Balada populară”Mioriţa”(argumentare)

Balada populară este specie a genului epic fără a exclude elementele lirice sau dramatice .Are o
mai mare întindere şi prezintă întâmplări deosebite,fantastice sau istorice, ale unor eroi populari.
Versurile sunt recitate sau cântate,motiv pentru care în tradiţia folclorică este cunoscut ca şi cântec
bătrânesc.
Titlul este dat de personajul fabulos,înzestrat cu puteri supranaturale,oiţa
năzdrăvană,”mioriţa”,pentru a evidenţia legătura om-animal. Mioriţa e un simbol.
Titlul demonstrează că întregul conţinut ,sentimente şi atitudini este generat de actul oiţei
năzdrăvane.
Omul simplu din popor a folosit un cuvânt,un substantiv tipic limbajului păstoresc,”mioară”,ca
diminutiv,articulat. Reprezintă expresia dragostei ciobanului pentru animalul drag şi credincios.
Sentimentul este reciproc pentru că animalul i se adresează ciobanului cu”drăguţule bace”.
Tema baladei este dată de prezenţa celor şase motive fundamentale ale textului. Motivele
populare sunt:
Motivul transhumanţei(expoziţiunea),motivul complotului(intriga),motivul mioarei
năzdrăvane(realizând trecerea de structura epică la cea dramatică,dialogul fiind predominant),motivul
testamentului(monologul liric al ciobanului;punctul culminant),motivul alegoriei moarte-
nuntă(conform mentalităţii populare morţilor tineri necăsătoriţi li se organizează înmormântarea sub
forma unui ceremonial nupţial)şi motivul măicuţei bătrâne.
Balada este structurată în funcţie de tipul discursului:unul epic,planul naraţiunii propriu-zise,şi
celălalt lirico-epic determinat de atitudinea ciobanului în faţa morţii.Conform unei vechi concepţii
,moartea reprezintă un final firesc al vieţii,o lege a firii, acceptată de fiinţa umană,contopindu-se cu
formele eterne ale cosmosului.
Fiind o creaţie epică ,autorul îşi exprimă gândurile şi sentimentele prin intermediul
acţiunii(structurată în momentele subiectului).Expoziţiunea prezintă locul şi timpul întâmplărilor,un
cadru natural feeric,un tărâm al perfecţiunii:”pe-un picior de plai/pe-o gură de rai”.Intriga baladei o
constituie complotul pus la cale de ciobanul ungurean şi cu cel vrâncean împotriva ciobanului
moldovean,generat de invidie:”are oi mai multe/mândre şi cornute,/şi cai învăţaţi/şi câini mai
bărbaţi!”Desfăşurarea acţiunii începe prin descoperirea complotului de către oiţa „bârsană”care îşi
avertizează stăpânul de pericol:”că l-apus de soare/vor să mi te-omoare”.Punctul culminant ocupă
întinderea cea mai mare şi este reprezentat de atitudinea ciobanului în faţa morţii.Deznodământul
lipseşte,balada având un final deschis.În eventualitatea morţii, ciobanul doreşte să fie îngropat alături de
elementele specifice ocupaţiei pe care a practicat-o:”în dosul stânii/să-mi aud câinii”.
Ritualul înmormântării cuprinde aspecte din ceremonialul tradiţional. Unul dintre obiceiuri e de a
aşeza la capul celui dispărut un obiect la care a ţinut cel mai mult în timpul vieţii. Ciobanul cere mioarei
să-i aşeze trei fluiere,semn al legăturii profunde cu cântecul popular. Ideea nunţii este sugerată tot de un
ritual al înmormântării,şi anume organizarea înmormântării cu elementele ritualului de nuntă. Moartea e
văzută ca o nuntă de proporţii cosmice:”Soarele şi luna/Mi-au ţinut cununa/Brazi şi păltinaşi/I-am avut
nuntaşi/Preoţi,munţii mari/Păsări lăutari/Păsărele mii/Şi stele făclii”.
Personajele(cei trei ciobani,mioara şi măicuţa bătrână)reale sau fabuloase,au atitudini specifice
baladei.
Registrul stilistic al acestei opere este bogat(epitete metaforice -„lacrimi de
sânge”,comparaţii,repetiţii,personificări,alegoria).
Limbajul artistic ilustrează profunda sensibilitate a autorului popular.
Versificaţia e simplă (ritm trohaic,rimă împerecheată,măsura de 7-8 silabe)şi conferă poeziei o tonalitate
melancolică,gravă.
Prin toate aceste trăsături amintite,putem afirma că opera „Mioriţa”este o baladă populară. A fost culeasă
de Alecu Russo în munţii Vrancei şi publicată de V.Alecsandri în culegerea”Poezii populare ale
românilor” în 1852.Fiind o creaţie populară ea circulă în mai multe variante.
,,Miorița" Demonstrație baladă populară

