SEMNE SI SIMPTOME SPECIFICE AFECTIUNILOR ONCOLOGICE

Semne clinice : durerea(localizare, caracter, intensitate),

dispneea( tipuri, caracteristici), hemoragia (clasificare,
gravitate), tusea, expectoratia, atelectazie, inflamatia, febra,
greturi, varsaturi, tulburari de deglutitie, icter mecanic,
tulburari urinare, tulburari sfincteriene, hipertensiunea
intracraniana, tulburari de vedere, edeme, nevralgii, pareze etc.
1.2 Semne generale: scaderea ponderala, anorexie, inapetenta,
paloare, aspectul tegumentelor si mucoaselor, anxietate,
alterarea functiilor vitale si vegetative etc.
Caracteristicile celulei canceroase

- Independenţă de creştere (Se divide continuu)

- Insensibilitate la stimulii inhibitori (Nu se opreşte din diviziune)
- Evitarea apoptozei (Nu moare)
- Imortalitate (Nu îmbătrâneşte)
- Neoangiogeneză (Se hrăneşte)
- Invazie şi metastazare (Se răspândeşte)

Morfologia celulelor maligne este: – Diferită de celula corespondentă normală a ţesutului de origine.

– Tind să fie variabile în dimensiune şi formă

– Tinde să prezinte nucleul mai mare, cu mai puţină citoplasmă decât celula normală. Mai puţin
diferenţiate decât ţesuturile înconjurătoare:

– Pot prezenta unele asemănări cu ţesuturile înconjurătoare dar pot fi şi nediferenţiate.

– Celulele canceroase pierd capacitatea de a-şi îndeplini funcţiile normale dar câştigă funcţii
diferite (capacitate de migrare, sinteză de factori hormonali care amplifică activităţi
specificeorganice).

• Işi pierd capacitatea de ancorare la ţesutul similar, permiţând migrarea spre alte sedii ale
organismului. Celulele maligne sunt capabile să crească fără să fie ataşate de un substrat.

• Celulele canceroase pierd markeri şi receptori de pe suprafaţă, modificându-şi activităţile

normale şi devenind de nerecunoscut de către sistemul imun, care nu le percepe ca
anormale.

• Procentul de celule care

proliferează într-o tumoră este

mult mai crescut decât cel al

celulelor normale cu aceeaşi

origine tisular.
 • Celulele canceroase se divid în manieră întâmplătoare, dezorganizată, creând celule cu
leziuni genetice şi alterări structurale şi funcţionale.

• Celulele maligne devin

nemuritoare prin alterarea

morţii programate

(=apoptoza, o funcţie care

limitează numărul diviziunilor

pe care le suferă o celulă

normală, această funcţie

previne ca celulele cu defect

să se mai replice ulterior).

• Majoritatea celulelor canceroase sunt capabile să supravieţuiască cu oxigenare mai redusă

decât celulele normale, permiţând proliferarea chiar în condiţii de deficit de nutrimente.

• Prezenţa invaziei în

ţesutuile normale poate fi

frecvent întâlnită indicând

că tumora a devenit invazivă

şi poate deja metastaza

ETIOLOGIA CANCERULUI

. FACTORI DE RISC AMBIENTALI

 AGENŢI FIZICI 

– Radiaţiile ionizante

– Radiaţiile ultraviolete

– Traumatismele cronice, minore pot genera displazii care predispun la cancer-

protezele dentare

– Corpii străini

 FACTORI CHIMICI

• Poluarea

• Produşii industriali

• Medicamentele

– imunosupresive la pacienţii cu transplant pot determina apariţia de limfoame

maligne
 – citostatice pot avea ca efect secundar apariţia unui al doilea cancer (agenţi
alchilanţi)

– Estrogenii- c. mamar, c. endometru, c. vagin.

