Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Formarea[modificare | modificare sursă]
După studii clasice la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu, începe la 17 ani studiul filozofiei la
Universitatea din București. A fost coleg cu Constantin Noica și Mircea Eliade, elev al lui Tudor
Vianu și Nae Ionescu. Bun cunoscător al limbii germane, a studiat în original pe Immanuel
Kant, Arthur Schopenhauer, și mai ales pe Friedrich Nietzsche. Încă din tinerețe a arătat înclinație
spre agnosticism, apărându-i evidentă "incoveniența existenței". În timpul studenției a fost în mod
deosebit influențat de lectura lui Georg Simmel, Ludwig Klages și Martin Heidegger, precum și de
filozoful rus Lev Șestov, care situase întâmplarea în centrul sistemului său de gândire. În 1933
obține o bursă, care îi permite să continue studiile de filozofie la Berlin, unde intră în contact
cu Nicolai Hartmann și Ludwig Klages.
Emil Cioran
Prima lui carte apărută în 1934 în România, Pe culmile disperării, a fost distinsă cu Premiul Comisiei
pentru premierea scriitorilor tineri needitați și Premiul Tinerilor Scriitori Români. Succesiv au
apărut: Cartea amăgirilor (1935), Schimbarea la față a României (1936), Lacrimi și Sfinți (1937). Cel
de-al doilea volum, Schimbarea la față a României a fost autocenzurat în ediția a doua apărută la
începutul anilor '90, autorul însuși eliminând numeroase pasaje considerate extremiste,
"pretențioase și stupide".[5]
Nevoia resimțită atunci de generația tânără a unei treziri spirituale pornită din exaltarea valorilor
vitale, antiraționaliste, care a culminat într-un extremism de dreapta, a influențat viziunea tânărului
Cioran. Deși nu a fost niciodată membru al Mișcării legionare, în perioada interbelică simpatizează
cu ideile acesteia, fără a fi de acord cu metodele ei violente. [6] Plecat cu o bursă la Berlin în 1933, se
declară într-un articol admirator al lui Hitler și justifică provocator Noaptea cuțitelor lungi. Va repudia
apoi definitiv, cu furie și rușine, această viziune[7], ca pe o inadmisibilă rătăcire a tinereții,
argumentând prin ea refuzul oricărei implicări a individului în istorie.
Reîntors în țară, ocupă vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul "Andrei
Șaguna" din Brașov. În 1937, pleacă la Paris cu o bursă a Institutului Francez din București, care i
se va prelungi până în 1944. În 1940, începe să scrie Îndreptar pătimaș, ultima sa carte în limba
română, limbă pe care a abandonat-o în favoarea francezei. Varianta definitivă
a Îndreptarului (rămasă inedită până în 1991) a fost încheiată în 1945, anul în care Cioran s-a stabilit
definitiv în Franța. După retragerea cetățeniei române de către autoritățile comuniste a trăit la Paris
ca apatrid.[8]
În 1937 Emil Cioran pleacă în Franța cu o bursă a Institutului Francez din București. După o scurtă
întoarcere în România (două luni, sfârșitul lui 1940- începutul lui 1941), el părăsește pentru
totdeauna România și se stabilește la Paris. Din acest moment Cioran va publica numai în limba
franceză, operele lui fiind apreciate nu numai pentru conținutul lor, dar și pentru stilul plin de
distincție și finețe al limbii. În 1949 îi apare la editura Gallimard - editură care va publica mai târziu
majoritatea cărților sale - prima lucrare scrisă în limba franceză, Précis de décomposition, distinsă în
1950 cu premiul Rivarol. Ulterior, Cioran refuză toate distincțiile literare care i-au fost atribuite.
Emil Cioran a locuit la Paris în Cartierul Latin, pe care nu l-a părăsit niciodată. A trăit mult timp
retras, evitând publicitatea. În schimb a cultivat darul conversației cu numeroșii săi prieteni (Mircea
Eliade, Eugen Ionescu, Paul Celan, Barbu Fundoianu , Samuel Beckett, Henri Michaux). Cioran a
întreținut o vastă corespondență, dezvăluindu-se ca un remarcabil autor epistolar.
