Cuprins

Stabilirea prioritatilor • Principii in identificarea prioritatilor

in conservare • Criterii pentru stabilirea prioritatilor

• Exemple

Dan Cogalniceanu

De ce este necesara stabilirea de

OBIECTIVELE CONSERVARII prioritati?

Pe termen scurt:
Se urmareste identificarea componentelor Deoarece resursele sunt limitate (financiare
biodiversitatii cele mai valoroase sau mai periclitate si umane), iar eforturile trebuie directionate
si protejarea acestora. spre maximalizarea eficientei conservarii.

Pe termen lung: Stabilirea prioritatilor in conservare este un

Se urmareste refacerea componentelor deteriorate mijloc, un instrument pentru implementarea
ale biodiversitatii si asigurarea viabilitatii lor, inclusiv eficienta a obiectivelor de conservare si nu
a serviciilor ecologice furnizate. un scop in sine.
Asigurarea integrarii conservarii cu dezvoltarea.

Stabilirea criteriilor de prioritate Principii in identificarea

prioritatilor 1
– Un proces complex
– Se realizează pe unităţi administrative,
1. Stabilirea unor obiective clare pentru
politice sau pe zone geografice conservare
– Criteriul il reprezinta valoarea genelor, 2. Utilizarea unui proces reproductibil şi
speciilor şi ecosistemelor transparent care să permită elaborarea unor
priorităţi credibile
– Ia in considerare avantajele şi dezavantajele 3. Stabilirea cu claritate a priorităţilor de
conservării lor. conservare la nivel local, naţional şi global
4. Evaluarea avantajelor şi dezavantajelor
schemelor de stabilire a priorităţilor
5. Utilizarea la maxim a informaţiilor şi datelor
existente şi relevante

1
 Principii in identificarea 1. Stabilirea prioritatilor se realizeaza cu un
scop explicit si clar inteles.
prioritatilor 2
Exemplu 1:
In cadrul Strategiei Globale pentru Conservarea
6. Implicarea responsabililor pentru Plantelor, cateva din tintele propuse sunt:
implementarea acţiunilor de conservare - cel putin 10% din toate ecoregiunile sa fie
7. Implicarea comunităţilor locale şi a celorlalte efectiv conservate
persoane şi organizaţii interesate din zonă - protectia a cel putin 50% din ariile
8. Incadrarea priorităţilor în contextul politic şi importante pentru diversitatea plantelor
instituţional existent - 60% din plantele periclitate la nivel mondial
9. Corelarea priorităţilor în conservare cu sa fie conservate in situ
programele economice şi politice - 60% din plantele periclitate sa fie accesibile
10. Stabilirea unui proces de revizuire şi in colectii ex situ, iar 10% din ele incluse in
reconfirmare a priorităţilor la intervale programe de refacere si reintroducere
regulate

2. Utilizarea unui proces reproductibil şi

Exemplul 2 transparent care să permită elaborarea
Tinta Aichi 2020 C – Imbunatatirea starii unor priorităţi credibile
biodiversitatii prin conservarea
ecosistemelor, speciilor si a diversitatii
genetice : Reproductibilitatea şi transparenţa procesului
decizional conferă credibilitate priorităţilor
selectate, reduce rezistenţa datorată
- cel putin 17% din suprafata terestra, prejudecăţilor, indică ce informaţii au fost sau
inclusive apele interioare si 10% din nu evaluate şi ce pondere le-a fost oferită.
zonele costiere si marine, sunt Mai mult, reduce interpretările subiective şi
conservate efficient si gestionate adecvat. politice, permiţând îmbunătăţirea procesului
decizional, economisind timp şi efort în
reevaluările ulterioare.

