NICOTINA

Nicotina este principalul constituent din Nicotiana tabacum, ce face parte din clasa
alcaloizilor pirolidinici. Datorită neurotoxicităţii sale, a fost utilizată mai întâi ca insecticid. În
prezent, nu are valoare terapeutică, însă se foloseşte pentru determinarea tipului de receptor (este
agonist al receptorilor nicotinici).

Istoric
Pare paradoxal, dar nu s-a fumat tutun decât după anul 1500. În antichitate grecii şi romanii
se pare că fumau plante aromate cum ar fi piperul, eucaliptul, menta. Cu toate acestea în
mormântul lui Ramses al II-lea s-au descoperit frunze de tutun, fapt care ridică numeroase
întrebări. Ştim sigur că civilizaţiile amerindiene, atât din America de Sud, cât şi America de
Nord, au fumat, utilizând tutunul în pipe, sau pentru otrăvirea vârfurilor săgeţilor (denumindu-l
"petum"). Indigenii îl cultivau în insulele Tobago (Antilele Mici), incaşii şi aztecii îl fumau zilnic
sau la marile sărbători religioase. Europa îl descoperă odată cu Cristofor Columb care îl aduce în
Spania. Plantele de tutun au fost menţionate pentru prima oară de Fernando Hernandez de
Toledo, medicul lui Filip al II. Către mijlocul secolului XVI-lea este aclimatizat în Portugalia, iar
ambasadorul Franţei la Lisabona, Jean Nicot de Villemain trimite circa 1500 de frunze de tutun
tocate Catherinei de Medici, descriind tutunul ca fiind capabil să calmeze migrenele. Treptat
tutunul începe să se raspândească în întreaga Europa, începe să fie consumat în cantităţi din ce în
ce mai mari. În 1690 agronomul Jean de la Quintinie descoperă proprietăţile insecticide ale
tutunului, iar extractul apos de tutun se folosea pentru stropirea pomilor. În 1735 botanistul
Linne foloseşte pentru prima oară termenul de nicotină. În 1828 nicotina este izolată de către
Posselt şi Reinmann, sinteza sa fiind realizată prima oară de Pictet în 1913.

Structura chimică
Nicotina (alfa 3 piridil-N-metilpirolidina) este un alcaloid pirolidinic extras din frunzele
speciilor de Nicotiana tabacum, Nicotiana rustica, Nicotiana americana, frunze care conţin 1-8%
principii active. Ea se găseşte sub forma de săruri ale acizilor malic şi citric.
 Caracterizare
Biosinteză. Nicotina provine de la aminoacidul ornitină, prin condensări aldolice, sau de tip
Mannich în prezenţa enzimelor ce au drept coenzima piridoxal fosfat.

Căi de pătrundere. Pătrunde în organism pe cale digestivă, respiratorie şi cutanată. Pe

măsură ce nicotina intră în organism este rapid distribuită în sânge, de asemenea poate trece
bariera hematoencefalică. Metabolizarea are loc în ficat (circa 80-90%). Eliminarea are loc mai
ales pe cale renală, dar se poate elimina mai ales prin plămâni, transpiraţie, lapte, salivă; circa
10-20% se elimină ca atare, restul sub formă de metaboliţi (cotinină, ca atare sau hidroxilată).
Urina acidă accelerează eliminarea, în cazul urinei alcaline are loc o reabsorbţie la nivelul
rinichiului. Acţionează la nivelul receptorilor colinergici centrali la numai 7 secunde de la
inhalare, se pare că influenţează în mod pozitiv activitatea adrenalinei.
Toxicitate. Este un toxic puternic şi cu acţiune rapidă; iniţial se măreşte activitatea
ganglionară, iar în faza următoare se produce o inhibare a ganglionilor, când apare acţiunea
depresivă şi paralizantă. Intoxicaţiile pot avea diferite cauze:
 accidentale (atunci când se foloseşte pentru dăunători);
 profesionale la persoanele care vin în contact cu soluţiile de nicotină;
 intenţionate
Poate da naştere la:
 Intoxicaţie supraacută – de obicei accidentală, care se produce la ingerarea accidentală,
moartea survine instantaneu, prin convulsii puternice;
 Intoxicaţia acută care se produce la ingerare. Se manifestă prin:
o tulburări digestive;
o tulburări nervoase: cefalee, paloare, convulsii cu mişcări musculare necontrolate,
transpiraţie abundentă, delir asfixie;
o tulburări cardiace: puls neregulat, respiraţia se îngreunează, poate surveni moartea prin
sincopa cardiacă, sau prin paralizia muşchilor respiratori şi a centrului respirator bulbar;
 Intoxicaţia cronică este foarte întâlnită în rândul fumătorilor: la fumătorii începători se
observă tulburări nervoase şi vasomotorii, palpitaţii, tulburări digestive, greţuri, tulburări care pot
duce in final la toxicomanie (nicotinism).
 Fumatul suprimă senzaţia de foame, la fumătorii cronici 90-98% din nicotina inhalată este
reţinută în plămâni şi constituie alături de gudroanele rezultate din ardere, una din cauzele
principale de creştere a cancerului pulmonar.

