Sunteți pe pagina 1din 3

Vasile Ghica (n. 8 noiembrie 1940, Priponești, județul Galați) este un scriitor român.

Este cunoscut
și apreciat mai ales în calitate de scriitor de aforisme.

Cuprins

 1Biografie[1]

 2Opera literară[2]

o 2.1Aforisme

o 2.2Versuri

o 2.3Proză umoristică

o 2.4Mic dicționar enciclopedic

 3Premii literare

 4Bibliografie

 5Referințe

 6Legături externe

Biografie[1][modificare | modificare sursă]


A absolvit liceul "Gh.Roșca Codreanu” din Bârlad, apoi facultatea de Filologie din cadrul Universității
"Al.Ioan Cuza” Iași în 1965.
După absolvirea facultății, a lucrat ca profesor la o școală din Matca, iar apoi a predat la alte școli
din Tecuci. Între anii 1991-2000, a fost inspector de specialitate la Inspectoratul Școlar Județean
Galați.
A inițiat, în 1989, Ziua Cercetașului care se serbează la Tecuci în fiecare an pe data de
Sf.Constantin și Elena (21 mai), la care vin sute de cercetași din diferite zone ale țării.

Opera literară[2][modificare | modificare sursă]


Ca scriitor, a început să scrie versuri înainte de a intra la liceu.Ca student, a publicat în revisele
"Contemporanul” și "Viața studențească”.A făcut parte din subredacția ieșeană a revistei studențești.
A debutat editorial în anul1989 cu volumul de aforisme "Surâsuri migdalate”(aforisme) la Editura
Junimea”din Iași.
A publicat în numeroase reviste: "Ateneu”,Cronica "Porto-Franco”, "Dunărea de Jos” "Lumină
Lină”(S.U.A.),Le Courier International de la Francophilie(Galați), "Literatură și artă”(Rep.Moldova,),
"Antares”, , "Flacara” , "Vremea” , "Totuși iubirea”, "Flacara lui Adrian Păunescu”, "Viața Liberă”,
"Radio-România Cultural”, "Cultural TV”, "Național TV”, "Radio Actualități” , "Radio Iași”.
Aforismele sale au o mare anvergură în toate mediile culturale. Unele dintre ele au fost date ca
subiecte și la examenele de bacalaureat.
Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Bacău și cetățean de onoare al localității
natale (Priponești).

Aforisme[modificare | modificare sursă]

 Surâsuri migdalate”(1989);

 Cristale de fum(1991);

 S.O.S.Iubirea!(1995);

 Recviem pentru mileniul doi (ediție bilingvă:româno-franceză)(1997);

 Răscruce de milenii(1997) (ediție bilingvă română-engleză);

 Chef pe Titanic(2008)

 Perdafuri(2009);ediție bilingvă, română- turcă;

 două volume pe internet la adresele: www.citatepedia.ro și www.varox.ro

 În ghearele râsului(2011);

 Rezervație gri(2011)
Versuri[modificare | modificare sursă]

 Spălător de cadavre (2007);


Versurile din placheta "Spălător de cadavre” sunt interogații lirice generate de derapajele condiției
umane actuale.

Proză umoristică[modificare | modificare sursă]

 La balamac,birjar! (2008)
În "La balamuc,birjar!”, scriitorul divaghează umoristic diverse citate ale unor personalități ilustre.

Mic dicționar enciclopedic[modificare | modificare sursă]

 Nasc și la Tecuci oameni


Aceasta este una dintre cele mai vaste lucrări ale scriitorului, și este o enciclopedie a personalităților
care s-au născut în zona Tecuci.
Premii literare[modificare | modificare sursă]
 Premiile filialei Bacău 2009[1]

 Premiul de onoare "Naji Naaman" la Concursul Internațional de Literatură de la Beirut (Liban,


2013)[2]

 Premiul USR, Bacău, 2010[3]

 Diploma de excelență pentru volumul "Chef pe Titanic" acordat de Uniunea Scriitorilor din
România (2010)

 Premiul I pentru volumul "Un posibil manual de dirigenție" la Concursul Național de


Creativitate Didactică (1999)

 Premiul pentru proză ultrascurtă pentru volumul "În ghearele râsului" acordat de Uniunea
Scriitorilor din România (2012)[4]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]


 L’aforisma in Romania, Vasile Ghica, Aforisticamente, 6 iunie 2012, Italia, Torino[5]

 Editura Genesi (Torino), colecția Aforisticamente, Antologia dell'aforisma romeno


contemporaneo (Antologia aforismului românesc contemporan)[6]

 Vasile Ghica, USR România, filiala Bacău[7]

 Roxana Răcaru, România literară, nr. 29, 2003, Rezerva de moraliști - Despre aforismele lui
Vasile Ghica[8]

 Dan Plăeșu - Un premiu important pentru Vasile Ghica, revista Dunărea de jos, nr. 137,
2013, pag. 23[9]

 Antologia Epigramiști români de azi - București, Editura Politică, 1979, p. 214

S-ar putea să vă placă și