Balada este specia genului epic, în versuri, în care se relatează o întâmplare neobișnuită, la care
participă personaje impresionante prin comportament-prezentate în antiteză-şi în care realul se împletește
cu fabulosul.

Opera literară ,,Miorita" se încadrează în specia baladă populară, deoarece prezintă o întâmplare
deosebită, cu eroi aflați în antiteză, are caracter oral, anonim, sincretic.

În primul rând, creația epică înfățișează o întâmplare deosebită în jurul căreia derulează eroi cu
însușiri ieșite din comun. Acțiunea este concentrată, dinamică, semnificativă fiind în acest sens scena
complotului urzit de ciobanul ungurean și de cel vrâncean împotriva ciobanului moldovean și cea în care
oița bârsană îi mărturisește stăpânului său despre posibilul umor, precum și reacția ciobănaşului la aflarea
planului/veştii.
De asemenea, accentul este pus pe confruntarea dintre ciobănaşul moldovean, personajul pozitiv,
care reprezintă tipul omului cinstit, curajos şi neînfricat și dintre tovarășii lui (vrânceanul și ungureanul)
personaje negative ce ilustrează tipul oamenilor nemiloși, cruzi, lași și indiferenți.
În al doilea rând, în prezentarea acțiunii sunt utilizate: personificarea oiței (,,Gura nu-i mai
tace"); antiteza dintre ciobanii răi și ciobanul moldovean, care era ,,mai ortoman"; epitetele: ,,bătrână
", ,,mândră", metafora ,,tras printr-un inel", ,,Pe-un picior de plai/Pe-o gură de rai".
Totodată, modul predominant de expunere este narațiunea, care se îmbină armonios cu dialogul și cu
descrierea.
Ca în orice operă epică, autorul își exprimă, în mod indirect, gândurile, ideile și sentimentele,
prin intermediul instanțelor comunicării narative: personaje (ciobanul moldovean, ciobanul ungurean,
ciobanul vrâncean, măicuța bătrână și oița năzdrăvană care este personificată), naratorul este de tip
obiectiv, relatează la persoana a III-a evenimentele în ordinea succesiunii lor, conform momentelor
subiectului: expozițiunea prezintă cronotopul actiunii; intriga prezintă complotul urzit de ciobanul
ungurean și de cel vrâncean împotriva ciobanului moldovean; desfășurarea acțiunii începe odată cu
mărturisirea pe care oița o face stăpânului despre posibilul omor, precum și reacția tânărului la aflarea
vestii; punctul culminant este încărcat de dramatism prin concepția testamentară a ciobanului moldovean,
care include alegoria moarte-nuntă și monologul măicuței bătrâne; deznodământul lipsește.
Fiind o operă epică literară populară se evidențiază prin caracterul oral: exclamații: ,,drăguțule bace",
,,gura nu-ți mai tace!", formule populare de adresare ,, miorită laie", ,,oiță bârsană", prin caracterul
anonim, fiind culeasă de Vasile Alecsandri.

Aşadar, opera literară ,,Miorița " aparține unei balade populare și argumentează credința populară,
ideea filosofică a existentei umane alcătuită din două componente: viață-moarte, precum și tema folclorică
a comuniunii omului cu animalul.