Octavian Paler

scriitor, jurnalist, editorialist și om politic român

Sari la navigareSari la căutare
Octavian Paler

Octavian Paler

Date personale

Născut 2 iulie 1926
Lisa, jud. Făgăraș

Decedat 7 mai 2007 (80 de ani)

București

Cauza decesului cauze naturale (infarct

miocardic) 

Naționalitate  român

Cetățenie  România 

Ocupație poet, jurnalist, eseist

Partid politic Partidul Comunist Român  

Limbi limba română[1]  

Studii Universitatea din București

Colegiul Național „Radu Negru” din
Făgăraș

Activitatea literară

Activ ca scriitor 1958-2007

Specie literară poezie, eseu

 Operă de debut Umbra cuvintelor

Note

Premii Ordinul național „Steaua

României”  

Modifică date / text 

Octavian Paler (n. 2 iulie 1926, Lisa, județul Făgăraș, actualmente în județul Brașov –

d. 7 mai 2007, București) a fost un scriitor, jurnalist, editorialist și om politic român.

Cuprins

 1Biografie
 2Activitatea politică
 3Activitatea civică după 1989
 4Activitatea literară
 5Traduceri
 6Premii și distincții
o 6.1In memoriam
 7Note
 8Bibliografie
 9Legături externe

Biografie[modificare | modificare sursă]
Fiul lui Alexandru și al Anei, Paler a urmat școala primară în satul natal, în anul 1937,
după care a fost admis bursier la Colegiul Spiru Haret din București. În vara anului
1944, cu o săptămână înaintea încheierii cursurilor clasei a VII-a de liceu, a avut o
altercație cu George Șerban, directorul școlii, care era chiar unchiul său (fratele mamei),
și a fost obligat să părăsească școala, mutându-se la Liceul Radu Negru din
Făgăraș pentru a urma, în anul școlar 1944-1945, ultima clasă de liceu, clasa a VIII-a,
secția literară. Aici s-a remarcat, mai ales la obiectele filosofie, latină, elină.
În anul 1945, la terminarea ultimei clase de liceu, o clasă cu 44 elevi, a fost
declarat Promovat cu laudă.[2] În același an, a susținut examenul de bacalaureat
la Sibiu. În continuare, urmează cursurile Facultății de Litere și Filosofie și simultan și pe
cele ale Facultății de Drept din București.
După absolvire, este recomandat de Tudor Vianu pentru a rămâne asistent la Catedra
de estetică, dar declină propunerea și se angajează la Radiodifuziunea Română.[3]
Între 1949 și 1961 a fost redactor de programe culturale la Radiodifuziunea Română. În
1964 a fost timp de trei luni corespondent Agerpres la Roma.
A încetat din viață la vârsta de 80 de ani, în urma unui stop cardio-respirator. A fost
înmormântat, cu onoruri militare, în Cimitirul Sfânta Vineri.

Activitatea politică[modificare | modificare sursă]

Următoarele activități erau în cadrul statului comunist puternic politizate.

 1965–1970: Vicepreședinte al Comitetului de Radiodifuziune și Televiziune

 1976: Președinte al Consiliului Ziariștilor
 1970–1983: Redactor-șef al cotidianului central România Liberă
 1974–1979: Membru supleant al Comitetul Central al Partidului Comunist Român
 1980–1985: Deputat de Vaslui în Marea Adunare Națională, Parlamentul
monocameral al României comuniste
Este persecutat de Securitate datorită viziunilor sale pro-occidentale și de critica la
adresa PCR și a lui Nicolae Ceaușescu. I se stabilește domiciliul forțat și i se interzic
diferite activitați în lumea artistică.[4]

Activitatea civică după 1989[modificare | modificare sursă]

După evenimentele din decembrie '89, fondează împreună cu Ana Blandiana, Gabriel
Liiceanu ș.a. Grupul de Dialog Social, care se evidențiază prin pozițiile sale anti-
comuniste. Devine, pe rând, director onorific și editorialist al ziarului România liberă,
apoi editorialist la Cotidianul și Ziua. Rămâne un jurnalist și comentator apreciat.
Participă la talk-show-ri, pe teme de politică, de moralitate etc, la diferite posturi de
televiziune. În ultimii ani de viață, devine un critic acerb al clasei politice românești.
A realizat un film de televiziune dedicat satului natal, Lisa.

Activitatea literară[modificare | modificare sursă]

 Umbra cuvintelor, 1970
 Drumuri prin memorie I (Egipt, Grecia), 1972
 Drumuri prin memorie II (Italia), 1974
 Mitologii subiective, 1975, (ed. II, 1976)
 Apărarea lui Galilei, 1978, (versiune noua, 1997)
 Scrisori imaginare, 1979, (ed. II, 1992; ed. III, 1998)
 Caminante, 1980
 Viața pe un peron, 1981, (ed. II, 1991)
 Polemici cordiale, 1983
 Un om norocos, 1984 [5]
 Un muzeu în labirint. Istorie subiectiva a autoportretului, 1986, ed. Cartea
Romaneasca
 Viața ca o coridă, 1987
 Don Quijote în est, 1993
 Rugați-vă să nu vă crească aripi, 1994
 Vremea întrebărilor, 1995
 Aventuri solitare, 1996
 Deșertul pentru totdeauna, 2001
 Autoportret într-o oglindă spartă, 2004
 Eul detestabil: o istorie subiectivă a autoportretului, (intitulat initial Un muzeu in
labirint), 2005, editura Albatros
 Caminante. Jurnal și contrajurnal mexican, 2005, ediția a doua, adăugită, editura
Albatros
 Calomnii mitologice, 2007, editura Historia[6]
 Convorbiri cu Octavian Paler (conlocutor fiind Daniel Cristea-Enache), 2007, editura
Corint[7]
 Poeme, 2008, ed. Semne-Artemis
 Rugați-vă să nu vă crească aripi, 2010
Deseori i se atribuie un text de largă circulație în „samizdat”-ul internautic, și
anume „Interviu cu Dumnezeu”. În repetate rânduri, Octavian Paler a negat paternitatea
acestui text.[necesită citare]
În 2008, editura Polirom a demarat seria de autor „Octavian Paler”.

