Dezvoltarea stilismului după 1990

1. Grupări stiliste care activează în România

În România există mai multe grupări stiliste, cele mai cunoscute fiind Biserica
Ortodoxă de Stil Vechi, cu sediul la Slătioara, condusă de mitropolitul Vlasie Mogârzan;
gruparea care îi are drept lideri pe episcopii Gherontie și Casian; fracțiunea lui Coma
Lăstun și o altă grupare de tip tradiționist cu sediul la Copăceana-Vaslui.

Cozma Lăstun, a fost episcop al Bisericii Ortodoxe de stil vechi cu sediul la

Slătioara(1978-1985. El a fost suspendat din orice activitate de conducere în urma unui
incendiu care a izbucnit la mănăstirea Slătioara fiind ca ar fi pus focul deliberat deoarece
acesta nu ar fii fost de acord cu comuniunea între mitroplia de la Slătioara și mitropolitul
Kiprian de Orpos și Filipi, considerat eretic. În urma acestor întâmplări, în anul 1992
episcopul Cozma s-a separat de Slătioara și a întemeiat o grupare stilistă dizidentă. În
anul 2000, gruparea acestuia a încercat să intre în comuniune cu Adevărata Biserică
Ortodoxă din Grecia. În urma acestei încercări s-a hotărât că Lăstun nu este nici eretic,
dată fiind marturisirea lui de credință, nici schismtic, pentru că în 1992 s-a despărțit de
ierarhia de la Slătioara, totuși din motove necunoscute, această unire nu s-a realizat.
Conform unor informații, se pare că gruparea lui Cozma Lăstun a intrat imediat după în
comuniune cu o altă gruparea stilistă din Grecia, Biserica Adevăraților Creștini ai Greciei,
la data de 25 mai 2001, Cozma fiind acceptat ca mitropolit retras al Moldovei. El a murit
în anul următor fiind înmormântat lăngă zidul Bisericii Mănăstirii din Șaru Dornei(sediul
episcopiei).

Dacă ne întoarcem la Adevărata Biserică Ortodoxă din Grecia, aflăm că în sinodul

acestei grupări se află doi pseudo- ierarhi români, respectiv Casian, Mitropolitul Iașului,
Moldovei și al întregii Românii și Episcopul Vrancei, Gherontie. Facțiunea stilistică
românească a acestor doi pseudo-ierarhi au aderat la Adevărata Biserică Ortodoxă din
Grecia în data de 19 aprilie 2008. De menționat este că această grupare nu are nici o
comuniune cu Slătioara ei condamnând „schisma din România condusă de Vasile
Mogâzan”. S-a gasit în documentele de arhivă ca mai mulți credincioși stiliști din zona
Furceni-Movilița au scris câteva memorii, în 1990, în care cereau să fie recunoscuți ca
asociație religioasă dar nu se știe sigur dacă aceștia erau credincioșii stiliști păstoriți de
către Casian si Gherontie sau constituiau alta grupare. Ei primesc totuși un răspuns din
parte ministerului cultelor că singurul centru al mișcării stiliste este cel de la Slătioara,
reprezentanții altor grupări stiliste fiind sfătuiți sa se alăture acestora.

În sfârsit, o altă grupare este cea care se intitulează Biserica Ortodoxă Tradițională
Românească, condusă de Serafim Vasluianu, episcop al Vasluiului, Vicar al
Arhiepiscopiei Ucrainei și al Republicii Moldova, cu sediul la mănăstirea Sf. Gheorghe
din Copăcea, comuna Fălciu,Vaslui. Serafim a fost hirotonit în 2010 la Zaporoje(Ucraina),
de către Sfântul Sinod Ortodox Rusesc, condus de Damaschin, Mitropolitul Moscovei și
întregii Rusii, care pretinde că se ierarhii săi sunt urmași ai Patriarhului Tihon, ai Sfinților
Ierarhi Filaret si Ioan Maximovici. Această grupare este prezentă în spațiul virtual prin
străduințele lui Veniamin Ilie, ecretar al Episcopiei care este foarte activ cu răspunsuri
apologetice pe toate forumurile în care se discută despre stilism. Acesta se pare că ar fi
urmat cursurile Seminarului Teologic Ortodox Sf. Andrei din Galați iar mai apoi s-a
alăturat Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi. Mai târziu, considerând că Mitropolia de la
Slătioara se află în erezie se alătura Mitropoliei Ortodoxe de Milano și Aquileea unde a
fost hirotonit preot in anul 2008 de catre mitropolitul Evloghie dar intra în conflict și cu
acești ierarhi. Ajunge prin intermediul episcopului basarabean Adrian al Chișinăului, la
Sfântul Sinod Ortodox Rus condus de Damaschin unde este hirotonit din nou.

