În funcție

3 septembrie 1990 – 27 februarie 1994

Premii Ordinul Republicii (23 august 1996)

Ordinul național „Steaua României”
Ordinul Prieteniei Popoarelor[*]
Ordinul Insigna de Onoare[*]

Partid
Frontul Popular din Moldova
politic

Alma mater Universitatea Pedagogică de Stat Ion Creangă

din Chișinău

Profesie Poet

 Membru corespondent al Academiei Române

Modifică date / text 

Grigore Vieru (n. 14 februarie 1935, Pererîta, județul Hotin, Regatul României - d. 18

ianuarie 2009, Chișinău, Republica Moldova) a fost un poet român din Republica
Moldova. În 1993 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.[1]

Cuprins

 1Biografie
o 1.1Deces
 2Posteritate
 3Momente din viața lui Vieru
 4Operă
o 4.1Ca textier
 5Prezențe în antologii
 6Vezi și
 7Note
 8Lectură suplimentară
 9Legături externe

Biografie
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau
inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii
bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Grigore Vieru s-a născut pe 14 februarie 1935, în satul Pererîta, în familia lui Pavel și
Eudochia Vieru, născută Didic. A absolvit școala de 7 clase din satul natal, în
anul 1950, după care urmează școala medie din orașul Lipcani, pe care o termină
în 1953.
În anul 1957 debutează editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru
copii, Alarma, apreciată de critica literară. În 1958 a absolvit Institutul Pedagogic „Ion
Creangă” din Chișinău, facultatea Filologie și Istorie. Se angajează ca redactor la
redacția numită revista pentru copii „Scînteia Leninistă”, actualmente „Noi”, și ziarul
"Tînărul leninist", actualmente "Florile Dalbe" .
La 8 iunie 1960 se căsătorește cu Raisa Nacu, profesoară de limba română și latină și
se angajează ca redactor la revista „Nistru”, actualmente „Basarabia”, publicație
a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Între anii 1960–1963 este redactor la editura „Cartea
Moldovenească”.
A fost un oaspete des al „Căsuței Poeziei” din satul Cociulia, raionul Cantemir. Tot aici
scrie celebra carte pentru preșcolari „Albinuța”.
Anul 1968 aduce o cotitură în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri
lirice Numele tău, cu o prefață de Ion Druță. Cartea este apreciată de critica literară
drept cea mai originală apariție poetică. În chiar anul apariției devine obiect de studiu la
cursurile universitare de literatură națională contemporană. Trei poeme din volum sunt
intitulate: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Brâncuși, iar alte două sunt închinate lui Nicolae
Labiș și Marin Sorescu. Asemenea dedicații apar pentru prima oară în lirica
basarabeană postbelică.

Grigore Vieru, Ion Vatamanu și Serafim Saka în anii '70.

Grigore Vieru a fost membru PCUS din anul 1971.

În 1973 Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegații de scriitori sovietici. Participă
la întâlnirea cu redactorii revistei „Secolul 20”: Dan Hăulică, Ștefan Augustin Doinaș,
Ioanichie Olteanu, Geo Șerban, Tatiana Nicolescu. Vizitează, la rugămintea sa,
mănăstirile Putna, Voroneț, Sucevița, Dragomirna, Văratec. Se întoarce la Chișinău cu un
sac de cărți. Mai târziu poetul face următoarea mărturisire:

Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec
Prutul.

În anul 1974 scriitorul Zaharia Stancu, președintele Uniunii Scriitorilor din România, îi