3. Stabilirea priorităţilor de conservare la

nivel local, naţional şi global
4. Evaluarea avantajelor şi dezavantajelor
NIVEL GLOBAL NIVEL NAŢIONAL NIVEL LOCAL
schemelor de stabilire a priorităţilor
Priorităţi Salvarea tuturor categoriilor Salvarea ecosistemelor, Salvarea speciilor şi
de ecosisteme, a speciilor speciilor şi genelor habitatelor care
şi genelor valoroase/utile reprezintă resurse
naţional locale Guvernele, agenţiile de conservare şi
Motivaţie Echitate intergeneraţii
Etică
Dezvoltare durabilă
Etică/Utilitarism
Beneficii directe
Utilitarism/Culturală
sponsorii sunt interesaţi în stabilirea de
Proprietate Moştenire comună Resurse suverane Resurse locale priorităţi deoarece acestea simplifică
Zone prioritare “Hotspots”
Tări cu megadiversitate
“Hotspots” naţionale şi
zone ce satisfac
Surse de beneficii
materiale şi culturale
procesul decizional.
Reprezentarea tuturor cerinţe multiple
categoriilor majore de Orice program de stabilire a priorităţilor
ecosisteme în reţele
globale de zone protejate are avantaje şi dezavantaje, astfel încât
Strategii de Reducerea datoriilor externe Anularea datoriilor Recăpătarea controlului necesită o analiză corectă, gen cost-
acţiune Asistenţă tehnică pentru Transfer de tehnologie asupra resurselor
dezvoltare Biotehnologii Participare în planificare beneficiu, care ajută şi direcţionează
Sprijin economic în schimbul Programe naţionale
conservării priorităţilor procesul decizional.
identificate

2
 6. IMPLICAREA RESPONSABILILOR PENTRU
IMPLEMENTAREA ACŢIUNILOR DE CONSERVARE 7. Participarea publica
Localnicii obişnuiau să-şi marcheze proprietatea cu ajutorul unui ţăruş înfipt
în pământ (în engleză ‘stake’).
Factor interesat sau stakeholder (în engleză) Definitie: Implicarea comunităţilor locale
este literalmente cineva care are un drept declarat
asupra unei bucăţi de teren sau asupra resurselor şi a celorlalte persoane şi organizaţii
de pe acel teren. interesate din zonă fără de care
Factorii interesaţi : eforturile de conservare au foarte mari
– sunt interesati în managementul unei anumite zone sau al
unor resurse naturale.
şanse de a da greş.
– au de obicei cunoştinţele şi abilităţile necesare pentru un Implicarea persoanelor din zonă permite
astfel de management şi sunt în poziţia de a le folosi.
– sunt de obicei dornici să investească resurse specifice
evitarea conflictelor de interese.
pentru un astfel de management.

Modalitati de participare publica Beneficiile şi riscurile participării publice

a. Furnizarea de informaţii publicului
PASIV
b. Solicitarea de informaţii specifice de la
public
c. Consultarea/strângerea de informaţii/
păreri de la public
d. Furnizarea de resurse sau alte stimulente
pentru ca publicul să strângă informaţii şi
să întreprindă cercetări specifice
e. Implicarea oamenilor în grupuri de lucru
pentru obţinerea de răspunsuri (feedback)
cu privire la problemele date
f. Implicarea oamenilor în analizarea
problemelor şi căutarea direcţiilor
(participare la ateliere de lucru)
ACTIV
g. Implicarea oamenilor direct în elaborarea
proiectului, în procesul de decizie şi/sau
în procesul de aprobare.
Beneficii
1. Creşte nivelul de informaţii şi
abilităţi, iar procesul de planificare
poate beneficia de perspective
diferite.
2. Înţelegerea perspectivelor reale
ale diverşilor factori interesaţi
poate face posibil ca planurile să
fie mult mai realiste, productive,
eficiente şi durabile.
3. Participanţii conştientizează
problemele, resursele şi
oportunităţile.
4. Implicarea participanţilor în
proces poate încuraja sprijinul în
implementarea planului.
5. Relaţiile pot fi întărite şi dialogul
intensificat
Riscuri
1. Unele grupuri sau persoane se pot
simţi stânjenite în a-şi exprima
părerile deschis în faţa oficialităţilor.
2. Participarea publică poate fi o
ameninţare pentru manageri, dacă
aceştia simt că puterea lor de decizie
se micşorează.
3. Dialogul şi comunicarea slabă pot
submina procesul de participare.
4. Poate fi nevoie de unele compromisuri
în obiectivele de conservare, iar
accentuarea procesului de participare
poate reduce atenţia asupra aspectelor
tehnice.
5. Participarea publică nu înseamnă că
fiecare poate avea ceea ce vrea.
Procesul poate crea speranţe nerealiste
id ă i

