Riscul ratei dobănzii

1.Concept, forme, definiție

Riscul ratei dobănziieste o componentă a riscului de piațăși reprezintă riscul înregistrării de
pierderi sau al nerealizării profiturilor estimate, care apar ca urmare a fluctuaţiilor pe piaţă ale
ratei dobânzii.
Formele riscului de rată a dobânzii:
a. pierderi de venituri din dobânzi ca urmare a scăderii dobânzilor active;
b. creşteri de cheltuieli cu dobânzi ca urmare a creşterii dobânzilor pasive;
c. deteriorarea situației patrimoniale a băncii ca urmare a variaţiilor ratei dobânzii.
2.Factorii
FACTORII RISCULUI RATEI DOBÂNZII

factorii endogeni factorii exogeni

strategia băncii; mediul economic;

volumul şi structura activelor şi pasivelor bancare;
politica economică, monetară şi financiară practicată de autorităţi;
calitatea portofoliului de credite; necorelarea politicii monetare a Băncii centrale cu politica economică a guvernului;
eșalonarea scadenței creditelor; evoluţia pieţei interbancare;
scadența fondurilor atrase. factori de ordin psihologic;
concurența.

1. Strategia băncii reprezintă factorul care acționează direct riscul ratei dobânzii:
• alegerea greșită a tipului ratei dobânzii (fixă / flotantă);
• subestimarea posibilelor modificări ale ratelor dobânzii în contractul de împrumut;
• stabilirea unei rate a dobânzii unice pe întreaga perioadă de utilizare a împrumutului;
• lipsa unei politici procentuale în bancă;
• determinarea incorectă a ratei dobânzii.
2. Volumul și structura activelor și pasivelor bancare. Câştigurile din active pot varia în
funcţie de costul cu dobânzile. Pe perioade mai lungi sau mai scurte, diferenţa dintre dobânda activă
şi dobânda pasivă, se îngustează, iar primul efect al acestei îngustări se produce asupra venitului net
din dobânzi.Venitul net din dobânzi variază direct proporţional cu schimbările în volumul activelor
care aduc câştiguri sau volumul pasivelor purtătoare de dobânzi, indiferent de nivelul ratei dobânzii.
3. Calitatea portofoliului de credite. Orice variaţie a structurii portofoliului modifică în mod
potenţial venitul net din dobânzi. Conducerea băncii poate încerca să crească rata activelor prin
fixarea de preţ la mai multe împrumuturi pe o bază de rată flotantă sau prin reducerea scadenţelor
titlurilor de valoare investite. Aceste tranzacţii pot conduce atât la modificare GAP-ului, cât şi la
schimbarea poziţiei băncii, în ceea ce priveşte riscul ratei dobânzii.
4. Eșalonarea scadenței creditelor este importantă pentru client, astfel încît să existe o
repartizare a fondurilor împrumutate în așa mod, încât operațiile economice să se efectueze la rând
și la date succesive, fixate din timp.
5. Scadența fondurilor atrase sau data calendaristică de ramursare a împrumuturilor
acordate prevăzută de contract influențează direct riscul ratei dobânzii, astfel cu cât contractul de
creditare este pe o perioadă mai lungă, cu atât este mai mare riscul ca rata dobânzii și invers.
Printre factorii exogeni care influențează apariția riscului ratei dobânzii se pot enumera:
a. mediul economic (inflația, blocajul financiar, creditele neperformante etc.);
b. politica economică, monetară și financiară practicată de autorități ca de exemplu, nivelul
rezervelor minime obligatorii, stimularea întreprinderilor mici și mijlocii cu credite și totodată
anularea sau reducerea unor facilităși acordate anterior, modificări de prețuri în funcție de cursul
valutar fără corelație cu veniturile populației etc.;
c. necorelarea politicii Băncii centrale cu politica economică a guvernului, situație
posibilă datorită independenței Băncii centrale și a unor priorități diferite. De exemplu, în situația
când Guvernul cere reducerea dobânzilor și acordarea de mai multe credite pentru accelerarea
creșterii economice. Banca Națională a atenționat că ritmul de acordare a creditelor este prea alert și
combinat cu scăderea dobânzilor ar duce la creșterea inflației, reducerea inflației fiind ținta
prioritară pentru Banca Națională;
