Sunteți pe pagina 1din 16

Numele si prenumele elevului: POPESCU ALINA SILVIA

AMG 1 J

Embriologie si Genetica

Fisa de lucru

Patologia sarcinii

1. Cardiopatiile si sarcina
2. Patologia infectioasa si sarcina
3. Patologia ginecologica si sarcina
4. Bolile psihice si sarcina
Patologia sarcinii

Orice eveniment care survine in cursul sarcinii si care comporta un risc pentru mama
si/sau pentru copil este considerat ca patologic. De altfel, o sarcina se numeste "cu risc" atunci
cand ea survine la o femeie afectata de o boala preexistenta pe care sarcina o poate agrava, ceea
ce poate complica nasterea sau poate influenta asupra starii de sanatate a fatului. 
Printre bolile care se pot agrava, se afla diabetul, lupusul eritematos diseminat,
unele cancere, afectiunile cardiace, pulmonare (astm), endocrine (hipertiroidie, hipotiroidie),
neurologice (epilepsie, scleroza in placi). Se mai cunosc si alti factori de risc: obezitatea, un
consum mare de alcool, toxicomaniile, tabagismul si varsta femeii (mai putin de 17 ani, mai mult
de 30 ani). 
O sarcina multipla este considerata, de asemenea, cu risc, deoarece poate antrena o
nastere prematura. 

Primul trimestru  
Fondul esential al patologiilor din primul trimestru il constituie riscurile de nastere falsa,
sarcinile extrauterine si complicarea sarcinilor cu varsaturi incoercibile. Amenintarile de nastere
falsa se traduc prin dureri pelviene si prin sangerari vaginale. Daca ecografia nu evidentiaza
afectari ireversibile ale oului (oprirea dezvoltarii, dezlipirea, ou transparent), un tratament
hormonal cu progesteron, asociat cu odihna, permite uneori ca sarcina sa-si continue cursul.
La inceputul gestatiei, sarcina extrauterina, in care oul este implantat in afara uterului,
prezinta o reala gravitate cu riscul ei de ruptura tubara; tratamentul ei este de cele mai multe ori
chirurgical si consta in ablatia oului si, uneori, a trompei deteriorate.
Varsaturile incoercibile provocate de modificarile hormonale pot, de asemenea, sa
marcheze acest prim trimestru. odihna, un tratament antiemetic (impotriva varsaturilor), postul -
urmat de reintroducerea prudenta a alimentatiei - sunt de cele mai multe ori eficace. Spitalizarea
poate fi necesara.
In sfarsit, in cursul acestui trimestru, rubeola sau toxoplasmoza, daca afecteaza putin
sanatatea mamei, pot fi foarte grave pentru fat. 

Al doilea trimestru 
Amenintarea de nastere prematura reprezinta principala patologie a celui de al doilea
trimestru, dar ea se mai prelungeste si in al treilea trimestru. Ea se traduce prin contractii
uterine nedureroase care modifica treptat colul uterin. Cea mai buna metoda de tratament a
amenintarii de nastere prematura este odihna insotita, daca este nevoie, de tratamente care
micsoreaza sau opresc contractiile uterine.
O nastere se numeste prematura daca survine inainte de 37 saptamani de amenoree. In
cursul celui de-al doilea trimestru, se intampla uneori ca aparitia contractiilor sa antreneze o
beanta a colului uterin, descoperita cu ocazia unui examen. Atunci se efectueaza, intre a 12-a si a
21-a saptamana de amenoree un serclaj al colului uterin. 

Al treilea trimestru 
In cursul celui de-al treilea trimestru, diferite boli ale mamei pot complica o sarcina:
anemia, toxemia gravidica, infectiile urinare si renale.
Mai pot interveni cauze legate de fat: un exces al dezvoltarii (macrosomie fetala) sau o
intarziere a cresterii intrauterine, un exces de lichid amniotic (hidramnios) sau o insuficienta a
acestuia (oligoamnios).
Insertiile anormale ale placentei, de exemplu placenta praevia, sunt, de asemenea, factori
de risc din cauza hemoragiilor pe care le produc.
In sfarsit, constatarea in uter a malformatiilor fetale compatibile cu viata si care permit
continuarea cursului sarcinii necesita si ele o supraveghere crescuta.

