si am intalnit un alt drumet strain si l-am invitat sa manance cu noi. Drumetul ne-a
platit 5 lei pentru masa.

DRUMET 2
Da, si cand sa facem imparteala, dumnealui imi da mie 2 lei si restul de 3 lei isi opreste
dumnealui. Eu socot ca nu e drept, trebuia sa impartim cei 5 lei, frateste.

4
 5

JUDECATOR
după ce-i ascultă pe amândoi cu luare aminte, zise celui cu două pâni:
(catre DRUMET 2)
— Şi nu eşti mulţămit cu împărţeala ce s-a făcut, omule?

DRUMET 2
— Nu, domnule judecător, noi n-am avut de gând să luăm plată de la drumeţul străin pentru
mâncarea ce i-am dat; dar, dac-a venit întâmplarea de-aşa, apoi trebuie să împărţim drept în
două ceea ce ne-a dăruit oaspetele nostru. Aşa cred eu că ar fi cu cale, când e vorba de
dreptate.

JUDECATOR
— Dacă e vorba de dreptate, apoi fă bine de înapoieşte un leu istuialalt, care spui c-a avut trei
pâni.

DRUMET 2
— De asta chiar mă cuprinde mirare, domnule judecător! Eu am venit înaintea judecăţei să
capăt dreptate, şi văd că dumneata, care ştii legile, mai rău mă acufunzi. De-a fi să fie tot aşa şi
judecata dinaintea lui Dumnezeu, apoi vai de lume!

JUDECATOR
— Aşa ţi se pare dumitale, dar ia să vezi că nu-i aşa. Ai avut dumneata două pâni?

DRUMET 2
— Da, domnule judecător, două am avut.

JUDECATOR
— Tovarăşul dumitale, avut-a trei pâni?

DRUMET 2
— Da, domnule judecător, trei a avut.

JUDECATOR
— Udătură ceva avut-aţi vreunul?

DRUMET 2
— Nimic, domnule judecător, numai pâne goală şi apă răce din fântână, fie de sufletul cui a
făcut-o acolo, în calea trecătorilor.

JUDECATOR
— Pai parcă singur mi-ai spus că aţi mâncat toţi tot ca unul de mult, aşa este?

5
 6

DRUMET 2
— Aşa este domnule judecător.

JUDECATOR
— Acum, ia să stabilim regula următoare, ca să se poată şti hotărât care câtă pâne a mâncat.
Să zicem că s-a tăiat fiecare pâne în câte trei bucăţi deopotrivă de mari; câte bucăţi ai fi avut
dumneata, care spui că aveai două pâni?

DRUMET 2
— Şase bucăţi aş fi avut, domnule judecător.

JUDECATOR
— Dar tovarăşul dumitale, care spui că avu trei pâni?

DRUMET 2
— Nouă bucăţi ar fi avut, domnule judecător.

DRUMET 1
- Asa-i, 9 bucati am avut.

JUDECATOR
— Acum, câte fac la un loc şase bucăţi şi cu nouă bucăţi?

DRUMET 1 si DRUMET 2
— Cincisprezece bucăţi, domnule judecător.

JUDECATOR
— Câţi oameni aţi mâncat aceste cincisprezece bucăţi de pâne?

DRUMET 1 si DRUMET 2
— Trei oameni, domnule judecător.

JUDECATOR
— Bun! Câte bucăţi vin de fiecare om?

DRUMET 1 si DRUMET 2
— Câte cinci bucăţi, domnule judecător.

JUDECATOR
— Acum, ţii minte câte bucăţi ai fi avut dumneata?

6
 7

DRUMET 2
— Şase bucăţi, domnule judecător.

JUDECATOR
— Dar de mâncat, câte ai mâncat dumneta?

DRUMET 2
— Cinci bucăţi, domnule judecător.

JUDECATOR
— Şi câte ţi-au mai rămas de întrecut?

DRUMET 2
— Numai o bucată, domnule judecător.

JUDECATOR
— Acum să stăm aici, în ceea ce te priveşte pe dumneta, şi să luăm pe istalalt la rând. Ţii minte
câte bucăţi de pâne ar fi avut tovarăşul d-tale?

DRUMET 1
— Nouă bucăţi, domnule judecător.

JUDECATOR
— Şi câte ai mâncat dumneata de toate?

DRUMET 1
— Cinci bucăţi, ca şi mine, domnule judecător.

JUDECATOR
— Si câte ti-au mai rămas?

DRUMET 1
— Patru bucăţi, domnule judecător.

JUDECATOR
— Bun! Ia, acuş avem să ne înţelegem cât se poate de bine! (catre DRUMET 2) Vra să zică,
dumneta ai avut numai o bucată de întrecut, iar tovarăşul dumitale, patru bucăţi. Acum, o
bucată de pâne rămasă de la dumneta şi cu patru bucăţi de la istalalt fac la un loc cinci bucăţi?
DRUMET 2
— Taman cinci, domnule judecător.

7
 8

JUDECATOR
— Este adevărat că aceste bucăţi de pâne le-a mâncat oaspetele dumneavoastră, care spui că
v-a dat cinci lei drept mulţămită?

DRUMET 1 si DRUMET 2
— Adevărat este, domnule judecător.

JUDECATOR (catre DRUMET 2)

— Aşadar, dumitale ţi se cuvine numai un leu, fiindcă numai o bucată de pâne ai avut de
întrecut, şi aceasta ca şi cum ai fi avut-o de vânzare, deoarece aţi primit bani de la oaspetele
dumneavoastră. Iar tovarăşului dumitale i se cuvin patru lei, fiindcă patru bucăţi de pâne a
avut de întrecut. Acum, dară, fă bine de înapoieşte un leu tovarăşului dumitale. Şi dacă te crezi
nedreptăţit, du-te şi la Dumnezeu, şi las' dacă ţi-a face şi el judecată mai dreaptă decât
aceasta!

DRUMET 2
Daca asta-i judecata cea dreapta n-am incotro. (Cu părere de rău) – iaca sa platesc cum zice
judecatorul (ii da un leu DRUMETULUI 1 şi pleacă ruşinat.)

DRUMET 1
(uimit de aşa judecată, mulţămeşte judecătorului şi apoi iese, zicând cu mirare):
— Dac-ar fi peste tot asemenea judecători, ce nu iubesc a li cânta cucul din faţă, cei ce n-au
dreptate n-ar mai veni în veci şi-n pururea la judecată.

POVESTITOR 1:
Si uite asa, cinstita adunare aici de fata, s-a incheiat intamplarea aceasta la care cred ca ati
facut ceva socoteli si v-ati lamurit unde e dreptatea. Cum spune si proverbul:
Nemultumitului i se ia darul !

POVESTITOR 2:
Asadar: Fii drept si bun ,cinstit si corect , si cu siguranta ,judecata ta va fi dreapta.

POVESTITOR 1 si POVESTITOR 2 impreuna:

Cat despre noi, cei doi povestitori:
am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa.
si am incalecat si pe-o capsuna dar nuuu v-am spus vreo minciuna!

MIERLE trec vesele cantand si topaind. SFARSIT cu aplauze!