ALIMENTAȚIA CAPRELOR

În această perioadă, o parte din efectivul caprelor din ferme a fătat sau se află deja la
sfârşitul perioadei de gestaţie, de aceea atenţia se îndreaptă către furajarea corectă a femelelor
aflate ]n prima period de lactaţie.
Cerinţele nutriţionale ale caprelor în lactaţie sunt cele mai ridicate cantitativ şi
calitativ, faţă de celelalte perioade ale anului. Comparativ cu ultima lună de repaus mamar, în
prima lună de alăptare cerinţele nutriţionale cresc de 0,5-1,2 ori pentru energie şi de 2-2,5 ori
pentru proteine, în condiţiile în care capacitatea de a consuma furaj care să asigure acest
necesar, rămâne scăzută.
După fătare, involuţia uterină la capră se realizează pe parcursul a circa trei
săptămâni. Deşi, o dată cu involuţia aparatului genital, capacitatea de ingestie creşte rapid,
capra nu poate ingera suficiente furaje pentru a satisface cerinţele fiziologice
Alimentaţia caprelor se va face astfel, încât să fie asiugurate la un nivel optim toate
cerințele nutriționale în vederea obţinerii unei producţii optime de lapte. De aceea trebuie să
adaptăm furajarea în funcţie de starea fiziologică, de cerinţele nutriţionale ale animalelor,
astfel încât să evităm epuizarea rezervelor corporale încă de la începutul lactaţiei.
În prima lună de lactaţie (februarie-martie), când caprele sunt încă în stabulaţie şi
hrănirea depinde numai de crescător, furajarea cu aporturi insuficiente de energie şi/sau
proteine are ca efect reducerea producţiei de lapte şi implicit a sporului mediu zilnic al
iedului, deoarece până la vârsta de o lună acesta consumă puţine furaje şi le valorifică parţial.
Ştim că o capră care produce 3-4 litri de lapte pe zi elimină prin lapte 120-150 g
grăsime, din care numai o parte provine din furajele ingerate zilnic. Prin urmare, în prima
lună de lactaţie caprele folosesc rezervele corporale de grăsime şi foarte puţine proteine de
rezervă. Spre deosebire de gestaţie, această mobilizare a grăsimii nu atrage riscul apariţiei
cetonemiei.
Pentru compensarea deficitului de energie organismul caprelor poate recurge la
metabolizarea unei cantităţi de grăsime, cu un randament de 70-75 la sută, care să acopere
nevoile zilnice.
În lunile a doua şi a treia de lactaţie cerinţele nutriţionale cresc de 1,8-2,2 ori pentru
energie, faţă de perioada de repaus mamar, în timp ce necesarul pentru proteină rămâne
constant. Explicaţia constă în faptul că rezervele de grăsime se epuizează în prima lună, iar
deficitul trebuie acoperit prin raţie.
 Rolul rezervelor corporale
Secretul alimentaţiei raţionale a caprelor rezultă din modul de gestionare a rezervelor
corporale de grăsime. Rezervele energetice sunt esenţiale la capre şi se găsesc în ţesutul
adipos. Aceste rezerve permit caprelor să se adapteze foarte bine la disponibilităţile furajere,
la capacitatea lor de ingestie, la necesarul energetic în cursul unui ciclu de reproducţie.