1. Cardiopatiile si sarcina

Sarcina aduce destul de multe transformari in organismul fiecarei femei. Unele modificari
sunt suportate bine de catre viitoarea mama, altele sunt tolerate mai putin. Dar multe dintre
aceste transformari tin de starea de sanatate a mamei dinainte de aparitia sarcinii. O categorie
aparte a afectiunilor cu risc in sarcina o reprezinta cardiopatiile.
Cardiopatiile din perioada de sarcina reprezinta totalitatea afectiunilor cardiace
care apar in timpul celor noua luni de sarcina sau inainte ca aceasta sa apara. Incidenta
acestor patologii este de 1,5-3,5%.
Insuficienta cardiaca se caracterizeaza prin incapacitatea inimii de a pompa sangele
cu o forta suficienta, din cauza faptului ca muschii inimii sunt slabiti. Aparitia unei sarcini
pune o presiune in plus pentru inima, aceasta trebuind sa pompeze mult mai mult sange, care este
necesar dezvoltarii fatului. Cel mai mare risc de a dezvolta insuficienta cardiaca in sarcina (sau
dupa nastere) il au femeile care se nasc cu boli cardiace congenitale. Din nefericire, exista mari
riscuri atunci cand viitoarea mama sufera de boli cardiovasculare, decesul fiind unul dintre ele.
Cu toate ca nu are simptome caracteristice (putand fi confundate cu cele normale, de
sarcina), printre acestea se numara:
- dipnee (dificultati de respiratie)
- palpitatii
- puls accelerat
- umflarea membrelor
- stare accentuata de oboseala
Orice viitoare mama, cu o afectiune cardiovasculara cunoscuta anterior sarcinii ori
diagnosticata dupa aparitia accesteia, trebuie sa fie evaluata diagnostic si terapeutic de un medic
cardiolog cu experienta in patologia cardiaca materno-fetala asociata graviditatii.
Clasificarea cardiopatiilor:
In functie de severitatea cardiopatiei diagnosticate, gravidele se încadreaza in patru clase:
- clasa I -  afectiunea nu le limiteaza activitatea fizica obisnuita, nu le provoaca
oboseala, palpitatii, dispnee
- clasa II – afectiunea cardiaca le induce limitarea usoara a activitatii fizice obisnuite,
putand cauza palpitatii, dispnee, aparitia oboselii
- clasa III - afectiunea cardiaca le provoaca limitarea importanta a activitatii fizice
obisnuite - cele mai mici activitati determina aparitia oboselii, palpitatiilor, dispneei
sau angorului pectoral (durere toracica ce poate iradia spre gat, maxilarul inferior sau
brate, ca urmare a unei irigari insuficiente a inimii)
- clasa IV - din cauza bolii cardiace, gravidele devin incapabile sa execute orice fel de
activitate fizica obisnuita, simptomele sunt prezente chiar si in repaus, iar orice
activitate accentueaza disconfortul

Prognostic si masuri
In general, gravidele din primele doua clase au un prognostic favorabil in timpul
sarcinii. Aproximativ jumatate dintre acestea pot dezvolta in trimestrul al treilea de sarcina edem
pulmonar, iar o treime dintre pacientele cardiace din clasa III sufera de epuizare (decompensare)
in sarcina. Gravidele incadrate la clasa IV trebuie tratate pentru insuficienta cardiaca in sarcina,
nastere si lauzie.
Pe tot parcursul sarcinii, pentru a preveni riscul de decompensare sunt necesare a fi luate
cateva masuri:
- consultul periodic al cardiologului
- evitarea kilogramelor in plus
- evitarea retentiei de lichid
- prevenirea infectiilor
- evitarea si limitarea efortului fizic
- prevenirea si tratamentul anemiei
- prevenirea si tratamentul variatiilor de tensiune
- evitarea stresului si a fumatului

Diagnosticul cardiopatiilor in sarcina


Diagnosticul clinic al bolilor cardice in timpul perioadei de sarcina include:
- electrocardiograma
- examen radiologic toracic (doar daca este impetuos necesar si se face cu protectie
abdominala a femeii insarcinate cu un sort de plumb)
- ecocardiografia
- test de efort
In cazuri rare, diagnosticarea cuprinde si catetrismul cardiac, studii radioizotopice (dupa
primul trimestru de sarcina), rezonanta magnetica nucleara, explorarea gazelor sangvine.
Exista afectiuni cardiace ce contraindica dezvoltarea unei sarcini. Acestea sunt:
- hipertensiunea pulmonara primara,
- sindromul Eisenmenger,
- tetralogia Fallot,
- coarctatia de aorta complicata,
- defectul de sept atrial complicat. 
In afara acestora, gravidelor incadrate in clasele III si IV li se recomanda avortul
terapeutic.
Gravidele incadrate in primele doua clase vor fi atent monitorizate atat de medicul
obstetrician, cat si de cardiolog.