d. evolutia pieței interbancare afectează banca dacă are deficit de acoperit, deoarece rata
dobânzii pasive pentru operațiuni interbancare (inclusiv a Băncii centrale) este mai mare decât rata
dobânzii pentru sursele atrase de la clienții nebancari;
e. factori de ordin psihologic de obicei au influență în sens negativ, zvonurile în sistemul
bancar fiind de natură să reducă capacitatea de plată a unei bănci, să o oblige să-și crească
cheltuielile cu dobânda datorită unor împrumuturi forțate pe piața interbancară ca urmare a
retragerilor depozitelor de către deponenții panicați;
f. concurența este un factor principal de influență asupra ratei dobânzii, deoarece băncile,
precum agenții economici, tind să propună cele mai bune alternative de pe piață pentru clienții săi.
3.Indicatorii
Indicatorii riscului ratei dobânzii cel mai des utilizaţi în practica bancară sunt: marja
dobânzii, indicele de sensibilitate la variația ratei dobânzii, GAP-ul de diferenţa sau ecartul.
Marja dobânzii este principalul indicator de rentabilitate bancară. Indicatorii marjei dobânzii
sunt:
1. Marja absolută a dobânziibancare (MD), exprimată prin veniturile nete din dobânzi, ca
diferenţă între suma veniturilor din dobânzi (∑VD) şi suma cheltuielilor cu dobânzile bonificate
(∑ChD):
M D =∑V D−∑ C h D
În fond, ea exprimă capacitatea băncii de a acoperi cheltuielile cu dobânzile bonificate la
resursele atrase, din veniturile obţinute din încasarea dobânzilor la creditele acordate. Marja
dobânzii trebuie sa fie determinată astfel încât să asigure susţinerea sarcinii bancare (diferenţa
dintre alte cheltuieli bancare şi alte venituri bancare) şi obţinerea unui profit satisfăcător pentru
bancă.
2. Marja procentuală a dobânzii bancare (M(%)D)calculată prin raportarea marjei absolute a
dobânzii (MD) la activele productive (AP) și se exprimă în puncte procentuale (nivel standard 3-
4%):
MD
M (%) D= ×100 %
AP
3. Marja procentuală netă a dobânzii bancare (MN(%)D), care se calculează ca raport între
dobânda medie activă ( DA ´ ) şi dobânda medie pasivă ( DP´ ) și se exprimă în puncte procentuale:
DA´
MN (%) D= ×100%
DP´
Indicele de sensibilitate a băncii la variaţia ratei dobânzii, se calculează ca un raport, la un
moment dat, între activele (ASd) şi pasivele (ASd) sensibile la variaţia ratei dobânzii (Tabelul 1):
ASd
IS d =
PSd
Tabelul 1
Interpretarea indicelui de sensibilitate a băncii la variația ratei dobânzii
Modificarea ratei dobânzii
Valoarea Poziția
tendința de tendința de
indicelui băncii
creștere (↑) scădere (↓)
poziţie scurtă
subunitar situaţie nefavorabilă situație favorabilă
(ASd<PSd)
poziţie lungă situaţie
supraunitar situație favorabilă
(ASd>PSd) nefavorabilă

4.Importanța gestiunii
Analiza riscului ratei dobânzii prezintă o importanță deosebită întrucât modificările
neașteptate ale ratelor de dobândă pot determina creșterea sau scăderea venitului net din dobânzi,
iar aceste schimbări pot influența semnificativ profitabilitatea băncii. Băncile trebuie să acţioneze în
sensul prevenirii şi reducerii acestui tip de risc.
Căile de reducere a riscului ratei dobânzii utilizate în practica bancară sunt:
- gestionarea corectă şi eficientă a activelor şi pasivelor băncii prin utilizarea metodei GAP;
- acoperirea riscului de rambursare anticipată sau de renegociere a ratei dobânzii la portofoliul
cu dobânzi fixe;
- politica de tarifare a noilor produse bancare;
- utilizarea instrumentelor moderne de acoperire a riscului, în special, operaţiunile SWAP pe
rata dobânzii.
 a
o
i
ț
n
e
t
F
ă
d
u
r
1.Concept, definiție, forme

P
n
i
r
P
n
e
n
i
r
P
d
ț
a
l
u
s
b
m
e
d
l
u
o
e
d
u
r
i
ș
n
o
e
t
u
a
i
r
ș
ă
f
u
s
e
d
a
r
n
r
e
t
l
a
e
e
r


Riscul de fraudă
“Frauda este o acțiune cu caracter intenționat întreprinsă de una sau mai multe persoane din rândul
conducerii unei organizații, al celor însărcinați cu guvernanța, al angajaților sau terților, acțiune care
implica utilizarea înșelăciunii în scopul obținerii unui avantaj injust sau ilegal”.