Epuizând încă din tinerețe interesul pentru filozofia de catedră, Cioran a părăsit devreme gândirea
sistematică și speculațiile abstracte, pentru a se consacra unor cugetări profund personale. "N-am
inventat nimic, am fost doar secretarul senzațiilor mele", va constata mai târziu.[necesită citare] Din
eseurile apărute în limba română se desprinde portretul unui tânăr gânditor din anii treizeci,
influențat de mișcarea de idei din acea epocă în care intelectualii români descopereau gândirea
existențialistă (sub varianta ei românească, cu accente creștine și mistice, "trăirismul").
După moartea Simonei Boué, prietena de o viață a lui Emil Cioran, o serie de manuscrise ale
acestuia (peste 30 de caiete) au fost găsite în apartamentul lor de o menajeră, care a încercat în
2005 scoaterea la licitație și valorificarea lor. Într-o primă etapă, o hotărâre a Curții de Apel din Paris
a oprit comercializarea acestora. În urma judecării, Tribunalul din Paris decide în decembrie 2008
restituirea tuturor documentelor către persoana găsitoare, urmând ca aceasta să dispună de ele
cum crede de cuviință. Printre manuscrise, în general versiuni ale unor lucrări deja apărute, se află
și un jurnal inedit al lui Cioran, cuprinzând câțiva ani din perioada ulterioară lui 1965-1972 (anii în
care și-a scris Caietele sale), document de un excepțional interes pentru editori și cititori, și probabil
ultima scriere inedită a filozofului.
In memoriam[modificare | modificare sursă]
Pe strada „Protopop Emil Cioran” din comuna sibiană Rășinari se află casa în care s-a
născut Emil Cioran. Pe peretele casei este montată o placă de marmură, sub care se află un
mic bust, care amintesc de marele filozof român.[13][14] Din păcate, bustul confecționat din ghips și
vopsit cu aurolac este vandalizat, având nasul spart. [15][16]
Sâmbătă, 18 mai 2013, în comuna Rășinari, în fața Căminului cultural a avut loc dezvelirea
oficială a unui bust mai mare al lui Emil Cioran.[17]
Un monument dedicat filosofului și scriitorului Emil Cioran a fost dezvelit în data de 9
decembrie 2015 la București, la intersecția străzilor Gara de Nord și Mircea Vulcănescu. Autorul
lucrării, artistul plastic Valentin Duicu, a turnat în bronz bustul în 2013, iar soclul a fost
confecționat în 2015 din calcar de Vrața, adus din Bulgaria. Monumentul are o înălțime de 3,40
metri, în care bustul are 1,4 metri, iar soclul 2 metri.[18] Monumentul este amplasat pe spațiul
verde ce desparte trotuarul de partea carosabilă, cu fața spre stradă, încât poate fi văzut numai
de cei care călătoresc cu mașina. De pe trotuar, i se vede doar spatele. Primăria Capitalei
spune că a fost singura soluție după ce a descoperit, post-factum, că amplasamentul propus
inițial se afla pe teren privat.[19]
Pe culmile disperării, București, 1934
Cartea amăgirilor, București, 1936
Schimbarea la față a României, București, 1936
Lacrimi și sfinți, Bucuresti, 1937
Amurgul gîndurilor, 1940
Îndreptar pătimaș, ed. Humanitas, București, 1991
Singurătate și destin (antologie de texte îngrijită de Dan C. Mihăilescu, cu articole publicate
în presa interbelică), ed. Humanitas, București, 1992
Scrisori către cei de-acasă, ed. Humanitas, București, 1995