Biserica Ortodoxă de Stil Vechi(Mitropolia Slătioara)

În anul 1990 credinciosii stilisti de la Slătioara au hotarât reînfiintarea Bisericii de Stil

Vechi după 66 de ani de prigoana. În acelasi an ei sunt recunoscuti în baza unei hotarati
judecatoresti a Judecatoriei Suceava, drept Organizatia Credinciosilor Bisericii Ortodoxe
de Stil Vechi din Romania. În anul 2003 în baza decizie Judecatoriei Falticeni se
tranforma în Biserica Ortodoxa de Stil Vechi din Romania. În anul 2007 acestia înainteaza
catre Ministerul Cultelor o documentatie pentru recunoasterea lor ca si cut religios si
dobandirea statutului de asociatia religioasa. Conform acestui statut acestia se afla în
relatii amicale cu Biserica Ortodoxa Romana si au ca organe de conducere Sfântul Sinod,
Adunarea Nationala Bisericeasca, Administratia Centrala si Consiliul Cenral Bisericesc.
Actualmente, ierarhia de la Slătioara este alcătuită din Vasile Mogârzan și alti 10 arhierei.

Biserica Stilista a cerut în repetate randuri statutul de cult recunoscut si a formulat

numerose cerei pentu a primi ajutor financiar din partea statului. În anul 2004, Vasile
Mogârzan împreună cu delegatia sa a cerut ajutorul Secretarului de stat pentru Culte în
ceea ce priveste recunoasterea oficiala, deblocarea avizelor si ajutor financiar pentru
construirea de noi lacasuri de cult, atribuirea de terenuri agricole si paduri, facilitarea
accesului elevilor si studentilor ortodocsi de stil vechi în scolile teologice de toate gradele
amintindu-se totodata că Biserica Ortodoxă de stil Vechi nu poate să înființeze scoli
teologice pentru pregătirea personalului clerical iar din această cauză, tinerii care doreau
sa urmeze studiile teologice erau trimsi la Chisinau. Astfel, înainte de aderarea Romaniei
la Uniunea Europenă, în anul 2003, anumiti deputati comuniști din Republica Moldova,
delegati în Parlamentul European, au intervenit pe lângă Consiliul Europei denunțând o
pretinsă persecușie a Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România.

În ultimii ani, s-a aprobat statutul de asociatie pentru o serie de grupări stiliste
constituite cu intentia de a profita de avantajele care decurg din acest statut. Printre
acestea amintim de Asociația Ortodoxă de Binefacere Emanuel și Gabriel, înființată de
preotul caterisit Manea Constantin sau Asociația religioasă Mănăstirea Sf. Treime Cucova
precum si altele de acest fel, raspândite mai ales în Mitropolia Moldovei si Bucovinei.

De mentionat este faptul ca, în Muntenia, sediul Bisericii Stiliste se află în cartierul
Militari din București la Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului, înfiintată în 1983 și
demolată, fiind reînfiintata mai tarzoi în anul 1993. Aceasta este, se pare, reședința
 episcopului Flavian Bârgănoanu. Din anul 1999, Mănăstirea tipărește revista Catacombele
Ortodoxiei care poate sa fie vizualizata si online.

Pe plan extern, Biserica Ortodoxa de Stil Vechi întretine relatii de comuniune liturgica
cu Biserica de stil vechi din Grecia, reprezentată de Mitropolitul Chiprian de Orpos și
Filipi, cu eparhiile din America, Europa și Australia.