9. Corelarea priorităţilor în conservare cu programele

economice şi politice
8. Incadrarea priorităţilor în contextul
politic şi instituţional existent • Priorităţile în conservare devin eficiente
când sunt corelate cu programe
economice şi politice precum şi de
• Dupa identificarea priorităţilor trebuie să prevederile de alocare a resurselor
obţină sprijin politic pentru a transforma un
set de priorităţi credibile ştiinţific într-o serie de
financiare, de utilizare a terenurilor şi de
decizii asupra modului de investire a banilor, consum a resurselor naturale.
alocare a personalului şi revizuire a legislaţiei.
• Conservarea depinde de alocarea de
• Deciziile politice sunt constrânse de unii fonduri şi personal, de modificări în
factori şi motivate de alţii, de aceea sunt utilizarea terenului şi de sprijin politic, nu
favorizate acţiunile care atrag sprijin politic
şi cele care generează beneficii economice. doar de faptul că se cunosc speciile sau
ecosistemele care necesită măsuri de
protecţie şi conservare.

3
 10. Stabilirea unui proces de revizuire şi
reconfirmare a priorităţilor la intervale regulate

De ce este nevoie de un management adaptativ?

Reprezentare
• Existenţa a prea multor variabile. Nu se poate studia a schematică
fiecare detaliu al unei arii protejate, acest lucru fiind cu
atât mai dificil cu cât trebuie înţeleasă şi interacţiunea ce a etapelor din
are loc între diversele elemente.
• Informaţii si date insuficiente. Fiecare subiect de
cadrul unui
cercetat într-o arie protejată va conduce adesea la mai proces
multe întrebări noi decât la răspunsuri.
• Ecosistemele sunt foarte complexe şi dinamice. Apariţia adaptativ de
şi impactul schimbărilor locale de scurtă durată - cum ar
fi incendiile sau inundaţiile - sau cele de lungă durată -
management
cum ar fi schimbările climatice - sunt extrem de greu de de mediu.
anticipat şi de planificat.
• Sistemul socio-economic uman este complex şi
dinamic. Factorii politici, economici, sociali sau chiar
tehnologici pot avea consecinţe bruşte şi dramatice
pentru aria protejată.

Comparaţie între abordarea clasică şi cea

actuală a managementului adaptativ. Managementul adaptativ poate fi:
MANAGEMENT CLASIC (RIGID) MANAGEMENT ADAPTATIV

Axat pe comandă şi control Axat pe metode stimulative alternative - reactiv ca răspuns la o schimbare în
Consideră sistemul stabil şi controlul Acceptă modificările, management în sensul starea sistemului gestionat
modificărilor rezilienţei

Control optim, predictibil Incertitudine, managementul riscului,

asigurare - anticipativ în vederea prevenirii unor
Gestionarea resurselor pentru o producţie Gestionarea diversităţii în vederea asigurării
sporită modificărilor
schimbări considerate daunatoare la
nivelul sistemului.
Soluţiile tehnologice rezolvă problema Managementul adaptativ contribuie la
reducerii resurselor sporirea rezilienţei

SSEU şi natura sunt separate Coevoluţia SSEU-natură

Examplu: bazine de acvacultură intensivă Exemplu: Managementul de bazin

hidrografic

Importanta speciilor in ecosistem

CRITERII PENTRU STABILIREA PRIORITATILOR

CRITERII BIOLOGICE:
Bogatia specifica
Raritatea
Reprezentativitatea
Vulnerabilitatea
Functionalitatea

CRITERII SOCIALE SI POLITICE

Utilitate
Fezabilitatea

4
 Bogatia specifica
Se referă la numărul de specii dintr-o anumită
zonă, cu cât acesta este mai mare cu atât
bogăţia specifică este mai ridicată.
Interconectarea diversității specifice
la diferite scări spațiale
Diversitatea specifică globală este
determinată de ratele speciației și extincției
și de dispersia de-a lungul gradienților spațiali