2. Patologia infectioasa si sarcina

 Bolile infectioase acute

Influenta sarcinii asupra bolilor infectioase acute


Dupa cum se stie gestatia agraveaza bolile infectioase acute. Explicatia acestui fapt nu
este inca bine precizata. In ansamblu, totul se petrece ca si cum organismul ar fi incapabil sa
produca anticorpi intr-o masura suficienta. Este vorba de o lipsa de reactie o a organismului
gravid.
Din datele clasice rezulta ca expulzia fatului in cursul bolilor infectioase are, in general o
actiune agravanta. Daca nasterea se produce in perioada acuta, inainte ca organismul sa fi
dobandit o rezistenta, pot aparea consecinte grave.
Ceea ce trebuie retinut din actualul mers clinic al bolilor infectioase este ca avortul si
nasterea prematura reprezinta de fapt evolutia normala a unei asocieri de sarcina si boala
infectioasa acuta.
Lauzia (primele saptamani dupa nastere) reprezinta un moment important in evolutia
defavorabila a bolilor infectioase. In aceasta privinta exista o energie care agraveaza mult
evolutia bolii infectocontagioase, mult mai mult, comparativ cu sarcina.
Influenta bolilor infecfioase asupra sarcinii
In cursul evolutiei sarcinii de cele mai multe ori boala infectioasa poate produce
intreruperea ei. Variabilitatea actiunii bolilor infectioase este foarte mare. Unele boli, ca febra
recurenta, din punct de vedere medical au o evolutie benigna, dar, obstetrical, provoaca
intreruperea sarcinii in proportie de 90%.
Alaturi de aceasta sunt si altele, cum ar fi encefalitele virotice, poliomielita si
meningitele, care evolueaza grav pentru mama, dar cu efecte minore asupra produsului de
conceptie.
Mecanismele de producere a avortului in bolile contagioase sunt multiple. Unii germeni
se pare ca ar avea proprietati avortive, cum este febra de Malta. Temperatura corporala ridicata
(hipertermia) a fost considerata ca o cauza frecventa de avort. Asa, de exemplu, in febra tifoida,
boala hipertermizanta prin excelenta, avortul se produce la jumatate din cazuri.
Nu acelasi lucru se produce in febrele eruptive, care evolueaza cu mari ascensiuni
termice, dar avortul nu se produce. Anoxia (scaderea oxigenului) din bolile infectioase poate
actiona de asemenea asupra uterului, ducand la contractii uterine. Acest lucru explica avorturile
produse in bolile infectioase cu forme grave si complicatii pulmonare, care merg pana la o
semiasfixie a mamei.
Cu toate acestea, un tratament riguros al bolii infectocontagioase poate modifica favorabil
influenta ei asupra mamei si asupra produsului de conceptie. Tratamentul bolii infectioase se
aplica in timpul graviditatii ca si in afara ei (exact ca la o femeie negravida).
Avortul si nasterea nu prezinta caractere deosebite la femeile cu boli infectocontagioase.
Lauzia in schimb poate sa se complice prin localizarea infectiei, fie la uter, fie la nivelul
peritoneului. Lactatia se instaleaza ceva mai tarziu datorita starii generale alterate a lauzei. S-au
putut gasi in lapte unii germeni, cum ar fi pneumococul, sau unele virusuri, ca cel din encefalite.
Din acest motiv se contraindica alaptarea in bolile infectioase acute.
Influenta bolii infectioase asupra fatului
Transmiterea germenilor patogeni prin placenta in majoritatea bolilor infectoase este
cunoscuta. Se pare ca pentru a se produce pasajul transplacentar este nevoie sa existe o
septicemia (infectarea sangelui), deci o faza de boala generalizata. Nu este, totdeauna, necesara
alterarea placentei. Este stiut ca placenta are si un rol de aparare, prin distrugerea germenilor. Se
pare insa ca pe masura ce placenta imbatraneste isi pierde aceasta functie (in cursul ultimelor
doua luni).
Toxinele si anatoxinele nu traverseaza placenta. Anticorpii, dimpotriva, traverseaza
bariera placentara usor. Totul se petrece in aceste cazuri ca si cum fatul ar primi ser activ fata de
germenii sau anticorpii fata de care mama este imunizata. In sangele fetal se pot gasi doua feluri
de anticorpi: unii care se formeaza fata de germenii care au traversat placenta, realizand asa-
zisa imunitate activa, si anticorpii trecuti de la mama, de unde rezulta imunitatea pasiva.
In stadiul precoce embrionar, virusurile se localizeaza pe embrion, deoarece acesta
constituie un mediu excelent de cultura. Cand infectia este masiva se realizeaza moartea
embrionului in uter, iar cand infectia este moderata, embrionul nu moare, dar pot aparea multiple
malformatii.
Virusurile gripei, oreionului, poliomielitei, rujeolei, pot fi responsabile de aparitia
malformatiilor fetale, daca influenta lor se exercita in perioada de formare a organelor
(organogeneza).
Daca fatul este infectat tardiv in uter, el poate contracta boala mamei, cum este cazul
variolei sau rujeolei. Fatul se poate naste viu si imunizat sau poate muri in uter. Uneori la nastere
fatul poate prezenta boala de care sufera mama (sau a suferit), sau se naste fara nici o boala.

Boli infectioase si parazitare mai frecvent asociate cu sarcina


Pneumonia si bronhopneumonia au determinat in trecut o mortalitate de 40-50%,
deoarece duceau la insuficiente circulatorii, prin fenomene de anoxie (lipsa de oxigen). In
prezent datorita antibioticelor prognosticul nu este atat de grav, dar necesita o supraveghere
medicala si terapeutica atenta. Prevenirea insuficientei circulatorii trebuie avuta in vedere mai
ales in ultimele trei luni de sarcina.
Scarlatina prezinta importanta pentru complicatiile streptococice pe care le poate
produce (septicemiile streptococice in lauzie si in special nefropatii).
Rujeola nu determina fenomene speciale decat in cazul complicatiilor pulmonare.
Malformatiile date de rujeola sunt rare.
Rubeola este o boala benigna pentru mama, la care poate trece neobservata, dar este
teratogena (produce malformatii) in proportii ce variaza de la 17 la 95%. Se poate retine ca
rubeola este teratogena in primele trei luni de sarcina (organogeneza), cu pericol maxim in
primele 8 saptamani. Exista descrise o serie de malformatii care sunt date de rubeola in ordinea
urmatoare: malformatii oculare, cardiace, ale urechii, toate acestea in raport cu perioada
contagiunii. In fata acestei situatii, s-a propus ca toate fetitele sa fie supuse unei contagiuni
rubeolice in scop profilactic.
In caz ca boala survine la o gravida in primele trei luni, se recomanda intreruperea
sarcinii. In cazurile de contact se vor administra gammaglobuline.
Oreionul produce avortul in 20% din cazuri, iar asupra fatului produce malformatii in
proportie de 15-30% in primele trei luni de sarcina.
Listerioza. Boala a animalelor domestice, poate sa fie contractata si de femeia gravida. In
acest caz poate produce moartea fatului fie in uter, fie dupa nastere.
Coreea este agravata de sarcina. Aceasta boala, daca a disparut la pubertate, poate
reapare cu ocazia unei sarcini.
Encefalita epidemica, daca este contractata in timpul sarcinii, poate produce femeii boala
Parkinson dupa nastere.
Poliomielita. Femeia gravida este mai receptiva fata de aceasta boala. Boala duce la
moarte in proportie de 5-6%. Atingerea fatului este posibila si produce avort in 20% din cazuri
sau provoaca nasteri premature.
Toxoplasmoza este luata de la animalele domestice si, de multe ori, la femeia gravida
evolueaza inaparent. Alteori evolueaza ca o mononucleoza infectioasa. Diagnosticul este dificil.
Parazitul traverseaza placenta tardiv si determina la fat leziuni meningo-encefalice determinand
microcefalie sau hidrocefalie (acumulare de lichid in creier), microoftalmie, spina bifida
(malformatie a coloanei vertebrale) etc. Diagnosticul se bazeaza pe testul Sabin-Feldman
(intradermoreactie). Tratamentul ce se adreseaza femeii gravide este acelasi ca in afara sarcinii.