Biserica Ortodoxă de Stil Vechi și Biserica Ortodoxă Română

Credincioșii Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi îi consideră pe cei ortodocsi schismatici.

Deși declară ca Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe de Răsărit din România nu recunoaște
niciuna din tainele Bisericilor aflate în schisma, cu exceptia Botezului și ca pe cei schimatici
botezați ce se întorc la Biserica cea Dreptslăvitoare de Răsărit îi ung cu Sfântul și Marele Mir,
în realitate, Biserica Stilistă îi boteză doua oară.

După cum am vazut, din momentul separării lor de Biserica Ortodoxă Română, stiliștii
au fost conduși de către preoși și călugări caterisiți, care au săvârșit slujbe pe stil vechi, ori
stim că, canonul 28 al Sfinților Apostoli interzice celor caterisiti să se atinga de cele sfinte.

Stiliștii susțin de altfel ca au piscopii lor la Ierusalim și prin alte țări care țin ritul
vechi, ori se știe că nici un episcop nu se poate amesteca în treburile canonice dintr-o altă
eparhie și cu atât mai puțin în cele dintr-o țară străină. În Istoricul Mănăstirii Slătioara, se
vorbește despre o întâlnire între Glicherie Tănase și Patriarhul Damian al Ierusalimului, prilej
cu care Glicherie primește din partea patriarhului un numar de sfinte antimise, sfântul si
marele mir si totodată binecuvântarea de a sfinți biserici după vechiul calendar. Aceasta
afirmatie este neadevarată si contrară unei alte surse stiliste adica Traditia Ortodoxa a
Mitropoliei de la Slătioara, care arată ca singurul sprijin primit din partea Patriarhului
Ierusalimului este binecuvântarea de a se întoarce în Romanânia spre a continua lupta su a
sprijini poporul, ceea ce este de asemnea neadevarat. Lucrurile se complica mai mult din
punct de vedere canonic în momentul în care Galaction Cordun a trecul la Biserica Stilistă. El
a fost primit tot ca arhiereu ceea ce însemna ca i s-a recunoscut validitatea taine săvârșite în
Biserica Ortodoxă Romană cu 15 ani mai devreme. Ei justifica aceasta prin canonul 1 al Sf.
Vasile cel Mare, potrivit căruia preotii sau ierarhii schimatici care se întorc la Ortodoxie
trebuie să fie primiti în aceeași treaptă. Se pare ca acest lucru a fost valabil umai in acea
vreme,anul 1955, prin aplicarea principiului pogorământului. Ceea ce ramane un paradox este
ca atunci când Galaction Cordun s-a declarat sef al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi, el a fost
caterisit de Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane dar aceasta nu a fost recunoscuta de catre
stiliti, desi acceptaseră ca valida hirotonia întru episcop a lui Galaction din anul 1935,de către
Sinodul Bisericii Ortodoxe Române, dar totusi se respinge caterisirea lui. Diac. Prof. Petre I.
David, sustine ca stilismul are unele practici care îl apropie de cultele neoprotestante.

Este important de aratat faptul ca unitatea sacramentala si canonica pe care o au intre

ele Bisericile Ortodoxe a ramas neatinsa dupa 1924. Stilistii în schimb, se afla în afara acestei
împărtăsiri canonice, cu toate ca au o relatie speciala cu Biserica Ortodoxa din Moldova a
Mitropolitului Vladimir al Chisinaului. Biserica Ortodoxă de Stil Vechi are o dificultate în a
explica chiar propriilor credinciosi de ce întâistatătorii unor Biserici ortodoxe ce tin
calendarul Iulian, veniti în Romania ca oaspeti ai Bisericii Ortodoxe Romane, nu merg în
vizită și la Mănăstirea Slătioara.

