Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Grupa:8314
Istoric:
Cercetari istorice dovedesc faptul ca anul primei atestari documentare a localitatii este
1223 in actul Rivulum qui dicitur Arpas. In anul 1765 ,satul a fost militarizat si a facut parte din
Compania a VII-a de granite a Regimentului I de Granita de la Orlat pana in anul 1851,cand
regimental s-a desfiintat.
Prin traditie,localitatea Arpasu de jos a facut partea din Tara Fagarasului si judetul
Fagaras,dupa desfiintarea caruia a intrat in Regiunea Stalin respectiv Brasov.iar incepand cu anul
1968 face parte din actualul judet Sibiu.
Un element cheie in evolutia asezarii satului Arpasu de jos este drumul care traverseaza
satul,drum care intodeauna a facut legatura intre provinciile romanesti.
Dupa ce a ars arpoape in toatalitate in 27 iulie 1889,se poate spune ca pe acel teritoriu s-a
construit un alt sat.Daca in anul 1900 in timpul reconstructiei nu erau decat 17 gospodarii in
toata localitatea Arpasu de jos pana la inceperea Primului Razboi Mondial numarul acestora
aproape s-a dublat ajungandu-se aproape la aproximativ 33 de gospodarii.
Primele gospodarii au fost construite in zona centrului actual al satului,de-o parte si de
alta a acestora ridicandu-se treptat locuinte de-a lungul drumului principal care tranziteaza
localitatea.
Perioada interbelica a reprezentat un punct esential in dezvoltarea asezarii in acest interval de ani
numarul gospodariilor aproape s-a triplat,toate acestea adunadu-se de-a lungul drumului.
Dupa al Doilea Razboi Mondial s-a produs o explozie in evolutia asezarilor,in numai 15
ani s-au construit aproximativ 100 de gospodarii,satul capatand un aspect de copac cu multe
ramificatii,s-au construit cladiri si in lunca Oltului in nordul localitatii si in sud spre muntii
Fagaras.
O perioada foarte buna in dezvoltarea asezarii rurale a fost al VI-lea deceniu al secolului
XX,cand intr-un timp relativ scurt s-a construit foarte mult,iar satul si-a marit considerent
dimensiunile.
Perioada de declin incepe in anii ’70 cand treptat tot mai putine gospodarii ies la
suprafata de pe teritoriul Arpasului de jos,ajungand ca in perioada 86-90′ sa se mai ridice doar 5
gospodarii.
Dupa revolutia din 1989,dupa migratiile pentru munca in masa in tarile puternic dezvoltate din
vestul Europei,incep treptat sa se mai ridice locuinte dar nu ca in perioada infloritoare de dupa Al
Doilea Razboi Mondial.
Potrivit traditiei,satele fagarasene ,,de jos”,sunt asezari mult mai noi decat cele ,,de
sus”,de unde au coborat pe luncile raurilor catre Olt,fiind adevarate replici ale celor de sub
munte.
Întodeauna ţinutul cunoscut sub numele de Ţara Făgaraşului, din care face parte şi Arpaşu de Jos
a fost stăpanit de romani sau înaintaşii acestora, iar mai târziu a stat sub scutul domnilor Ţării
Româneşti, care de fapt au descins din această parte de ţară, peste munţi, începând cu legendarul
Radu Negru.
În documenentele latine, zona se numea Terra sau Silva Blachorum et Bissenorum adică
Ţara sau Pădurea Romanilor şi Pecenegilor. Treptat, stăpânirea ungurilor s-a apropiat de sudul
Transilvaniei, dar ţinuturile Almăşului şi Făgăraşului au continuat încă multe veacuri să stea sub
domnii munteni. La 1223, regele Andrei II-lea înzestrează prin uzurpare de autoritate,in dauna
romanilor, mănăstirea cisterciana din Cârţa (înainte de stabilirea saşilor) cu pământuri luate cu
japca de la Valahii din Arpaş.