Sursa apariției fraudei :

2.Factori
 Frauda bancară internă:
- Fraudă intenționată – cel care o comite cu o rea intenție;
- Fraudă neintenționată – prin eroare, nu inteționează de bună voință;
 Fraudă bancară externă:
- Frauda cu acces fizic – spargerea băncii;
- Frauda cu acces electronic – hakerii.

Frauda internă este cauzată de personalul băncii, reprezentând de cele mai multe ori o soluţie la
problemele personale.
Factorii apariției fraudei interne:
1. Gândirea nelogică a personalului;
2. Controlul slab al personalului din parte băncii;
3. Voința slabă a individului poate fi cauzată de:
- Dorința de a trăi peste posibilitățile financiare;
- Practicarea jocurilor de noroc.
Corupția constă în efectuarea unui serviciu suplimentar contra unei plăți din partea
clientului. Corupția poate fi de 3 tipuri.
D
ă
p
u
i
r

Corupția prin autoritate, nu presupune încălcarea normei bancare pentru plată, ci

pentru semnătură;
 Corupția prin eroare, clientul plătește pentru ca angajații băncii să comită
intenționat o greșeală în favoarea lui;
 Corupția prin relații de subaltern sau rudenie, nu se plătește, angajatul comite
greșeala pentru că este rudă sau subaltern.
Frauda externă este comisă de un neangajat ala băncii. Factorii care cauzează fraudele de
tip extern:
 Sistemul slab de securitate bancară;
 Manifestarea ostilității față de banca dată a foștilor angajați;
 Nivelul scăzut de protecție a rețelelor informaționale;
 Nerespectarea codului de etică bancară la compartimentul acces la informații.
e
i
ț
M
a
C
O
u
v
z
ș
r
o
p
t
n
Triunghiul fraudei
 Motivaţie – obţinerea de bani, servicii, avantaje etc.
 Oportunitate – elementul asupra căruia persoana are în mod evident controlul. O activitate
nesupravegheată corespunzător va determina uşor posibilitatea fraudei.
 Conştientizare – conştientizarea consecinţelor fraudei este caracterizată la mod general de
elementul de anormalitate (contrar regulilor stabilite).
4.Indicatori
Indicatori: fraudele înregistrate în trecut, fraudele specifice din cadrul întregului sistem bancar,
deviaţii ale indicatorilor financiari de la trend şi potenţialul de deficienţe ale controlului asupra
sistemelor TI.
5.Importanța gestiunii
Cele patru obiective generale ale controlului intern sunt: răspundere (şi
raportare), conformitate (cu legile şi reglementările), operaţiuni (sistematice, cu caracter etic,
economice şi eficace) şi protejarea resurselor. Realizarea acestor obiective implică nemijlocit
expunerea la un șir de riscuri, printre care și riscul de fraudă - inevitabil la fel ca şi celelalte riscuri,
dar care poate fi controlat prin dezvoltarea şi implementarea unor programe şi proceduri de control
special destinate detectării, prevenirii şi descurajării fraudelor.
Securitatea bancară presupune sistemul de protecție a informațiilor bancare și a mijloacelor
financiare aflate în gestiune băncii.
 Riscul Legislativ
1.Importanța, concept, forme
Riscul juridic/legislativ/legal este o componentă a riscului operaţional, apărut ca urmare a n
eaplicării sau a aplicări defectuoase a dispoziţiilor legale ori contractuale, care afectează negativ o
peraţiunile sau situaţia instituţiilor de credit.
În prezent, nu există norme internaționale specifice băncilor centrale cu privire la ceea ce
trebuie înțeles prin risc legal în modul în care trebuie gestionat, astfel acesta poate fi tratat ca:
 riscul pierderilor financiare datorate imperfecțiunii și inconsecvenței cadrului legal sau din
cauza analizei insuficiente;
 apariția problemelor legale/juridice în pregătirea documentației de credit;
 riscul de depreciere a activelor sau o creștere a pasivelor datorat standardelor legale
inadecvate sau incorecte;
 pierderi din cauza nerespectării de către bancă a cerințelor actelor juridice de reglementare;
Comitetul Basel a evidențiat șapte componente ale riscului legislativ, care generează
pierderi:
1. fraude în interiorul companiei;
2. resursele fizice;
3. executarea furnizarea și controlul produselor;
4. fraude exterioare
5. clientul, produsele și practica bancară;
6. eșecuri ale sistemului;
7. practica profesională și siguranța muncii.