face o invitație oficială din partea societății Uniunii, căreia poetul îi dă curs.
Vizitează Transilvania, însoțit de poetul Radu Cârneci. În 1977, iarăși la invitația Uniunii
Scriitorilor din România vizitează, împreună cu soția, mai multe orașe
din România: București, Constanța, Cluj-Napoca, Iași.
În 1988 i se acordă cea mai prestigioasă distincție internațională în domeniul literaturii
pentru copii: Diploma de Onoare Andersen.
La sfârșitul anilor '80, Grigore Vieru se găsește în prima linie a Mișcării de Eliberare
Națională din Basarabia, textele sale (inclusiv cântecele pe versurile sale) având un
mare rol în deșteptarea conștiinței naționale a românilor din Basarabia. Vieru a fost unul
dintre fondatorii Frontului Popular din Moldova și se află printre organizatorii și
conducătorii Marii Adunări Naționale din 27 august 1989. A participat activ la
dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din RSSM în care se votează limba
română ca limbă oficială și trecerea la grafia latină.
Deces
Pe 16 ianuarie 2009 Vieru a suferit un grav accident de circulație și a fost internat
la Spitalul de Urgență din Chișinău. Grigore Vieru s-a aflat într-o stare critică cu
politraumatism, traumatism cranio-cerebral închis, contuzie cerebrală, traumatism
toracic închis, contuzia cordului și a plămânilor și contuzia organelor abdominale, având
șanse minime de supraviețuire.[2] Accidentul rutier a avut loc în noaptea de 15 spre 16
ianuarie, ora 01:30 pe traseul R-3 Chișinău–Hîncești–Cimișlia–Basarabeasca.[3] La
volanul autoturismului se afla Gheorghe Munteanu, artist emerit al Republicii Moldova și
director adjunct al Ansamblului de dansuri populare „Joc” din Chișinău, aflat într-o stare
mai ușoară.[2]
A încetat din viață pe data de 18 ianuarie a aceluiași an, la exact două zile după
accident în Spitalul de Urgență din Chișinău, în urma unui stop cardiac din care nu a
mai putut fi resuscitat.[4][5]

Posteritate

Plăcuța de pe Bulevardul Grigore Vieru din Chișinău

Grigore Vieru a fost înmormântat pe 20 ianuarie 2009 la Chișinău, în cimitirul central din
strada Armeană. La înmormântare au asistat câteva zeci de mii de oameni, diviziile lui
Grigore Vieru, cum le-a denumit profesorul Dan Dungaciu într-un articol.[6] Chișinăul nu
mai cunoscuse funeralii de asemenea proporții de la înmormântarea soților Doina și Ion
Aldea Teodorovici. Ziua de 20 ianuarie 2009 a fost declarată zi de doliu în Republica
Moldova, la ora 10:00 întreaga republică ținând un moment de reculegere.
Grigore Vieru a fost decorat post-mortem cu Ordinul Național „Steaua României” în grad
de Mare Cruce[7].
Câteva școli din Republica Moldova, un bulevard din Chișinău și o stradă din Iași poartă
numele lui Grigore Vieru.[8] Pe 11 februarie 2010, cu trei zile înainte de ziua sa de
naștere, a fost instalat bustul poetului în Aleea Clasicilor.[9] De asemenea, o stradă
din Buzău îi poartă numele.[10]

Momente din viața lui Vieru

Acest articol sau această secțiune este sub formă de listă și trebuie
rescris sub formă de text format din fraze legate.

Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard.

[[wiki]] Ștergeți eticheta la încheierea standardizării.
Acest articol a fost etichetat în iulie 2020
Bustul lui Grigore Vieru, dezvelit duminică 23 ianuarie 2011 în Parcul Herăstrău din București.
Sculptor: Răzvan Paul Mihăiescu.[11]


În volumul de poezii pentru copii Trei iezi, ieșit de sub tipar în 1970, se găsea și
poezia Curcubeul, în care Vieru, prin metafora curcubeului cu trei culori, elogia
drapelul tuturor românilor. Peste câteva zile de la difuzare, cenzura sovietică a
retras cartea din librării, dând-o la topit, iar autorul a fost acuzat de diversiune.[12]

Tot în 1970, apare și Abecedarul, elaborat de Vieru în colaborare cu
scriitorul Spiridon Vangheli. De pe acest manual, modificat întrucâtva de-a lungul
timpului, învață și astazi micii basarabeni în clasa I. În 1989, tot Vieru și Vangheli au
realizat varianta în grafie latină a Abecedarului.

