Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Japonia 170506115122 PDF
Japonia 170506115122 PDF
Ţară puternic industrializată (a doua putere economică a lumii) are totuşi ca simboluri
naţionale trei elemente naturale: crizantema, floarea de cireş şi vulcanul Fuji.
Suprafaţă: 377.708 km2.
Aşezare geografică: 26°58' - 45°31’N; 128°6’-145° 49 E.
Populaţia: 123.921.000 locuitori.
Densitatea populaţiei: 323 loc/km2.
Capitala şi cel mai mare oraş: Tokyo, 11.718.720 locuitori.
Limba oficială: japoneza.
Religia: budism, sintoism, creştinism etc.
• Moneda: Yen.
• Formă de guvernământ: monarhie. Japonia este țara cu
cea mai lungă tradiție imperială din lume. Actualul
împărat Akihito este urmașul îndepărtat dar direct al
primului împărat japonez, Jimmu, care a fondat dinastia
în anul 711 i. Hr.
Cu toate că suprafața țării nu este prea mare (377.000 km²), arhipelagul se întinde de la
20ºN în partea cea mai sudică a țării, Insula Okinotorishima) până la 45°30’N în partea cea
mai nordică a insulei Hokkaidō.
O a doua mare influență asupra climatului Japoniei o are faptul că arhipelagul nipon este
situat în zona temperată musonică a Asiei de sud-est. Musonii bat înspre est dinspre continent
în timpul iernii, și înspre nord dinspre Oceanul Pacific în timpul verii. Anotimpurile Japoniei
sunt în mare măsură determinate de aceste vânturi.
Japonia are climat musonic. Vânturile suflă dinspre
est în timpul verii şi dinspre vest în timpul iernii. Marea
Japoniei, care separă insulele de Asia, are un efect
moderator asupra climei. Iarna nu este la fel de rece iar
vara la fel de caldă ca în China şi Coreea.
Ploile cad în principal în lunile de vara în est, dar nord-vestul primeşte ploaie de iarnă
adusă de vânturi de peste Marea Japoniei. Hakodate, în nord, are temperatura medie de -3 ° C
în ianuarie şi 19°C în iunie, cantitatea de precipitaţii fiind de 120 cm. Numerele
corepunzătoare pentru Tokyo sunt 3°C, 25°C şi 150 cm de precipitaţii. La Nagasaki, pe
Kyushu, acestea devin 5°C, 26°C şi circa 190 cm, inclusiv peste 30 cm în iunie.
Toate regiunile Japoniei cu excepția insulei Hokkaidō au un sezon ploios,
numit baiu sau tsuyu. De obicei începe la începutul lunii iunie (în Okinawa, cam cu o lună mai
devreme). Mase de aer maritim de deasupra Mării Ohotsk, care blochează anticiclonii, se
mișcă înspre Japonia dinspre nord-est. În același timp, anticiclonii din Pacificul de nord cresc
în forță, și creează mase de aer tropical Bonin, care și ele bat înspre arhipelagul japonez. Când
cele două mase de aer se întâlnesc deasupra Japoniei, se echilibrează, și formează frontul de
aer baiu, care se perpetuează datorită sistemului general de circulație al aerului. Se formează
un strat gros de nori, plouă mult, iar furtunile sunt agravate de apariția deasă a ciclonilor
extratropicali.
Acest "baiu zensen" care se
extinde din sudul Chinei spre Arh.
Japonez, cauzează o perioadă
prelungită de ploaie torenţială.
După mijlocul lui Iulie, masele
de aer dinspre Oceanul Pacific devin
predominante şi sezonul ploios se
încheie, "baiu zensen" fiind împins
spre nord.
Vânturile sezoniere dinspre Oc.
Pacific aduc căldură, aer umed în
Japonia, şi ţara are vreme de vară mai
multe zile, când temperatura este mai
mare de 30 de grade.
Hidrografia
Râurile se alimentează predominant din ploi şi zăpadă, cele mai mari fiind
Shinano,Tone, Ishikari. Datorită predominanţei formelor muntoase, pâraiele şi râurile taie văi
abrupte şi abundă în vâltori, praguri şi cascade mai mari sau mai mici. Unele râuri formează
delte, ca în cazul Kwanto, Osaka şi Nobi. Shinano este cel mai lung râu, iar Tano are debitul
cel mai bogat.
On the eastern bank of Lake Chuzenji
Munţii Japoniei sunt binecuvântaţi cu multe râuri. Majoritatea râurilor Japoniei sunt
repezi, apele lor ajungând oceanul nu după mult timp după ce au părăsit văile şi bazinele
munţilor. Un exemplu de râu abrupt este Kurobe, care se varsă în Marea Japoniei, după ce
pluteşte numai 83 de kilometri de la sursa sa, în Alpii Japoniei, la o altitudine de 2.900 m.
Râul cel mai lung al Japoniei este Shinano, care pluteşte 367 km de la munţii din
regiunea Chubu prin Prefectura Niigata spre Marea Japoniei.
Al doilea în lungime este Tone, care pluteşte prin Câmpia Kanto spre Oc. Pacific, şi al
treilea în lungime este Ishikari, în Hokkaido, la 268 km.