Organul sau sistemul afectat Tipul bolii

Aparat respirator cancer pulmonar, cancer laringeal, reducerea capacităţii

respiratorii, pneumonie, bronşită cronică, embolie pulmonară,
astm.

Aparat cardiovascular puls accelerat, aritmie cardiacă, HTA, circulaţie sanguină

proastă, criză cardiacă, angor pectoris, arterită, flebite.

ORL laringită, faringită, sinuzită, alergii respiratorii, cancer

esofagian, cancer la gât.

Creier şi Sistem nervos embolie cerebrală.

Sistem digestiv cancerul limbii, cancer gastric, gingivită, distrugerea enzimelor

digestive, hiperaciditate stomacală, gastrită, ulcer duodenal,
ulcer stomacal, cancer de colon.

Sistem excretor cancer renal, cancer vezical, cancer de prostată.

Efecte negative de scurtă durată:

 creşterea ritmului cardiac, in medie 20-30bătăi /min;
 creşterea tensiunii arteriale;
 lezarea mucoaselor buzelor, limbii şi cerului gurii;
 îngălbenirea dinţilor;
 iritarea mucoasei naso-faringiene, cu diminuarea sau modificarea selectivă a mirosului;
 iritarea laringelui;
 iritarea ochilor.

Dependenţa de nicotină
Nicotina produce dependenţa de 6-8 ori mai mare decât alcoolul, dar la fel de mare ca şi
cocaina. 95-100% din fumători sunt dependenţi. Nicotina, indiferent de calea de administrare,
pătrunde în organism prin difuziune, fumul inhalat ajunge în alveolele pulmonare şi toţi
constituenţii sunt absorbiţi.80 % din nicotină este distrusă la nivel hepatic, restul de 20 % se
fixează pe receptorii nicotinici prin intermediul cărora exercită efectele sale multiple. Pentru a
măsura dependenţa de nicotină se utilizează testul Fagerstrom; testul are avantajul că arată o
corelare exactă între răspunsurile testului şi determinările de cotinină plasmatică şi urinară.

Mecanismele dependenţei. Se disting trei tipuri de dependenţă de nicotină:

 Dependenţa comportamentală şi socială care se asociază cu anumite momente ale zilei de
lucru: aşa numita „ţigară la cafea”.
 Dependenţa psihică corespunde nevoii menţinerii beneficiilor pe care le aduce nicotina
fumătorului: senzaţia de plăcere, descărcare, satisfacţie, stimulare intelectuală, stimulare
generală. Nicotina este singurul drog care stimulează funcţiile cognitive pe timp scurt, fumătorul
fiind tentat în mod inconştient a începe o nouă ţigară pentru a regăsi amintirea acelor senzaţii.
Pentru a învinge această dependenţă sunt necesare activităţi compensatorii: mişcarea în aer liber,
exerciţii de relaxare, suptul anumitor produse .
 Dependenţa fizică se instalează numai după câţiva ani şi nu este sistematică pentru toţi
fumătorii. Fumătorii cronici fumează în primul rînd pentru a evita acel sentiment de lipsă, care se
manifestă prin nervozitate, irascibilitate, tulburări ale concentrării. Dependenţa fizică este uşor de
tratat prin intermediul terapiei de substituţie: plasturele cu nicotină, gumele de mestecat pe baza
de nicotină.

Prin combinarea celor 3 tipuri de dependenţă rezultă trei grupe de fumători:

  Fumătorul cu dependenţă pur comportamentală, acest tip de fumător consumă sub 5
ţigări pe zi, stoparea fumatului şi reluarea este fără efort.
 Fumătorul cu dependenţă comportamentală şi psihică care fumează pentru a regăsi
efectele psihoactive ale nicotinei. Consumă în general 20 sau mai multe ţigări pe zi (funcţie si de
împrejurări).
 Fumătorul cu dependenţă fizică asociata unei dependenţe comportamentale, fumează mai
mult de 20 ţigări pe zi (consum constant).
Dependenţa de nicotină trebuie tratată ca o boală cronică, foarte mulţi pacienţi eşuează de
la prima tentativă de dezobişnuinţă, trecând prin perioade de recădere şi de remisie. Pentru a
explica dependenţa de nicotină trebuie avut în vedere foarte mulţi factori: genetici,
farmacologici, psihologici, de mediu. Sevrajul este fenomenul care apare la întreuperea bruscă a
prizei de drog cu toate consecinţele care decurg de aici. Nicotina este un drog care cauzează
dependenţa fizică şi simptome neplăcute de sevraj atunci cînd este abandonată brusc; astfel apar:
 nevoia presantă de a fuma;
 anxietate;
 iritabilitate, nelinişte, enervare;
 deprimare sau depresie;
 cresterea apetitului.
Un procent de 20% dintre fumători doresc să renunţe la fumat, dar nu o pot face uşor;
anumite tratamente antitabagice pot da rezultate la unele persoane, în timp ce la unele nu. Nu
există un medicament care singur să poată suprima pofta de a fuma, dar există substituenţi
nicotinici care ajuta eliminarea fumatului în timpul fazei iniţiale de sevraj.
Alternativa - medicamentele naturiste