Vieru a scris, printre multe altele, versurile pentru coloana sonoră a filmului cu
desene animate Maria Mirabela, iar poezia lui Vieru Dragă Otee a fost pusă pe
muzică și interpretată de Iurie Sadovnic. Ulterior, piesa a fost preluată și de Zdob si
Zdub.

În 1988 în ziarul Literatura și arta din Chișinău a apărut primul text cu grafie
latină din Basarabia postbelică. Autor - Grigore Vieru.[13]

În iunie 1989, obținând aprobarea autorităților sovietice de a publica
săptămânalul Literatura și arta în grafie latină, redactorii ziarului s-au pomenit că în
toată Moldova Sovietică nu există nicio mașină de scris cu litere latine, în afară de
cea de la Academia de Științe din RSSM și de una aparținând profesorului Iulius
Popa de la Bălți. În aceste condiții, Grigore Vieru și redactorul-șef de la Literatura și
arta, Nicolae Dabija, merg la București pentru a obține o mașină de scris pentru ziar.
Autoritățile române tărăgănează răspunsul, iar anticariatul din care puteau să
cumpere o astfel de mașină este închis în acele zile din motive tehnice. Vieru și
Dabija sunt ajutați însă de preotul Vasile Țepordei, care le aduce la gară o pungă în
care se află cele 31 de semne metalice ale alfabetului latin, tăiate de acesta din
propria mașină de scris. La Chișinău, semnele latine sunt sudate la o mașină de
scris în locul celor chirilice, astfel că Literatura și arta devine primul ziar din
Basarabia care începe să iasă sistematic în grafie latină.

În 1994 neo-comuniștii din Partidul Democrat Agrar, ajunși la putere în Moldova,
renunță la imnul de stat Deșteaptă-te, române și le propun poetului Grigore Vieru și
compozitorului Eugen Doga să compună versurile și, respectiv, muzica pentru un
nou imn. Ambii refuză. Grigore Vieru scrie în Literatura și arta următoarele:
 Dreptatea istorică va blestema poeții și compozitorii care vor îndrăzni să ridice mâna asupra
Imnului Național Deșteaptă-te, române, cocoțându-se ei în locul strălucirii și necesității lui
istorice.

[14]

 În 1964 Vieru publică în revista Nistru poemul Legământ, dedicat lui Mihai

Eminescu. Poemul începe cu versurile:

Știu: cândva, la miez de noapte,/ Ori la răsărit de Soare,/ Stinge-mi-s-or ochii mie/ Tot
deasupra cărții Sale.

După 45 de ani, poetul moare în urma unui accident de mașină, care are loc în
noaptea de pe 15 spre 16 ianuarie 2009, la întoarcerea de la o ceremonie de
omagiere a lui Eminescu.

Epitaful pe care și l-a ales Vieru:[15]

Sunt iarbă. Mai simplu nu pot

fi.

Grigore Vieru, pictat de Paul Mecet

Operă
 1957 - Alarma (versuri pentru copii)
 1958 - Muzicuțe (versuri pentru copii)
 1961 - Făt-Frumos curcubeul și Bună ziua, fulgilor! la editura „Cartea
Moldovenească”
 1963 - Mulțumim pentru pace (versuri) și Făgurași' (versuri, povestiri și cântece).
 1964 - Revista „Nistru” publică poemul Legământ, dedicat poetului
nepereche Mihai Eminescu.
 1965 - Versuri pentru cititorii de toate vârstele, prefațat de Ion Druță pentru care i
se acordă Premiul Republican al Comsomolului în domeniul literaturii pentru copii și
tineret (1967).
 1967 - Poezii de seama voastră (editura „Lumina”)
 1968 - Bărbații Moldovei, cu o dedicație pentru „naționalistul” Nicolae
Testimițeanu (revista „Nistru”). Întregul tiraj este oprit, dedicația scoasă.
 1969 - Duminica cuvintelor la editura „Lumina” cu ilustrații de Igor Vieru, o carte
mult îndrăgită de preșcolari, care a devenit prezentă în orice grădiniță de copii.
 1970 - Abecedarul (editura „Lumina”) — în colaborare cu Spiridon Vangheli și
pictorul Igor Vieru)
 1972 - Trei iezi
 1974 - Aproape (versuri lirice, cu ilustrații color de Isai Cârmu)
 1975 - Mama (editura „Lumina” — carte pentru cei mici, ilustrată de Igor Vieru)
 1976 - Un verde ne vede! (editura „Lumina” — volum pentru care poetului i se
decernează Premiul de Stat al Republicii Moldova (1978).
 1989 - Metafore albastre - Сини метафори - (editura „Narodna
cultura”, Sofia — în colecția Globus poetic, traducere în limba bulgară de Ognean
Stamboliev.
 2010 - Mi-e dor de piatră - Жал ми е за камъка[16] - еd. Avangardprint, Bulgaria -
traducere în bulgară și prefață de Ognean Stamboliev - 100 poezii

