Sfântul Clement Romanul

Este unul dintre cei mai de seamă Părinţi Apostolici. A fost al treilea episcop al Romei de la
Apostoli (92-101) şi contemporan Apostolilor.

Singura operă autentică atribuită lui este ,,Epistola către Corinteni’’. Menirea acesteia
a fost de a îndemna la pace corintenii şi a le împrospăta credinţa (la acea vreme în cadrul
comunităţii creştine din Corint izbucnise o revoltă). Analizând acestă scriere, se poate
constata că Sf. Clement era un bun cunoscător al Vechiului Testament, utiliza Psalmii, Legea,
Profeţii, Cărţile de înţelepciune, întrebuinţa apocrifele iudaice, astfel conchidem că era un
iudeu elenist, convertit la creştinism.
Din ,,Actele Martirice ale Sf. Clement’’ aflăm că din cauza numeroaselor convertiri
făcute în rândul aristocraţiei romane a fost aruncat în închisoare. Pentru că acontinuat
predicarea Evangheliei, împăratul Traian a dat poruncă să fie aruncat în mare cu o ancoră de
gât. Sf.Chiril, apostolul slavilor, în 867 descoperă moaştele sfântului şi le duce la Roma.
Biserica ortodoxă sărbătoreşte sfântul la 24 noiembrie.
Scrisoarea din numele Bisericii din Roma era adresată corintenilor care se răzvrătiseră
împotriva preoţilor şi se certaseră pentru ocuparea scaunului de episcop. Sf. Clement
redactează această epistolă care include 65 de capitole.
Prima parte a scrisorii înfăţişează exemple din Vechiul Testament, viaţa Mântuitorului
care demonstrează că răzvrătirea are ca sursă mândria şi invidia şi doar prin dragoste şi
ascultare aceste păcate pot fi îndepărtate. În partea a doua rebelii sunt mustraţi pentru cearta
iscată din cauza alegerii conducătorului. Sfântul îndeamnă la supunere faţă de preoţi, iar
vinovaţii să-și mărturisească greşeala, să se pocăiască şi să se depărteze din Corint până la
instaurarea păcii.
Timpul scrierii acestei epistole poate fi stabilit după criterii interne şi externe, astfel s-
a determinat că este vorba de perioada de domnie a lui Domiţian (81-96), iar
menţionarea ,,neaşteptatelor şi deselor norociri şi necazuri’’ sugerează persecuţia din ultimul
an de domnie al acestuia – anul 96.
Importanţa. Epistola a fost răspândită în diferite Biserici din Orient şi a a beneficiat
de respect. Episcopul Irineu o numeşte ,,epistolă foarte puternică’’, iar Eusebiu al Cezareei
- ,,mare şi admirabilă’’. Având stfel de caracteristici precum: coerenţă, corectitudine,
argumentare logică, claritatea expunerii, cuprins bogat, argumente variate şi bine selectate,
epistola se citea la întrunirile creştinilor.
Exemplele şi argumentele sunt selectate din Sfânta Scriptură. Citatele din Vechiul
Testament apar din abundenţă, iar din Noul Testament sunt citate epistolele Sf. Ap. Pavel.
Doctrina. Primele scrieri creştine apar din cauza anumitor împrejurări şi sunt, de
obicei, opere practice, care au un sop imediat. Cu toate acestea, în epistolă deosebim
probleme de o importanţă doctrinară. La Sf. Clement sunt amintite dogma unităţii şi infinităţii
lui Dumnezeu, dogma Sfintei Treimi, dogma Întrupării, mântuirii.
Credinţa în învierea viitoare este reflectată prin succesiunea zi-noapte: ,,noaptea se
culcă, ziua se scoală; ziua se scoală, ziua pleacă, noaptea vine’’. În lucrare sunt mărturii
despre mucenicia Sf. Ap. Petru şi Pavel la Roma. Epistola înfăţişează existenţa unei ierarhii ca
instituţie divină, prezentând diferite trepte ale ei încă din secolul I – episcop, preot, diacon:
 ,,Arhiereului îi sunt încredinţate anumite servicii şi preoţilor li s-a rânduit locul lor şi
leviţilor le sunt hotărâte diaconii proprii; laicul, în sfârşit, este legat prin porunci privitoare
la laici’’. Această ierarhie este de la Dumnezeu, iar Apostolii au pus regulă pentru
succesiunea urmaşilor, astfel încât să nu se pornească ceartă. Sf. Clement menţionează
succesiunea apostolică.
Sfântului îi mai sunt atribuite şi alte scrieri: ,,A doua epistolă către Corinteni’’ – cea
mai veche predică creştină, în care se îndeamnă la fapte bune, păstrarea darului primit prin
Sfântul Botez, să părăsească căile păcatului şi să împlinească voia lui Dumnezeu. Dar stilul
lucrării exclude paternitatea clementină.
Alte texte atribuite sfântului sunt ,,Două epistole către fecioare’’ în care este
preamărită fecioria. Dar cele mai vestite scrieri sub numele sfântului
sunt ,,Pseudoclementinele’’. Una este intitulată ,,Omilii’’ , iar cealaltă ,,Recunoaşteri’’.
Ambele scrieri au un caracter dogmatic şi istoric. ,,Omiliile’’ prezintăcălătoriile Sf. Petru,
combat erezia marcionită. ,,Recunoaşterile’’ transmit aceeaşi învăţătură ca şi în textul de mai
sus. Discursurile Sf. Petru, Sf. Clement şi alte persoane sunt incluse într-o povestire
fantastică, formândun roman de aventuri. În lucrare este redată viaţa Sf. Clement până la
instituirea lui în funcţie de episcop al Romei.