În loc de introducere

Sursa: Academicianul Nicolae Corlăteanu – prin labirintul vieții : Un secol de la naştere şi

un deceniu de la trecerea spre cele veşnice / responsabili de ediție: preot Octavian Moșin, dr.
Elena Postică, dr. conf. univ. Eugenia Dodon. - Chișinău, 2015......

În anul 2005 m-am pomenit în calitate de student cam târziu la Facultatea de Litere a
Universităţii de Stat din Moldova. Acolo am auzit de trista veste că marele filolog Nicolae
Corlăteanu a plecat în lumea drepţilor.
Se vorbea despre un dascăl de excepţie, de un profund cercetător, despre un om smerit şi plin
de dăruire. Aşa era prezentat studenţilor fondatorul lingvisticii româneşti din Republica
Moldova şi ilustrul pedagog.
Abia după trecerea distinsului savant din această viaţă am început să-l cunosc prin scrieri,
discipoli, apoi i-am cunoscut familia. Apoi am înţeles că avem o aleasă moştenire lingvistică,
căci nu e domeniu sau direcţie de cercetare, care să fi rămas în afara preocupărilor savantului:
istoria limbii şi gramatica istorică, lexicologia şi lexicografia, fonetica şi fonologia,
morfologia şi sintaxa, romanistica şi limbile neoromanice, derivatologia, sociolingvistica,
cultivarea limbii, istoria filologiei etc.
Academicianul Nicolae Corlăteanu vine din generaţia patruzecistă, dar şi dintr-o dinastie de
preoţi din zona Lăpuşnei, care i-a sădit germenele credinţei şi i-a insuflat dragostea pentru
carte şi pentru tot ce este frumos şi vrednic de urmat în viaţa aceasta.
Şi dacă s-a născut la finele perioadei ţariste, a trecut prin anii interbelici, de marele război,
precum şi prin vitregiile sovietice, în urma cărora a avut de suferit, însă Dumnezeu i-a dat zile
să se bucure de alte timpuri, pline de libertate, dar încă vitrege după grai şi suflet.
Iar la întrebarea ce însuşi şi-o punea: „Ce este într-adevăr sufletul omului?”, răspundea: „Este
un instrument muzical ce trebuie ţinut totdeauna în tonalitate majoră, armonică, justă, pentru
că dacă a falsificat o dată, va cânta fals şi în continuare”.
A încercat să fie simplu şi corect, făcându-şi datoria aşa după cum îşi duce ascultarea un
monah evlavios. Iar dacă nu ar fi fost lingvist, putea ajunge un bun preot, căci avea stofă de
dascăl şi slujitor.
Ajunși la acest popas aniversar al academicianului, prezentăm acest modest album cu poze și
câteva gânduri expuse în operele sale, încercând să scoatem în evidență complexa
personalitate și crâmpeie din lunga sa viața pământească.
Acest lucru nu ar fi fost posibil dacă nu se implicau colegii și discipolii de la cetdră, membrii
familiei, în special fiul Alexandru, precum și colaboratorii Muzeului Național de Istorie al
Moldovei, care au organizat o deosebită expoziție dedicată centenarului de la nașterea
academicianului.
Să fie toate întru slava Domnului și spre veșnica odihnă a regretatului savant.