LINIȘTE

Omul colonizează prin zgomot (așa a scris vreun om pe vreo hârtie înălbită, mai
albă decât viața lemnului, zgomotul său verde). Dar producția artificială de
zgomot pe plan mondial este nesemnificativă, distribuția spațială nu
compensează dispariția unui număr tot mai numeros de specii care să emită
sunete semnificative, atât cât să populeze spațiile cele mai habitabile, unde nu
suflă doar vântul.
Omul dă drumul la un casetofon în mijlocul unei păduri din Dobrogea și dă
avertismente sonore cel puțin unora dintre animale. Centralele eoliene nu produc
suficientă gălăgie încât să atragă atenția păsărilor înainte de a cădea în capcană.
Unele frecvențe emise de păsări pot fi confundate cu frecvențe sintetizate
electronic, deși muzicienii care se apucă de așa ceva ar refuza metafora.
Industriile sunt industrii, fauna metalică stabilește ambientul, ventilatoarele și
traducerea în sunete a impulsurilor creierului se învecinează.
În lipsa chiar a unor cofraje minimale, o soluție (în orașele care încă mai pot
dormi) ar fi așteptarea momentului în care vuietul traficului nu mai poate fi distins
și nu mai rămân decât zgomotele mărunte propagate îndeobște în alte părți ale
blocului în care te afli... sau dezmorțeala mobilelor și a diverselor obiecte care
păreau inerte în timpul zilei.
Rulată la o altă viteză, și asta ar fi un fel de muzică.

(yigru zeltil)