Terenul era delimitat în documentul regal, redactat în latină de cancelarie, de”râul Arpaş,
Olt, munţii cei înalţi, Pârâul Unghiului şi râul Cârţa”. Este prima atestare scrisă a numelui de
Arpaş. Mircea cel Bătrân stăpânea toată Ţara Făgăraşului. Se menţionează multe danii ale acestui
domnitor, între care cea facută lui Costea din Viştea pentru fapte de vitejie, dându-i-se în posesie
o proprietate în Arpaş. Treptat, stăpânirea regilor unguri şi apoi a împăraţiilor habsburgi se
extinde formal peste întreaga zona de sud a Ardealului, denumită scolastic Ultrassylvania.
La 1596, un document de piele de urs atestă că Bogdan Arpaşanu este înobilat de principele
Sigismund Bathory. Mulţimea documentelor de acest fel, în mare parte necercetate ştiinţific,
acordate familiilor Bogdan, Vasu Silaghe şi probabil altora din Arpaşu de Jos, nu permite o
prezentare amănunţită în acest spaţiu.Menţionăm totuşi diplomele pe piele de urs, date familiilor
Vasu şi Silaghe de principii Mihai Appafi şi Gheorghe Rakoczy. Deosebit de importantă este
plângerea arpăşenilor împotriva grofului Mihai Teleki, în care sunt înşirate cruntele poveri la
care erau supusi de acesta. Înfiintarea de către Viena a regimentelor de apărare şi graniţelor a
schimbat soarta locuitorilor, multi arpăşeni înrolându-se în randul grănicerilor şi dobândind pe
această cale însemnate libertăţi şi privilegii. Veacul al XIX-lea marchează o puternică ridicare a
romanilor de sub stăpânirile străine. Tot mai multi arpăşeni încep să dobândească ştiinţa de carte;
se înfiinţează prima şcoală condusă de învătătorul David Boieriu. Bine situat geografic şi
economic, satul începe să devină un nucleu administrativ-teritorial. În zorii acestui veac, Nicolae
Iorga, călătorind prin Ardeal schiţează o descriere a Arpaşului ca important centru administartiv,
cu pretura ce-şi întindea autoritatea peste douăsprezece sate. Pretura îl avea în frunte pe prim-
pretorul Gheorghe Boieriu. După unirea Transilvaniei cu Romania, Arpaşul din ce în ce mai
prosper are cinstea de a-i primi ca oaspeti, in cateva rânduri, prin doctorul Gh.Moldovan, pe regii
Romaniei.
De vizitele regilor Carol al II-lea şi Mihai I îşi mai aduc aminte cei mai vârsnci arpăşeni.
Avântul ţării libere şi întregite se reflectă şi în progresele înregistrate de locuitorii Arpaşului, în
toate domeniile. Câţiva oameni de vază s-au ridicat de aici. Filimon Bogdan a ajuns primarul
Braşovului, Dănilă Vasu a fost membru în Senatul ţării, Octavian Vasu-prefectul judeţului Ciuc.
Încă de la începutul acestui secol prin construirea căii ferate şi mai apoi a şoselei naţionale,
Arpaşul a devenit, pentru satele din jur, de la munte şi de peste Olt, un punct de tranzit. La Arpaş
s-au înfiinţat gara, poşta, telefonul, ocolul silvic, dispensar uman şi veterinar.
Arpaşu de Jos a devenit reşedinţa de palsa, cu prefectură ,judecătorie, post-teritorial de
poliţie. Sporesc interesul de noi produse şi puterea de cumpărare a locuitorilor iar, ca reflex, se
dezvoltă comerţul particular (Louis Vasu, Gheorghe Cucu,Stanciu, Ciopac, Limpede, Lupuşor).
Se înfiinţează măcelării (Lomu, Dei), ateliere de cizmărie, fierărie, tâmplălrie, brutărie.
Meseriile de zidari şi bărdaşi au fost practicate de numeroşi meşteri ca urmare a
dezvoltării construcţiilor de case, şuri şi acareturi. Un rol important l-au jucat în epocă cele trei
mori cu apa, ce funcţionau în plin, atrăgând clienţi din numeroase sate din jur, în special “de pe
Ardeal”. De menţionat numele unor destoinci morari, Dumitru Muntean şi Gheorghe Morar.
Înfloreşte o activitate culturală susţinută, prin înfiinţarea Societăţii culturale Arpăşana, care
organiza baluri cu programe artistice, din care nu lipseau jocul popular, piesa de teatru si corul.