 Parazitul Schistosoma haematobius

 Virusurile

– HBV, HCV(c. hepatic)

– papilomavirusuri - HPV tip A (produc tumori benigne, maligne în regiunile

anogenitale)

– herpesvirurile- v. Ebstein-Barr

este implicat în etiologia

limfomului Burkitt,

c. Rinofaringelui.

 TUTUNUL

• determină c. epiteliale(c. bronhopulmonar, laringe, cavitate bucală, esofag, vezică urinară,

pancreas, probabil col uterin, mamar).

• riscul este direct proporţional cu vârsta la debut, durata de timp, numărul de ţigări pe zi,
calitatea ţigărilor(utilizarea filtrelor, conţinut scăzut de gudron, aditivi)

• Sub 10 ţigări /zi riscul este de 5 ori mai mare faţă de nefumători, la 2 pachete de ţigări riscul
creşte de 20 de ori.

• riscul îmbolnăvirii scade rapid în primii 4 ani de abstinenţă, ajungând similar cu cel al
nefumătorilor după 10-15 ani.

• fumul de ţigară conţine nicotină,

oxid de carbon, nitrozamine, hidrazine,

hidrocarburi aromatice policiclice,

toate cu efect cancerigen.

• inhalarea pasivă este la fel de nocivă

• implicat în etiologia c. epiteliale(cavitate bucală, faringe, esofag, ficat).

• Alcoolul potenţează efectul tutunului

• determină leziuni hepatice cu scăderea inactivării de substanţe cancerigene, a

sintezei de proteine, carenţe de proteine

• etilicii au o igienă deficitară şi o alimentaţie dezechilibrată

 ALIMENTAŢIA:

Factori alimentari implicaţi direct în apariţia neoplaziilor :

• Aditivi alimentari

• Contaminanţi alimentari (pesticide, insecticide, micotoxine, clorura de vinil).

• Hidrocarburile aromatice policiclice

– Rezultă prin arderea combustibililor solizi şi lichizi, având putere cancerigenă

apreciabilă.

– Sunt prezente în alimentele prăjite, afumate fiind implicate în etiologia c. gastric, c.

colon.

• Nitrozaminele:

– Sunt substanţe cancerigene(peste 100), introduse în organism odată cu alimentele

ce le conţin sau se sintetizează în organism la nivelul tubului digestiv.

– se formează din combinarea nitriţilor(alimente bogate în nitriţi-carne, mezeluri,

peşte, apă) cu aminele (proteine, AA)

– Nitrozaminele sunt implicate în etiologia c. Digestive (esofag, colon, gastric, hepatic)

Factori alimentari implicaţi indirect în apariţia tumorilor maligne:

I. Creşterea aportului de grăsimi.

II. Creşterea aportului de proteine.

III. Deficienţa aportului de fibre alimentar

IV. Deficienţa de vitamine, minerale în alimentaţie se asociază cu risc

mai crescut de cancer.

FACTORI DE RISC CONSTITUŢIONALI

 FACTORI GENETICI

• Cancerul este o boală genetică fiind datorată unor modificări ale genelor şi a expresiei
acestora.

• În majoritatea cazurilor

modificările apar întâmplător

(cancere sporadice), doar la un

număr redus de cazuri există o

transmitere de la părinţi la

descendenţi a defectelor genice

(cancere cu predispoziţie genetică).

FACTORI IMUNOLOGICI sunt implicaţi în etiologia cancerului la pacienţi cu deficit imun

congenital sau dobândit
  FACTORI ENDOCRINI

• In cancerul mamar sunt implicate:

– excesul de estrogeni şi progesteron (menarha precoce, menopauza tardivă,

obezitatea, tratamente hormonale).

– Prima sarcină la vârste tinere, alăptarea prelungită oferă prtecţiepentru cancerul

mamar.

• Cancerul de endometru:

– apare de obicei la nulipare cu triada: obezitate, HTA, DZ,(tratamente estrogenice,

menopauza tardivă, menarha precoce).