 Bolile infecioase cronice


Tuberculoza pulmonara si sarcina
Clinic s-a putut constata ca, in majoritatea cazurilor considerate odinioara ca au
contractat tuberculoza in timpul sarcinii, examinarile radiologice au aratat ca aceste leziuni
existau deja. Asa se explica de ce aceste forme au o tendinta rapida la excavare si septicemie. In
cazurile in care tuberculoza a preexistat sarcinii, prognosticul este in raport cu forma clinica a
tuberculozei.
Formele calcificate si fibrozate sau formele stabilizate nu sunt agravate de sarcina.
Formele evolutive, acute, febrile, recente, sau subacute, au un prognostic rezervat. Daca
sunt tratate corect, de specialist, in momentul aparitiei sarcinii, evolutia este uneori favorabila. In
cazurile neglijate, evolutia este accelerata.
Perioada de lauzie este considerata a fi cea mai critica. Formele care au evoluat
defavorabil in timpul sarcinii, de regula, se agraveaza si mai mult in lauzie.
Practic, tuberculoza pulmonara nu are influente defavorabile asupra sarcinii. In mod
exceptional se poate produce avort in formele septicemice (de infectie a sangelui), de asemenea
se stie ca sarcinile gemelare asociate cu tuberculoza pulmonara sunt defavorizate, avortul si
nasterea prematura sunt aproape regula.
Tuberculoza nu este o boala ereditara iar un nou-nascut dintr-o mama tuberculoasa este
sanatos si ramane sanatos daca este izolat din momentul nasterii. Daca se face aceasta izolare,
procentul de imbolnavire este egal cu acel al fetilor nascuti din mame netuberculoase.
Colaborarea dintre ftiziolog si obstetrician este obligatorie. La inceputul gestatiei se pune
problema intreruperii terapeutice a sarcinii. In aceste cazuri, indicatia o face ftiziologul.
Intreruperea o efectueaza obstetricianul.
In cazurile in care se considera ca sarcina poate evolua se impune un tratament
medicamentos, care va fi indicat de catre ftiziolog. De asemenea, obstetricianul trebuie sa
supravegheze mama in primele saptamani dupa nastere si nou-nascutul.
In lauzie se va supraveghea indeaproape bolnava deoarece, in principiu, suprimarea
alaptarii la o femeie cu tuberculoza este indicata de ftiziolog. Copilul trebuie separat de mama,
supravegheat atent si continuu. Vaccinarea BCG este indicata. Copilul suporta bine aceasta
vaccinare; mai rar pot aparea adenopatii.
Tuberculoza genitala
Se intampla ca unele femei cu tuberculoza genitala sa ramana gravide (cu totul
exceptional). In asemenea cazuri, sarcina este dusa la termen.
Se impune un tratament si in cursul sarcinii, precum si in lauzie.
Tuberculoza urinara
Aceasta forma de tuberculoza are o influenta nefavorabila asupra gestatiei.
Ceea ce este interesant de retinut este ca adesea sarcina scoate in evidenta o pielita atipica
si rebela la tratamentul obisnuit. De aici s-a tras concluzia ca sarcina este o cauza frecventa de
agravare a tuberculozei renale, mai ales in formele acute.
In general, sarcina nu agraveaza prognosticul tuberculozei care este tratata si nu
contraindica nici o terapie medicala sau chirurgicala. De asemenea viitorul mamei si al copilului
care sunt bine supravegheati nu ridica probleme deosebite.

3. Patologia ginecologica si sarcina

In viata femeii problemele ginecologice sunt deseori trecute cu vederea fiind considerate
ceva de la sine inteles. Tulburarile de ciclu menstrual, durerile pelvine asociate sau nu ciclului,
scurgerile vaginale neobisnuite sunt de multe ori acceptate ca ceva obisnuit.
Dar aceste probleme considerate banale se pot agrava si complica viata pacientelor
ducand la aparitia unor afectiuni cronice ca: infertilitate, displazii severe de col uterin, abcese
pelvine.
Consultul ginecologic atat periodic dar mai ales in cazul unor manifestari neobisnuite
asigura sanatatea femeii.