La caprele cu producţii ridicate de lapte, aceste rezerve sunt stocate mai ales în ţesutul
adipos abdominal şi rareori în ţesutul adipos al carcasei. Acesta este probabil motivul pentru
care unele capre se adaptează cu uşurinţă la un regim net deficitar energetic. După fătare,
necesarul energetic al caprelor este maximum până la sfârşitul primei sau a celei de-a doua
săptămâni de lactaţie, atunci când capacitatea de ingestie creşte mult mai lent.
Capacitatea de ingestie a furajelor atinge maximul între a 5-a şi a 8-a săptămână de
lactaţie. Rezultă deci o mobilizare intensă a lipidelor, care indică un bilanţ energetic negativ.
În cursul lactaţiei, reprizele lipogene sunt multe, influenţate de bilanţul energetic al
raţiei de furajare, concret este legată de producţia de lapte, capacitatea de ingestie şi stadiul
lactaţiei.
Lipogeneza ţesutului adipos va fi deci intensă, mai ales la sfârşitul lactaţiei. Drept
urmare, cunoaşterea stării de îngrăşare a caprelor trebuie să fie cât mai precisă, pentru a putea
adapta programul furajer în funcţie de evoluţia metabolismului energetic al caprelor. Această
stare de îngrăşare cel mai frecvent se apreciază prin palparea la nivel lombar sau la nivelul
sternului.
Necesarul alimentar
La stabilirea raţiei caprelor trebuie să ţinem cont de vârsta acestora. De aceea se va
stabili separat raţia pentru caprele primipare, deoarece acestea sunt încă în faza decreştere şi
dezvoltare corporală, iar perioada lor de fătare este puţin decalată faţă de cea a multiparelor
(adultelor).
La începutul lactaţiei, deficitul energetic este acoperit de mobilizarea rezervelor
adipoase. Starea nutriţională energetică este deci fragilă, riscând să se producă cetozele.
Pentru evitarea acestor accidente, se recomandă limitarea deficitului energetic.
Pe de altă parte, în timpul acestei perioade caprele pot prezenta accidente digestive în
cazul în care cantitatea de furaje concentrate creşte prea repede sau raportul dintre fibroase şi
concentrate atinge valori inferioare.
La începutul lactaţiei, consumul de furaje uscate nu permite caprelor să-şi satisfacă
necesarul nutriţional. Deficitul energetic este deci completat din rezervele adipoase
 (corporale). Pentru a reduce riscul de cetoză, trebuie să administăm nutreţuri combinate cu un
conţinut energetic ridicat şi să limităm conţinutul în proteină digestibilă.
Raţia trebuie să conţină aproximativ 7 g Ca şi 3,5 g fosfor per kg SU. Trebuie să ne
asigurăm de creşterea graduală a cantităţii de furaj administrate 40 g/cap/zi, până la cantitatea
de 2,5% din greutatea caprei.
La caprele de lapte, producţia zilnică de lapte este echivalentă cu 9-10% din greutatea
lor, astfel caprele depind într-o mare măsură de raţiile echilibrate în funcţie de cerinţele lor
fiziologice. Furajele concentratele nu trebuie să depăşească 5% din raţia furajeră
administrată, deoarece caprele sunt animale rumegătoare şi trebuie să favorizăm, prin
alimentație,
Tabel 1. Structura amestecului de concentrate