Este prezent în:

 Streiflicht – Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik (81 rumänische

Autoren), - "Lumina piezișă", antologie bilingvă cuprinzând 81 de autori români în
traducerea lui Christian W. Schenk, Dionysos Verlag 1994, ISBN 3980387119

Ca textier
 Maria Mirabela
 Dragă Otee
 Pentru Ea
 Răsai
 Eminescu
 La mănăstirea Căpriana (Clopotul Învierii)
 Lăsați-ne în legea noastră
 Două lacrimi gemene (Chișinău și București)
 O serenadă
 Melancolie
 Ultima oră
 Reaprindeți candela
 Mi-e dor de tine, mamă
 Codrul e frumos cu floare

Mulți compozitori basarabeni se inspirau de poezia lui Grigore Vieru (culegeri de

cântece "Poftim de intrați", "Cine crede" ș.a.). Grigore Vieru însuși a fost autor al unor
melodii de cântece pentru copii ("Să crești mare" ș.a.), dar cea mai fecundă era
colaborarea lui cu compozitoare Iulia Țibulschi (culegeri "Soare, soare", "Clopoțeii",
"Stea-stea, logostea", "Ramule-neamule", "Cîntînd cu iubire" ș.a.).[necesită  citare]

Prezențe în antologii
 Testament – Anthology of Modern Romanian Verse / Testament - Antologie de
Poezie Română Modernă – Bilingual Edition English & Romanian – Daniel Ionita
(editor and translator) with Eva Foster, Daniel Reynaud and Rochelle Bews –
Minerva Publishing 2012 and 2015 (second edition) - ISBN 978-973-21-1006-5
 Testament - Anthology of Romanian Verse - American Edition - monolingual
English language edition - Daniel Ionita (editor and principal translator) with Eva
 Foster, Daniel Reynaud and Rochelle Bews - Australian-Romanian Academy for
Culture - 2017 - ISBN 978-0-9953502-0-5
 Basarabia Sufletului Meu / The Bessarabia of My Soul - o colecție de poezie din
Republica Moldova - bilingvă Română și Engleză - Daniel Ioniță și Maria Tonu
(editori); Daniel Ioniță (traducător principal) cu Eva Foster, Prof.Dr. Daniel Reynaud
și Rochelle Bews (asistenți la traducere) - Editura MediaTon, Toronto, Canada -
2018 - ISBN 978-1-7751837-9-2

Vezi și
 Doina Aldea Teodorovici
 Ion Aldea Teodorovici
 Unirea Republicii Moldova cu România