Tinerii ţărani şi intelectuali erau atraşi în aceste activităţi. Dintre promotorii culturali ai
Arpaşului se cuvine să-i amintim pe: Constantin Cucu, Nicolae Codrea, Maria Cucu (Limpede),
Zizi Boieriu, Vasile Bârsan, farmacista Vogel, Sabian Şerbu, Eufrosina Dobrin ş.a.
În cel de al doilea Război Mondial, bărbaţii mobilizaţi au participat, pe frontul de est şi de vest la
campaniile miltare ale patriei. Ca şi în prima conflagraţie mondială, mulţi au pierit sub focul
duşmanului. Câţiva dintre eroii sunt menţionaţi pe monumentul din centrul satului şi pe troiţa din
cimitir. Mulţi au ramas necunoscuţi…
După 1945, Arpaşul a trecut prin aceleaşi privaţiuni şi schimbări forţate ca toate satele
ţării. S-a păstrat totuşi permanent un ferment anti-comunist, concretizat în rezistenţa pasivă, dar
şi în forma organizată, prin sprijinul acordat de populaţie luptătorilor din munţi. Părintele Cornel
Dascăl, prof. Remus Budac, Vasile Măgurean şi Nicolae Trandafir (Neagălu), alături de mulţi
alţii cunoscuţi şi necunoscuţi. Cu obiectivitate menţionăm câteva progrese din epoca comunistă:
electrificarea, apa potabilă curentă, asfaltarea drumului gării, construirea casei de cultură şi
amenajarea sălii de nunţi. Arpăşenii şi-au ridicat case noi, multe dotate cu instalaţii sanitare şi băi
etc.
Arpaşu a avut şi frumoase reuşite sportive, încununate prin câştigarea Cupei Agriculturii
pe ţara la volei şi alte rezultate bune, de nivel judeţean, la tenis de masă şi handbal.
O mare realizare a fost după decembrie 1989, introducerea gazului metan, fapt ce împreună cu
celelalte facilităţi dobândite în timp, conferă localităţii un nivel urban şi frumoase perspective.
Asezare geografica :
Puncte de interes:
- Transfagarasanul 3 km
- Balea Cascada 8 km
- Balea Lac 15 km
- Pastravaria Albota 2 km
- Manastirea Cartisoara 5 km
- Muzeul Badea Cartan 3 km
- Bisericile satului
- Manastirea Sambata 20 km
- Strand or. Victoria 10 km
În urma analizei S.W.O.T s-au identificat trei principii care trebuie să stea la baza elaborării
strategiei de dezvoltare a ramurilor economiei localităţii Arpaşu de Jos, acestea fiind:
1. AGRICULTURA
terenul arabil reprezinta una dintre principalele resurse natural avand o suprafata de 580
ha
suprafata de teren arabil cultivate cu o gama larga de produse
agricole:grau,cartof,porumb,rapita,sfecla de zahar
populatia localitatii detine in gospodarii:300 de porcine,1500 ovine,300 bovine,3889
pasari si 40 familii de albine.
existenta conditiilor si traditiilor pentru dezvoltarea activitatilor zootehnice in
localitate,animale in gospodarii
suprafata teritoriala mare ocupata de pasuni 1 320 ha si fanete 760 ha.
2. INDUSTRIA PRELUCRATOARE
materii prime existente pentru industria alimentara:grau,cartof,porumb,legume.
potential existent pentru obtinerea produselor ecologice
productivitatea buna a terenurilor agricole
traditii locale in cresterea animalelor
vecinatatea cu orasele Victoria si Fagaras
starea buna a spatiilor disponibile ce pot fi ultilizate pentru activitati antreprenoriale
existenta unei comunitati de afaceri locale,reprezentata prin cateva societati comerciale in
domeniul agricol si panificatie
3. TURISMUL
existenta conditiilor dezvoltarii turismului rural
existenta monumentelor culturale: Biserica ,,Adormirea Maicii Domnului”,Biserica
,,Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril”,Monumentul eroilor decedati in al II-lea Razboi
Mondial,Troita lui Constantin Brancoveanu.
localitatea este strabatuta de DN 1 Brasov-Sibiu
existenta muntiilor Fagaras cu pitorescul acestora