De asemenea, trebuie să evităm scăderea cantităţii de grăsime din lapte. Este o

recomandare foarte importantă, deoarece regimul alimentar influenţează cantitatea de grăsime
şi proteină din lapte. O raţie care conţine minimum 18% fibroase, 25% sau mai puţin amidon
şi între 2,5 şi 5% cereale favorizează producţia de lapte cu un conţinut optim de grăsime şi
proteine, având un randament ideal dacă laptele se foloseşte pentru fabricarea brânzeturilor. o
ruminaţie adecvată.
Caprele sunt sensibile la conţinutul de azot din furaje, dar şi la conţinutul de glucide.
Acest comportament de selectare a furajelor este, pe de altă parte, redus atunci când proporţia
furajelor concentrate este ridicată încadrul raţiei. Prin urmare, caprele de lapte au un
comportament de a alege mai ridicat (accentuat) decât alte rumegătoare, ele adaptându-se
uşor totuşi la furaje de o calitate mediocră.
Ţinând cont de această particularitate, trebuie să fim atenţi ca ingestia de furaje să fie
optimă, astfel putem profita de efectul următoarelor activități:
 furajele administrate să fie de bună calitate;
 furajele concentrate se vor administra fracţionat aproximativ 200-300 g/tain;
 furajele să fie la dispoziţia caprelor 24 h/24 h;
 orice modificare a raţiei să se facă progresiv.
 Dacă putem profita de acest comportament de liberă alegere, valoarea furajelor
ingerate poate fi net superioară faţă de cea distribuită sau disponibilă şi putem decide în ce
mod cantitatea ingerată să fie ameliorată. Capacitatea de ingestie a caprelor poate varia în
funcţie de starea generală a animalelor, dar şi de curba de lactaţie.
Cantitatea de furaje depinde, de asemenea, şi de natura furajului; aici putem discuta
despre varietatea de furaj, stadiul de vegetaţie, când acesta a fost recoltat, de conţinutul în
celuloză şi azot, dar şi de condiţiile de depozitare şi păstrare a acestora.
La sfârşitul lactaţiei, raţia trebuie să le permită caprelor refacerea rezervelor
corporale, pentru a nu determina epuizarea acestora. Cantitatea de furaje uscate variază astfel
în funcţie de calitatea furajelor şi nivelul de producţie de lapte a caprelor.
Este obligatoriu să punem la dispoziţia caprelor o sursă de adăpare; în principal
acestea consumă 3,5 litri apă/kg de substanţă uscată consumată (se calculează, de asemenea,
şi conţinutul de apă din furaje). Cantitatea de apă consumată de capre după o raţie de fân este
mai mare decât cantitatea de apă consumată după ce caprele sunt furajate cu masă verde.
Consumul de apă redus are repercusiuni negative asupra producţiei de lapte.
Orientativ, o raţie pentru caprele în periada de lactaţie poare fi formată din: fân
(graminee în amestec cu leguminoase în diferite proporţii), fân de lucernă (1 kg), paie sau
coceni tocaţi (1 kg), siloz sau rădăcinoase şi furaj combinat.
În perioadele foarte reci, este necesar să asigurăm o temperatură constantă, pentru a
nu supune caprele la consum ridicat energetic pentru a-şi acoperi nevoile de termoreglare.
Pentru a reduce acest fenomen, este bine să administrăm furaje de bună calitate şi în cantităţi
suficiente.