Note
1. ^ Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – V
2. ^ a b „Imagini VIDEO cu mașina avariată în care se afla și Grigore Vieru. Poetul este într-o stare foarte
gravă, cu multiple fracturi interne și are șanse minime de supraviețuire”. Unimedia. 16 ianuarie 2009.
Accesat în 11  februarie 2010. Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
3. ^ „Starea poetului Grigore Vieru rămâne gravă, medici de la București sunt în drum spre Chișinău”.
azi.md. 16  ianuarie 2009. Accesat în 11  februarie 2010. Verificați datele pentru: |access-date=,
|date= (ajutor)
4. ^ „Grigore Vieru a murit. Eminescu l-a chemat la ceruri. Ziua înmormântării, 20 ianuarie, a fost
declarată zi de doliu național”. Unimedia. 18  ianuarie 2009. Accesat în 11  februarie 2010. Verificați
datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
5. ^ „Poetul Grigore Vieru a decedat”. Mediafax. 18 ianuarie 2009. Accesat în 11 februarie
2010. Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
6. ^ „Dan Dungaciu,  Diviziile lui Grigore Vieru”. România liberă. 23  ianuarie 2009. Accesat în
11  februarie 2010. Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
7. ^ „Grigore Vieru, decorat post-mortem”. Evenimentul zilei. 19 ianuarie 2009. Accesat în 11 februarie
2010. Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
8. ^ „Iașul are o stradă Grigore Vieru”. Bună ziua Iași. 1  septembrie 2009. Accesat în 11  februarie
2010. Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
9. ^ „Bustul lui Grigore Vieru va fi instalat la 12 februarie pe Aleea Clasicilor din Chișinău”. Unimedia.
10  februarie 2010. Accesat în 11  februarie 2010. Verificați datele pentru: |access-date=, |
date= (ajutor)
10. ^ Cotidianul.ro (on-line): O stradă din Buzău poartă numele Grigore Vieru
11. ^ Un bust al lui Grigore Vieru la București
12. ^ „Academicianul Grigore Vieru, poet basarabean (Biografie)”. Biserica.org. Accesat în 11 februarie
2010. Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
13. ^ „Editorial: Poetul Grigore Vieru s-a preschimbat în iarbă”. Realitatea românească. 18  ianuarie 2009.
Accesat în 11  februarie 2010. Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
14. ^ Vieru, Grigore (2008). Taina care mă apără. Iași: Ed. Princeps Edit. pp.  22–23.
15. ^ Vieru, Grigore (2008). Taina care mă apără. Iași: Ed. Princeps Edit. pp.  683 și urm.
16. ^ În limba bulgară, în text. Se citește: [Jal mi e za kamăka]

Lectură suplimentară
 Tudor Țopa. Condamnați la zbucium. Chișinău. Ed. Universul, 2003.
 Petru Soltan (colectiv). Calendar Național, Biblioteca Națională a Republicii
Moldova, Ed. 1995, 2010
 Tudor Țopa. Voievozii inspirației. Chișinău, 2007, p. 256–262.
 Grigore Vieru. Taina care mă apără, Iași, Ed. Princeps Edit. 2008.
 A.M. Prohorov (gl. red), Sovetskii Ențiklopediceskii Slovari, M., Gl. red. Sovetskoi
ențiklopedii, 1981 (în rusă)
  Vieru Grigore// Enciclopedia sovietică moldovenească, vol.2, p. 37
 DEI Nume proprii, Ed. Cartier, Chișinău-București, 2004
 Literatura și Arta Moldovei, Enciclopedie, Chișinău, Red. ESM., 1985
 Bol'șoi Rossiiskii Entsiklopediceskii Slovar,Moscova, Ed."Drofa",2009
 Vieru Grigore//Enciclopedia Universală Britannica, B.-Ch, Ed. Litera, 2010,
vol.16, p. 124