Prima încercare de dialog cu Biserica de Stil Vechi după 1989, aparține Preafericitului
Părinte Patriarh Daniel, Mitropolit al Moldoveo si Bucovinei în acea vreme. În 1990-1991
acesta, în timpul unor vizite pastoral canonince, a încercat să dialogheze cu conducerea
gruparii stiliste de la Slătioara. În cadrul întalnirii de la Manastirea Neamt, în decembrie 1990,
credinciosilor stilisti li s-a oferit posibilitatea studierii în semminarii si facultati de teologie
ortodoxa. Un singur membru al delegatiei stiliste, episcopul Silvestru Onofrei, a recunoscut ca
în momentul cand Glaction Cordun a trecut la Biserica Stilista, avea deja provara neascultarii
fata de patriarhul si ierarhul tarii.

O alta problema legata de stilisti este faptul ca acesti folosesc aceleasi vesminte,
manastirile lor nu au nimic deosebit, slujbele si cantarile sunt acelasi cu alea ortodocsilor,
magazinul lor din incinta Garii de Nord vinde carti apologetice stiliste alaturi de carti
ortodoxe aparute la Editura Sophia sau Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Romane. Cartile lor sunt efectiv copi fidele ale celor ortodoxe cu diferenta ca pe
prima pagina au numele mitropolitului Vlasie Mogârzan. Mai mult decat atat, calugaritele si
calugarii lro, cresesc în spatii pubice si mijloace de transport, creând confuzii.

Stilismul si derapajele fundamentaliste în Biserica Ortodoxa Romană

În data de 2 septembrie 2010, preotul Nichita Pașcan, duhovnicul Mănăstirii Brâncoveni,

împreună cu 29 de maici și suriori din cele 65 existente, a părăsit manastirea și s-a afiliat unei
grupări religioase stiliste din Grecia. La scută vreme după plecarea sa, a furnizat pe internet o
asa-numita Marturisire de credinta, pe care o semneaza alaturi de monahiile si surorile care l-
au urmat, în care, afirma faptul ca a încetat comuniunea euharistica si de rugaciune cu
Patriarhia Romană. Acest document cuprinde de asemnea si sase acuzatii la adresa Bisericii
Ortodoxe Romane care se refera la: ecumenism, comunieune cu apostatii serghianisti(actuala
Patriarhie a Moscovei), îndreptarea calendarului, ridicarea anatemelor din 1054, conslujiri cu
catolocii precum si recunoasterea Bisericilor monofizite. În aceeasi Marturisire de credinta se
mai aduce la cunostinta faptul ca parintele Nichita si partea din obste cu care plecat urmeaza
sa intre sub omoforul Sinodului Adevaratei Biserici Ortodoxe(vechi calendaristice) a Greciei,
pastorita de ÎPS Macarie de Petra, o mica grupare stilista ce nu are comuniune cu nici o
Bisierca Ortodoxa. După cunostintele noastre în mitropolia Olteniei exista doar un singur
lacas de cult stilist si anume Schitul Aflarea Sfântului Iona Botezătorul din Bumbesti-Gorj.
Biserica Ortodoxă de Stil Vechi si miscarea stilista isi construiesc discursul actual pe
denuntarea ecumenismului, a catolicismuui si a comunismului.

În ceea ce priveste documentele semnate de catre BOR, aceasta nu ating dogma

ortodoxa, ci se refera la solutii practice de convietuire și atitudini comune în fata provocarilor
actuale. Dialogul cu alte religii pentru ca TOTI SA FIE UNA nu inseamna tradare,
ecumenismul fiind o sansa misionara, o posibilitate de a marturisi adevarul de credinta. În
ceea ce priveste masoneria, se stie ca BOR a condamnat aceasta organizatie secreta în anul
1937 pe baza unui studiu întocmit de catre vrednicul de pomenire Mitropolitul Nicolae al
Ardealului si votat de Sfântul Sinod în sedinta din 11 martie 1937. Lucrarile apologetice
stilista mai denunta si colaborarea Bisericii Ortodoxe cu comunismul ori sitm ca Patriarhul
Nicodim a contestat prezenta trupelor sovietice în Romania, a refuzat sa semneze o serie de
decrete care afectau autonomia Bisericii si a avut o atitudine inflexibila cu ocazia vizitei
Patriarhului Alexei I al Moscovei, în Romania. La fel si cu asa-zisul colaborationism cu
puterea al Patriarhului Justinian. Exista documente de arhiva care arata modalitatile prin care
Patriarhul s-a împotrivit masurilor luate de conducerea de partid si de stat fata de Biserica.

