Fiul lui Alexandru și al Anei, Paler a urmat școala primară în satul natal, în anul 1937, după care a

fost admis bursier la Colegiul Spiru Haret din București. În vara anului 1944, cu o săptămână

înaintea încheierii cursurilor clasei a VII-a de liceu, a avut o altercație cu George Șerban, directorul
școlii, care era chiar unchiul său (fratele mamei), și a fost obligat să părăsească școala, mutându-se
la Liceul Radu Negru din Făgăraș pentru a urma, în anul școlar 1944-1945, ultima clasă de liceu,
clasa a VIII-a, secția literară. Aici s-a remarcat, mai ales la obiectele filosofie, latină, elină.
În anul 1945, la terminarea ultimei clase de liceu, o clasă cu 44 elevi, a fost declarat Promovat cu
laudă.[2] În același an, a susținut examenul de bacalaureat la Sibiu. În continuare, urmează
cursurile Facultății de Litere și Filosofie și simultan și pe cele ale Facultății de Drept din București.
Între 1949 și 1961 a fost redactor de programe culturale la Radiodifuziunea Română. În 1964 a fost
timp de trei luni corespondent Agerpres la Roma.
Căsătorit în anul 1951, are un fiu, care a absolvit cursurile universitare (ASE- Facultatea de Comerț
Exterior) în anul 1979.[necesită  citare]
A încetat din viață la vârsta de 80 de ani, în urma unui stop cardio-respirator. A fost înmormântat, cu
onoruri militare, în Cimitirul Sfânta Vineri.

Activitatea politică[modificare | modificare sursă]

Următoarele activități erau în cadrul statului comunist puternic politizate.

 1965–1970: Vicepreședinte al Comitetului de Radiodifuziune și Televiziune

 1976: Președinte al Consiliului Ziariștilor
 1970–1983: Redactor-șef al cotidianului central România Liberă
 1974–1979: Membru supleant al Comitetul Central al Partidului Comunist Român
 1980–1985: Deputat de Vaslui în Marea Adunare Națională, Parlamentul monocameral al
României comuniste
Este persecutat de Securitate datorită viziunilor sale pro-occidentale și de critica la adresa PCR și a
lui Nicolae Ceaușescu. I se stabilește domiciliul forțat și i se interzic diferite activitați în lumea
artistică.[3]

Activitatea civică după 1989[modificare | modificare sursă]

După evenimentele din decembrie '89, fondează împreună cu Ana Blandiana, Gabriel
Liiceanu ș.a. Grupul de Dialog Social, care se evidențiază prin pozițiile sale anti-comuniste. Devine,
pe rând, director onorific și editorialist al ziarului România liberă, apoi editorialist
la Cotidianul și Ziua. Rămâne un jurnalist și comentator apreciat. Participă la talk-show-ri, pe teme
de politică, de moralitate etc, la diferite posturi de televiziune. În ultimii ani de viață, devine un critic
acerb al clasei politice românești.
A realizat un film de televiziune dedicat satului natal, Lisa.

Activitatea literară[modificare | modificare sursă]

 Umbra cuvintelor, 1970
 Drumuri prin memorie I (Egipt, Grecia), 1972
 Drumuri prin memorie II (Italia), 1974
 Mitologii subiective, 1975, (ed. II, 1976)
 Apărarea lui Galilei, 1978, (versiune noua, 1997)
 Scrisori imaginare, 1979, (ed. II, 1992; ed. III, 1998)
 Caminante, 1980
 Viața pe un peron, 1981, (ed. II, 1991)
 Polemici cordiale, 1983
 Un om norocos, 1984 [4]
 Un muzeu în labirint. Istorie subiectiva a autoportretului, 1986, ed. Cartea Romaneasca
 Viața ca o coridă, 1987
 Don Quijote în est, 1993
 Rugați-vă să nu vă crească aripi, 1994
 Vremea întrebărilor, 1995
 Aventuri solitare, 1996
 Deșertul pentru totdeauna, 2001
 Autoportret într-o oglindă spartă, 2004
 Eul detestabil: o istorie subiectivă a autoportretului, (intitulat initial Un muzeu in labirint),
2005, editura Albatros
 Caminante. Jurnal și contrajurnal mexican, 2005, ediția a doua, adăugită, editura Albatros
 Calomnii mitologice, 2007, editura Historia[5]
 Convorbiri cu Octavian Paler (conlocutor fiind Daniel Cristea-Enache), 2007, editura Corint [6]
 Poeme, 2008, ed. Semne-Artemis
 Rugați-vă să nu vă crească aripi, 2010
Deseori i se atribuie un text de largă circulație în „samizdat”-ul internautic, și anume „Interviu cu
Dumnezeu”. În repetate rânduri, Octavian Paler a negat paternitatea acestui text. [necesită  citare]
În 2008, editura Polirom a demarat seria de autor „Octavian Paler”.