Mon pays/Țara mea (scris în franceză, textul apare pentru prima oară în România, în volum
bilingv), ed. Humanitas, București, 1996
Opera în limba franceză[modificare | modificare sursă]
Volume de autor[modificare | modificare sursă]
(cu aldine, volumele originale; cu cursive, antologii, traduceri din română sau fragmente din celelalte
volume, apărute separat)
Œuvres (Opere complete), éd. Yves Peyré, Paris, Gallimard, 1997, 1999, 2001, 2003
Précis de décomposition (Tratat de descompunere), Paris, Gallimard, 1949
Syllogismes de l'amertume (Silogismele amărăciunii), Paris, Gallimard, 1952
La Tentation d'exister (Ispita de a exista), Paris, Gallimard, 1956
Histoire et utopie (Istorie și utopie), Paris, Gallimard, 1960
La Chute dans le Temps (Căderea în timp), Paris, Gallimard, 1964
Le Mauvais Démiurge (Demiurgul cel rău), Paris, Gallimard, 1969
De l'inconvénient d'être né (Despre neajunsul de a te fi născut), Paris, Gallimard, 1973
Écartèlement (Sfârtecare), Paris, Gallimard, " Les essais " (Eseurile), 1979
Exercices d'admiration: essais et portraits (Exerciții de admirație: eseuri și portrete),
Paris, Gallimard, 1986
Aveux et anathèmes (Mărturisiri și anateme), Paris, Gallimard, 1986.
Le Livre des leurres (Cartea amăgirilor), 1936, trad. Grazyna Klewek, Thomas Bazin, Paris,
Gallimard, 1992.
Bréviaire des vaincus (Breviarul învinșilor), 1940-1944, trad. Alain Paruit, Paris, Gallimard,
1993.
L'âge d'or (Vârsta de aur), Châteauroux, 1995 (eseu din Histoire et utopie)
Anthologie du Portrait. De Saint-Simon à Tocqueville (Antologia portretului. De la Saint-
Simon la Tocqueville), Paris, Gallimard, 1996.
Cahiers (Caiete), 1957-1972, cu o prefață de Simone Boué, Paris, Gallimard, 1997.
Solitude et destin (Singurătate și destin), trad. Alain Paruit, Paris, Gallimard, 2004 (culegere
cuprinzând articolele publicate în presa românească între 1931 și 1943)
Des Larmes et des Saints (Lacrimi și sfinți), 1937, traducere din limba română și prefață
de Sanda Stolojan, Paris, L'Herne, 1986
Sur les cimes du désespoir (Pe culmile disperării), 1933, trad. André Vornic, Christiane
Frémont, Paris, L'Herne, 1990
Cahier de Talamanca (Caietul de la Talamanca), 1966, Paris, Mercure de France, 2000.
Ébauches de vertige, (Schițe de vertij), Paris, Gallimard, 2004 (extras din Écartèlement)
Le Crépuscule des pensées (Amurgul gândurilor), 1940, trad. Mirella Patureau-Nedelco,
Paris, L'Herne, 1991
Valéry face à ses idoles (Valery față în față cu idolii săi), Paris, L'Herne, 2007 (reluat
din Exercices d'admiration)
Essai sur la pensée réactionnaire: à propos de Joseph de Maistre (Eseu asupra gândirii
reacționare, apropo de Joseph de Maistre), text introductiv de Pierre Alechinsky, Fontfroide-le-
Haut, ed. Fata Morgana, 1977 (reluare a prefeței la antologia de texte despre Joseph de
Maistre, alese de Cioran, apărută la Monaco, la ed. du Rocher, în 1957)
Vacillations (Clătinări), 1970, illustrații de Pierre Alechinsky, Fontfroide-le-Haut, 1998.
Sissi ou la vulnérabilité (Sissi sau despre vulnerabilitate), în Jean CLAIR (dir.), Vienne 1880-
1938. L'Apocalypse joyeuse, Paris, éd. du Centre Pompidou, 1986 (retipărire)
L'Élan vers le pire (Elanul către mai rău), fotografii de Irmeli Jung, Paris, Gallimard, 1988.