Endometrioza
Endometrioza reprezinta prezenta celulelor endometriale inafara uterului. Endometrul
este stratul interior al peretelui uterin.
Cele mai frecvente localizari ale endometriozei sunt ovarele, trompele uterine, suprafata
uterului si pe foita (seroasa) care acopera organele din abdomen (vezica urinara, intestine, etc).
In cazuri rare aceste celule se pot intalni la distanta de uter in interiorul unor organe (plaman,
creier, vezica urinara, stomac).
Mecanismul de aparitie a acestei boli nu este cunoscut in totalitate,  suspicionandu-se atat
ipoteza migrarii celulelor din interiorul urerului in afara acestuia din aproape in aproape cat si
insamantarea prin sange a focarelor de endometrioza. Desi exista argumente pentru fiecare
ipoteza nu exista inca o teorie ferma asupra mecanismului de producere.
Simptome
Manifestarile bolii sunt variate si sunt specifice locului unde sunt prezente focarele de
endometrioza. Deoarece celulele endometriale sunt sensibile la actiunea hormonilor feminini
(estrogen si progesteron), zonele de endometrioza vor avea o manifestare ciclica corespunzatoare
ciclului menstrual al femeii. Asfel pot sa apara dureri sau sensibilitatea unei regiuni inainte sau in
timpul perioadei menstruale. Durerile pot sa apara si in timpul actului sexual sau in timpul
tranzitului intestinal sau la urinare. In unele cazuri pot aparea sangerari care se pot evidentia prin
scaun sau urina. In unele cazuri sangerarea se poate acumula de la o luna la alta cu aparitia unor
chiste sau pseudochiste, la nivelul unor organe (ovar, vezica urinara), sau in cavitatea
abdominala.
Unul dintre cele mai importante efecte secundare ale endometriozei este infertilitatea,
aceasta fiind principa cauza a infertilitatii feminine.
Diagnostic
Suspiciunea de endometrioza se face pe baza simptomelor: o femeie in perioada de
activitate hormonala care przinta dureri pelvine si abdominale mai ales legate de ciclul
menstrural, dar si in afara lui la diferite actiuni care implica zona organelor genitale interne.
Examenul clinic efectuat de medicul ginecolog poate evidentia modificari ale uterului
(marit sau deformat) sau ovarelor (chiste ovariene), formatiuni tumorale in jururl uterului sau in
abdomen. Ecografia trasabdominala sau trasvaginala o sa identifice eventualele leziuni. Trebuie
mentionat ca atunci cand focarele endometriozice sunt de mici dimensiuni, evidentierea lor prin
metode clinice si imagistice este dificila, in schimb, simptomatologia poate sa fie destul de
serioasa (dureri, sangerari, etc).
Diagnosticul de certitudine se stabileste prin confirmarea histopatologica a lezinilor
(examinarea la microscop). La ora actuala acest lucru se realizeaza prin laparoscopie cu biopsie.
Tratamentul
Tratamentul endometriozei se adreseaza simptomelor si cauzei. Tratamentul simptomelor
este inspecial cel impotriva durerilor – tratament antialgic.
De asemenea un tratament hormonal va reduce stimularea focarelor de enometrioza si
bineinteles cu diminuarea simptomelor.
Prin tratamentul cauzei se intelege tratamentul chirurgical prin care se excizeaza zonele
de endometrioza. Aceasta excizie poate sa se realizeze cu pastrarea ovarelor si a uterului sau cu
excizia partiala sau completa a acestora. Gradul de extindere al chirurgiei depinde de gravitatea
bolii precum si de dorinta pacientei de a ramane fertila. In cazul chirurgiei cu conservarea
organelor genitale rata de reaparitie a bolii este de aproximativ 40%.