Riscul legislativ poate avea următoarele forme:

1. după mediu:
a. extern – modificările legislații;
b. intern – erori juridice ale băncilor;
2. după momentul apariției:
a. Bancă – client – nerespectarea contractului care a dus la nulitate și penalități;
b. Bancă – regulator – neafișarea integrală a informației;
c. Bancă – entitate – neîndeplinirea obligațiilor persoanei juridice.
3. după sursa de apariție:
a. riscul de schimbare a legislației constă în faptul că se pot face schimbări în
legislație, afectând integral sau parțial activitatea unei bănci, care poate deveni
ilegală sau neprofitabilă (de exemplu, reglementările apărute recent cu privire la
capitalul bancar).
riscul de neîncadrare în reglementările în vigoare. Datorită impactului pe care îl are întreaga
economie, industria bancară este foarte strict reglementată și supravegheată prin legi sau norme și
ordonanțe ale băncii centrale
2.Factorii
Factorii interni legați de riscul legal includ:
1. nerespectarea de către bancă a legislației, inclusiv identificarea și studiul clienților,
stabilirea și identificarea beneficiarilor (persoane în beneficiul cărora acționează clienții),
documente constitutive și interne ale băncii;
2. necorelarea documentelor interne ale băncii cu legislația țării, precum și incapacitatea
acesteia de a-și conforma la timp activitățile și documentele interne în concordanță cu
modificările în legilsație;
3. organizarea ineficientă a activității juridice care duce la erori juridice în activitățile băncii
ca urmare a acțiunilor angajaților sau ale organelor de conducere;
4. încălcarea de către bancă a clauzelor contractelor;
5. studiu insuficient realizat de bancă a problemelor legale în dezvoltarea și implementarea de
noi tehnologii și condiții pentru operațiunile bancare și alte tranzacții, inovații financiare și
tehnologii.
Factorii externi ai riscului legal includ:
 1. imperfecțiunea sistemului juridic (lipsa unei reglementări legale suficiente, inconsecvența
legislației, susceptibilitatea acesteia la modificări, inclusiv imperfecțiunea metodelor de
reglementare de stat și (sau) supraveghere, aplicarea incorectă a legislației unui stat străin și
(sau) drept internațional), imposibilitatea rezolvării individuale întrebări prin negocieri și ca
rezultat - apel al unei bănci către autoritățile judiciare pentru soluționarea lor;
2. încălcarea condițiilor contractelor de către clienți și contrapărți ale băncii;
3. amplasarea băncii, sucursalele sale, filialele, clienții și contrapartidele aflate sub jurisdicția
diferitelor state.
3.Indicatori
Pentru a evalua nivelul riscului legal, banca folosește următorii indicatori:
1. numărul de reclamații și cereri împotriva băncii;
2. numărul de cazuri de încălcare a legii, inclusiv privind publicitatea, secretul bancar și
restricționarea activității monopoliste;
3. numărul și mărimea plăților în numerar de către bancă pe baza deciziilor (deciziilor)
instanțelor judecătorești, a deciziilor organismelor abilitate prin lege;
4. raportul dintre numărul și mărimea proceselor în care au fost efectuate plăți de către bancă
și în favoarea băncii;
5. dinamica aplicării măsurilor de sancționare a băncii de către autoritățile de reglementare și
supraveghere.
4.Importanța gestiunii
Obiectivul de bază al gestiunii riscului legal este menținerea riscului asumat de bancă la un
nivel determinat de bancă în conformitate cu obiectivele strategice proprii. Prioritatea este
asigurarea siguranței maxime a activelor și a capitalului pe baza reducerii (excluderii) posibilelor
pierderi, inclusiv sub formă de plăți în numerar pe baza unor hotărâri judecătorești (decizii), care