Traduceri[modificare | modificare sursă]
 Leben auf einem Bahnsteig. Versiunea germană de Ewalt Zweyer a romanului Viața
pe un peron, Editura Kriterion, București, 1994
 Život na nástupišti. Versiunea cehă de Jindřich Vacek a romanului Viața pe un
peron, Editura Mladá fronta, Praga, 2009
 Polémiques cordiales – traducerea franceză (traducător Alain Paruit), Editura
Kriterion, București, 1991

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

 Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1972) pentru Drumuri prin memorie. Egipt.
Grecia
 Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1980) pentru Caminante
 Premiul Academiei Române pentru Apărarea lui Galilei, 1978
 Opera Omnia a Uniunii Scriitorilor din România, 2005
 Ordinul Steaua Republicii Socialiste România  clasa a IV-a (1971) „pentru merite
deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de
la constituirea Partidului Comunist Român”[8]
 Ordinul național „Steaua României”, în grad de cavaler, 2003
In memoriam[modificare | modificare sursă]
 În memoria lui Octavian Paler, o stradă din Făgăraș a primit numele său: strada
Octavian Paler.
 Școala din satul lui Octavian Paler, Lisa, îi poartă numele.
 Biblioteca municipală din Făgăraș îi poartă, și ea, numele.

Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
2. ^ „Promoția 1945”. Accesat în 11 mai 2010.
3. ^ Paler, Octavian (2015). Autoportret într-o oglindă spartă. Polirom. p. 4.
4. ^ „Activitatea scriitorului și jurnalistului Octavian Paler”. amosnews.ro, 7 mai 2007
5. ^ CRONICA LITERARA / Monstrii din azilul de batrâni, 25 februarie 2009, Daniel
Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 27 martie 2013
6. ^ Ultimul Paler, 28 martie 2008, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la
31 martie 2013
7. ^ Convorbiri cu Octavian Paler, 8 iunie 2007, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de
Duminică, accesat la 31 martie 2013
8. ^ Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste
România privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, art. 20.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]
  Minibiografie în limba engleză

Legături externe[modificare | modificare sursă]

La Wikicitat găsiți citate legate de Octavian Paler.

 Octavian Paler

 www.octavianpaler.ro - Site in memoria maestrului Paler]

 Octavian Paler, compendium.ro
 Avem timp de Octavian Paler, poezie.ro
 Viața pe un peron roman Octavian Paler, aporia.ro
 Activitatea scriitorului și jurnalistului Octavian Paler , 7 mai 2007, Amos News
 Paler, între a face și a îndura istoria, 28 septembrie 2009, Serban Cionoff, Jurnalul
Național
 Scriitorul Octavian Paler, autoportret la 80 de ani , 2 iulie 2006, Evenimentul zilei
 Marius Mihet, Savoarea observației ratate, In: România literară, nr. 9/2013
 IASII LUI PATRAS / Calatorul Octavian Paler, 30 septembrie 2009, Patras
Antonio, Ziarul de Duminică
 RL - 135 de ani - "România liberă" în era Octavian Paler , 6 martie 2012, Virgil
Lazar, România liberă
 Octavian Paler - "A murit ca un romantic", 18 decembrie 2007, Sidonia
Silian, Jurnalul Național
 Octavian Paler: „Pentru confortul rațiunii noastre e nevoie să credem în Dumnezeu“ ,
2 iulie 2013, Corina Vladov, Ziarul Metropolis
 Octavian Paler si intimitatile deschise, nr. 599/2017, p.10, Marius Mihet,
„Suplimentul de cultură”
Interviuri

 OCTAVIAN PALER: O parte din sufletul meu are ceva feminin , 13 iunie 2006, Alice
Năstase, Andrei Păunescu, Revista Tango
BNE: XX1389030
 
BNF: cb127682142 (data)
 
GND: 141142030
 
ISNI: 0000 0000 7780 1501
 
Control de
LCCN: n81028342
autoritate
 
NKC: jn20000604331
 
SUDOC: 085718076
 
VIAF: 84028321
 
WorldCat Identities (via VIAF): 84028321
Categorii: 
 Decese în 2007
 Decese pe 7 mai
 Nașteri în 1926
 Nașteri pe 2 iulie
 Absolvenți ai Universității București
 Înmormântări în cadrul Cimitirului Sfintei Vineri
 Eseiști români
 Jurnaliști români
 Prozatori români
 Oameni din județul Brașov
 Cavaler al Ordinului Steaua României