Boala inflamatorie pelvina


Boala inflamatorie pelvină (BIP) reprezintă denumirea generică pentru infecțiile tractului
genital superior (endometru, miometru, țesuturi parauterine, trompe, ovare, peritoneu pelvin).
Aproximativ 70% dintre femeile cu vârsta sub 25 de ani prezinta aceasta boala,  incidența
maximă fiind între 20 și 24 de ani.
Cauze
Boala inflamatorie pelvină este cauzata de agenții infecțioși prezenți în flora normală
vaginală și endocervicală (streptococ grup B, stafilococi,anaerobi, E. Coli) sau de cei care
transmit boli sexuale (Chlamydia trachomatis, Neisseria gonorrhoeae, Mycoplasme) .
Acești germeni pot ajunge la nivelul sferei genital superioare direct pe cale ascendentă,
prin limfa sau sange,  sau pot beneficia de ajutorul unor celule care prezinta posibilitatea de
deplasare (spermatozoizii sau trichomonas vaginalis) de care se pot atașa, și pot ajunge la nivelul
endometrului și a trompelor, facilitând contaminarea.
 Factori de risc
- Debutul precoce al vieții sexuale
- Parteneri sexuali multiplii
- Antecedente de BIP
- Antecedente de Boli cu transmitere sexuală
- Inserția unui dispozitiv intrauterin (sterilet)
- Manevre invazive intrauterine (chiuretaj, biopsie, histeroscopie)
 Simptomatologie
Aceasta boala poate sa se manifeste intr-o forma acuta sau cronica.
In forma acuta  simptomatologia dominanta este durerea pelvină la care se asociază
semne infecțioase (temperatura, frison).
Formele cronice se pot prezenta de asemenea cu durere (dar nu de aceasi intensitate) sau
chiar fara simptome pacienta dezvoltand direct complicatiile acestei boli: infertilitate, sarcina
extrauterina, abcese pelvine/abdominale.
Modul de prezentare si evolutia bolii depinde de agentul infecțios.
Simptomele cele mai frecvente intalnite sunt: durere în etajul abdominal inferior, scurgeri
vaginale (leucoree), temperatura peste 38° C, sangerari inafara ciclului.
Diagnostic
Diagnosticul este suspicionat pe baza simptomatologiei si este sustinut de examenul
clinic si de analizele de laborator. Clinic medicul ginecolog va observa durea la examenul
ginecologic (durere, la palparea corpului uterin și la mobilizarea colului uterin, loje anexiale
sensibile) precum si modificari ale colului si ale secretiei uterine (glera opaca) si vaginale
(leucoree).
Examinarile de laborator au rolul de a evidentia microorganismul care provoaca infectia,
si amploarea raspunsului inflamator si imun  al organismului.
Ecografia poate evidentia modificari determinate de infectie:  îngroșare tubară, colecție
lichidiană în Douglas, masă anexială slab delimitată.
In anumite cazuri este indicata laparoscopia exploratorie și diagnostică
De multe ori aceasta boala, mai ales in faza acuta, poate fi confundata cu alte afectiuni ca
apendicită acută, colecistită acută, ocluzia intestinală, sarcina extrauterina, chist ovarian
torsionat, peritonită generalizată, colica reno-ureterală, pielonefrita, colita sau durerea psiho-
somatică.
Tratament
Tratamentul indicat este cel medicamentos, si ara ca scop eradicarea infectiei si reducerea
simptomelor.
Tratamentul infectiei se face cu antibiotice. Daca se cunoaste agentul microbian care
determina infectia, antibioticul este selectata conform antibiogramei (antibioticul la care este
sensibil microbul). Din pacate nu intodeauna se cunoaste agentul microbian si tratamentul se face
prin scheme de antibiotice care acopera un spectru bacterian cât mai larg.
Tratamentul simptomatic se adreseaza reducerii durerii (antialgice) si a inflamtiei
(antiinflamatoare).
Tratamentul chirurgical este rezervat complicațiilor severe (abces tubar rupt, peritonite).

Chistul ovarian
Prin definitie un chist ovarian reprezinta o colectie de lichid inconjurat de o membrana
(ca un balon umplut cu apa). Este o patologie frecventa la femeile in perioada de activitate
hormonala, dar care trebuie investigata datorita caracteristicilor particulare ale fiecarui caz.
Simptome
In multe cazuri chistele sunt descoperite intamplator la un examen al abdomenului
deoarece simptomele sunt nespecifice.
Femeile acuza cicluri neregulate, dureri ovariene aparuta in diferite momente ale ciclului
menstrual, dureri in timpul actului sexual, balonare dupa mese.
In unele cazuri datorita infertilitatii pacientele se adreseaza la medicul ginecolog care
pune diagnosticul de chist ovarian.
Tipuri de chiste
Asa numitele chiste functionale sunt chistul ovarian folicular si respectiv luteal care apar
datorita unor dezechilibre hormonale.
Chistul ovarian folicular apare datorita lipsei de stimulare hormonala a folicului ovarian
care nu se va rupe pentru eliberarea ovulului si se va transforma intr-un chist care poate creste
pana la 6-8 cm. Aceste chiste pot sa apara si in timpul tratamentelor pentru infertilitate.
In majoritatea cazurilor aceste chiste trec de la sine dupa cateva luni. Daca ele persista se
poate recurge la tratament cu anticonceptionale timp de 3-6 luni. Daca nu se rezolva nici sub
tratament se indica tratametul chirurgical.
Chistul ovarian hemoragic se intalneste fie atunci cand  in interiorul unui chist
functional se deschide un vas de sange, fie in cazul mult mai frecvent al chistelor endometriozice
cand la nivelul ovarului exista focare de endometrioza care prin sangerare se transforma in chiste
cu continut sangvinolent.
Chistele ovariene care se dezvolta din epiteliul de acoperire al ovarelor sunt chistul
ovarian seros si mucinos. La randul lui chistul ovarian seros poate fi simplu sau papilar, caz in
care in interiorul lui se gasesc proliferari sub forma de papile. Riscul ca acest tip de chist sa
progreseze spre cancer este mare si de aceea necesita o evaluare corecta.
In unele cazuri chistele seroase benigne sau borderline pot ajunge la dimensiuni mari care
deformeaza abdomenul. Chistul ovarian mucinos este mai frecvent in perioada de menopauza a
femeii si are potential malign ridicat.
Chistul ovarian dermoid dezvoltat din celulele germinale, poate prezenta in  interior
diferite tipuri de tesuturi (dinti, oase, ochi, tiroida, etc). In cele mai multe cazuri este un chist
benign, dar in unele cazuri unele tesuturi pot prezenta diferite grade de malignizare.
Diagnostic
Diagnosticul de chist ovarian se pune prin examen clinic, care identifica o tumora
apartinand unei anexe iar prin ecografie se va observa o formatiune chistica ovariana.
Ecografia este obligatoriu sa evalueze structura peretelui, continutul chistului si
vascularizatia acestuia.
Pe baza aspectului ecografic precum si a dozarii hormonale si dozarea markerului CA125
se va stabili un diagnostic si o conduita terapeutica adecvata.
Datorita complicatiilor posibile este necesar un diagnostic corect si o urmarire adecvata.
Cea mai de temut complicatie a chistelor ovariene este malignizarea (transformare in
cancer). Alte complicatii care pot sa apara sunt  torsiunea chistului (durere brutala) si hemoragie
intraabdominala (dupa ruperea unui chist ovarian).
Tratament
Tratamentul este medicamentos sau chirurgical. Indicatia de tratament se face in functie
de varsta femeii la care apare chistul, dimensiunea acestuia, aspectul ecografic si respectiv
valoarea markerului si a hormonilor.
Tratamentul chirurgical indicat este cel laparoscopic, dar chirurgia clasica ramane in
multe cazuri metoda necesara de tratament (tumori mari, aderente, etc)