Hrănirea caprelor, raportată la sistemul de creştere

Pentru creşterea caprelor în sistem intensiv şi pentru a obţine mai mult decât
necesarul unei gospodării, trebuie să avem în vedere că îngrijirea caprelor în adăposturi
permanente impune asigurarea necesarului de alimente, fără ca animalele să le poată selecta
singure. Pentru obţinerea unor producţii cât mai mari, este nevoie de stabilirea necesarului de
hrană pentru fiecare capră, corespunzător nevoilor sale.
Creşterea caprelor poate fi realizată în sistem intensiv pe pajişti cultivate. În acest fel,
se asigură hrana în sistem extensiv, în perioada de vară, dar pe pajişti cultivate. Se recomandă
scoaterea animalelor la păşunat dimineaţa, pe rouă. Pentru a evita îmbolnăvirile caprelor, în
urma consumului de furaje, în cazul leguminoaselor, caprele trebuie obişnuite cu furajele. Se
evită balonarea, printr-un sistem specific: timp de 3-4 zile, caprele vor consuma leguminoase
numai o jumătate de oră, apoi vor consuma trifoi, lucernă sau graminee.
Plantele care au conţinut ridicat de apă produc indigestii, motiv pentru care nu sunt
recomandate în alimentaţia caprelor. Hrănirea caprelor cu furaje cosite, în cazul exploataţiei
cu stabulaţie permanentă, impune administrarea (timp de 5 zile), pentru adaptare digestivă, cu
aproximativ 400 grame de fân sau masă verde ofilită.
Creşterea caprelor în exploataţii intensive se poate face, în perioada de vară, după
posibilităţile fermierului, pe o păşune cultivată cu lucernă, trifoi, leguminoase, care pot fi
administrate direct în adăposturile de vară, şoproane sau tabere de vară. Tot în sistemul
intensiv de creştere pot fi stabilite raţii pentru fiecare capră, în funcţie de starea fiziologică:
gestaţie, lactaţie etc.
La furajarea în sistemul de extensiv trebuie reţinut că o importanţă biologică şi
economică a speciei o reprezintă valorificarea superioară a tuturor categoriilor de nutreţ.
După natrula lor categoriile de nutreţ din hrana caprelor sunt:
- vegetale (masă verde, făinuri, pleavă, paie siloz rădăcinoase, furnizare, concentrate,
deşeuri tehnice etc),
- animale (reziduuri lactate şi altele similare),
- industriale (tărâţe, făină furajeră, reziduuri microbiologice etc).
Necesarul de furaje depinde de producţia de lapte urmărită, de starea de întreţinere sau
fiziologică a animalelor şi de calitatea furajelor. Caprele nu sunt pretenţioase, însă au un
important simţ preferenţial faţă de anumite sortimente de nutreţuri, chiar părţi din acestea şi
manifestă mari pretenţii faţă de starea de igienă a furajelor.
Preferă, mai cu seamă, păşunile montane cu diferiţi arbuşti, frunze, lăstărişuri, muguri
de arbori şi de plante aromate.
De asemenea, consumă cu lăcomie resturi de bucătărie şi grădină, cojile de fructe,
pepeni, cartofi, varză, salată, fructe căzute din pomi, etc. În exploataţiile extensive, consumul
de ierburi variază de la 5 la 80%. Timpul de păşunat este de 10-12 ore pe zi, în care intră şi
cel rezervat mulgerii. Masa verde de ingerat este de 9-10 kg/zi la adulte, 4-6 kg la tineret de
peste 6 luni şi 2-3 kg la iezi.
În cadrul acestui sistem de furajare prin păşunat, mai poate fi folosit şi amestecul unic,
pe bază de furaje fibroase: 32,5% fân, 32,5% grosiere, siloz, masă verde, 20% rădăcinoase şi
15% ştiuleţi de porumb. Totul este tocat, omogenizat, umectat cu soluţie slabă de saramură
sau melasă.
 Păşunile amenajate se împart, de obicei, în 5-6 tarlale, pe fiecare dintre acestea
păşunându-se 5-6 zile. Se intră pe păşune atunci când plantele au 12-14 cm. Parcelele se
delimitează prin perdele de arbuşti, foioase şi răşinoase (soc, sălcioară, cătină albă, păducel,
alun). Suprafeţele arabile se cultivă cu un amestec furajer compus din 70% graminee (lolium,
dactilis, festucă, etc.) şi 30% leguminoase (lucernă, trifoi, ghizdei).
Cantitatea de sămânţă va fi de 30-35 kg/ha. Raţia furajeră pentru ocapră în sezonul de
vară este de 5 kg masă verde. În sezonul de iarnă, raţia furajeră este de 2 kg fân, 2-3 kg
suculente, 0,8 kg amestec concentrate, 0,5 kg paie ovăz.
Subliniez faptul că este vorba de o exploataţie de subzistenţă, pentru care exemplul
recomandat este următorul: 50 capre adulte, 2 hectare destinat cerealelor şi furajelor
suculente şi 4 hectare de păşini sau culturi furajere.

