Sunteți pe pagina 1din 2

Scopul prezentei lucrări constă în descrierea principalilor factori care asigură calitatea

informațiilor sub influența auditului financiar din principalele sisteme contabile internaționale.

În vederea obținerii rezultatelor cercetării au fost analizate lucrări de specialitate din


reviste și cărți de profil, la nivel național și internațional, referitoare la sistemele contabile din
diferite țări.
Asupra calității auditului își pun amprenta mai mulți factori, comportamentul etic și
raționamentul corect sunt factorii determinanți în realizarea unui audit de calitate indiferent de
normele folosite în sistemele contabile de la nivel internațional. Pentru realizarea acestuia un
auditor trebuie să aibă cunoștințe și abilități profesionale la un nivel ridicat, cumulat cu un
comportamentul etic impus de norme și de societate.
Apariția și dezvoltarea auditului financiar a avut la bază evoluțiile contabile și
schimbările de ordin economic. Evoluția auditului financiar, de la originea sa până în prezent a
fost una graduală (Toma M., 2005):
-          până la începutul secolului al XVIII-lea – auditul era ordonat de regi,
împărați, biserică și stat. Unicul scop al acestora era de pedepsire a hoților pentru infracțiuni de
fraudă. Auditorii erau numiți din rândul preoților și primau calitătile morale ale acestora;
-          secolul al XVIII lea – prima jumătate a secolului al XIX lea – perioadă în
care s-au produs schimbări majore în rândul ordonatorilor de audit. Auditorii erau aleşi dintre cei
mai buni contabili;
-          sfârşitul secolului al XIX lea – etapă în care s-a conturat relația între
auditori și auditați. Auditorii erau selectaţi din rândul contabililor și al juriștilor, iar obiectivele
acestora erau acelea de atestare a realității situațiilor financiare în vederea identificării și evitării
erorilor și a fraudei;
-          primele 4 decenii ale secolului al XX lea – auditul era realizat de către
profesioniști în audit, dar și de contabili. Lucrările și acțiunile de audit erau comandate de către
stat și acționari. Contabilitatea a suferit pierderi datorate crizei economice din 1929, investitorii
și publicul au fost cei mai afectați (Rodney, 2010). Se poate spune că producerea acestei crize nu
a fost doar economică, ci a fost și o criză care a afectat calitatea informației provenită din
contabilitate. Informațiile ascundeau situația reală a societăților deoarece erau insuficiente,
nerelevante pentru că au fost prea optimiste și frecvent înșelătoare (Rodney, 2010).
-          perioada anilor 1940–1970 – se caracterizează prin lărgirea sferei
auditului și pătrunderea acestuia în domeniul bancar, al patronatului și instituțiilor financiare;
-          în perioada 1970-1990 – obiectivele auditului sunt orientate spre atestarea
functionalității controlului intern;
-          perioada anilor 1990 și până în prezent – este marcată de profunde
clarificări și delimitări conceptuale. Auditul dobândește un rol important în consilierea
managementului entităților publice și private în ceea ce privește administrarea acestora. În
această perioadă au fost îmbunătățite standardele și normele profesionale ale auditului, au fost
elaborate ghiduri procedurale și coduri deontologice menite să susțină și să apere morala
auditorului.
Prin urmare, standardele internaționale impun societăților publicarea situațiilor financiare
auditate de către persoane independente și competente, examinare ce conduce la creșterea
încrederii în informațiile furnizate de departamentul financiar-contabil