Utilizarea acestui criteriu porneşte de la Diversitatea specifică regională

premisa că toate componentele au valoare este determinată de ratele de
egală. Prioritizarea se face la extincție și migrație

Bogăţia specifică este cel mai simplu de diferite scari spatiale –

estimat, reprezentând un criteriu cantitativ.
local, regional si global.
Diversitatea specifică locală și
regională sunt interconectate
prin turn-overul specific
Exemplu: o zonă în care au fost inventariate 500 de
specii va avea o valoare mai ridicată decât o zonă în Diversitatea specifică locală este
care sunt doar 300 de specii. determinată de condițiile de mediu
și de interacțiile dintre specii

Ecoregiunile conform WWF, privite ca

Bogatia
zone prioritare pentru conservare
specifica a
pasarilor in
America de
Nord si Numar
de specii
Centrala

Biodiversity Hotspots Biodiversity Hotspots

Myers “Hotspots: Earth’s Biologically Richest and Most
Endangered Terrestrial Ecoregions” (1999)

Definite ca o regiune biogeografica cu o bogatie

specifica ridicata amenintata cu distrugerea.

Cele 24 de regiuni prioritare identificate au:

- peste 60% din speciile de plante, pasari, mamifere

reptile si amfibieni.
- 45% din speciile de plante si 42% din cele de
vertebrate terestre sunt endemice in “hotspots”.
- acopera doar 2,3 % din suprafata Pamantului.
Myers et al. 2000

5
 Raritatea Bogatia
specifice si
endemismele
Este un criteriu care conferă valoare pe ecoregiuni
mai mare componentelor mai rare a
(genotipuri, specii sau ecosisteme). vertebratelor Numar
terestre specii
Criteriul se bazează pe informaţii
cantitative, respectiv frecvenţa unui
genotip, specie sau ecosistem ca
măsură a rarităţii.

Numar
endemisme Lamoureux et al., 2006

Numarul de Reprezentativitatea
specii de
plante
endemice din
Africa
Este un criteriu care asigură ca
eforturile de conservare dintr-o
zonă să includă toate
genotipurile, speciile sau
ecosistemele considerate de
interes.

Kier & Barthlott, 2001.

Biodiversity and Conservation

Vulnerabilitatea Cum poate deveni o specie

• Stabileşte priorităţile în conservare în
vulnerabilă?
funcţie de gradul de risc. Categoriile
periclitate sunt considerate priorităţi.
• Relaţiile cauzale între factorii de risc (de
obicei antropici) şi efectele lor asupra
componentelor biodiversităţii sunt de obicei
dificil de stabilit, de aceea introduc un factor
de subiectivitate.
• Vulnerabilitatea este diferită de raritate,
deoarece o specie poate fi rară fără a fi însă
periclitată. Totuşi, cel mai adesea raritatea
implică un risc mai ridicat.

6
 Fezabilitatea
Utilitatea

Se referă la valorea utilitară, cunoscută sau Este un criteriu caracterizat prin simplitate şi
potenţială, pentru om. Este un criteriu importanţă practică, măsurând posibilitatea
antropocentric ce se bucură de suport politic mai
mult decât criteriile biologice. de realizare a unui proiect de conservare.

Utilitatea poate fi definită şi ca valoarea economică, Spre deosebire de criteriile biologice, acesta
dar poate de asemenea fi utilizată pentru a identifica
componentele biodiversităţii cu valoare ştiinţifică, se poate modifica rapid şi radical, în funcţie
socială, culturală sau religioasă ridicata. de schimbările politice sau instituţionale.

Intrucât aceleaşi specii sau ecosisteme pot avea

diferite valori utilitare pentru diferite comunităţi Frecvent acesta este principalul criteriu
umane, acest criteriu are o mare componentă folosit de factorii de decizie care preferă să
subiectivă. opteze pentru soluţia cel mai uşor de
aplicat.