Furajarea diferenţiată a caprelor aflate în gestaţie şi lactaţie

Gestaţia caprelor durează aproximativ 50 de zile, durată influenţată de rasa caprei,

vârsta mamei, sexul produşilor şi nivelul de întreţinere. Numărul maxim de zile de gestaţie
este de 158 de zile, iar numărul minim de 145 de zile. În cazul în care caprele sunt purtătoare
de gemeni sau nasc femele, vor făta mai devreme.
Pe toată perioada primei luni de gestaţie, se impune păstrarea nivelului de alimentaţie
din perioada de montă. Cantitatea de hrană a caprei gestante nu va fi modificată în primele 60
de zile, aceasta trebuind să crească cu un sfert din cea de întreţinere, începând cu luna a doua
de gestaţie. În ultimele două săptămâni ale gestaţiei, este recomandată reducerea furajelor de
volum.
În general, consumul voluntar de hrană al caprelor este menţinut la nivelul lunii
precedente. Prin administrarea furajelor de calitate vor fi prevenite avorturile. Este exclusă
administrarea de furaje reci, mucegăite sau îngheţate, acestea putând produce avortul la
aproape toate caprele gestante.
În perioada de lactaţie o capră care produce 3-4 litri de lapte zilnic elimină prin lapte
120-150 g grăsime, din care numai o parte provine din furajele ingerate zilnic. Prin urmare, în
prima lună de lactaţie, caprele folosesc rezervele corporale de grăsime, şi foarte puţine
proteine de rezervă. Spre deosebire de gestaţie, această mobilizare a grăsimii nu atrage riscul
apariţiei cetonemiei.
Pentru compensarea deficitului de energie, organismul caprelor poate recurge la
metabolizarea unei cantităţi de grăsime, cu un randament de 70-75%, care să acopere nevoile
zilnice. În lunile 2-3 de lactaţie, cerinţele nutriţionale pentru energie cresc de 1,8-2,2 ori, faţă
de perioada repausului mamar, în timp ce necesarul de proteină rămâne constant.

FOARTE IMPORTANT
Trecerea de la un regim staționar pe baza de furaje uscate (80-90% substanta uscata)
la iarba verde bogată în apă (85% apa) și în azot solubil, determina o schimbarea a florei
ruminale. Pentru adaptarea florei ruminale este necesara integrarea progresiva a noii ratii.
Astfel, o tranzitie prea rapida conduce la o accelerare a tranzitului digestiv si cresterea
riscurilor sanitare (diaree, tetania de ierba).
În prima zi caprele nu vor pasuna decat cateva ore în mijlocul zilei, apoi ziua întreaga
si abia mai tarziu si noaptea. Caprele sunt sensibile la umiditate dar nu sunt sensibile la frig
uscat, în masura în care pot dispune de un refugiu pentru apararea împotriva ploii.
Iarba tanara de pe pasune, bogata în apa, azot si potasiu este saraca în celuloza si
magneziu; tranzitul digestiv este accelerat limitand absorbtia magneziului în intestin. Solutia
ar fi de a se administra complementar furaje grosiere la hrănitorile din adăpost.
O buna tranzitie alimentara dureaza aproximativ 3 saptamani, timp în care papilele si
populatia microbiana din rumen se adapteaza noilor conditii de alimentatie.
Aceeasi recomandare este valabila si atunci cand caprele sunt scoase la pasune mai
tarziu. Se va creste progresiv ratia de masa verde: în prima saptamana o treime iarba si doua
treimi din ratia veche, în a doua saptamana ratii egale, în a treia saptamana doua treimi masa
verde si o treime ratia veche.