Legături externe

La Wikisursă există texte originale legate de Grigore Vieru

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Grigore Vieru

 Grigore Vieru - monument virtual

 Biografie, biserica.org
 Alex Găină: Alecu Ivan Ghilia și Grigore Vieru, agonia.ro
 Valerian Ciobanu-Vieru: Pe cer a mai urcat o stea, poezie.ro
 Cerul și frații, 16 februarie 2009, Daniela Cârlea Șontică, Jurnalul Național
 Legământul peste moarte cu neamul său, 19 ianuarie 2009, Doinel
Tronaru, Evenimentul zilei
 Grigore Vieru - Când sunt adevărați, poeții nu au moarte, 19 ianuarie 2009,
Roxana Ioana Ancuta, Oana-Maria Baltoc, Maria Sarbu, Jurnalul Național
 VITRALII/ Cu Grigore Vieru, la Paris, 3 februarie 2010, Ion Andreita, Ziarul de
Duminică
 Deschidea inimi, 16 februarie 2009, Mihai Stirbu, Jurnalul Național
 Resursa lui fundamentală era omenia, 16 februarie 2009, Daniela Cârlea
Șontică, Jurnalul Național
 Doliu în poezia românească, 20 ianuarie 2009, Oana Rusu, Ziarul Lumina
 La moartea lui Grigore Vieru, Alecu Renita, Formula AS - anul 2009, numărul
853
 GRIGORE VIERU - Evocare de NICOLAE DABIJA, Nicolae Dabija, Formula AS -
anul 2011, numărul 958

Eseuri

 Cărțile lui Grigore Vieru -- web site-ul editurii Cartier, eseu de Gheorghe Erizanu
 Canonicul Vieru -- web site-ul editurii Cartier, eseu de Gheorghe Erizanu

Interviuri

 Grigore Vieru : Femeia este al cincilea anotimp, 2 aprilie 2010, Constantin

Preda, Revista Tango
 Interviu cu poetul Grigore Vieru, 25 iulie 2012, Stelian
Gomboș, CrestinOrtodox.ro
 Poetul Grigore Vieru - Apologetul si Marturisitorul, 25 iulie 2012, Stelian
Gomboș, CrestinOrtodox.ro
 [1] Un interviu de Cleopatra Lorințiu cu poetul Grigore Vieru, Băile Herculane, 1995

ta)
0800

-d153-4d4a-9dbd-bee9bd099218

a VIAF): 47571113
Categorii: 
 Nașteri în 1935
 Nașteri pe 14 februarie
 Decese în 2009
 Decese pe 18 ianuarie
 Membri corespondenți ai Academiei Române
 Creștini ortodocși estici din Republica Moldova
 Decese prin stop cardiac
 Decorați cu Ordinul Republicii al Republicii Moldova
 Decorați cu Ordinul Steaua României
 Decorați cu Ordinul național „Steaua României” în grad de Mare Cruce
 Membri ai Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova
 Oameni din Chișinău
 Oameni din județul interbelic Hotin
 Oameni din raionul Briceni
 Ortodocși români
 Poeți moldoveni
 Poeți români din secolul al XXI-lea
 Poeți români din secolul al XX-lea
 Români basarabeni
 Români pe monede și bancnote din Republica Moldova
 Scriitori moldoveni
 Scriitori de literatură pentru copii
 Scriitori români din secolul al XX-lea
 Scriitori români din secolul al XXI-lea
 Înmormântări în Cimitirul Central din Chișinău
Meniu de navigare
 Nu sunteți autentificat
 Discuții
 Contribuții
 Creare cont
  Autentificare
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Sursă pagină
 Istoric
Căutare
Cautare Salt

 Pagina principală
 Schimbări recente
 Cafenea
 Articol aleatoriu
 Facebook
Participare
 Cum încep pe Wikipedia
 Ajutor
 Portaluri tematice
 Articole cerute
 Donații
Trusa de unelte
 Ce trimite aici
 Modificări corelate
 Trimite fișier
 Pagini speciale
 Navigare în istoric
 Informații despre pagină
 Citează acest articol
 Element Wikidata
Tipărire/exportare
 Creare carte
 Descarcă PDF
 Versiune de tipărit
În alte proiecte
 Wikimedia Commons
 Wikisource
În alte limbi
 ‫مصرى‬
 Башҡортса
 English
 Español
 Français
 Italiano
 Русский
 Svenska
 Українська
Încă 7
Modifică legăturile
 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 6 octombrie 2020, ora 18:12.
 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.
 Politica de confidențialitate
 Despre Wikipedia

 Termeni

 Versiune mobilă

 Dezvoltatori

 Statistics

 Cookie statement