– Sarcina şi contraceptivele orale oferă protecţie pentru cancerul de endometru.

• Cancerul de ovar:

– este mai frecvent la femeile cu menopauză tardivă, nulipare, în timp ce

contraceptivele, sarcinile, chiar avorturile prin faptul că scad numărul ciclurilor
ovulatorii oferă protecţie.

• C. Prostată:

– favorizat de cantitatea de testosteron crescută (eunucii, ciroticii nu fac această

boală)
. Complicatii directe ale cancerului:
1. Hemoragia prin erodarea vaselor (mici, oculte; medii, exteriorizate; mari, cataclismice, ce determina
moartea)
2. Obstructia organelor cavitare (extrinseca / intrinseca)
3. Fistulizarea, perforatia digestiva (tot prin proces eroziv)
4. Compresiunea de vecinatate (maduva spinarii, uretere -> IR, mediastin -> sd. de mediastin)

64. Complicatii indirecte ale cancerului:

1. Imunosupresia, cu infectii bacteriene si virale letale (din limfoame si leucemii)
2. Suprainfectia tumorii
3. Complicatii la distanta: paraneoplaziile
4. Producerea unor substante polipeptidice: enzime, ACE (Ag CarcinoEmbrionar), PG (prostaglandine),
receptori ectopici, cu modificarea imunitatii

102. Semnele indirecte ale cancerului:

Semne de alarma specifice:

1) scurgeri anormale (seroase, sero-sangvinolente, sangvinolente, purulente la niv. orificiilor

naturale: genital, mamelonar, ano-rectale, cai aeriene sup.)

2) semne de compresiune pe organe cavitare (tub digestiv, cai urinare, bronhii), mediastin sau nervi

3) semne date de obstructie si stenoze extrinseci

Semne de alarma nespecifice :

1) prurit (limfom non-hodgkinian); 2) repulsia la alimente (cc.dig); 3) disparemia (durere in timpul

actului sexual = cc.genital); 4) manif. anatomo-clinice si biologice asociate cu evolutia unui
sd.neopazic (nu semne de metastaza): alterarea starii generale, paraneoplazii, repulsia la alimente.
103. Semnele directe ale cancerului:

- tumora – daca este superficiala, este perceputa de bolnav si medic

- ulceratii – la niv. buzelor, limbii, planseului bucal, san, col uterin

Tumori Benigne Tumori bordeline Tumori maligne

creştere expansivă tumori cu malignitate creştere expansivă şi
importantă numai prin de graniţă sau cu invazivă
complicaţiile evolutive locale potenţial scăzut de pot metastaza
dezv locală lentă malignitate pot prezenta perturbării
asemănătoare cu celulele de ale diferenţierii celulare
origine rap n/c este crescut
mitoze puţine
Durerea in oncologie: evaluarea durerii.
În cancer, durerea poate fi determinată de:
 invazia tumorala a diverselor structuri anatomice
 compresia extrinseca tumorala
 tratamentele antineoplazice
 debilitate
 bolile asociate cancerului.
Masurarea intensitatii durerii
 Scala analog vizuala (VAS).
o Pacientul plaseaza un cursor pe o linie care are la capatul stang marcata
absenta durerii, iar la capatul drept cea mai cumplita durere imaginabila,
in functie de cat de intensa este resimtita durerea sa.
o Verso-ulscalei este marcat de la 0 la 10, cuantificandu-se intensitatea
dureri raportata de pacient.
 Scala numerica
o Pacientul cunatifica intensitatea durerii pe care o simte pe o scara de la
0 la 10, in care 0 reprezinta absenta durerii, iar 10 cea mai cumplita
durerre pe care si-o poate imagina pacientul.
43.Durerea in oncologie: clasificarea analgezicelor in functie de treapta de analgezie.
Treapta I de analgezie:
 Paracetamol 4-6g/zi
 Diclofenac (Voltaren) 150-200 mg/zi
 Ibuprofen 2,4-3,2g/zi
 Naproxen 1g/zi
 Indometacin
 Piroxicam 20-40mg/zi
 Algocalmin 4-6g/zi.
 Treapta II de analgezie (opioide usoare):
 Codeina 240-360mg/zi
 Tramadol 400-600mg/zi
 Dihidrocodeina (DHC)
 Pentazocina (Fortral)
Treapta III de analgezie (opioide majore, stupefiante):
Mecanism de actiune asupra receptorilor opioizi
Scad eliberarea transmitatorilor (acetilcolina, noradrenalina, serotonina)
 Agonisti: Morfina, Metadona, Petidina, Fentanyl
 Agonisti partiali: Pentazocina, Nalbufina
 Antagonisti: Naloxon, Nalorfina.