MĂSURI TEHNICE PENTRU MENȚINEREA STĂRII DE SĂNĂTATE

Pentru o buna desfasurare a activitatii de crestere si întretinere a caprelor este
necesara cunoasterea principalelor activitati zootehnice si sanitar- veterinare care trebuiesc
urmarite si respectate în diferitele faze ale anului.
IANUARIE: se iau masuri pentru campania de fatari la capre, se amenajeaza
maternitatea cu boxele individuale, pentru caprele fatate cu iezi si boxe individuale separate
pentru caprele gestante în ultimele zile dinaintea fatarii. Se amenajeaza spatii ferite de
curentii de aer si mai calduroase pentru iezii nou-nascuti. Se face bonitarea iezilor nascuti
timpuriu, se face clasarea iezilor proveniti din inseminari artificiale cu material seminal de la
tapi de rasa curata si cu performante deosebite si se retin iezii pentru îngrasare. Din punct de
vedere sanitar- veterinar se urmareste starea de curatenie a adaposturilor.
 FEBRUARIE: se continua urmarirea campaniei de fatari si bonitarea iezilor. Se fac
dehelmintizari la cainii care vin în contact cu turma de capre, pentru combaterea
echinococozei si cenurozei, de doua ori pe an, stiut fiind faptul ca acesti caini sunt
intermediarii acestor boli parazitare care apar la caprine. Se efectueaza tratamente de
deparazitare interna (strongilatoza gastro-intestinala, moniezioza, si în mod obligatoriu contra
fasciolozei) si podotehnie.
MARTIE: se continua campania de fatari la capre si se creaza conditii pentru
cresterea iezilor. Se continua bonitarea si clasarea iezilor. Crescatorii care doresc inseminari
artificiale în contrasezon pentru obtinerea de fatari toamna se pot adresa medicilor veterinari
pentru tratamente. Ca actiune sanitar- veterinara ce se efectueaza obligatoriu în aceasta luna
este vaccinarea profilactica anticarbunoasa.
APRILIE: se supravegheaza fatarile si se continua bonitarea si clasarea iezilor. Se
organizeaza stanele si se delimiteaza zonele de pasunat. Se acorda o îngrijire deosebita iezilor
în scopul retinerii femelelor pentru reproductie. Crescatorii care doresc inseminari artificiale
în contrasezon pentru obtinera de fatari toamna se pot adresa medicilor veterinari pentru
tratamente. Caprele se vor vaccina cu vaccinul antiagalactic. Se va continua dehelmintizarea
pentru fascioloza si moniezioza (la iezi). Se vor examina pasunile pentru identificarea
parazitismului, în special cu Fasciola si se aplica tratamente si lucrari de asanare. De
asemenea, cainii ciobanesti vor fi dehelmintizati pentru combaterea echinococozei si
cenurozei.
MAI: Se boniteaza întregul efectiv de tineret caprin femel si mascul nascut în anul
precedent, în vederea trecerii la turma de baza în acest an a animalelor bonitate. Crescatorii
care doresc inseminari artificiale în contrasezon pentru obtinera de fatari toamna se pot
adresa medicilor veterinari pentru tratamente. Animalele sunt tratate pentru raie, prin îmbaieri
profilactice sau prin injectarea de ivermectine. De asemenea se vor face tratamentele
antiparazitare pentru dictiocauloza, strongilatoze gastro-intestinale si moniezioza.
IUNIE: se urmareste starea de sanatate, apreciindu-se performantele zootehnice în
vederea bonitarii fenotipice si clasarii lor înainte de a intra în stabulatie cand se vor stabili si
cardurile pentru prasila. În aceasta perioada se urmareste întarcarea iezilor si se organizeaza
turme de iezi ce vor iesi la pasune. Se fac îmbaieri antiscabioase si tratamentele antiparazitare
pentru dictiocauloza, strongilatoze gastro-intestinale si moniezioza.
IULIE: Se fac tratamente pentru dictiocauloza. Lucrari de podotehnie.
AUGUST: se pregateste campania de monta, prin suplimentarea ratiei la tapi cu
concentrate si administrarea de premixuri, precum si de oua care au efect benefic asupra
calitatii spermei. Se pregatesc adaposturile pentru fatarile caprelor sincronizate în martie. Se
întocmeste planul de monta în cazul în care se doreste sincronizarea caldurilor si inseminarea
artificiala a caprelor cu material seminal congelat de la tapi locali sau cu sperma de la rase
din import. Se stabileste numarul de tapi necesar pentru monta efectivului de capre.
SEPTEMBRIE: se încep actiunile de sincronizare si inducere a caldurilor la capre în
functie de perioda în care crescatorul doreste sa aiba grupate fatarile. Se pregatesc
adaposturile pentru fatarile caprelor sincronizate în aprilie. Ca actiuni sanitar- veterinar de
prevenire se executa vaccinarea anticarbunoasa si tratamentele generale antiscabioase, contra
monieziozei.
OCTOMBRIE: începe campania de monta naturala si se continua sincronizarile
pentru inseminarea artificiala a caprelor. Se pregatesc adaposturile pentru fatarile caprelor
sincronizate în mai. Se pregatesc adaposturile pentru perioada de stabulatie, se fac deratizari,
dezinsectii si dezinfectii. Ca actiuni sanitar- veterinare de preventie se face vaccinarea
anticarbunoasa si deparazitarile înainte de perioada de stabulatie.
NOIEMBRIE: se continua actiunea de inseminare artificiala si monta naturala. Se
organizeaza turmele de capre pentru iernat si perioada de stabulatie. Se izoleaza ferestrele, se
completeaza geamurile astfel încat sa se asigure adaposturi confortabile, fara curenti de aer.
Lucrari de podotehnie.
DECEMBRIE: se fac verificari ale efectivelor de capre si se începe compartimentarea
saivanelor, pregatindu-se pentru etapele urmatoare, respectiv boxe pentru caprele inseminate
în august ce vor fata în cursul lunii ianuarie