Traduceri[modificare | modificare sursă]
 Leben auf einem Bahnsteig. Versiunea germană de Ewalt Zweyer a romanului Viața pe un
peron, Editura Kriterion, București, 1994
 Život na nástupišti. Versiunea cehă de Jindřich Vacek a romanului Viața pe un peron, Editura
Mladá fronta, Praga, 2009
 Polémiques cordiales – traducerea franceză (traducător Alain Paruit), Editura Kriterion,
București, 1991

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

 Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1972) pentru Drumuri prin memorie. Egipt. Grecia
 Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1980) pentru Caminante
 Premiul Academiei Române pentru Apărarea lui Galilei, 1978
 Opera Omnia a Uniunii Scriitorilor din România, 2005
 Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a IV-a (1971) „pentru merite deosebite în
opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului
Comunist Român”[7]
 Ordinul național „Steaua României” , în grad de cavaler, 2003
In memoriam[modificare | modificare sursă]
 În memoria lui Octavian Paler, o stradă din Făgăraș a primit numele său: strada Octavian
Paler.
 Școala din satul lui Octavian Paler, Lisa, îi poartă numele.
 Biblioteca municipală din Făgăraș îi poartă, și ea, numele.

Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  10 octombrie 2015
2. ^ „Promoția 1945”. Accesat în  11 mai 2010.
3. ^ „Activitatea scriitorului și jurnalistului Octavian Paler”. amosnews.ro, 7 mai 2007
4. ^ CRONICA LITERARA / Monstrii din azilul de batrâni, 25 februarie 2009, Daniel Cristea-
Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 27 martie 2013
5. ^ Ultimul Paler, 28 martie 2008, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 31 martie 2013
6. ^ Convorbiri cu Octavian Paler, 8 iunie 2007, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la
31 martie 2013
7. ^ Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind
conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, art. 20.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]
 Minibiografie în limba engleză

Legături externe[modificare | modificare sursă]

La Wikicitat găsiți citate legate de Octavian Paler.

 Octavian Paler

 www.octavianpaler.ro - Site in memoria maestrului Paler]

 Octavian Paler, compendium.ro
 Avem timp de Octavian Paler, poezie.ro
 Viața pe un peron roman Octavian Paler, aporia.ro
 Activitatea scriitorului și jurnalistului Octavian Paler , 7 mai 2007, Amos News
 Paler, între a face și a îndura istoria, 28 septembrie 2009, Serban Cionoff, Jurnalul Național
 Scriitorul Octavian Paler, autoportret la 80 de ani, 2 iulie 2006, Evenimentul zilei
 Marius Mihet, Savoarea observației ratate, In: România literară, nr. 9/2013
 IASII LUI PATRAS / Calatorul Octavian Paler, 30 septembrie 2009, Patras Antonio, Ziarul de
Duminică
 RL - 135 de ani - "România liberă" în era Octavian Paler , 6 martie 2012, Virgil
Lazar, România liberă
 Octavian Paler - "A murit ca un romantic", 18 decembrie 2007, Sidonia Silian, Jurnalul
Național
 Octavian Paler: „Pentru confortul rațiunii noastre e nevoie să credem în Dumnezeu“ , 2 iulie
2013, Corina Vladov, Ziarul Metropolis
 Octavian Paler si intimitatile deschise, nr. 599/2017, p.10, Marius Mihet, „Suplimentul de
cultură”