Despre atom se pot spune o sumedenie de lucruri, deşi „atomul” este cuvântul grecesc pentru

„indivizibil”, reprezentând, conform primelor teorii ale grecilor antici, cea mai mică particulă din
care este compusă materia, relatează Live Science.
Explicaţia lui Democrit, filosoful grec din secolul al V-lea î.e.n., începe cu o piatră. O piatră poate
fi tăiată în două jumătăţi, iar apoi acestea, la rândul în alte jumătăţi. Acest curs s-ar termina la un
moment dat, anume la părţile care nu se pot diviza - atomul.
Teoria lui Democrit a fost dată la o parte din cauza concepţiei antice a filosofilor mai influenţi,
precum Aristotel, care credea că toată materia este formată din pământ, apă, aer şi foc.
Abia la începtutul secolului al XIX-lea, chimistul britanic pe nume John Dalton a dorit să
investigheze ideile lui Democrit. Teoria lui Dalton include mai multe idei de la Democrit, precum
indivizibilitatea şi indestructibilitatea atomilor şi că diferiţi atomi se îmbină pentru a forma materia.

În 1897, fizicianul britanic J.J. Thomson a descoperit electronul, aflând şi că atomul poate fi de
fapt divizat. În 1899, acesta a publicat o versiune proprie a atomului, care includea un număr
mare de electroni suspendat în ceva care producea o sarcină pozitivă, dându-i atomului o sarcină
neutră per total.
Următorul savant care a modificat modelul atomic a fost Ernest Rutherford. În 1911, acesta a
publicat versiunea sa de atom, unde un nucleu cu sarcina pozitivă era înconjurat de electroni.
Savantul a fost capabil să aproximeze mărimea nucleului de aur, descoperind că este de 10.000
de ori mai mic decât atomul întreg. De asemenea, a observat că cea mai mare parte dintr-un
atom este spaţiu gol. Modelul lui Rutherford reprezintă încă modelul de bază care este folosit şi
astăzi, în ciuda limitărilor.
Alţi savanţi au adus unele îmbunătăţiri modelului atomic, precum Niels Bohr, care s-a bazat pe
modelul discutat anterior, incluzând proprietăţi ale electronilor, Erwin Schrödinger, care a elaborat
modelul cuantic al atomului, Werner Heisenberg, care a precizat că nu poţi cunoaşte poziţia şi
viteza electronului în mod simultan şi Murray Gell-Mann şi George Zweig care au dezvoltat,
independent unul faţă de altul, teoria conform căreia protonii şi neutronii sunt compuşi din quarci.

În ziua de astăzi, se ştie că atomii au fost produşi în urma Big Bangului acum 13,7 miliarde de
ani. Pe măsură ce universul tânăr se răcea, condiţiile au devenit propice pentru formarea
quarcilor şi a electronilor. Quarcii au fosmat apoi protonii şi neutronii, care la rândul lor au format
nucleul. Acest proces a început la doar câteva minute de la formarea universului, conform CERN.
Apoi, a mai fost nevoie de 380.000 de ani pentru ca universul să se răcească îndeajuns încât
electronii să încetinească suficient de mult pentru a fi captaţi de nuclei pentru a duce la formarea
atomilor.

Protonii şi neutronii sunt mai grei decât electronii şi se găsesc, aşa cum am menţionat anterior, în
centrul atomului. Electronii sunt extrem de uşori şi există într-un nor care orbitează nucleul.
Învelişul electronic are o rază de 10.000 de ori mai mare ca cea a nucleului.

Protonii şi neutronii au aproximativ aceeaşi masă, dar un proton cântăreşte cât 1.800 de
electroni. Numărul protonilor şi al neutronilor este de obicei acelaşi. Adăugarea unui proton face
ca atomul să devină alt element, dar adăugarea unui neutron duce la crearea unui izotop, o
versiune mai grea a aceluiaşi atom. Mai mult, pot exista ioni (anioni şi cationi). Un cation este un
atom care are încărcătură pozitivă, în care numărul de electroni este mai mic decât numărul de
protoni. În schimb, un anion are un număr mai mare de electroni faţă de numărul protonilor.
Desigur, în mod normal, numărul electronilor şi al protonilor este egal.

Această serie de descoperiri formează în ziua de astăzi o parte esenţială atât din noile demersuri
ştiinţifice, cât şi în inovaţiile tehnologice. Practic, tot ce ţine de ştiinţa modernă şi de era digitală
are la bază cunoaşterea atomilor şi ai componenţilor acestora. Fără această cunoaştere, nu
puteam vorbi de acceleratorul de particule de la CERN, nici de camere cu infraroşu şi nici de mult
prea utilizatul telefon mobil cu tot ce cuprinde acesta.