TOALETA ONGLOANELOR
Întocmai ca la om, unghiile ovinelor si caprinelor au o cre stere continua si din acest
motiv trebuie taiate periodic. Neglijarea acestui lucru poate duce la infirmitate si la
imposibilitatea animalelor de se deplasa si de a se hrani.
Viteza de crestere a unghiilor este diferita si influenteaza direct durata dintre doua
ajustari. Astfel, la oile si caprele întretinute pe o pardoseala moale (pamant, nisip etc.)
verificarea copitelor se face mai des decat la cele care pasuneaza pe terenuri accidentate si
pietroase. Pe de alta parte regimul alimentar influen teaza calitatea cornului, iar unghiile de
culoare închisa sunt mai rezistente.
Datorita multitudinii factorilor de influenta, verificarea copitelor se face dupa un
interval de timp stabilit de crescator, în functie de rasa animalelor si de conditiile de hranire si
între tinere existente în ferma. În mod obisnuit aceasta actiune se efectueaza periodic, la un
interval de 3-5 luni. La capre, cresterea unghiilor poate fi controlata, într-o oarecare masura,
prin aducerea unor bolovani mari în padoc. Acestea se vor catara frecvent (le place la
înaltime) ceea ce v-a duce la tocirea copitelor în contact cu suprafa ta abraziva a pietrei.
Uneltele necesare pot fi achizitionate din magazinele de specialitate si sunt
reprezentate de:
- cutit bine ascutit, cu unul sau doua margini taioase; cleste actionat manual sau
pneumatic; pila sau disc abraziv, (pentru o curatire superficiala sau finisare); perie aspra;
manusi din piele pentru protectia mainilor împotriva taieturilor. Alegerea materialelor
necesare se face usor prin consultarea unor cataloage de specialitate elaborate de catre firmele
care comercializeaza aceste produse.
Daca caprele sunt docile, iar operatorul este destul de robust pentru a le contentiona,
ajustarea unghiilor se desfa soara fara probleme si poate fi efectuata de o singura persoana. În
caz contrar, este nevoie de înca o persoana care sa ajute la imobilizare sau de echipament
pentru limitarea mi scarii animalelor.
Modul de lucru presupune parcurgerea urmatoarelor etape:
• Dupa ce animalul a fost prins se adopta o pozitie corespunzătoare. Operatorul va sta
cu spatele spre trenul anterior al animalului si cu picioarele de o parte si de alta a corpului
caprei astfel încat sa poata controla, prin presare cu genunchii, miscarile acesteia. Cu mana
stanga va ridica si va tine membrul posterior, mana dreapta fiind utilizata pentru manuirea
uneltelor. Fata de ovine, caprele sunt mult mai agile, mai sperioase si pot reactiona violent
ceea ce face, ca în anumite situatii, aceasta operatie sa devina un calvar.
Pentru a evita accidentarea caprei si a muncitorului se va apuca ferm membrul
animalului astfel încat acesta sa nu poata fi împins în spate si sa loveasca mana în care se tine
cu titul sau cle stele. Datorita temperamentului vioi al acestor animale multi crescatori prefera