4. Bolile psihice si sarcina


Să porți în pântece o nouă ființă este un lucru minunat, dar nu și ușor. Nu numai că va
trebui să facem față unei „avalanșe” de transformări fizice, dar va trebui să ne confruntăm și cu
tot felul de transformări de ordin psihologic.
Deși știm că este ceva obișnuit ca o femeie însărcinată să se confrunte cu tot felul de
îndoieli și temeri, din păcate, în unele cazuri, acestea pot fi mai intense decât ar trebui. Iată de ce
ajungem să vorbim despre probleme psihologice în sarcină, ce ar trebui tratate cu toată
seriozitatea.
Cea mai bună soluție pentru a le gestiona și pentru a le face să dispară, sau măcar să se
amelioreze, este să cerem sprijinul unui psiholog.
Atenție! Nu neglijați problemele psihologice din sarcină, întrucât acestea pot avea
consecințe negative nu numai asupra noastră, ci și asupra bebelușului.

Depresia
În general, sunt de părere psihologii, o femeie care s-a confruntat cu depresie înainte de a
rămâne însărcinată este mai predispusă riscului ca această afecțiune să revină în forță odată ce
este însărcinată.
Desigur, nu trebuie să ne grăbim în a ne pune singure diagnosticul de depresie și să ne
panicăm și mai rău. Astfel, este ceva firesc să ne confruntăm, în timpul sarcinii, cu așa-
numitele fluctuații de dispoziție. Ele sunt o dovadă a faptului că schimbările hormonale petrecute
în organismul nostru sunt semnificative și vor continua inclusiv post-partum.
Totuși, există anumite manifestări care ar trebui să ne îngrijoreze și să ne trimită la un
psiholog:
- Te simți foarte tristă și deznădăjduită
- Te simți copleșită de gânduri negative (legate atât de tine, cât și de sarcină și de cei din
jur)
- Nu poți dormi bine
- Ți-ai pierdut apetitul
- Nu-ți mai face plăcere nimic, inclusiv lucrurile pe care odinioară le făceai cu  drag.
Ceea ce ar trebui să te facă să soliciți ajutorul unui specialist este și următorul
aspect: conform unui studii recente, aproape 2/3 dintre femeile ce s-au confruntat cu depresie în
timpul sarcinii au dezvoltat forme mai severe de depresie post-partum.
În plus, atrag atenția autorii studiului, femeile care sunt depresive în timpul sarcinii pot
dezvolta și alte afecțiuni, precum diabet gestațional sau probleme legate de funcționarea
sistemului imunitar (de pildă, pot fi mai predispuse riscului de a se confrunta cu infecții, viroze
etc.).
Din păcate, multe femei se învinovățesc pentru faptul că au depresie și se rușinează să
ceară ajutorul unui psiholog. Experții spun însă că nu este sănătos să avem o asemenea atitudine,
întrucât depresia din timpul sarcinii apare ca rezultat al acțiunii a numeroși factori. Dar în niciun
caz viitoarele mame nu trebuie învinovățite pentru că au depresie!
Tot în legătură cu acest aspect, este necesar să știi că nu ești singura (s-a constatat că
aproximativ 20% dintre viitoarele mămici se confruntă cu depresie) ce are o asemenea problemă
și că nu ești singură. Nu te sfii să ceri ajutorul familiei, al partenerului, al prietenilor și mai ales
al unui specialist.
De altfel, este indicat să începi să beneficiezi de o terapie cât mai curând, nu numai
pentru a diminua neplăcutele simptome provocate de depresie, dar și pentru ca depresia să se
agraveze și evoluția sarcinii sau nașterea să fie afectate de ea.