44.Durerea in oncologie: principiile analgezie.

 Se incepe cu analgezicul cel mai usor
 Se utilizeaza calea cea mai putin invaziva, de preferat, calea orala
 Este necesara mentinerea analgeziei
 Administrarea medicatiei se face la ore fixe
 Se vor trata efectele ale medicatiei antalgice
 Se utilizeaza medicatie adjuvanta: anxiolitice, antiepileptice, antidepresive,
miorelaxante
 Scara de analgezie OMS prevede terapia in trei trepte a durerii in functie de
intensitate durerii
 Treapta I se poate combina cu treapta II sau III
 Treapta II si III nu se pot combina
 Medicamentele opioide de treapta III nu au doza maxima.

45.Durerea in oncologie: coanalgezice.

Sunt medicamente care nu sunt antalgice, dar care administrate impreuna cu un
analgezic, potenteaza efectul acestuia
 Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS):
o Aspirina 250-1000mg/zi
o Paracetamolul
o Indometacin
o Ibuprofen 400 mg la 6 ore
o Ketoprofen
 Corticoterapia – este indicata in dureri neuropate, cefalee prin hipertensiune
intracraniana, distensii viscerale
o Dexametazona
o Prednison
o Hemisuccinat de hidrocortizon
o Metilprednison.
 Antidepresivele - indicate in durerea neuropata
o Antitriptilina
o Paroxetin
 Anticonvulsivante – indicate in durerea neuropata
o Carbamazepina
o Fenitoina
o Valproat de sodiu.
  Benzodiazepine – indicate in dureri musculo-scheletale
o Diazepam.
 Antiaritmice – indicate in dureri neuropale
o Mexiletin
 Neuroleptice – indicate in durerea greu controlabila
o Levomepromazina
 Bifosfonatii – indicati in metastaze osoase
o Clodronat
o Pamidronat.

46.Durerea: principii terapeutice in faza terminala.

Controlul simptomelor prin:
 Rationalizarea medicatiei
 Calea de administrare
 Disponibilitatea si accesibilitatea folosirii caii de administrare.
Medicatie simptomatica:
 Analgezice (morfina/ fentanyl)
 Antiemetice (metoclopramid)
 Anticonvulsivante (diazepam)
 Anticolinergice (scobutil)
 Tranchilizante (haloperidol, levomepromazina)
Medicatie contraindicata:
 Antihipertensive
 Antiaritmice
 Diuretice
 Hipoglicemiante
 Antibiotice
 Vitamine
 Laxative
 Hormoni.
Factori predispozanti pentru infectii in oncologie.
 1.NEUTROPENIA
 2.ALTERAREA IMUNITATII CELULARE –defecte limfocite T, sistemul fagocitar,
alterarea linfocitelor T4
 3.ALTERAREA IMUNITATII UMORALE-scăderea numărului de imunoglobuline
normale + proliferarea malignă a celulelor plasmocitare

 4.FACTORI LOCALI-metastaze + tehnici chirurgicale

 5.DISPOZITIVE INTRAVASCULARE –catetere venoase

 6.SPLENECTOMIA

7.TRATAMENTUL CITOSTATIC