Colegiul Cooperatist din Moldova

Referat

La disciplina:biologie
Tema:Neuronii.
Tipurile de neuroni.
Grupa 1TAP-23

A elaborat:Ignatiuc Ana
Profesor:Alexandru
 Tema:Neuronii

Neuron – Desen de Santiago Ramón y Cajal a unor neuroni din cerebelul porumbelului.
(A) - exemplu de celule Purkinjebipolare, (B) - exemplu de celule granulare, multipolare.

Neuronii sunt o clasă de celule specifice pentru sistemul nervos.

Neuronul este o celulă adaptată la recepționarea și transmiterea informației, unitatea
elementară (celulară), embriologică, anatomică, funcțională, trofică și metabolică a
sistemului nervos. Conceptul de neuroni, ca unitate principală a sistemului nervos a fost
introdusă de anatomistul spaniol Santiago Ramón y Cajal. El a arătat ca neuronii sunt
celule individuale care comunică între ele. O contribuție fundamentală la cunoașterea
celulei nervoase în stare normală și patologică a constituit-o la vremea sa grandioasa
monografie a lui Gheorghe Marinescu, La cellule nerveuse(Ed. Doin, Paris, 1909).

Componentele unui neuron:

a. dendrite
b. pericarion
c. nucleu
1
d. conul de emergență al axonului
e. teacă de mielină
f. celulă Schwann
g. strangulație Ranvier
h. butoni terminali
Neuronii au mărimi cuprinse între 100-200 μm și 4-8 μm. Au un corp celular (soma) și
un număr mare de prelungiri.
Din punct de vedere funcțional neuronul se împarte în trei regiuni:

 regiunea receptoare, recepționează și procesează informația, fiind formată

din dendrite și soma. Aici se stabilește contactul cu alți neuroni prin sinapse, dar de
obicei nu se formează potențiale de acțiune în această regiune, ci doar potențiale
locale (potențiale postsinaptice).

 regiunea conductoare leagă regiunea receptoare de cea efectoare. Ea este

formată din porțiunea axonului de la locul în care acesta iese din corpul celular hilul
axonic până la arborizația sa. Aici au loc potențialele de acțiune prin sumarea
potențialelor locale.

 regiunea efectoare, informația (potențialul de acțiune) este recodificată aici sub

formă chimică prin neurotransmițător și transmisă prin sinapsa regiunii receptoare a
următorului neuron.

 Structura




2
  Diagrama unui motoneuron cu axon cu teacă de mielină tipic
.vertebratelor.
 Neuronii au de obicei un singur nucleu mic, dispus central, care prezintă unul sau
doi nucleoli. Aici este sintetizată o cantitate ridicată de ARN, iar cromatina este
dispersată.
 Ribozomii sunt asociați reticulului endoplasmatic rugos și formează substanța
tigroidă (corpusculii Nissl). Corpii Nissl se găsesc în corpul celular și în porțiunea
inițială a dendritelor, dar niciodată în axon. Ei au rol în metabolismul neuronal.
 Reticulul endoplasmatic neted are rol în reglarea nivelului de ioni de calciu din
neuron.
 Microfilamentele, neurofilamentele și microtubulii
formează citoscheletul neuronului. Trebuie menționat că neurofilamentele
(asociate formează neurofibrilele) au rol mecanic, de susținere și în conducerea
influxului nervos.
 Mitocondriile se găsesc în corpul celular, dar majoritatea se concentrează în
butonii terminali ai axonului, furnizând energie (sub formă de ATP) pentru
transmiterea semnalului la nivelul sinaptic și pentru sinteza unor
neurotransmițători.
 Corpul celular și dendritele sunt învelite într-o membrană plasmatică, neurilema,
cu o importanță deosebită în recepționarea și transmiterea semnalelor
prin canalele ionice. Axonii prezintă axolema, care este învelită de trei teci: teaca
de mielină (adera intim la axolema, rol de izolator electric), teaca Schwann
(contine celule schwan) și teaca Henle (permeabilitate si rezistenta). Teaca de
mielină este întreruptă la intervale de 80-600 μ de noduri Ranvier.

Clasificare

După numărul de prelungiri:

 neuroni multipolari, cu număr mare de prelungiri. De obicei au o formă stelată,

cu nucleu mare și sferic, situat central. Pot fi neuroni senzitivi.

 neuroni bipolari, cu două ramificații la extremități. Au formă fusiformă, iar

nucleul este ovalar și de obicei excentric. Se găsesc de exemplu în retină.

3
 neuroni unipolari, cu o singură prelungire axonică. De exemplu: celulele cu
bastonaș sau celulele cu con din retină.

 neuroni pseudounipolari, cu o prelungire în formă de T: prelungirea inițială se

desparte în două. Sunt sferici, cu nucleu mare, localizat central. Se găsesc
în ganglionii rahidieni sau ganglionii spinali.
După funcționare:

 neuroni senzitivi(receptori), care primesc excitațiile de la stimulii mediului extern

- neuronii olfactivi, receptori termici, receptorii presiunii și receptorii durerii. Astfel de
funcții îndeplinesc neuronii pseudounipolari si cei bipolari.
 neuroni motori(efectori), care transmit impulsul nervos prin axon pană la
organele efectoare (muschi, glande). Majoritatea neuronilor motori sunt multipolari.
 neuroni de asociație(intercalari), care preiau informația de la neuronii senzitivi,
o analizează și elaborează o reacție de răspuns, pe care o transmit neuronilor
motori.
 neuroni secretori - neuronii hipotalamusului, care secretă neurohormoni.

Proprietăți funcționale
Excitabilitatea este proprietatea de a intra în activitate sub acțiunea unui stimul.
Membrana joacă un rol esențial prin canalele sale ionice care se deschid sau se închid
în funcție de modificările de energie din preajma membranei.
Conductibilitatea este proprietatea de a conduce impulsurile. Această conducere se
realizează diferit în fibrele mielinice și amielinice, cele mielinice fiind mai rapide (60–
120 m/s în cele mai groase, 3–14 m/s în cele mai subțiri; iar în cele amielinice 0.5–
2 m/s).
Degenerescența se referă la degradarea neuronului în condiții de lezare serioasă a
axonului.
Regenerarea este proprietatea de a se reface după anumite lezări.
Activitatea sinaptică se referă la codarea chimică a informației și transmiterea
acesteia prin sinapse.

Conectivitate
Neuronii comunică între ei prin sinapse. Axonul terminal al unei celule nervoase intră în
contact cu terminația dendritică a unui alt neuron. Neuronii precum celulele Purkinje pot
avea peste 1000 de ramificații dendritice, făcând conexiuni cu alte zeci de mii de celule.
Sinapsele pot fi excitatorii sau inhibitorii.
În creierul uman există un număr imens de neuroni,formând un număr imens de
sinapse. Fiecare neuron din cele 16-18 miliarde(deși unii specialiști susțin existenta a
40 de miliarde,sau și mai exagerat,100 de miliarde) are în medie 7 000 de conexiuni
sinaptice cu ceilalți neuroni,sau pană la 10 mii de sinapse.Din păcate,din diferite
motive,numărul sinapselor nu e aproximabil,ci doar speculabil.