fului obiectului creator nu se transmit sub formă de puncte ca în

urmele statice, ci sub formă de striații, linii, șănțulețe născute de

proeminențele suprafeței obiectului creator.
Urme​le de adâncime (în volum) se formează din cauza
deformării în profunzime a obiectului primitor. În locul de
contact cu obiectul creator, acesta capătă o altă formă ce
reflectă construcția exterioară a părții de contact cu primul
(urmă de spargere rămasă pe suprafața ușii, urmă de
încălțăminte pe zăpadă, sol, nisip etc.). Cu cât mai plastică și
mai fină este structura obiectului primitor, cu atât mai fidel se
imprimă microrelieful obiectului creator de urmă.
Urme de suprqfată — apar ca rezultat al unor modificări de
suprafață (depuneri sau ridicări de substanță, influență termică
sau chimică) pe corpurile primitoare și care practic nu schimbă
forma acestora. Comparativ cu cele de adâncime, acestea
reproduc două dimensiuni ale obiectului creator. Acestea sunt
urme de stratificare (rămân în cazurile, în care corpul generator
de urmă depune pe obiectul primitor un strat fin de o oarecare
substanță); de ​destratificar​e (se formează în cazul în care
obiectul creator detașează (desprinde) de pe corpul primitor un
strat din substanța care se află pe acesta: urmele de mâini pe
pervazul unei ferestre acoperit cu un strat de praf sau proaspăt
vopsit); termice, chimice (carbonizarea obiectului primitor în
cazul unui incendiu sau decolorarea hârtiei sub influența
soarelui).
 Urme locale reprezintă modificări apărute pe corpul
primitor în perimetrul de contact cu obiectul creator, adică
acele prefaceri pe suprafața de contact a obiectelor care au
contactat reciproc (urmă de efracție pe obstacol, urmă de
încălțăminte pe zăpadă, urmă lăsată de cauciucul roții
mijlocului de transport etc.).
Urme periferice sunt acele modificări care iau naștere pe
corpul primitor dincolo de marginile suprafeței de contact a
obiectelor sub influența diverselor fenomene termice, chimice,
a razelor de lumină și a altor factori degradanți (conturul unui
co-