Mărturisirea de credință a Biserica Ortodoxă de Stil Vechi și un

răspuns ortodox.
Articolul 10

In acesta se afirma credinta în canoanele Sintilor Apostoli si ale celor 7 Sinoade ecumenice
ale Sfintilor Parinti, care insuflate de Duhul Sfțnt si sunt sunt neschimbabile.

Raspunsul Ortodox: Canoanele nu pot fi puse in egalitate cu dogmele. Aceasta privind viata
pamanteasca evoluează în înțelegere odata cu savârșirea vieții pământești a Bisericii. În acest
sens, exista canoane ce au fost schimbate de la un sinod ecumenic la altul cum este spre
exemplu canonul 5 apostolic.

Articolul 15

Acesta se refera la Pascalia care trebuie respectată asa cum este ea asezată de catre Sfinții
Parinti la Sinodul I Ecumenic de la Niceea si Antiohia după care s-au fixat sarbatorile
Sfintelor Pasti în Bisercă pînă la sfârsitl lumii, niciodata mai devreme de 22 martie si
niciodata mai tarziu de 25 aprilie după calendarul iulian.

Răspuns Ortodox: Părinții de la Niceea au cosnfințit regulile Canonului alexandrin si anume

ca Pastele sa se serbeze întotdeauna de toata crestinatatea în prima duminica ce urmeaza după
luna plina a echinoctiului de primavara.Pentru a nu serba odata cu pastile iudeilor, atunci cand
14 Nissa cadea duminica, Pastile se amana pentru duminica urmatoare. În lipsa actelor
sinodului, cunoastem aceasta masura referitoare la stabilirea datei Pastilor din Epistola catre
Biserica Alexandriei care le dadea de veste crestinilor ca s-a stabilit unitatea cu privire la
serbarea Pastilor. Cu toate aceasta, controversele pascale nu au incetat din cauza reticentei
Romei de a e alinia calculului pascal alexandrin. Asadar, Biserica Alexandriei stabilise un
ciclu lunar de 19 ani si un ciclu pascal de 95 de ani, luând ca dată de echinoctiu ziua de 31
martie iar Biserica apusului calcula diferit, după un ciclu pasval de 84 de ani socotind
echinoctiul la 18 martie. Asadar, până în secolul 8, Sfintele Pasti nu s-au serbat în aceeasi zi
în toata lumea crestina, cu toate ca atunci, Apusul si Rasaritul erau o Biserica.

Asadar, Sinodul de la Niceea nu a formulat o pascalie perpetua, asa cum pretind

stilistii. Un calendar își menține cursul și echilibru prin modificarile ulterioare iar pascalia
este supusa acelorasi nevoi de îndreptare, prin adaptare la calendar si la realitatile stiintifice
ale conditiilor ceresti.
 Articolul 16

În acest articol se neaga primirea în Biserica Stilista a oricarei reforme calendaristice si o

socetesc drept o inovatie straina de conceptia ortodoxa, aratând ca sarbatorie lor sunt tinute
după calendarul Iulian.

Raspuns Ortodox: Calendarul îndreptat nu reprezinta calendarul gregorian. Din nestiinta

stilistii învinuiesc Biserica Ortodoxă ca a împrumutat calendarul gregorian, de unde si
concluzia ca ne-am dat cu papistasii. Totusi, aceste acuzatii sunt false, hotararile sinodale
ortodoxe din secolul al XVI-lea si pana astazi osandind calendarul gregorian, care nu a luat în
considerare hotararea Sinodului I Ecumenic despre Pasti si a stablit Pascalia în mod gresit.
Calendarul Iulian îndreptat a lasat Pascalia neatinsa.