folosirea clestelui în schimbul cu titului care poate provoca taieturi adanci atunci cand mi
scarile caprei sunt greu de controlat.
La membrele la anterioare se adopta pozitia ghemuit langa corpul animalului cu
aducerea piciorului acestuia pana deasupra genunchilor operatorului pentru a lucra mai usor.
Contentia ovinelor și caprinelor se face în pozitia sezand sau în decubit dorsal toate membrele
ramanand libere la dispozi tia celui care efectueaza ajustarea.
• În etapa a doua se va curata interiorul unghiei de balegar sau de pamant cu varful cu
titului sau al cle stelui si cu o perie aspra. Daca toaleta ongloanelor nu s-a efectuat de mult
timp cornul copitei poate cre ste astfel încat sa acopere cavitatea formata unde s-a strans
murdaria, creand conditii pentru aparitia necrobacilozei. Aceasta afectiune mai apare în
situatia în care unghiile cresc si nu se îndoaie formand un gol mare în interior unde se va tasa
pamant si balegar.
• Pasul urmator îl reprezinta îndepartarea prin taiere a cornului copitei crescut în
exces. Se va acorda deosebita aten tie unghiului de taiere astfel încat suprafa ta unghiei sa îi
permita animalului ca calce uniform pe un teren plan. Pentru a verifica acest lucru se lasa jos,
din cand în cand, membrul la care se lucreaza si se apreciaza daca acesta calca corect si daca
ajustarea a fost facuta uniform.
Uneori cornul poate fi foarte tare. În acest caz, este indicata utilizarea uneltelor cu
maner, adica a cle stilor, asupra carora se poate exercita mai multa for ta “controlata” decat
asupra cu titului. Unghiile prea deformate sau prea tari se taie pe o por tiune mai mica opera
tiunea reluandu-se dupa cateva zile. Copitele sunt mai moi daca animalele s-au plimbat prin
iarba umeda anterior ajustarii.
Cele mai multe greseli au loc la ajustarea varfului unghiei. Daca cavitatea din
interiorul cornului este mai mare într-o parte operatorul este tentat sa taie mai mult pentru a o
elimina facand mai dificila men tinerea la nivel a ambelor par ti. Ajustarea calcaiului se face
mai u sor.
• Pasul final este netezirea cornului cu ajutorul pilei abrazive. În acest scop poate fi
utilizat cu succes un aparat tip flex pe a carei suprafa ta mobila poate fi aplicat un disc
abraziv. Se va finisa pana cand, prin por tiunea alba a copitei, se poate zari un tesut de
culoare roz. Aceasta e vascularizat si daca este taiat se produc hemoragii.

Limitarea zonei de curatare Stabilirea adâncimii de curățare

Forma unghiei si modul în care calca un ied sau un miel de cateva saptamani
reprezinta modelul ideal dupa care operatorul se poate ghida, atat la ajustare cat si la finisare.
Orice greseala se va manifesta în scut timp prin apari tia defectelor de aplomb care, prin
stresul produs, va afecta produc tia ob tinuta indiferent de natura ei (lana, lapte sau carne).

Foarfeca profesionala pentru curatat copite

la ovine si caprine

Tăierea unghiei superioare