despre acțunile participanților la evenimentul infracțional.

Alte. ori, mânjiturile reproduc caracteristicile generale ale

obiectelor sau părților corpului care le-au format. De
exemplu, în cazul când lama însângerată a cuțitului se șterge
cu o cârpă, parțial se repro. duce forma și dimensiunile
acesteia.
Urmele de imprimare ​ se formează ca urmare a contactului
unui obiect însângerat sau a unei părți a corpului uman cu o
suprafață primitoare sub un unghi ce se apropie de 90 de
grade. Imprimările de sânge mai frecvent prezintă amprentele
de mâini, picioare, vestimentația prin stratificarea sau
destratificarea sân. gelui. Acestea pot reproduce parțial sau în
totalitate configurația și microrelieful suprafeței creatoare de
urmă. Plenitudinea și claritatea reproducerii acestor
caracteristici depind în mare măsură de starea și cantitatea
substanței creatoare de urmă, de caracterul suprafeței
primitoare.
De exemplu, dacă falangetele degetelor sunt acoperite cu
un strat subțire de sânge în stare umedă, amprentele reflectă
perfect particularitățile dactiloscopice ale acestora. Însă, dacă
stratul de sânge pe degete este semnificativ, abundent urma
creată are un aspect de pată (îmbâcsire cu sânge) fără ca să se
poată observa crestele și minuțiile desenelor papilare, doar
conturul falangetei. Aici însă trebuie de precizat că dacă
degetele sunt puternic acoperite cu substanța de sânge, în așa
fel încât și șanțurile dintre crestele papilare sunt pline cu
aceeași substanță, urmele car​ e​
se creează prin contact apar, în
primele momente ca niște pe​ sau mânjituri în forme care de
te ​

cele mai multe ori n-au nicio valoare identificatoare.

 Asemenea urme se întâlnesc cel mai frecvent la
omucideri, când mâinile autorului sunt puternic murdărite cu
sânge. Prin atingerea succesivă cu degetele a diverselor
obiecte din câmpul infracțiunii, treptat, vârful crestelor
papilare se curăță, dar sângele sau substanța colorată rămâne
în șanțurile dintre creste. Dacă se apasă puternic pe diverse
suprafețe sau se apucă mânerul unul cuțit ori al altei scule,
datorită presiunii puterąice, substanța dintre creste se depune,
astfel că pe obiectul primitor va apărea iar desenul papilar
clar, însă negativ, adică se vor reflecta șanțurile interpapilare.
Compararea urmelor lăsate de același deget prin două moduri
menționate (una reproducând șanțurile și alta crestele
papilare), evidențiază numeroase deosebiri.
Deși provin de la același deget, aceste urme prezintă
caracteristici diferite: capetele de creastă se manifestă ca
bifurcații, fragmentele ca butoniere, punctul papilar ca inel,
anastomoza ca depășire sau întrerupere etc. [12, p. 130]. Deci
aceste urme trebuie analizate atent de specialistul-criminalist
pentru a fi valorificate în scopul identificării persoanei
făptuitorului.
O altă grupă de urme, pe lângă cele elementare, sunt urmele
biologice complexe - o totalitate diversă de urme elementare,
apărute pe corpul omului dintr-o sursă unică de scurgere
(plagă). Astfel de urme pot fi numite și combinate. Acestea pot
fi divizate, la rândul lor, în urme primare și secundare. Cele
primare apar nemijlocit din rănile ce sângerează, pe când cele
secundare se formează ca urmare a acțiunii asupra suprafețelor
însângerate.
Cât privește categoria urmelor mixte, trebuie menționat că
acestea prezintă ansambluri de urme combinate provenite din
 diverse surse de sângerare ce conțin urme elementare, ume
combinate primare și secundare.
In încheierea problematicii clasificării urmelor de sânge
considerăm important a aminti încă un criteriu de clasificare —
după culoarea urmelor de sânge, întrucât aceasta ne poate oferi
informație despre vechimea urmelor și, respectiv, despre
momentul săvârșirii crimei. Este cunoscut că cu scurgerea
timpului, dar și Cu sporirea temperaturii aerului se modifică
forma urmelor și Substanța lor care, „îmbătrânind", schimbă
culoarea urmelor de sânge. În cazul traumelor mortale, sângele
ce se scurge din vasele sangvine a persoanei vătămate poartă
culoare roșie aprinsă, care peste 5-7 zile devine cafenie (sub
acțiunea razelor solare
1-2 zile). Urmele de sânge vechi pot avea și o nuanță neagră
sângele putrezit devine verde-murdar ca urmare a
transformăn'i hemoglobinei în derivatele sale [54, p.240].
Fiecare din aceste derivate caracterizează gradul de
distru. gere a hełnoglobinei în pată după care expertul și
stabilește ori. entativ vechimea urmei în condițiile concrete în
care s-au aflat obiectele însângerate.
În funcție de culoarea, compoziția și starea suprafeței
obiec_ tului însângerat, urmele de sânge își pot modifica
culoarea și nuanța. De exemplu, urmele de sânge pe pereții
proaspăt văruiți capătă culoare portocalie; pe zăpada proaspătă
— roz-deschisă; pe suprafețe întunecate și pe obiectele de
culoare roșie urmele cu greu pot fi sesizate. Petele spălate sau
înlăturate prin alte metode capătă culoare galbenă cu nuanțe de
roz.
 Prin urmare, mecanismul formării urmelor de sânge pe
obiectele materiale poate fi stabilit după particularitățile
urmelor de sânge: localizarea, forma, dimensiunile lor etc. ce
permit a judeca despre sursa scurgerii sau dacă sângele a căzut
de pe un alt obiect, distanța și unghiul de incidență a suprafeței
primitoare cu obiectul însângerat, dacă victima însângerată a
fost strămutată din Iocul inițial, dacă s-au operat măsuri de
înlăturare sau camuflare a urmelor de sânge etc. Toate aceste
probleme, importante pentru aprecierea corectă a incidentului
și stabilirea gradului de vinovăție a participanților la
infracțiune, se soluționează prin analiza traseologică a urmelor
de sânge în comun cu medicii-legiști.

3.4. Procedee și tehnici de căutare a urmelor biologice. În

complexul general de sarcini legate de colectarea probelor în
scopul descoperirii infracțiunilor, mai cu seamă a celor ce sunt
însoțite de violență, problema depistării, fixării și ridicării
urmel​or ​de natură biologică ocupă un loc deosebit, lămurit prin
actua​li​tatea și importanța lor probantă pentru aflarea
adevărului în ca​​ uzele penale. Aici sunt necesare cunoștințe
speciale cu privir​e la