Articolul 17

Aici se afirma tinerea calendarului oficial în ceea ce priveste zilele, lunile si ani ca
masuratoare în timp dar sarbatorile asezate se Sfintii Parinti sunt socotite ca asezare
dumnezeisca si de aceea nu le pot schimba sau sarbatorii mai inainte si nici mai tarziu de
datele fixate, fiindca la aceste date ar fi sarbatorite, spun ei, si in ceruri.

Raspuns Ortodox: Sfintii Parinti nu au pus în articolele de credinta: Cred într-unul calendar
dar nici în sfânta traditie nu s-a transmis ceva în legătura cu acesta. Calendarul este un mijloc
de masurare a vremii, el a fost nascocit de mintea umana, nu a fost pogorat din cer. Din acest
motiv, este gresit sa spunem Sfântul nostru calendar, asa cum fac stilistii. Daca crestinii de la
început si apoi Sfintii Parinti ai Sinodului de la Niceea ar fi cunoscut că o pricina de a vatama
credinta va di calendarul, nu ar fi primit pentru Biserica un calendar facut de un filozof păgân.
Referitor la sarbatorirea din ceruri, trebuie spus ca cei din rai sunt intr-o continua sarbatoare,
nu au posturi si ajunari, nici dezlegari la peste sau harti.

Articolul 18

Stilistii afirma aici credinta în minunea de la Învierea Domnului, cand în fiecare an, după
Pascalia veche a calendarului Iulian, spun ei, vine Sfânta Lumina la Sf. Mormant, deci asta
dovedeste ca atunci este sarbatorita si in ceruri, deci toate sarbatorile au fost asezate de catre
Sfintii Parinti, în chip desavarsit.

Raspuns Ortodox: Lumina Sfână, nu tine cont de stilul vechi sau nou, ci se pogoară atunci
cand crestinii dreptmaritoari serbeaza împreuna slujba Sfintelor Pasti. Astfel, nu Sf. Pasti
atarna de Sf. Lumina ci Sf. Lumina este provocata de slujba Sfintelor Pasti, adica aceasta se
pogoara cand crestinii slujesc Sfintele Pasti la mormantul Domnului, oricând ar fi acea data.
Noi credem că Sf. Lumina s-a pogorât si atunci cand la Ierusalim se facea Slujba Sfintelor
Pasti în alte zile decat duminica, asa cum a fost pana la Sinodul I Ecumenic.

Articolul 19

Aici stilistii afirma ca respectand sarbatorile după asezamantul vechi al Sfintilor Parinti,
postul Sfintilor Apostoli nu poate sa fie mai mic de 8 zile si nici mai mare de 42 de zile
Raspuns Ortodox: Este adevarat ca introducerea calendarului iulian îndreptat și mentinerea
Pastelui pe cel neindreptat a scurtat cu 13 zile Postul Sfintilor Apostoli iar uneori cand Pastile
cad tarziu, îl desfiinteaza. Însa, în aceste cazuri, Biserica a rânduit 3 zile de post înaintea
Praznicului Sfintilor Apostoli. Acest lucru este un efect aplicarii hotararilor pe jumătate a
Conferintei de la Constantinopol din 1923.

Articolul 18

În acest articol se sustine credinta stilistilor in faptul ca prin asezarea sarbatorilor de catre
Sfintii Parinti, s-a statornicit pentru totdeauna calendarul bisericesc, fiind o lucrare a Duhului
Sfânt care nu se contrazice si fiind desavarsit, nu are nevoie de aparate nascucite de mintea
omeneasca pentru ca aceasta este marginita si nu poate cuprinde pe Dumnezeu cel
nemarginte.

Raspuns Ortodox: Cu toate ca acestia declara ca mintea omeneasca nu poate sa cuprinda pe

Dumnezeu cel nemarginit, în toate articolele de credinta pe care le-am aminti, se poate
observa un mod foarte omenesc de a gândi Împărăția lui Dumnezeu. La Dumnezeu și sfintii
Lui este un prezent continuu, nu se poate vorbi de calendar în ceruri.Îndreptarea calendarului,
aplicarea si respectarea sa nu afecteaza în nici un fel mantuirea bunului credincios. Dogmele
sunt adevaruri de credinta neschimbabile.