1. TEHNICI ÎN STABILIREA PRIORITĂŢILOR

ÎN CONSERVARE BAZATE PE STUDIUL
Tehnici de prioritizare DIVERSITATII GENETICE
Avantaje
furnizează informaţii vitale
1. Diversitate genetica pentru conservarea cu
succes a speciilor foarte
2. Diversitate specifica rare sau periclitate;
3. Diversitate ecosistemica identifică speciile
4. Holist/sistemic domestice şi rudele lor
sălbatice ce necesită
protecţie;
metodele utilizate sunt
foarte specifice, bine
definite şi reproductibile.
Dezavantaje
tehnicile sunt scumpe,
necesită echipamente
sofisticate şi personal bine
pregătit;
prelevarea probelor este
scumpă şi dificilă;
nu e utilizabilă pentru
ecosisteme şi o serie de
procese ecologice şi
evolutive.

2. TEHNICI ÎN STABILIREA PRIORITĂŢILOR 3. TEHNICI ÎN STABILIREA PRIORITĂŢILOR

ÎN CONSERVARE BAZATE PE STUDIUL ÎN CONSERVARE BAZATE PE STUDIUL
DIVERSITATII SPECIFICE DIVERSITATII ECOSISTEMICE
Avantaje Dezavantaje Avantaje Dezavantaje
permite desfăşurarea de dificultăţi în identificarea sunt relativ uşor de identificat, delimitat nu există un sistem
activităţi selective pe speciile speciilor; şi cartat; internaţional recunoscut de
cele mai periclitate sau
valoroase; majoritatea speciilor sunt conservarea ecosistemelor asigură clasficare;
încă nedescrise sau foarte conservarea serviciilor furnizate de nu ţin cont de speciile rare
protejează speciile cheie şi acestea;
contribuie astfel la conservarea puţin studiate; sau periclitate;
sunt cele mai eficiente din punct de
ecosistemelor; metodele sunt greu de vedere al raportului cost-beneficiu;
majoritatea acestor metode
sunt mai uşor înţelese şi se referă la ecosisteme
monitorizat şi evaluat; este cea mai bună metodă în condiţiile
naturale, dar acestea sunt
sprijinite de către public; în care informaţiile despre specii/
pot limita utilizarea durabilă diversitate genetică sunt puţine şi extrem de puţine.
sunt de preferat în zonele în
care ecosistemele naturale nu
a speciilor printr-o există constrângeri de timp şi bani.
mai există şi sunt puternic conservare excesivă şi
modificate. restrictivă.

7
 4. TEHNICI ÎN STABILIREA PRIORITĂŢILOR
ÎN CONSERVARE BAZATE PE O ABORDARE
HOLISTA
Avantaje
fezabilitate sporită, deoarece
priorităţile propuse ţin cont şi de
factorii politici şi sociali;
evidenţiază valorile nebiologice
(culturale, religioase etc.) asigurând
un suport sporit pentru activităţile de
conservare;
evaluările factorilor economici,
sociali sau politici sunt clare şi
transparente, de aceea sunt
preferate de factorii de decizie.
Factorii de risc si
valoarea pentru
conservare a
vertebratelor
Dezavantaje terestre pe baza:
pot duce la subevaluarea componentelor
biodiversităţii prin contrabalansarea acestora 1. Utilizarea
de către valori sociale, economice sau terenurilor in trecut
politice;
2. Utilizarea
aceste abordări sunt preponderent
experimentale, mai slab dezvoltate şi testate terenurilor in viitor
decât cele biologice;
3. Schimbari climatice
informaţiile despre unele aspecte sociale şi
economice nu sunt frecvent disponibile pe
scară locală sau regională (cele mai multe 4. Specii endemice
sunt disponibile la scară naţională); în plus,
datele se modifică rapid limitând durata de 5. Specii periclitate
valabilitate a setului de priorităţi;
în multe situaţii este greu de stabilit care
dintre factorii sociali, economici sau politici
sunt mai importanţi pentru conservare.
Lee and Jetz, 2008
Bioregiuni Tari