Solul Japoniei este împădurit în proporţie de 67%. În zona centrală şi de nord se pot
întâlni arţarii, ulmii, mestecenii, stejarii, cedrii, brazii, pinii, molizii, atât speciile europene cât
şi unele specifice Japoniei, cum ar fi cedrul japonez, pinul negru japonez sau arţarul roşu
japonez. Numeroase specii de bambus sunt nelipsite atât în câmpie cât şi în zonele mai înalte.
Cireşul ocupă un loc aparte în cultura japoneză. În sud se întâlnesc plante specifice zonelor
mai calde – palmieri, mangrove, camfor. Plante de tot felul formează flora din câmpii şi de pe
dealuri, în cadrul căreia o poziţie deosebită o ocupă crizantema şi camelia.
Fauna e reprezentată de mamifere mari (ursul, cerbul,
mistreţul), prădători mici (vulpea, nevăstuica, câinele enot) şi
rozătoare (iepuri, veveriţe, arici). Cele câteva varietăţi de
maimuţe constituie o componentă particulară a faunei.
Arhipeleagul nipon se află pe ruta de migraţie a peste 600 de
specii de păsări. Dintre zburătoarele locale se pot aminti: cocorii,
berzele, lebedele, raţele şi gâştele sălbatice, cormorani,
rândunicile de mare, pescăruşii şi albatroşii, precum şi câteva
specii de răpitoare din familia şoimilor şi ereţilor. În apele de
munte şi lacuri trăiesc boaşte şi şerpi, salamandre, crapi, ştiuci şi
păstrăvi.
Confluenţa unor curenţi calzi şi reci aduce lângă ţărmuri o
bogăţie de vieţuitoare specific apelor sărate: balene, delfini,
broaşte ţestoase sau peşti precum tonul, dorada, macroul,
heringul, sardelele, dar şi moluşte, crabi, creveţi şi languste.
Grǎdinile japoneze sunt spaţii idealizate pe care niponii le
încarcǎ cu puternice principii filosofice. Vǎzutǎ ca legǎtura dintre
artǎ şi naturǎ, grǎdina japonezǎ este influenţatǎ de filosofii diverse,
ca Shinto, Tao şi budism, toate împrumutând grǎdinilor ceva din
spiritul lor.
Frumuseţea lor reiese din împletirea mai multor elemente:
nisip, pietre, lampioane, apǎ, plante, garduri de bambus etc.
Designul grǎdinilor se bazeazǎ pe trei elemente importante:
scara redusǎ, simbolismul şi elemente împrumutate din alte peisaje.
La scarǎ redusǎ se pot înfǎţişa spaţii celebre, iar folosirea pietrelor
şi a nisipului încorporeazǎ în grǎdini priveliştea unui râu sau a unui
munte.
O grǎdinǎ japonezǎ va surprinde întodeauna prin lipsa florilor.
Japonezilor le plac grǎdinile mai ales iarna, atunci când acestea
sunt practic sterpe şi taie eventualele flori pentru ca spaţiul sǎ
rǎmânǎ cât mai gol. Florile nu delimiteazǎ aleile şi nici nu sunt
lǎsate sǎ creascǎ în straturi. Florile sunt plantate numai într-un loc
special din casǎ, numit tokonoma, special desemnat pentru acest
scop. Florile proaspete nu sunt, de altfel, folosite deloc în casǎ sau
pe masǎ, şi nu sunt purtate în ceremoniile de nuntǎ sau
înmormântare deoarece, în filosofia ce guverneazǎ în gǎdinile
japoneze, ele au o viaţǎ specialǎ şi nu pot fi niciodatǎ folosite ca
simple ornamente.
Resursele de subsol sunt în cantităţi foarte
mici; dispune însă de mult sulf şi calcar. Industria
este complexă şi se bazează în cea mai mare
masură pe importul de materii prime.
Tokio este capitala ţării şi în acelaşi timp cel mai mare oraş al
Japoniei. Este un megalapalopolis. Tokio - “capitala răsăriteană“,
capitala “ţării soarelui răsare” începând cu 1869, s-a transformat într-o
strălucită metropolă.
Oraşul a avut de suferit de pe urma cutremurului din 1923 şi a
bombardamentelor din perioada 1942-1945. În ultimele trei decenii,
au apărut zgârie-norii - primul fiind Kasumigaseki Building, cu 36 de
etaje, inaugurat în 1968 - grupaţi în mare parte în cartierul Shinjuku.
Transport și infrastructură
Transporturile reprezintă un domeniu important al activității economico-sociale pentru că
prin intermediul lor se efectuează deplasarea în spațiu a bunurilor și oamenilor în scopul
satisfacerii necesităților materiale și spirituale ale societății omenești.
Alte studii au sugerat faptul că doar 30% din populație se identifica ca aparținând unei
religii. Potrivit unui studiu din 2000 condus de ziarul Yomiuri Shimbun, 76,6% din japonezi
chestionați au declarat că nu cred într-o anumită religie. Un studiu de Yomiuri Shimbun, din
2005 a arătat că 72% din japonezi nu au nicio afiliere religioasă, 25% cred în religie și doar
20% au spus că practică o religie.