TESTAREA IPOTEZELOR STATISTICE

NOTAȚII
Indicatori Colectivitate Eșantion
Volum N n
Medie μ x̄
Medie
presupusă/ipotetică μ0 ---
2 2
Dispersie σ s
Abatere standard σ s

1. REPARTIŢIA NORMALĂ NORMATĂ ( Z )

(volumul eșantionului mai mare de 30 unitățí statistice: n>30)

Repartiţia normală normată este întâlnită şi sub numele de repartiţia normală

standard sau repartiţia normală redusă, tocmai pentru că redă un caz particular al
repartiţiei normale.
Denumită şi repartiţia Gauss-Laplace, repartiţia normală este exprimată printr-
2 2
o variabilă aleatoare X cu media m şi dispersia σ , normată X~N ( μ , σ ),
Variabila aleatoare Z are o repartiţia normală normată cu media zero şi

dispersia egală cu 1 având funcţia de repartiţie N ( z ; 0,1 ) .

Graficul repartiţiei normale (figura 2.8) este simetric faţă de axa

ordonatelor yy’, iar valoarea maximă este atinsă în punctul f(0)=0,3989 ¿ 0,4.
Punctele de inflexiune sunt z = -1 şi z = +1.

0,4

0,2

-2
( z ) ( z ) 2

Figura 2.8. Graficul funcţiei de repartiţie normală normată

1
 2. Repartiția Student (t)
(volumul eșantionului mai mic sau egal cu 30 unitățí statistice: n ≤ 30 )

Această repartiţie a apărut din necesitatea de a studia în profunzime informaţiile

privind colectivităţile statistice prin caracteristica de a admite probabilităţi mai mari de
eroare.
Repartiţia Student depinde de un singur parametru denumit numărul gradelor
de libertate notat cu df , adică numărul variabilelor independente care au în
vedere mărimea luată în considerare, a căror variaţie nu admite nici o restricţie.

0,4

t
N  x;0,1
0,2

-2 -1 1 2
x

Figura 2.11. Graficul distribuţiei t pentru df >30

t α , n−1 , t α
Valorile pentru care P(
t < t α , df )= α există ( 2
, n−1
) şi pot
fi preluate din Tabelul distribuţiei Student, t (Anexa 2), cu menţiunea că, acele
valori α şi df care nu există în tabel se utilizează aproximarea normală
standard.

Observaţie
lim f (t , g )≈N ( t ; 0,1 )
Dacă df >30 , atunci g →∞ , deci repartiţia Student (figura
2.11) este aproximativ o repartiţie normală.

2
 Testarea ipotezelor statistice reprezintă metodologia prin intermediul căreia se
stabilește dacă există suficiente dovezi statistice prin care să rezulte că, o afirmație
(ipoteză) despre un parametru (ex.:medie) este adevărată.
Ipoteza statistică este o afirmație sub forma unei presupuneri cu privire la
parametrul unei repartiții sau la legea de repartiție pe care o urmează anumite
variabile aleatoare care ulterior este supusă procesului de verificare statistică.
Ipoteza statistică este de două tipuri:
 Ipoteza NULĂ (H0) – presupunerea prin care se formează supoziția conform
căreia NU există diferență semnificativă între parametrii comparați;
 Ipoteza ALTERNATIVĂ (H1) – presupunerea conform căreia EXISTĂ diferență
semnificativă între parametrii comparați (cazurile sunt: <, ¿ , >)
În funcțíe de sensul abaterii inclusă în ipoteza alternativă (H 1) întâlnim trei
tipuri de teste:

 Test unilateral stânga (

H 1 : μ< μ0 )

 Test bilateral (
H 1 : μ≠ μ 0 )
 Test unilateral dreapta (
H 1 : μ> μ0 )
NOȚIUNI de BAZĂ în testare
Noțiune Notație Caracterizare
Nulă H0 NU există diferență semnificativă
între parametrii comparați
Ipoteză
există diferență semnificativă între
Alternativă H1 parametrii comparați
riscul de respingere a ipotezei nule
(ex: α=0 .5 sau altfel spus
Nivel de semnificație α=5 % atunci când
(prag de semnificație) respingem ipoteza nulă H0 este
α posibil să se greşească în proporţie
de 5%).
Nivel de încredere 1−α Nivelul de acceptare a ipotezei nule
(de îndeplinire a rezultatelor)

(probabilitate de probabilitatea de garantare a

garantare a rezultatelor) îndeplinirii rezultatelor
(1−α )⋅100
arie din graficul de repartiție în care
Regiune de respingere H
Rr ipoteza nulă 0 se respinge
punctele care determină regiunea
de respingere; sunt valori
Valoare critică tabelare/teoretice ale testelor (se
preiau din tabele teoretice - ex:
v crit =±tcrit anexa 2).

3
Statistica testului tc Statistica testului (tcalculat)

Metodologia testării pe cele trei tipuri de teste după

sensul abaterii inclusă în ipoteza alternativă
Testul Student
(volumul eșantionului mai mic sau egal cu 30 unitățí statistice: n ≤ 30 )

TEST UNILATERAL STÂNGA

1. Ipoteze:

Rr  1
H 0

 t crit H 0

2. Valoare critică:
v crit =−tcrit
x̄− μ0 x̄− μ o
t c= =
s2 s
3. Statistica testului (tcalculat = tc ): √ n
4. Decizia (compararea valorii critice cu statistica testului):
√n

 dacă
t c <−t crit atunci H se respinge și este adevărată H
0 1

 dacă
t c >−t crit atunci H se acceptă
0

4
 TEST BILATERAL
1.Ipoteze:

 
Rr Rr
1
2
2
H 0 H 0

 t crit H 0 t crit

2.Valoare critică:
v crit =±t crit
x̄− μ0 x̄− μ o
t c= =
s2 s
3.Statistica testului (tcalculat=tc ): √ n
4.Decizia (compararea valorii critice cu statistica testului):
√n

 dacă
t <−t
c crit sau c t >t
crit atunci
H0 se respinge și este adevărată H1
 dacă
−t crit <t c <t crit atunci H se acceptă
0

5
 TEST UNILATERAL DREAPTA
1.Ipoteze:

 Rr
1
H 0
H 0
t critic

2.Valoare critică:
v crit =+t crit
x̄− μ0 x̄− μ o
t c= =
2
s s
3. Statistica testului (tcalculat=tc ): √ n
4. Decizia (compararea valorii critice cu statistica testului):
√n

 dacă t c >+ t crit atunci H se respinge și este adevărată H

0 1

 dacă t c <+ t crit atunci H0 se acceptă