pot duce la pierderi neașteptate.
Gestiunea riscurilor legale se realizează în următoarele scopuri:
 identificarea, măsurarea și determinarea unui nivel acceptabil de risc legal;
 monitorizarea continuă a riscului legal;
 luarea de măsuri pentru menținerea nivelului de risc legal la un nivel care nu amenință
stabilitatea financiară a băncii și interesele creditorilor și deponenților săi;
 respectarea de către toți angajații băncii a normelor juridice de reglementare, a
elementelor constitutive și a documentelor interne ale băncii;
 excluderea implicării băncii și participarea angajaților săi la activități ilegale, inclusiv
legalizarea (spălarea) încasărilor din criminalitate și finanțarea terorismului.
 Riscul Strategic
1.Importanța, concept, forme
Risc semnificativ/strategic: pierderea expertizei tehnice existente la nivelul aparatului de lucru al
entităţii publice X
obiectivul: menţinerea unui nivel ridicat al calităţii activităţii la nivelul aparatului de lucru al
entităţii publice X
descrierea riscului: pierderea expertizei tehnice existente la nivelul aparatului de lucru al entităţii
publice X
cauza: lipsa personalului calificat pe anumite domenii; grad scăzut de atractivitate a funcţiei
publice
impact: imposibilitatea derulării unor activităţi cu un personal nespecializat/fără competenţe în
domeniile de activitate; lucrări cu o calitate slabă.
2.Factori
Factorul intern este personalul necalificat.
Tendințele sau evenimentele externe identificate sunt:
1. reducerea marjei industriei;
2. schimbarea tehnologiei;
3. eroziunea mărcilor;
4. un concurent unic;
5. schimbarea priorității clienților;
6. eșecul proiectului nou și stagnarea pieței.
4.Indicatori
Identificarea -Procesul de identificare a riscului strategic este urmărit la nivel de Bancă printr-un
sistem de repere / indicatori de referinţă care permit evidenţierea derapajelor în
asumarea strategiilor având ca acoperire un interval de timp delimitat.
McKinsey (2015) evaluează rentabilitatea băncilor prin compararea randamentului din capitaluri
proprii (ROE), definit ca venitul net după impozitele pe acțiunea acționarilor, cu costul capitalului
propriu (COE), definit ca ROE minim necesar pentru acționari. COE este egală cu valoarea
capitalului propriu al întreprinderii ori rata de rentabilitate necesară r, care este calculată ca:
r=rf+β(rm-rf)
unde β poate fi calculat caβ=COV(r.rm)VAr(rm), r m este rata de rentabilitate a pieței și r f este rata
de rentabilitate fără riscuri.
4.Importanța gestiunii
Acţiunea de reducere a acestui tip de risc are în vedere mai multe praguri de aplicare:
analiza condiţiilor/ cauzalităţii modificării de strategie;
motivaţia variaţiilor de performanţă ca urmare a aplicării strategiilor;
abordarea problemelor ce ţin de slăbiciunile strategiilor alese şi asupra riscurilor asumate;
evaluarea condiţiilor interne / instituţionale ce pot fi afectate de implementarea strategiilor,
evaluarea costurilor, inclusiv a celor privind asumarea riscurilor;
evidenţierea modului în care ţintele strategice şi obiectivele sunt conforme cu misiunea Băncii,
dimensiunea acesteia cu profilul, apetitul şi toleranţa la risc;
analizarea modului în care, în urma aplicării strategiilor, structura de personal, factorii tehnologici,
finanţarea şi resursele de capital, au dobândit prioritizarea necesară implementării respectivelor
strategii şi dacă au fost într-adevăr compatibile cu aceasta.
 Riscul valutar
1.Definiţie:
 
Prin risc valutar se subînţelege probabilitatea unui câştig sau unei pierderi
în urmamodificării dimensiunilor valorice ale etaloanelor monetare sub influenţa fa
ctorilor economici,
monetari, financiari, sociali şi politici.
 