Anxietatea exagerată
Psihologii spun că depresia și anxietatea merg mână în mână, în condițiile în care teama
de viitor, incertitudinea, pot crește considerabil frica și o pot duce la extrem. 
Sigur, este firesc să-ți pui întrebări legate de ce se va întâmpla cu tine și cu bebelușul tău,
dar dacă acestea devin obsesive este momentul să ceri ajutorul unui psiholog, întrucât poate fi
vorba despre o problemă psihologică mai serioasă. 
La fel ca și în cazul depresiei, și anxietatea o poate predispune pe viitoarea mamă la
dobândirea diferitelor afecțiuni, precum deficiențe ale sistemului imunitar. Unele studii recente
au sugerat chiar că problemele de imunitate ale mamei se pot transmite și bebelușului. De pildă,
un studiu legat de modul în care bebelușii reacționează la anumite vaccinuri, a arătat faptul că
bebelușii ai căror mamei s-au confruntat cu depresie/anxietate pe parcursul sarcinii nu au
reacționat la fel de bine ca micuții ai căror mame au fost relaxate.
Nu uita să ai în vedere și următoarele aspecte:
- Mamele însărcinate vor reacționa mult mai bine la terapie și la un eventual tratament
contra anxietății, în condițiile în care se simt responsabile față de bebelușul lor.
- Dacă nu îți vei trata din timp anxietatea, te poți confrunta cu frecvente atacuri de panică
sau cu stări de tristețe după ce vei naște, ceea ce nu va fi deloc benefic pentru tine și
pentru bebeluș.

Plânsul frecvent ar trebui să te trimită la psiholog


Așa cum s-a menționat și mai sus, în timpul sarcinii schimbările hormonale sunt
numeroase.
Printre consecințele lor se numără și o sensibilitate mai mare, o intensificare a emoțiilor
și sentimentelor. Nu este nimic ieșit în comun dacă ți se umezesc ochii când vezi lucrușoare de
bebeluș, când vezi un pui de animal sau când vezi bebeluși pe stradă. 
Dar dacă îți vine să plângi adesea, fără să ai un motiv bine întemeiat, dacă simți că nu te
poți opri odată ce începi să plângi și resimți o tristețe sau o deznădejde profunde, atunci ar trebui
să ceri ajutorul unui psiholog. De cele mai multe ori, poate fi vorba de o problemă psihologică
mai complexă decât o simplă fluctuație de dispoziție caracteristică perioadei de sarcină: este
vorba despre depresie.
Nu ezita și cere ajutorul unui psiholog, ce te poate ajuta să depășești mai ușor această
problemă, fără a ajunge în situația de a-ți pune în pericol sănătatea ta, dar și pe cea a bebelușului
tău.
Frica exacerbată față de sarcină și de naștere trebuie să te trimită la psiholog
Teama față de sarcină și față de nașterea propriu-zisă sunt ceva normal. Astfel, se poate
întâmpla ca și femeile optimiste să aibă momente de îngrijorare față de cum se vor simți pe
parcursul sarcinii, față de cum vor reuși să facă față sarcinii și față de naștere.
Dar pentru unele femei, această teama poate fi exagerată. Experții numesc această
teamă tocofobie.
Aceasta este o problemă psihologică de neignorat, numai un specialist fiind capabil să
pună un asemenea diagnostic. Uneori, din cauza ei, femeile aleg să întrerupă sarcina sau să
insiste să nască prin cezariană.
Tocofobia poate fi de două feluri. Cea primară se întâlnește la femeile ce sunt
însărcinate pentru prima dată și constă într-o teamă execesivă față de sarcină și de naștere. Există
și un alt tip de tocofobie, numită secundară, ce se manifestă la femeile ce nu sunt la prima
sarcină și care se tem de o naștere traumatizantă.
Să vedem ce ne-ar putea face să ne temem atât de mult de sarcină și de naștere:
- Simptomele din sarcină
- Probabilitatea de a pierde sarcina 
- Incertitudinea cu privire la evoluția sarcinii
- Teama că nu suntem în grija unor buni profesioniști
- Teama de durerile nașterii
- Teama că bebelușul ar putea păți ceva în timpul sarcinii sau la naștere
- Teama ca noi înșine să pățim ceva în timpul sarcinii sau la naștere
- Teama de a muri la naștere sau ca bebelușul să se nască mort
- Frica de a fi singure și de nu avea sprijinul nimănui
Cele mai predispuse de a dezvolta tocofobie sunt de obicei femeile care suferă de
depresie și anxietate, cele care au mai avut experiențe traumatizante legate de medici, spitale etc.,
cele care au avut o naștere grea, cele ce au pierdut o sarcină etc.
În plus, și cele care sunt obsedate de ideea că trebuie să pară mereu puternice și capabile
să dețină controlul pot fi mai supuse riscului de a se confrunta cu această problemă psihologică
serioasă.
Esențial este ca, în cazul în care observăm că suntem extrem de speriate de sarcină și de
naștere, să cerem neapărat ajutorul unui psiholog, întrucât frica aceasta poate avea consecințe
negative precum:
- Vom fi mai supuse riscului de a naște prematur 
- Vom fi mai tentate să insistăm asupra ideii de a naște prin cezariană, fără să ținem cont de
alte alternative
- Vom fi tentate să apelăm mai des la medicamente de sinteză pe timpul sarcinii, în ideea
că așa ne vom proteja mai bine și că ne vom proteja și bebelușul
- Vom fi mai predispuse riscului de a avea depresie și alte tulburări nervoase după ce vom
naște.
Cu alte cuvinte, tocofobia trebuie tratată cu maximă seriozitate, indiferent dacă vom opta
pentru o terapie individuală sau pentru una efectuată în cadrul unor grupuri. În plus, putem să
beneficiem și de sprijinul unor specialiști, care să ne explice clar ce se întâmplă pe parcursul
sarcinii, ce urmează să se întâmple la naștere și să discute cu noi despre metodele de naștere care
ni s-ar potrivi cel mai bine.