Complexitatea studierii conceptului de risc valutar a pus în faţa specialiştilor
necesitateadivizării lui în trei categorii independente.
 
 – riscul valutar de tranzacţie;
 
 – riscul valutar de translare;
 – riscul valutar economic

2.Factorii riscului valutar.

Factorii interni sunt grupaţi astfel:

1. Factori economici de producţie şi evaluare prin preţ;
2. Factori financiari: monedă, dobândă, credit;
3. Factori din afara domeniului economic: politic, social, psihologic.
Factorii externi aparţin următoarelor grupe:
1. Situaţia balanţei de plăţi externe ale ambelor ţări;
2. Raportul cerere/ofertă privind monedele respective pe piaţa mondială;
3. Factori politici, sociali, psihologici, specifici economiei mondiale.

Factorii interni
1. Influenţa producţiei de bunuri şi evaluarea acestora prin preţuri. Producţia de
bunuri a unei ţări este factorul care determină cantitatea de bunuri din acea
ţară, element care raportat la indicele general al preţurilor dă puterea de
cumpărare bunurilor respective
2. Influenţa grupului de factori financiari: dobânda la credite, dobânda la
depozite, masă monetară. Volumul masei monetare corelat cu posibilităţile de
credit, influenţează direct nivelul preţurilor într-o ţară. Dacă la un moment dat
volumul acesteia creşte peste necesarul pieţei, adică peste valoarea bunurilor şi
serviciilor pe piaţă, se produce o inflaţie, un dezechilibru care influenţează, de
asemenea, direct puterea de cumpărare a monedei respective.
3. . Influenţa grupului de factori din afara sferei economice: politici, sociali,
psihologici, militari. Aceştia influenţează indirect economia. Factorii politici se
referă la diferitele măsuri pe care le poate lua guvernul: măsuri fiscale, măsuri
restrictive sau de încurajare a producţiei, uneori subiective, dictate de interese
politice. Factorul politic reprezintă încrederea în conducerea ţării, în
capacitatea acesteia de a menţine echilibrul economic, în stabilitatea politică
concretizată în schimbări de guverne.
3.Indicatorii riscului valutar:
Riscul valutar este incadrat de specialisti, de regula, in categoria asa ziselor
riscuri de piata, fiind determinat de variatiile cursurior de schimb, deficitele
balantelor de plati, penuria de lichiditati pe plan international.  Acest risc se amplifica
pentru fiecare participant la desfasurarea unei tranzactii ecomomice externe.
Masurarea acestui tip de risc se realizeaza pe baza pozitiilor pe care le au bancile
comerciale, care isi stabilesc un plafon de operare in functie de standingul propriu.
Banca ale carei creante depasesc angajamentele sale de plata intr-o anumita valuta
preia o pozitie lunga („a la hausse”/”long”), daca exista o probabilitate ridicata ca
acea valuta sa intre intr-un proces de apreciere. In caz contrar, banca preia o pozitie
scurta („ ala baisse”/”short”).
Datorita contextului economic in care actioneaza, bancile romanesti prefera pozitiile
lungi indiferent de cursul valutei.
Indicatorii riscului valutar pe care ii calculeaza bancile comerciale sunt:
pozitia valutara individuala, care se determina pentru fiecare valuta de gestionat;
pozitia valutare globala, care reprezinta soldul net al creantelor in devize, ambele
transformate in moneda de referinta, pentru comparabilitate. Acest indicator ofera o
imagine generala asupra expunerii valutare a bancii.

Indicatorii utilizati pentru cuantificarea diferitelor categorii de riscuri

raspund, in principal, unor necesitati informationale in procesul de analiza si
management al riscurilor bancare. Relevanta acestor masurari capata
consistenta numai in coroborare cu cele care exprima performantele financiare
ale fiecarei banci, relatia in sine find esentiala pentru aprecierea reala a calitatii
deciziilor manageriale. O asemenea idee este sustinuta chiar de includerea unor
indicatori de masurare a riscurilor in ansamblul parametrilor de evaluare a
pozitiei unei banci sau a ratingului acordat de agentiile specializate.